1,350 matches
-
în limba engleză pentru postul de radio Europa Liberă, din 30 noiembrie 1973, despre dezbaterea românească privitoare la acest tip de roman este realizat de Anneli Maier. Concluzia autoarei este că autoritățile culturale comuniste încurajau cultivarea romanului popular, dintr-un iluminism de natură ideologică. Cei mai înverșunați contestatari ai cărții au fost Valeriu Cristea, Sorin Titel, Achim Mihu. Pe marginea apariției ei, s-a iscat o dezbatere teoretică prin semnăturile lui Eugen Uricaru, Al. I. Ștefănescu, Paul Everac, Aurel Baranga, cu
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
Cântării României, decisă în favoarea lui Russo, măcar că încă mai sunt îndoieli până azi, din cauza diferenței tranșante de "stil", pe linia dicțiunii patetic-poematice. Însă nu se ține seama de natura contradictorie a scrisului său, între spirit critic și melancolie, paseism și iluminism, tradiție și înnoire, lirism și ironie, moderație și avânt... În vremea lui, scriitorul atât de rezervat s-a impus, într-un cerc restrâns, ca exponent al curentului național-popular și, precum zice, ca un "ostaș al propășirii". Mai cunoscut în timpul său
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
Paris în 1975. MARȚI, 17 IANUARIE BENJAMIN FRANKLIN Au trecut trei secole de la nașterea marelui politician, filosof și om de știință american Benjamin Franklin. A lucrat ca tipograf și a devenit proprietarul unei tipografii din Philadelphia. Reprezentant de seamă al iluminismului din Lumea Nouă, a înființat ziare, a întemeiat prima bibliotecă publică din S.U.A. (1731) și Universitatea statului Pennsylvania (1740), a participat activ la lupta pentru independența S.U.A. , a contribuit la elaborarea Declarației de independență (1776), a reprezentat S.U.A. în Franța
Agenda2006-02-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284628_a_285957]
-
poetul și romancierul german Christian Fürchtegott Gellert. A studiat dreptul și filosofia la Universitatea din Leipzig, unde a cucerit o mare popularitate ca profesor prin prelegeri despre poezie, elocvență, morală și pedagogie, devenind unul din cei mai populari poeți ai iluminismului. Romanul „Contesa suedeză de G... “ (1746) este primul roman familial care exprimă etica burgheză. Faima și-o datorează, însă, fabulelor și povestirilor sale (reunite în „Fabule și povestiri“, două volume publicate în 1746 și 1748) și volumului „Ode și cântece
Agenda2006-26-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285109_a_286438]
-
al statului, să-și facă temele spre a fi respectat, să fie, neapărat, cel dintâi dispus să ofere din timpul său. Despot luminat, general brillant, filosof și muzician, el l-a determinat pe Immanuel Kant, în faimosul eseu Ce este Iluminismul? (1784) să-și încheie astfel pledoaria: „Obstacolele în calea iluminismului universal, a evoluției omului din imaturitatea sa autoimpusă, devin din ce în ce mai puține. În acest sens, epoca noastră este epoca iluminismului, secolul lui Frederick”. Ideile derivate din atare prestigiu se disting, în
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
să fie, neapărat, cel dintâi dispus să ofere din timpul său. Despot luminat, general brillant, filosof și muzician, el l-a determinat pe Immanuel Kant, în faimosul eseu Ce este Iluminismul? (1784) să-și încheie astfel pledoaria: „Obstacolele în calea iluminismului universal, a evoluției omului din imaturitatea sa autoimpusă, devin din ce în ce mai puține. În acest sens, epoca noastră este epoca iluminismului, secolul lui Frederick”. Ideile derivate din atare prestigiu se disting, în contemporaneitate, pe două axe: una care privilegiază concentrarea puterii prin
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
l-a determinat pe Immanuel Kant, în faimosul eseu Ce este Iluminismul? (1784) să-și încheie astfel pledoaria: „Obstacolele în calea iluminismului universal, a evoluției omului din imaturitatea sa autoimpusă, devin din ce în ce mai puține. În acest sens, epoca noastră este epoca iluminismului, secolul lui Frederick”. Ideile derivate din atare prestigiu se disting, în contemporaneitate, pe două axe: una care privilegiază concentrarea puterii prin dominarea industrială și, la o adică, armată, cealaltă vizând tendința militaristă propriu-zisă, cu motivație pur și dur expansionistă, care
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
Vest, fiind artizanul celebrei victorii de la Marna, din 7-9 septembrie 1914, bătălie în care francezii i-au învins pe germani, oprindu-le înaintarea spre Paris. 15 Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755). Gânditor, filozof politic și scriitor francez al Iluminismului. Autor al romanului epistolar exotic Scrisori persane (1721), dar și al lucrărilor de istorie și filozofie politică Considerații asupra cauzelor măririi și decăderii romanilor (1734) și Despre spiritul legilor (1748). 16 Wilhelm al II-lea. Împărat al Reichului German (1888-1918
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
