335 matches
-
se teme de inovație; constrângerile de eficacitate îl fac conformist. În timp ce artistul inventează și înnoiește moștenirea, fabricantul de idoli nu este "creativ". El este un producător fără piață, clientul este stăpân, iar presiunea socială interiorizată ține loc de dorință inconștientă. Imageria se învârte aici în cercul unui sistem închis, atât formal cât și mitologic, inspirându-se dintr-un repertoriu dinainte fixat de teme limitate. Serviciu public și colectiv destinat unei comunități și, într-un fel, asigurat de aceasta, minuțios reglat, el
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fiind a sa, ignoră așadar ruptura păgânism-creștinism. Este soclul originar al imaginilor, baza îngropată a piramidei căreia "arta" îi este un vârf apărut de puțin timp. Ceea ce paleontologia este pentru istoria societăților sau Oceanul Pacific pentru Insulele Tuvalu, mileniile imobile ale imageriei sunt pentru scurta traiectorie numită "istoria artei". Am putea întinde această pânză primordială de la primele reprezentări aurignaciene până în zorii Quattrocento-ului, dacă n-am ține cont de cezura scrierii. Aceasta scurtează (de la -30000 la -3000) perioada magico-religioasă a idolului (cioplit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și al XVI-lea. Iconoclasmul calvinist se dezvoltă în elanul lui Gutenberg și reprezintă a doua dispută a imaginilor din Occidentul creștin. Întemeiată pe sola scriptura, adică pe simbolicul absolut, prin propagarea cărții, Reforma denunță perversiunile magice sau indiciale ale imageriei creștine (care atinge în aria germanică, prin statuile de lemn pictat, un grad de iluzionism uimitor la începutul secolului al XVI-lea). Dumnezeu trebuie venerat, nu imaginea lui, proclamă Luther, preluînd firul lui Tertulian, care-i acuza pe păgâni că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Dacă ar consimți să picteze o pânză pentru cabinetul nostru, i-am lăsa alegerea subiectului și a orei". În Franța, statutul evaluatorului, ofițer ministerial, este fixat printr-un edict al lui Henric al II-lea (1556). S-a trecut de la imagerie la artă atunci când pictorul nu mai execută o comandă și un program și când valoarea operei lui nu mai depinde de materialele folosite (atâtea uncii de peruzea sau de aur) ori de numărul personajelor reprezentate lucruri pe care le stipula
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
limbajul matematic dacă vrem, care este folosit pretutindeni și pune toată lumea de acord fiindcă are utilizări, dar nu și sens. Apoi, problema gestului și, dincolo de el, a ființei vii. Artele plastice erau o muncă a corpului asupra unui material; iar imageria, o făurire și o întâlnire. Simularea numerică, artă cerebrală, lasă deoparte nervii și mușchii. Chiar și fotograful este un corp la pândă, prădător al neprevăzutului lacom de capturi. Nu ne implicăm emoțional în operațiunile de calcul, combinări de parametri care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pleacă de la opoziția chimie/electronică, celuloid/bandă, teatralitate/ intimitate, dar nu se oprește aici. El nu opune numai imaginea ca moment de excepție din viața cotidiană și imaginea normalizată a vieții cotidiene. Pentru a discerne ce au incomparabil cele două imagerii atât de apropiate, trebuie tocmai să le comparăm. Așa cum Republica și Democrația (sau, dacă preferăm, democrația republicană în stil francez și democrația liberală în stil american), "idealtip" pe care niciun sociolog nu-l poate observa cu ochiul liber, nu pot
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a plăcerii de către indivizi și națiuni vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, să limiteze prerogativele imaginii. Pentru a întrerupe asfixia și disperarea, se va da libertate invizibilelor spații interioare prin poezie, provocare, lectură, scris, ipoteză sau vis. 12 Noile imagerii numerice produc o cunoaștere și o putere mai mult decât de invidiat. După telescop, miscroscop și radiografii, procesările informatice ne sporesc în mod considerabil stăpânirea distanțelor, a organelor și bolilor lor, a construcțiilor după planuri și epure și a propriilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Dédale. Mythologie de l'artisan en Grèce ancienne, Paris, Maspero, 1975. GASSIOT-TALABOT (Gérald), La Peinture romaine et paléo-chrétienne, Rencontre, Lausanne,1965. GRABAR (André), L'Art du Moyen Âge en Europe orientale, Albin Michel, Paris, 1988. LISSARAGUE (François) și SCHNAPP (Alain), "Imagerie des Grecs ou Grèce des imagiers", Le Temps de la réflexion, 2, 1981. LISSARAGUE (François), Un flot d'images. Une esthétique du banquet grec, Adam Biro, Paris, 1987. PAPAIOANNOU (Kostas), L'Art et la Civilisation en Grèce ancienne, Mazenod, Paris, 1972
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Medeea. Bachantele. Ciclopul, traducere de Alexandru Pop, EPL, București, 1965, pp. 24-25 n. trad.]. 4 François Lissarague, Un flot d'images, une esthétique du banquet grec, Adam Biro, Paris, 1987. A se vedea, de asemenea, F. Lissarague și A. Schnapp, "Imagerie des Grecs ou Grèce des imagiers", în Le temps de la réflexion, 2, 1981. 5 Ralph Giesey, Le roi ne meurt jamais, Flammarion, Paris, 1987 (ediția engleză, 1960). Comentariu în Carlo Ginzburg, "Représentation: le mot, l'idée, la chose", Annales, E.S.C.
