98 matches
-
învățat, vreun limbist european, să-i ceară un dicționar, un vocabular, o gramatică română și a fost silit să răspunză: dicționar român, vocabular român nu avem: gramatică nu știm pe care să recomandăm.... Atitudinea față de prestigiul literaturii originale oscilează între iluzionare patriotică, exaltare, entuziasm naiv, zel propagandistic și spirit rece, pozitiv. Acesta contrastează cu mitologia începuturilor, dintr-o dată glorioase, foarte răspândită în întreaga publicistică românească a epocii. De pildă, pentru Z. Carcalechi, Ienăchiță Văcărescu pe care toți evropienii cei învățați îl
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
unități ce-și va păstra, în timp, funcția armonizatoare. Fie că înfățișează o mamă cu pruncul, ambii părinți cu copilul sau o familie mai numeroasă, acest tip de post-mortem sintetizează atât amintirea existenței senine de dinaintea tragicei pierderi, cât și nevoia iluzionării că ea poate fi, cel puțin la nivel vizual, recuperabilă. Fotografia post-mortem având, prin definiție, o circulație limitată la spațiul familial, ea putea fi trimisă unor rude îndepărtate cărora li se oferea astfel șansa de a se implica în mod
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ajuns la acest nivel, copleșit de splendoarea vitraliilor și a înfloriturilor mulate în platru, dispuse de-a lungul pereților, aveai impresia că ai pătruns într-o lume care nu mai este. Din nefericire, ceea ce nu mai există astăzi nu este iluzionarea, ci clădirea însăși, care a fost distrusă în urma directivelor primite din Teheran de către grupul terorist Hezbollah. Deși vecini, nu prea am cultivat legături cu colegii din ambasada vecină. Din când în când ne întrebam, mai în glumă, mai în serios
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dintre ceea ce putem gândi și ceea ce putem comunica, uitând pentru moment ideea discreției. Trăim cumva un sentiment al posibililor proprii care ne face să înțelegem că suntem mai mult decât ceea ce putem exprima? Să fie acest sentiment unul din ingredientele iluzionării cotidiene care ne reține de la a face gestul final? Cred că trăim cumva continuu în așteptarea noastră, dorința morții ivindu-se fie atunci când nu mai așteptăm nimic nou, fie atunci când noul ce se prefigurează are doar fața răului. Ce păcat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
O., „tot voi veți fi vinovați!”. Spun astea acum, după atâția ani, stimulat de interviu, acum când întâmplările și încrâncenările de atunci nu mai au importanță decât pentru cei doi interlocutori: vorbesc parcă de o persoană a cărei putere de iluzionare și candoare mă emoționează mai ales astăzi, când toate sunt limpezi, când s-au stabilit clasamentele: știm cu mare precizie care sunt adevărații democrați, adevărații luptători pentru libertate, disidenții și rezistenții la toate, inclusiv la Securitate și cenzură; există o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
generație albatrosistă" (se evită astfel sintagma "generație pierdută", din cauza posibilei conotații depreciative). Este o denumire justificată de raportarea la celebrul poem baudelairian, sub semnul căruia, în fond, se situează tinerii poeți din acea vreme, prin refuzul adaptării și prin implantarea iluzionării și visătoriei în concret. Paginile propriu-zis analitice ale studiului, afectate creației celor patru poeți amintiți mai sus, se constituie în două secțiuni. În prima dintre ele sunt discutate teme, motive obsedante (obsesia morții și a iubirii considerate ca o anticameră
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a abisului pe care-l are de înfruntat și a percepției societății asupra realizărilor sale ("comique et laid"). Sintagma generație albatrosistă are, prin urmare, capacitatea de a sugera o generație capabilă să schimbe criteriul estetic, propunând o literatură care refuză iluzionarea, care reflectă o aducere a visătorului în concret. Impactul epocii, caracterul ei apăsător, se resimte într-o formă sau alta în întreaga poezie a acestei generații și, de cele mai multe, reacția e aceeași, de factură albatrosistă cum intuiau redactorii revistei, un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mod de raportare la realitate și la universul literar al scriitorilor acestei generații. Referirea la Baudelaire este, în fond, una la o generație care schimbă, de asemenea, criteriul esteticului, care-și dorește să viseze într-o lume ce-i refuză iluzionarea prin aducerea violentă a visătorului în concret. Sugestiile pe care le implică textul baudelairian îi caracterizează și pe ceilalți membri ai generației războiului, dar preferăm să folosim sintagma deocamdată doar pentru cei care au avut tangență cu grupul de la Albatros