care evocă viața la Curte în timpul domniilor lui Ludovic al XIV-lea și a Regenței (1715-1720). 46 Pe numele său real François Marie Arouet, Voltaire (1694-1778), filozof, istoric, scriitor și dramaturg francez, a fost cel mai de seamă reprezentant al Iluminismului în Franța. 47 John Churchill, primul duce de Marlborough (1650-1722). Nobil și general englez. S-a remarcat prin victoriile repurtate împotriva francezilor în timpul "Războiului de succesiune la tronul Spaniei" la: Blenheim (1704), Ramillies (1706), Audenarde (1708) și Malplaquet (1709). 48
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
sens tare, este motivată de nemulțumirea față de sine. Ceea ce ar însemna că neliniștea este adusă în lume de a învăța. Dacă echivalăm neliniștea cu absența păcii, atunci am inversat toate valorile; dacă nu cumva tocmai acesta este unul din rezultatele Iluminismului și a dorinței lui de a face din raționalitate zeul suprem. Uneori ne căpătăm sensul existenței raportându-ne la o imagine pe care o transformăm în simbol. Cinematograful ne dă foarte mult de lucru în acest domeniu; la fel procedează
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
orice chemare din partea gândurilor pe care le întâlnim. În felul acesta putem gândi înțelepciunea și drept rezultatul mai multor întâlniri fericite cu ideile. Locul posedării de către Diavol a fost luat de nebunia ca diagnostic. Psihiatria nu ar fi existat fără Iluminism. Orientarea societății contemporane către viitor ascunde o capcană pentru indivizi: în viitor este moartea. Autenticitatea (Heidegger), care este dată de raportarea la propria moarte, trebuie înțeleasă și ca eliberare de capcana viitorului și restabilire a demnității prezentului. Viitorul ca progres
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ridică pana lui Jean-Jacques (precum Carol Quintul penelul lui Tizian - n.m.); că sărută urma rușinei și nebuniilor sale; dar îi imită toate îndrăznelile. Bunul plac al acestui om nu cunoscu granițe decît din partea oamenilor de litere, confrații și rivalii săi." Iluminismul a fost, spune Maurras, "dictatura generală a scrisului". Utopie. Revoluția Franceză, spune Maurras, purtîndu-i pică, s-a făcut cu declarații. Cu hîrtii. Napoleon, la rîndu-i, transformă volumele în cod de legi. Firește, Maurras, argumentînd frumos, exagerează. Însă literatura are nevoie
Inteligență and utopie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8752_a_10077]
-
tărîm. Mergînd cu jalba la împăratul, eroul acesta dintre munți, capată, zice-se, dezlegare ca el și al lui să-și facă singuri dreptate. Și de aici răscoală. Sfîrșită, firește, cu trădare. Însă lecția ei este - concluzia lui Odobescu - adevăratul iluminism, adevărata Școală Ardeleană. O ultimă răscoală, peste veac - 1907 va fi, deja, altceva, și ultimul nostru război cu Turcia, al curcanilor din '77. Succesul conferinței abia trecute îl îndeamnă pe vorbitor să repete lecția de istorie, aruncîndu-se, însă, în apele
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
disociază, leagă sau dezleagă; nu se poate abține să elibereze sau să nu asuprească". Richard Rorty argumentează teza că "filosofia morală" n-ar putea fi considerată altminteri decît o verigă "nesemnificativă în cultura noastră", căci "noi, postmoderniștii, știm că proiectul iluminismului este sortit eșecului". Peter Sloterdijk scoate în relief "haosul moral latent al așa-numitei noastre realități de zi cu zi" și, în consecință, "mizeria evidentă a Filosofiei Practice moderne", care, cu toate că și-a propus a realiza "o etică general-obligatorie și
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
anomalii. Alasdair MacIntyre sesizează la rîndu-i eșecul "proiectului iluminist", care ne-a adus la un "simulacru de moralitate", căci "am pierdut în mare parte, dacă nu în totalitate, înțelegerea - atît teoretică, cît și practică - a moralității". N-a condus oare Iluminismul la acele trufașe utopii raționale ce au declanșat teroarea Revoluției franceze din 1789, ca și masacrele fără precedent în istorie ale comunismului? Pentru Sloterdijk, în sînul Iluminismului a luat naștere o "nouă formă a conștiinței false", "Conștiința cinică", "falsa conștiință
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
totalitate, înțelegerea - atît teoretică, cît și practică - a moralității". N-a condus oare Iluminismul la acele trufașe utopii raționale ce au declanșat teroarea Revoluției franceze din 1789, ca și masacrele fără precedent în istorie ale comunismului? Pentru Sloterdijk, în sînul Iluminismului a luat naștere o "nouă formă a conștiinței false", "Conștiința cinică", "falsa conștiință" iluministă, sinonimă unei pretinse emancipări a omului pe solul unei cunoașteri devenită și ea cinică, id est o cunoaștere "care înseamnă putere". Întorcînd spatele moralei tradiționale creștine
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
faimoasa discuție a lui Habermas cu Joseph Ratzinger, devenit Papa Benedict al XVI-lea, cel dintîi se dovedește permeabil la mesajul celui de-al doilea, caracterizînd abordarea secularizării "ca un dublu proces de învățare, care face necesar ca atît tradițiile iluminismului cît și doctrinele religioase să se concentreze asupra limitelor lor respective", precizînd nevoia ca rațiunea "să se exerseze într-o interacțiune autoreflexivă cu limitele iluminismului", așadar cu o filosofie avizată asupra sîmburelui său de insuficiență, posedînd "disponibilitatea de a învăța
