293 matches
-
e surprinzător că sociologia, însăși un produs al iluminării, ar trebui să aibă tradiție lungă a scepticismului față de religie spune Karl Marx. Ideea religiei popularizată de către Karl Marx ca o forță de înstrăinare și ideea lui Sigmund Freud pe puterea iluzionară continuă să umbrească relevanța socială perpetuă a religiei." (Dillon, ed., 2003, p. 6). Pentru Emile Durkheim religia trebuia să fie înlocuită printr-un fel de religie civilă conținând o morală care să permită întărirea coeziunii sociale. În fine, pentru Max
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
motive obsedante - noaptea, toamna, soarta. Îngeri indeciși (1995), roman de atmosferă, relevă tumultul interior al protagonistului, student la filologie și viitor profesor de franceză. Narațiunea are în centru jocul de-a iubirea al unui bărbat mereu înșelat, mereu părăsit și iluzionat de o iubită indecisă, pradă a unei vechi pasiuni. Proza dezvoltă și un fir narativ secundar: tânărul profesor este chinuit și de suferința pe care o resimte ca victimă a unui regim totalitar. Ins ce nu concepe înșelătoria și duplicitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
și respectabili”. Nici măcar nu le trece prin cap că aceasta e adevărata degradare, că băieții din popor sunt triști pentru că au achiziționat conștiința propriei inferiorități sociale, dat fiind că valorile și modelele lor culturale au fost distruse. Comuniștii care se iluzionează că (prin referendum, bunăoară) începe să se adune recolta semănată de ei nu-și dau seama că „participarea” maselor la marile decizii istorice „formale” este de fapt dorită de putere, ce are nevoie de un consum de masă și de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de aceea literatura noastră, atâta câtă s-a scris și cât rezistă examenului timpului, nu are consistență și repere pe care să se sprijine. Parafrazând un binecunoscut titlu, scriitorul basarabean pare că privește în urmă cu frică și rușine... Se iluzionează uneori că poate începe o viață nouă, trăită altfel, că poate șterge cu buretele un trecut greu, încărcat de lașități și compromisuri, însă „eliberarea” aceasta e doar iluzorie. Este de fapt aceeași minciună terapeutică pe care o înghite din obișnuință
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
variațiile de ton, toate sugerează aceeași problematică. Dar, tapetul albastru cu flori alburii reprezintă o versiune artificială a "adevăraților" nori ai lui Boucher. E ca și cum naratorul primar, viitorul artist poate doar să "reflecte", să oglindească arta mai veche nu se iluzionează în ceea ce privește aspectul real al norilor săi. Prin dubla istoricizare, realizată prin tipul de tapet și trimiterea la norii purtători de istorie artistică, se conștientizează anti-iluzionismul postmodern al tabloului, și prin această conștientizare se depășește tabloul lui Boucher, propus pentru o
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
furibunde pentru operele ucigătoare de suflete” „una tot atât de furibundă pentru operele înălțătoare” (Propagați, răspândiți..., 1/1936). Referitor la atitudinea față de tradiția culturală, Vladimir Streinu pledează pentru eclectism: „Vom deschide revista atât scriitorului cultivator al tradiției, cât și celui ce se iluzionează a fi împotriva ei și care, dacă e scriitor adevărat, nu face decât să o sporească” (Cuvânt, 3/1942). Vladimir Streinu intenționează să publice mai multă literatură de imaginație și de idei, precum și critică literară. Și într-adevăr, în perioada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
a fi bună într-o lume nebună. David, din "cel mai supărat om din Holloway", așa cum semna ca autor de diatribe jurnalistice, dintr-un soț și tată încruntat, dar eficient în conservatorismul său autoritar, devine brusc un activist al carității, iluzionându-se că redistribuie echitabil bogăția, miluind un boschetar sau obligându-și copiii să-și doneze computerul și jucăriile unui orfelinat. "Transfigurarea" lui se datorează vraciului GoodNews la care a ajuns datorită unui anunț publicitar și care-l vindecă nu doar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Din vasta zestre a experienței acumulate, sub impulsul divinei inspirații, am selectat cu migală, fapte și evenimente, învățăminte și reflecții, îndemnuri și sugestii pe care le-am orânduit în câteva volume și le-am oferit potențialilor cititori. Nu m-am iluzionat că bobii de înțelepciune răspândiți prin scrierile mele, vor găsi, toți, terenul prielnic pentru a rodi. Dar mai cred, în viitoare vremi, în care cartea își va redobândi locul cuvenit în sufletul românilor și mai cu seamă în al tinerilor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
