195 matches
-
a câștigat Premiul World Fantasy, cu titlul roman cu același nume. Povestirea îi prezintă pe Robert Angier și Alfred Borden, magicieni rivali pe scena din Londra, la începutul secolului al XX-lea. Obsedat de crearea celui mai bun act de iluzionism, ei se află mereu în competiție, iar acest lucru duce la rezultate tragice. Filmul îi are ca protagoniști pe Hugh Jackman ca Robert Angier, Christian Bale ca Alfred Borden și David Bowie ca Nikola Tesla. Apar și Michael Caine, Scarlett
Prestigiul (film) () [Corola-website/Science/316651_a_317980]
-
secția Actorie<br> 1996 - actor în OEDIP, regia Andrei Șerban<br> 2007-2009 - Președinte și membru fondator Asociația Magicienilor si Iluzionistilor din România<br> 2009 - fondator Teatrul de Magie și Academia de Magie din România.<br> 2010 - Pentru prima dată introduce iluzionismul la Operetă. Apariție cu un moment special de magie în spectacolul realizat de Teatrul Național de Operetă din București "Paris, Mon Amor". <br> - Membru fondator al “Romagic” Asociația Magicienilor și Iluzioniștilor din România <br> - Regizor, scenarist și personaj principal în
Andrei Teașcă () [Corola-website/Science/318295_a_319624]
-
-le respectul pentru aceasta artă și ajutându-i să-și găsească un drum personal care să le aducă împlinirea și succesul pe care și-l doresc. Andrei Teașcă a urcat magia la rang de artă realizând astfel primul spectacol de iluzionism pe o scenă de teatru din România, Magic Show la Teatrul Nottara. Pentru el, Teatrul de Magie înseamnă întâlnirea iluzionismului cu teatrul, muzica, dansul, pantomima definindu-l "Iluzionism teatral". Specialiștii care au reacționat la acest concept unic sunt directorii de
Andrei Teașcă () [Corola-website/Science/318295_a_319624]
-
succesul pe care și-l doresc. Andrei Teașcă a urcat magia la rang de artă realizând astfel primul spectacol de iluzionism pe o scenă de teatru din România, Magic Show la Teatrul Nottara. Pentru el, Teatrul de Magie înseamnă întâlnirea iluzionismului cu teatrul, muzica, dansul, pantomima definindu-l "Iluzionism teatral". Specialiștii care au reacționat la acest concept unic sunt directorii de teatre care l-au susținut pe Andrei Teașcă oferindu-i posibilitatea de a juca spectacolele sale la Teatrul Nottara, Teatrul
Andrei Teașcă () [Corola-website/Science/318295_a_319624]
-
a urcat magia la rang de artă realizând astfel primul spectacol de iluzionism pe o scenă de teatru din România, Magic Show la Teatrul Nottara. Pentru el, Teatrul de Magie înseamnă întâlnirea iluzionismului cu teatrul, muzica, dansul, pantomima definindu-l "Iluzionism teatral". Specialiștii care au reacționat la acest concept unic sunt directorii de teatre care l-au susținut pe Andrei Teașcă oferindu-i posibilitatea de a juca spectacolele sale la Teatrul Nottara, Teatrul Foarte Mic, Teatrul de Comedie, Teatrul Ion Creangă
Andrei Teașcă () [Corola-website/Science/318295_a_319624]
-
Răzvan Dincă, l-a introdus pe Andrei Teașcă cu un moment de magie teatral în spectacolul "Paris, mon amor". La cererea directorului Teatrului de Comedie, George Mihăiță, Andrei Teașcă a prezentat Gala Comediei Românești din anul 2010 prin momente de iluzionism teatral. Juriul a fost alcătuit din: Sanda Manu, Marina Constantinescu, Vladimir Găitan. Premiile și premianții au apărut prin efecte magice, magicianul concepând momente speciale pentru această gală. Marii actori Mircea Albulescu, Sanda Toma, Dumitru Rucăreanu au primit premiile de excelență
Andrei Teașcă () [Corola-website/Science/318295_a_319624]
-
incursiune în fascinanta lume a magiei, dezvăluind tainele unei culturi puțin promovate în România, dar cu un mare impact asupra rațiunii și imaginației individului. Tot în cadrul acestui festival s-a organizat și primul concurs de magie pentru tinerii pasionați de iluzionism. Spectacole concepute și realizate de Andrei Teașcă pentru Teatrul de Magie: Siteuri oficiale Știri
Andrei Teașcă () [Corola-website/Science/318295_a_319624]
-
de povești amuzante într-un ritm rapid, glume scurte (numite bit-uri) și one-liners (glume care au și pregătirea, și poanta în interiorul aceleiași fraze). Toate acestea constituie monologul, rutina sau act-ul. Unii comici folosesc recuzită, muzică sau elemente de iluzionism în spectacolele lor. Multe rutine de stand-up sunt similare cu one-man show-urile, diferența principală fiind așteptările publicului, care, la stand-up așteaptă un flux relativ constant de râsete. Aceasta afectează în schimb țelurile comicului, care se afla sub presiunea obligației
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