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
caracterizînd abordarea secularizării "ca un dublu proces de învățare, care face necesar ca atît tradițiile iluminismului cît și doctrinele religioase să se concentreze asupra limitelor lor respective", precizînd nevoia ca rațiunea "să se exerseze într-o interacțiune autoreflexivă cu limitele iluminismului", așadar cu o filosofie avizată asupra sîmburelui său de insuficiență, posedînd "disponibilitatea de a învăța de la religie". Pe de altă parte, cardinalul Ratzinger pledează pentru comunicarea celor două sfere ale conștiinței, celor două "mari culturi ale Occidentului", cultura credinței și
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
exemplar, la „Lecția” majoră, fundamentală a lui Immanuel Kant, cel din Metafizica moravurilor și Critica rațiunii practice. Mai mult, autoarea a găsit de cuviință, pe drept cuvânt, să analizeze și așanumitele „lucrări mici” ale filosofului de la Königsberg, adică: Ce este iluminismul?; Conflictul facultăților și Spre Pacea eternă, lucrări scrise de Kant, către sfârșitul vieții, sub influența lui JeanJacques Rousseau și a ideologilor Revoluției franceze de la 1789. Dificultățile terminologice, din filosofia kantiană și cele din continuitatea neokantiană - prin Friedrich Paulsen, Heinrich Rickert
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și după parcurgerea titanică a „perioadei critice”, materializată În cele trei Critici: Critica Rațiunii Pure (1781), Critica Rațiunii Practice (1788) și Critica puterii de judecare (1790), asistăm la o puternică revenire la deplinul empirism metafizic, din anii bătrâneții: Ce Înseamnă Iluminismul? (Was ist Aufklärung?), Spre Pacea eternă, și Conflictul facultăților. Apreciindu-le În contextul european al perioadei postrevoluționare a Revoluției Franceze de la 1789, când Kant lua cunoștință cu opera lui Voltaire, Rousseau sau Montesquieu, „lucrările mici”, cum au fost numite de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu opera lui Voltaire, Rousseau sau Montesquieu, „lucrările mici”, cum au fost numite de interpreți, au o semnificație aparte. Astfel, În maniera sa unică de a răspunde la mai toate marile probleme ale timpului său, marele Însingurat de la Konigsberg scria: „Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el Însuși s-a făcut vinovat. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului, ci o lipsă de hotărâre și curaj În a face
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului, ci o lipsă de hotărâre și curaj În a face uz de el fără conducerea altuia”. „Sapere aude! Să ai curaj În folosirea propriului tău intelect! Este deci deviza Iluminismului (Ă)”. Așa cum În Întemeierea metafizicii moravurilor Kant ridicase la nivelul transcendental cel mai Înalt, autonomia voinței, coordonată Îngroșată cu titlu de permanență sau perpetuitate În Critica Rațiunii Practice, tot astfel el va scrie inconfundabil, pe urmele lui Voltaire și mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
metafizicii moravurilor Kant ridicase la nivelul transcendental cel mai Înalt, autonomia voinței, coordonată Îngroșată cu titlu de permanență sau perpetuitate În Critica Rațiunii Practice, tot astfel el va scrie inconfundabil, pe urmele lui Voltaire și mai ales Rousseau, următoarele: „ĂCăci Iluminismul nu necesită altceva decât libertate; și anume cea mai puțin dăunătoare din tot ceea ce poate fi numit libertate: folosirea, În mod public, În toate privințele, a rațiunii. Acum Însă aud din toate părțile « Nu discutați». Ofițerul spune: Nu discutați, ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
plătiți!». Clericul spune: Nu discutați, ci credeți!». Doar un singur stăpân În lume spune: «Discutați cât puteți și despre orice, dar fiți ascultători!». În aceste cazuri este vorba de o Îngrădire a libertății. Dar ce fel de Îngrădire poate Împiedica Iluminismul? Și care, dimpotrivă, Îl face să Înainteze? Eu răspund: folosirea publică a rațiunii să fie Întotdeauna liberă; numai astfel se poate realiza luminarea oamenilor; folosirea privată a rațiunii poate să fie Însă Îngrădită, fără să Împiedice astfel prea mult progresul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Și care, dimpotrivă, Îl face să Înainteze? Eu răspund: folosirea publică a rațiunii să fie Întotdeauna liberă; numai astfel se poate realiza luminarea oamenilor; folosirea privată a rațiunii poate să fie Însă Îngrădită, fără să Împiedice astfel prea mult progresul Iluminismului. Dar eu Înțeleg prin folosirea publică a rațiunii, pe aceea pe care cineva, ca savant, și-o exercită În fața Întregului public cititor”. Kant face această importantă distincție Între folosirea publică a rațiunii și folosirea privată a rațiunii, cu intenția vădită
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]