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
conflict între discursiv și imaginativ, între universul Guttenberg și cel al unei mass-media vizuale. Gilbert Durand în L'imaginaire. Essais sur les sciences et la philosophie de l'image (1994) preciza: "Se poate presimți deci că o asemenea inflație a imageriei gata pregătită pentru consum a trebuit să antreneze o totală bulversare în filosofiile noastre dependente până acum de ceea ce unii numesc "galaxia Guttenberg", adică supremația tiparului, a comunicării scrise - bogată în toate sintaxele retoricele, procedurile ei de raționament - asupra imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
des images fantastiques. Nous avons pris un risque scientifique à assimiler toutes les parties de l'image dans la définition d'imaginaire dépassant des frontières difficiles pour être accepté dans une perspective mécaniste de la modernité encore limitée. La définition d'imagerie ne se limite pas à ce qui se trouve dans notre imagination (Imaginarium), mais cela comprend toutes les images et les représentations que nous avons en ce qui concerne le monde structurées en un ensemble cognitif complexe. L'élargissement de la
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
en ce qui concerne le monde structurées en un ensemble cognitif complexe. L'élargissement de la définition en introduisant de nouveaux éléments change le rapport de l'imaginaire - rationnel d'un état conflictuel vers une collaboration intégrative. La perspective sur l'imagerie a été systématisée dans le préambule du travail qui peut être essentialisée par une définition concluante: L'imaginaire représente toutes les images que nous avons en ce qui concerne le monde, quelle que soit la forme qu'elles prennent, disposées
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
imaginaire peuvent nous aider à identifier certaines lignes culturelles du cycle évolutif qui se croisent à augmenter certains des autres. Dans l'histoire de la culture un tel final et nouveau cycle se trouvent au début du XVIIe siècle, quand l'imagerie de la Renaissance est censurée pour permettre un nouveau départ. Ensuite, le cycle de l'ère moderne commence au moment qui sera dominé de la rationalité scientifique. Dans ce contexte, nous parlons de la censure de l'imagination scientifique au début de la modernité
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
objectif de la science. Un autre élément très important est la transition d'une perspective unitaire de la science pour l'autre qui est discontinue, spécialisée, qui a été réalisée grâce à une nouvelle classification des sciences. La reconstruction méthodique finalise l'imagerie scientifique développée au début de la modernité. Le développement de l'imaginaire utopique comme la forme incontestable d'imagination crée un mécanisme pratique du développement institutionnel du nouvel univers scientifique. Le chapitre se termine par une description de la reconstruction métaphysique et
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este un reprezentant - așa-zicând întârziat - al onirismului românesc, fundamentat și ilustrat încă din anii ’60 ai secolului trecut de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag. Așadar, ca poet oniric, el creează în chip lucid, dar după legile visului. Produce o imagerie elaborată - organizată în narațiuni -, care prezintă afinități mai degrabă cu suprarealismul pictural (Magritte, De Chirico, Salvador Dalí, Victor Brauner) decât cu cel literar. Procedând așa, acționează în descendență dimoviană, lucru remarcat în numeroase rânduri de critică. Versurile lui S., mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
ca element comun al tuturor formelor de divinitate, printr-o conceptualizare diferită însă de cea a lui Rudolf Otto. Autorul afirmă existența unei multitudini de modalități de reprezentare a divinului 66, oferind exemplul popoarelor "primitive", pentru care divinitatea poate îmbrăca imageria extrem de bogată a celor mai stranii elemente ale ambientului uman67, între care se enumeră animalele, plantele, ființele fantastice, oamenii, semnele și figurile geometrice, dar și unele simboluri ale dispariției acestor elemente naturale. Demersul interpretării lui Velasco a dus în mod
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
vizuale legate de cultul mortuar și de viața de apoi. Picturile Egiptului antic înfățișând scene din viața celor decedați, ca și portretele funerare ale artei elenistice, statuile etrusce cu caracter funerar, măștile mortuare ale romanilor, și nu în ultimul rând, imageria catacombelor creștine, toate acestea poartă încărcătura spirituală a trecerii dinspre viața lumească, efemeră, spre cea eternă, imaginile create producând "un transfer de suflet între reprezentat și reprezentare"275. Régis Debray justifică această idee prin însăși atitudinea specifică determinată de conștientizarea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de cea greacă, a cărei tendință primordială era aceea a idealizării etice, formale și spirituale. Fig. 20. Venus din Milo. Detaliu Cât privește iconografia și reprezentarea vizuală a sacrului, pot fi remarcate unele asemănări speciale cu arta greacă, explicitate prin imageria divinităților, prin arhitectura religioasă 359 și, nu în ultimul rând, printr-un anumit cult al funerarului 360. La rândul său, străvechiul cult al împăratului regăsit și la egipteni este încă prezent, istoricul de artă E. H. Gombrich arătând în acest