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ancorarea în cotidian. Pecetea coșmarului Așa cum anunțaseră, poeții aceștia preferă o poezie în care discursul adesea cu aparențe de monotonie se încheagă pornind de la existența de zi cu zi. Nu devin tribuni ai maselor, dar reflectă uneori un refuz al iluzionării caracteristic întregii generații. Ancorarea în cotidian semnifică introducerea în spațiul poeziei a elementor de limbaj așa-zis nepoetic, a elementelor ce conturează universul citadin. Însă nu vom avea niciodată o copie fidelă a realității. Tocmai pentru că poezia estetizase, până la acel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai are încredere în consistența realității, în ceea ce-i transmit simțurile. Nimic nu este absolut și singura "realitate" pe care o cunoaște este cea pe care și-o construiește din cuvinte. Nici lui, nici cititorului nu i se mai permite iluzionarea, de aceea poezia este prezentată adesea ca exercițiu de sinceritate, scriitorul refuzând să transfigureze lumea pe care o reprezintă și să restrângă utilizarea limbii la elementele considerate poetice, dar care ar suna fals într-un discurs cotidian. 3.2. Poezia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
căruia mă chestionați nu am închis conturile cu literatura. Spun aceasta deși de fiecare dată când mă apuc de un roman simt o mare greutate și mă întreb ca orice autor lucid, la ce bun? Dar uite că procesul de iluzionare funcționează în continuare în mine mult mai puternic decât cel prin care reușim să ne deziluzionăm. Nu știu dacă e bine sau dacă nu ar trebui să fac un fel de grevă a tăcerii de care tot am vorbit prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
în mod perfid de acest fenomen. Dacă cedăm mitului democrației directe făcut accesibil prin mijlocirea noilor tehnologii, calificăm în mod abuziv drept "politice" practicile care confundă informarea și comunicarea 490, deliberarea 491 și exprimarea, dispare însăși conștiința subdezvoltării noastre politice. Iluzionarea republicană și orașul mondializat Aglomerația urbană: aporiile "optimizării teritoriale" și promisiunile unei mai bune căutări a echității O nouă figură instituțională pare din ce în ce mai plebiscitată pentru a pilota orașele în căutarea reușitei metropolitane: aglomerația urbană aleasă pe baza sufragiului universal direct
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a marilor grupuri de servicii urbane / 244 Primarul antreprenor politic? / 252 Democrația supusă riscului guvernării urbane / 255 Profesionalizarea gestionării urbane: eficacitatea pusă în pericol de depolitizare și corupție / 255 Punerea în scenă a democratizării: pervertirea liantului civic prin comunicare / 262 Iluzionarea republicană și orașul mondializat / 266 Aglomerația urbană: aporiile "optimizării teritoriale" și promisiunile unei mai bune căutări a echității / 266 Problema claselor mijlocii în condițiile guvernării orașului mondializat / 272 Urmele republicane, ochelarii de cal ai democrației / 278 Concluzie. Căile urbane ale
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și însemnat”, iar altul, poate similar, nu? Pe nici un criteriu. Doar prin simțul divinului. Nu e prezumțios? O fi, nu știu. Sunt nenumărate astfel de semne, dar câți sunt destul de atenți, destul de lucizi ? Luciditate sau, dimpotrivă, misticism nebulos, voință de iluzionare? Cum e cu auzitorii de voci, cu văzătorii de înfățișări impalpabile ? Cu aceștia e bine să fim rezervați și prudenți. Sunt lucruri nedemonstrabile. Numai simțul divinului, care operează abrupt și infailibil, le poate discerne și discrimina. Es ist so. Rațiunea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
corporală în proxima sa preajmă. Dar, în pofida unei astfel de așezări corporale, asumate la nivel cognitiv, eu sunt atins de sentimentul că această rostire de iubire, unica ce contează pentru mine acum, nu ajunge încă la ființa adorată. Presimțirea unei iluzionări, unei înșelări în ce privește apropierea sufletească de persoana iubită îmi tulbură interioritatea și alungă răsăriturile de speranță naivă. Încep să resimt că separația, distanța spirituală ce subzistă dincolo de superficialul apropierii corporale dintre noi doi este mult mai întinsă decât mă așteptam