reflectă o criză a umanității. Există totuși o ezitare constantă între tranzitivitatea și reflexivitatea acestor texte, ezitare pe care a remarcat-o și critica literară, jocul verbal axându-se pe luciditatea creatorului care nu poate uita și nu se poate iluziona că ceea ce face este altceva decât literatură, adică lume secundă, construită din cuvinte, și, în consecință, un spațiu al libertății absolute în care orice este posibil. De aceea ne-am propus să prezentăm trăsăturile definitorii ale generației albatrosiste, accentul căzând
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mandatat-o la alegerile locale? Or, trebuie s-o spunem: legitimitatea conferită de electorat prin alegeri nu înseamnă nimic sau devine extrem de primejdioasă dacă nu este dublată și nu se petrece în limitele legitimității conferite de Constituție. Să nu ne iluzionăm crezând că nu s-ar fi putut petrece așa ceva. Nu trebuie să sondăm prea adânc ori prea departe în istorie pentru a afla că delegarea legislativă este calea prin care arbitrariul poate pătrunde în viața și corpul unei națiuni. Vom
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
cât și pentru omul primitiv. Și azi, ca și atunci, ne dorim stabilitatea, constanța, ducem frica expunerii la pierderi și la lipsuri și mai ales credem, ca și atunci, că prin folosința aurului putem sfida zeii și natura și ne iluzionăm că putem deveni veșnici. Și azi oamenii sunt îngropați alături de podoabele lor din aur, așa cum se întâmpla cu mii de ani în urmă. Aurul înseamnă permanență și exaltare. A avea aur este și azi, în mintea multora dintre noi, un
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
rost să ne lăsăm în continuare dominați de "melancolii idioate". S-o mai terminăm și cu "făurirea de idoli", fiindcă "exemplaritatea în artă nu uneori, ci de cele mai multe ori, este nocivă" și "obligă la lectură subalternă". Până acum, ne-am iluzionat pur și simplu, deoarece ""clasic", "capodoperă", "permanență" sunt termeni de jargon profesoral, simple ticuri verbale". La ce bun să inventăm un clasicism românesc, câtă vreme "miza pe clasici duce la dirijism și intoleranță", "exemplaritatea clasicilor deschide calea tuturor dogmatismelor", iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Dar muzica clasică te Învață și să interpretezi teme și idei În feluri noi, pentru a le face să devină o parte din tine“. Slavă Domnului că societatea americană Încă mai produce tineri ca Eric Stern, dar să nu ne iluzionăm: el și colegii săi savanți sunt o minoritate din ce În ce mai redusă. În societatea americană de astăzi, a mai spus Stern, „cea mai prețuită meserie pe care o poți avea este cea de doctor, de avocat, sau de specialist În investiții bancare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
comentarii referitoare la scrisul din Basarabia, conștient de anacronismul unei literaturi „acefale”, Ț. răbufnește adesea categoric și malițios. A fost, în consecință, sancționat oficial, luându-se măsuri drastice de temperare a pornirilor sale pamfletare. Acid și dur, incapabil să se iluzioneze, de o îndărătnicie învecinată cu disperarea, cu un accentuat gust de amărăciune defetistă, el ratează totuși, ca și Vasile Coroban, o vocație de polemist, găsindu-și salvarea în studii ample de analiză a fenomenelor generale, îndeosebi a celor ce țin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
Doamnei Dimitriu toată dorința de sănătate. Dintr-o amară experiență știu, înțeleg suferința - și de fiecare dată mă întreb de ce, de ce trebuie să sufere - poate tocmai cei ce merită să fie scutiți. Pentru mama dumneavoastră ce pot spune? Așa cum ne iluzionăm uneori există și miracole - poate totuși să nu fie ceva iremediabil. Vă așteptăm cu speranțe în vești mai bune, Gabriela Georgescu Scuze - scriu în pat și orice emoție - pentru mine sau altcineva - o suport încă greu - nu mai pot scrie
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
al lui C. nu se remarcă prin limpezime. La fel, notațiile sale în cheie reflexivă. Cu înfloriri poetizante, silnic nu rareori până la obscuritate, el uită de propria aserțiune, potrivit căreia simplitatea e un „semn regesc”, și își complică teribil frazarea, iluzionându-se că astfel atinge profundități de filosofie nemțească. Suita de Note germane (din „Adevărul literar și artistic”), în care sunt portretizați diferiți autori și li se comentează opera (din care și traduce fragmente), relevă un cunoscător avizat al acestei literaturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