adevărul, de vreme ce ei șpoețiiț produc iluzii, și nu realități”1. Nu numai că imaginea reflectată în opera artistică nu își mai păstrează acum valoarea magică, oraculară, de revelație survenită la limita dintre vizibil și invizibil 2, dar ea este asociată iluzionismului, jocului gratuit și, în ultimă instanță, falsității (cum se întâmplă, de altfel, și cu termeni ca eikon, eidolon, fantasma): „Departe de adevăr se află deci imitația și, pe cât se pare, de aceea le produce ea pe toate, fiindcă surprinde puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu soțiile demnitarilor din oglindă. Tânărul Seraphineas a devenit retras, citind cărți peste cărți, În special cărți de magie, care i se părea cea mai Înaltă artă a extorcării de bani de la oamenii bogați și proști. Multe dintre numerele de iluzionism le-a Încercat chiar pe tatăl său, un subiect foarte binevoitor, după cum se dovedise deja cu vârf și Îndesat. În 1882, Phineas Andrews a fost invitat la Rangoon de un vechi și bun prieten, unul dintre căpitanii Raj-ului, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oameni creduli din lume era nelimitat, spre satisfacția lui. Seraphineas Andrews se deprinsese să vadă repede ce fel de credințe religioase, mistice sau superstiții aveau oamenii. Iluziile lor, descoperise el, putea foarte bine servi drept accesorii pentru propriile acte de iluzionism. Putea lovi cu pumnul În Biblie rugându-l pe Dumnezeu să facă să-i apară În mâna victimei cartea care trebuie. Putea face să dispară ceasuri din buzunarele oamenilor, iar apoi să reapară În palma lui Buddha. Cu cât oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și stările evanescente, toate acestea îi punctează mitologia subiectivă, profilul de veșnic personaj unduitor. Singurătatea interioară a acestuia e o succesiune de miraje, de neliniști și suspensii, o alergare fără odihnă între centru și margine, între plenitudine și vacuitate, între iluzionism pasager și adevărul artei. Unde este atunci mortarul, fluidul, factorul pulsator care unifică părțile? Între atâtea modulații antinomice, nota de freamăt neistovit, de perpetuă căutare, de ne-stare existențială, e singura sa permanență. Un liant în acțiune... Cuvinte și necuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cel din Lauda somnului) foiesc jivine respingătoare întreținând coșmarul: "Buhele fierb în văgăuni adânci. / De-atâta vreme nu mai știe nime / Că-i miez de noapte pururi și s-aud / Șoareci rozând în pustiime" (Orpheos). Iarăși ca la Blaga, halucinații, iluzionism magic, dolorism și panică; priveliști din "vremuri imemoriale" irită ochiul, înfricoșând pe cel "singur în absolut". Aproximări despre Ce este pustia? viziuni diversificate într-un text ori altul vorbesc prin adițiune, oarecum profetic: În Pustie nu se poate naște nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
destul, În dimineața de după moarte și în altele, consonanțe cu eminescianul Mai am un sigur dor (și variantele acestuia). Cuvânt și montaj Autenticitatea în poezie ține de palpitul vieții, de percepția însumată a efectelor, de lumini și umbre, de un iluzionism durabil (nutrit de memoria copilăriei), de pulsiunile reveriei și cântului, poezia în totul fiind o sinteză de temporalitate, de relativism și absolut. Stare de așteptare, de veghe și tensiune productivă, în ea concretitudinea, misterul și inefabilul coabitează multiform în spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
doua dispută a imaginilor din Occidentul creștin. Întemeiată pe sola scriptura, adică pe simbolicul absolut, prin propagarea cărții, Reforma denunță perversiunile magice sau indiciale ale imageriei creștine (care atinge în aria germanică, prin statuile de lemn pictat, un grad de iluzionism uimitor la începutul secolului al XVI-lea). Dumnezeu trebuie venerat, nu imaginea lui, proclamă Luther, preluînd firul lui Tertulian, care-i acuza pe păgâni că "iau pietrele drept zei". Erasmus condamnase deja idolatria păgână ascunsă în arta Bisericii; iar secretarul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Le Brun. Urm�nd o compartimentare asem?n?toare cu cea a gr?dinii, picturi, stucuri aurite, covoare ?i tapiserii ilustreaz? teme alegorice, �ntr-un stil mo?tenit de la P. de Cortone � studiat de Le Brun �n Italia � dar f?r? iluzionism. 4. Versailles: art? ?i absolutism �n deceniul �60, Colbert se str?duie?te s? duc? la bun sf�r?it proiectul Luvrului, de?i Ludovic al XIV-lea nu dore?te s? se fixeze la Paris. Mansart (1662), Le Vau
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
împroprietăririlor ilicite să se pornească... O simplă pană de curent, capabilă să paralizeze temporar echipamentele de control al mediului, riscă să dezlănțuie instantaneu obscure energii refulate, cărora controlul generalizat nu face decât să le sporească vigilența și rafinamentul disimulării. Cu iluzionismul lor ieftin, de bâlci, corturile nu-i inspirau deloc încredere când ar fi fost vorba de înfruntat o asemenea viitură. O fracțiune de secundă îl vizită iarăși, inoportun, anxietatea profundă cu care făcuse cunoștință sub cupola circului din copilărie: pânza