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de la "cumințenie", și doar a trăit în vremea și în mijlocul marilor "nebunii"... (Să ne gândim la A. Russo ori la Bălcescu !) Peste tot, o uscăciune morală și o răceală, care au constituit cunoscuta finețe a junimiștior, peste tot lipsă de iluzionare și avânt. Această răceală a dat naștere "zeflemismului" (și nu spiritului critic, cum voiesc să ne asigure unii: dovadă A. Russo, din care nu putea lua naștere zeflemismul). De aici, în spiritul publicului, identificarea junimismului cu zeflemismul și invers. Dacă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
se ivește din observația trăită, din faptul concret care devine literatură. Sondând cu predilecție fenomenul negativ, detectat cu subtilitate și rafinament, proza aceasta austeră este dublată de o intenție satirică. De factură confesivă, nota ei esențială este dată de neputința iluzionării. O luciditate inchizitorială controlează totul, deoarece atitudinea se naște dintr-o adevărată „vocație” a neîmpăcării. Personajul preferat al prozatorului este un ins care stârnește automat reacții colerice la cei din jur, „condiția lui fiind, așadar, de a se hăitui sau
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
îi obsedează pe poeții dadaiști fie și numai pentru a avea un motiv de subversiune, pentru a-și construi un termen dialectic de confruntare și opoziție totală, refăcând astfel în subsidiar jocul alternativ, specific barocului, între engaño și desengaño, între iluzionare și demistificare. De altfel, text și scriitor, noua și vechea artă, scriitor și public, toate stau sub semnul oscilant al refuzului parțial sau al angajării fracționate. D. lansează formula creației arbitrare cu disponibilități de adaptare la diferite sisteme și direcții
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
subtilă diferență de percepere și atitudine; în timp ce personajul e prins cu adevărat într-o poveste de dragoste, cu lirismul, inocența și trăirile contradictorii aferente, naratorul, care știe mult mai mult, îl ridiculizează punându-l în ipostaze care scot în relief iluzionarea neroadă, ignoranța, așteptările și frământările vane, întreg comicul situației îndrăgostitului naiv. Metamorfoza de la imaginea purității virginale a sorei medicale de care se îndrăgostește militarul cu termen redus la revelarea brutală a adevărului că aceasta era o practicantă a amorului liber
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
sau o parodie a modelului sonetelor lui Petrarca. Se ilustrează,în orice caz, o reconceptualizare a petrarchismului: Shakespeare exprimă ideea unei iubiri pure și statornice (sonetul 116); ceea ce nu exclude însă luciditatea, realismul, refuzul artificiilor convenționale de stil și al iluzionării voluntare (sonetul 130). Volumul conține 154 de sonete, dintre care 138 și 144 fuseseră tipărite anterior. Aproape toate sunt alcătuite din trei strofe a câte patru versuri și un cuplet în metru iambic, cu rimă de tip abab cdcd efef
Sonetele lui Shakespeare () [Corola-website/Science/302875_a_304204]
-
romane ("Șoimii" și "Nicoară Potcoavă"), Constantin Ciopraga remarca diferența între „mișcarea romantică” din "Șoimii" și „înțelepciunea liniștită a maturității” din "Nicoară Potcoavă", iar Cornel Regman scria că "Nicoară Potcoavă" este o epopee tristă din care „a dispărut orice urmă de iluzionare romantică și romanțioasă”, precum și „zgomotoasa iresponsabilitate a eroilor din "Șoimii"”. Criticul Nicolae Manolescu considera că "Șoimii" este un roman „schematic și superficial epic, pripit”, „o nuvelă înrudită cu acelea de haiduci ale lui N.D. Popescu (lecturile de liceu ale viitorului
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
romane ("Șoimii" și "Nicoară Potcoavă"), Constantin Ciopraga remarca diferența între „mișcarea romantică” din "Șoimii" și „înțelepciunea liniștită a maturității” din "Nicoară Potcoavă", iar Cornel Regman scria că "Nicoară Potcoavă" este o epopee tristă din care „a dispărut orice urmă de iluzionare romantică și romanțioasă”, precum și „zgomotoasa iresponsabilitate a eroilor din "Șoimii"”. Spre deosebire de romanul său de tinerețe în care Sadoveanu manifestă un interes mai mare pentru acțiune, "Nicoară Potcoavă" are o complexitate narativă și un ton grav, autorul insistând mai mult pe
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
faptul că, pentru el, poezia rămâne un modus vivendi. El trăiește asemenea mici drame, dar nu poate scrie despre ele decât la modul ocolit. Așadar, Efectul Placebo nu e decât un fals tratat pentru uzul autorilor lirici. Unul despre (auto)iluzionare. Nu limbaj, ci trăire, dar o trăire pusă într-un limbaj când provocator, când simulat modest, pentru a masca dependența autorului de poezie: „eu vânez doar Cuvinte hem doar simple cuvinte/ Le pândesc alerg după ele/ și când le prind
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]