din această creată "religie" a viitorului, nu ar fi fost exclusă nici magia: teoria lui Schelling despre "spiritualitatea materiei" este cît se poate de semnificativă [373], ea merge pe direcția interpretării hegeliene a filozofiei naturii! Existau și unii care se iluzionau să vadă interesată în aceste încercări de construire a "religiei" a viitorului Biserica însăși: astfel o prezintă același Schlegel care, în 1825, scrie în Declarația preliminară din Filozofia istoriei despre "speranța entuziastă a unei restaurări creștine generale" [374]. Dar poate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și-a propus (cititorul poate hotărî în ce măsură s-a și reușit) să poziționeze intratextualitatea în spațiul teoretic, istoric și actual, dar și să ofere un set de instrumente și strategii interpretante valide, cu exersarea lor de început. Nu ne-am iluzionat că am descoperi vreun centru abisal al creației eminesciene sau mitul (nostru) personal al poetului pentru acest ideal, ar trebui învinsă învăluirea entropică în care Eminescu își apără mitul. Résumé L'hypothèse, que la thèse de doctorat vise à présenter
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
stau la baza reprezentării. Astfel, prezența este dedusă din structura conștiinței și nu poate fi dedusă decât prin intermediul percepției, iar în cadrul artei diferența nu este nimic altecva decât prezența însăși. Arta prezentă este arta care nu minte și care nu iluzionează, astfel prezența nu poate fi confundată niciodată cu halucinația. Prezența vine din exterior și este complimentară reprezentării având calitatea și de existență. Dacă prezența este ceea ce se bazează pe existență, atunci înseamnă că este principiu ontologic atât în cazul reprezentării
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o mână către dezastru 32. Aceasta înseamnă că hybris-uși consecința lui, ațe, sunt mijloacele prin care se realizează în unele cazuri (eroi, regi, aventurieri etc.), moira, partea de viață dată la naștere acelor muritori prea ambițioși sau pur și simplu iluzionați de idealul "excelenței". La urma urmei, omul nu dispune decât de propriile sale limitări; cele care îi sunt menite prin condiția sa umană și, mai ales, prin moira sa. Înțelepciunea începe o dată cu conștiința finitudinii și precarității oricărei vieți umane. E
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și operez de atâta amar de vreme nu în tipare românești, probabil că nu există nimic mai profund în mine decât românitatea. Când scriu cu dezgust despre un fel românesc de a gândi, acționa ori interacționa, nu o fac niciodată iluzionându-mă că românii sunt alții, nu eu, ca sa parafrazez gândul sartrian după care infernul ori răul sunt ceilalți. Chiar dacă încerc să trăiesc altfel decât acei români pe care îi disprețuiesc, rămân un român. Mă doare mai mult, dezgustul meu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
falsei memorialistici nu este o reacție la constatarea, atât de adevărată, că pe timpul dictaturii nu ne-am învrednicit nici măcar de curajul literaturii de sertar, curaj fie el practicat și sub forma unor simple note de jurnal. Însăilăm azi ceea ce ne iluzionăm că am fi avut curajul ori doar caracterul de a fi gândit și notat ieri. Îi lăsăm pe ceilalți să creadă că am fost mai breji decât am fost și sfârșim prin a crede noi înșine în această minciună. Al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
permanent contact cu tot ce e nou și provocator În mișcarea teatrală a lumii se Împăcau tot mai greu cu reproșurile care Începeau să se insinueze În colectivul Naționalului sau În anumite ziare din țară. Crăpăturile vechilor mentalități - care mă iluzionasem că pot fi schimbate peste noapte - Începeau să iasă la iveală. Actorii voiau să știe mai ales „când se mai iese afară, să ne aerisim și noi“. Noua conducere a Ministerului Culturii, după plecarea lui Pleșu, Încerca să provoace un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pare c-o văd, oriunde, în jur: când după un stejar, când lângă fântână. Trupul îi e zidit în aer, și la fiecare pas întâlnesc urme ale prezenței ei. Nu reușesc să-i accept dispariția definitivă; în fiecare zi mă iluzionez c-aș mai putea s-o regăsesc lângă patul meu, pe când îmi întinde filtrele ei magice care aveau puterea să mă facă să întineresc. Și totuși, pesemne că n-a dispărut de tot; e ceea ce-mi repet la infinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
antic): "Poetul este încântat de propria imagine romantică, în iluzia genialității, a eternității: "pururi tânăr". Înaintea confruntării labirintice, el visează în interiorul sferei cosmice, unde "steaua singurătății" este Centrul. Mantia este în Odă simbolul zborului ce muzicalizează cosmic lumea. Poetul se iluzionează a stăpâni timpul și spațiul, ca și cum universul sferei s-ar reproduce infinit în sine [...]. Este un dialog în oglinda în care se proiectează acest tu obsedant. Celălalt care se îndepărtează, căci în imaginea lui Narcis trebuie să vedem nu doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]