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
total posibile insistențe deplasate pe chestiunea identității stricte a despietritului. Cu-al său mediocru șiretlic pus magistral la cale, Dedal mizase corect pe pierderea de vigilență indusă de efectul surpriză; fără îndoială că, înainte de a deveni un simplu divertisment scenic, iluzionismul trebuie să fi avut robuste rădăcini pragmatice și, probabil, mobiluri destul de vulgare. Dacă arta înaltă își disimulează artificiul în naturalețe, e de crezut că, la paroxism, și naturalețea nevoii celei mai sordide ar avea motive să se învăluie în draconice
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dialecticii noastre. Fascinat de privirile solicitate insistent, narcisistul se mișcă greoi și previzibil, urmând spotul reflectoarelor, ceea ce face ca spațiul din jurul lui să devină mai permeabil mașinațiunilor de tot felul. Acest "vă rog să mă-nțelegeți!" e un truc de iluzionism, ca atunci când maestrul în frac îți arată un obiect și-ți cere să-l inspectezi; de fapt, el inițiază clandestin un contract cu atenția ta, ți-o lestează pentru a-ți strecura mai ușor pe lângă ea iluzia aptă să ecraneze
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ar fi compromis subit participarea la act, mai înainte de-a se pierde într-un siaj spumos de tandrețuri compensatorii. Dar Rică era prea iscusit într-ale deposedării pentru a se lăsa înșelat de preventivul pansament prestidigital; intimitatea lui cu iluzionismul nu trebuie subestimată. Simți mișcarea de învăluire menită a-l proteja matern în tot ce avea ea mai străin de lumea celor cu cuțitul la os, gâfâind între arestări și evadări, încăierându-se homeric pe mize ridicole, înfrățindu-se în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aici înlocuită de o altă iluzie, cea a unei lumi a formelor universale, permanente și ideale [...]" (1984, p. 267), adăugând că, în ipostaza să declarată de adept al "liniarismului" (pe urmele lui Dürer, Rafael și Michelangelo), Blake se ridică împotriva iluzionismului susținut și practicat de Brunelleschi și Uccello. Desenele lui Blake se definesc, în opinia mea, printr-o puternică apetenta ascensionala, împinsă aproape până la obsesie: personajele apar, adesea, ca dansatori sublimi, al căror element primordial este aerul și a caror unică
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
vis. Tinerii aceștia sunt ceea ce ar fi oriunde pe pământ. Într-un loc situat la un alt nivel de realitate, ei sunt nebântuiți de tot ce e acolo altfel decât în lume. E drept că asistă la o scenă de iluzionism (o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea, nu simt că amăgirile acestea delectabile ar adăuga ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Pân’ce n-o să te chem. Am înțeles“; „Care-i porunca?“; „Mă duc! Mă duc!“ „Să-i spun stăpânului ce-am săvârșit“; „Mai adineaori / Le-am rânduit pe toate... Îți place?“; și un pasaj triumfal, aproape singurul amănunțit descriptiv, marele iluzionism al furtunii: „Am săltat / Pe vasul regelui, stârnind uimire / La prova, înăuntru, în cabine, / Pe punte; uneori mă dumicam / Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, / Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări / Mă-ntorlocam; mai iute și năprasnic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să fac voios pe spiritul“. Este în asta o ciudată dedublare, ca și când Ariel, un spirit, doar ar face pe spiritul în împrejurările date și s-ar vedea cu detașare din afară în postura aceasta. Iar spiriting se referă exclusiv la iluzionism, la înscenări amăgitoare. Desigur alcătuite după un plan de ansamblu, gândit în linii mari, pentru atingerea țelurilor sale, de Prospero și doar executat de Ariel. Și poate din perspectiva aceasta, a executantului unor porunci date de un om, 183 spiriting
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe o improvizație de poet (cum singur mărturisește în Autobiografie), în maniera prozopoematică a prozei simboliste. Teatrul lui M. continuă acest tip de improvizație stilistică și împinge, și din cauza cerințelor genului, la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și lirism strident, sentimentalism, tentă tragicomică ori melodramatică, vervă și fantezie, clișee dramatice (triunghiul erotic, finalul funest) ș.a., toate tributare gustului pentru teatrul bulevardier francez, un gust epicureic și amoral. Unele soluții dramatice (întâlnite la Oscar Wilde, Henri Bataille
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]