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
particularitățile gândirii creștine, aveau să ofere maselor de credincioși o adevărată învățătură prin imagini, sensibilizându-le prin valoarea înaltelor doctrine pe care le slujeau. Astfel descrisă, arta greco-romană a introdus o viziune artistică nouă, care s-a răsfrânt și asupra imageriei dedicate sacrului. Acestui context cultural-artistic i se datorează primele încercări de redare a unei perspective liniare ce sugerează ideea tridimensionalității, imaginile divinităților reflectând îndeaproape etalonul armoniei anatomice. Apelând la frumusețea organică a formelor fizice, arta greco-romană înfățișează sacrul într-o
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
două veacuri a determinat la nivelul viziunii artistice articularea unui limbaj simbolic 372, format printr-o multitudine de imagini încărcate în înțelesuri religioase 373. Sursele documentare atestă faptul că, pentru o perioadă de timp, imaginile acestei arte au conviețuit alături de imageria păgână, între cele două forme de exprimare vizuală a sacrului manifestându-se o adevărată toleranță atitudine ce avea să "persiste până spre mijlocul secolului al VI-lea"374 -, apariția reprezentărilor iconografice creștine în condițiile aniconismului secular păgân permițând anumitor cercetători
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a convocat cunoscutul Conciliu de la Trento. Acesta avea misiunea stabilirii unor norme morale, care să fie aplicate asupra artelor, episcopilor revenindu-le importanta sarcină a ghidării credincioșilor în întrebuințarea corectă a imaginilor 420. Totodată, Conciliul a reafirmat rolul educativ al imageriei religioase, condiționând artiștilor eliminarea din operele de artă destinate clerului a tot ceea ce ar fi putut trezi în privitor sentimentul profanului 421. Așa se face că deja celebra Judecată de apoi realizată de Michelangelo în Capela Sixtină a Vaticanului, avea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
toate acestea, François Bœspflug remarcă, totodată, o înmulțire stereotipică a anumitor motive, în care imaginea lui Dumnezeu apare mai mult ca element decorativ, o extincție a principalelor tipologii de reprezentare a Trinității, precum și o emigrare a acestor tipologii către o imagerie devoțional-sentimentală, prin care creațiile neoclasicilor Antonio Canova sau Jacques Louis David, spre exemplu, aveau să devină emblematice 434. Înaintând în secolul al XIX-lea, arta și-a păstrat atitudinea laicizată a veacului precedent, remarcând numele unor artiști ai Romantismului, precum
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
XIX-lea, arta și-a păstrat atitudinea laicizată a veacului precedent, remarcând numele unor artiști ai Romantismului, precum Friedrich, Blake, Géricault sau Delacroix, ale căror creații ating pe lângă temele și problematicile obișniuite ale picturii de gen și unele aspecte ale imageriei sacrului. Între tendințele acestui nou curent, preocupat în general de exaltarea frumuseților naturii, a momentelor de seamă ale istoriei, precum și de căutarea sublimului și a misterului, reprezentarea vizuală a sacrului a ocupat un loc secundar, regăsind anumite corespondențe în creațiile
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a ilustra o mutație care se petrece odată cu modernitatea. în perioada medievală, cuvîntul "indvidual" deținea un înțeles cu totul diferit în limbile de cultură europene, și anume acela de membru al Trinității, alcătuită din Tată, Fiu și Sfîntul Duh. în imageria religioasă predominantă de pînă la sfîrșitul Evului Mediu, un individ nu se articula ca o entitate separată, ci era indisolubil legat de "celălalt", a cărui identitate era colectiv definită. Doar odată cu configurarea concepției occidentale moderne, pe la mijlocul secolului al XVII-lea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
mai simți panica", va provoca aproape întotdeauna panica; "vă puteți simți foarte confortabil" sau "... foarte liniștit", are o mai mare șansă de succes. Chiar și cei mai experimentați dintre noi, au tendința de a uita uneori că limbajul subconștientului este imageria (cuvintele și logica aparțin limbajului conștientului) și este foarte dificil să ai o imagine negativă. Te rog nu te gândi la un elefant roz. Așa este? Utilizați cuvinte inteligibile, ușor de înțeles; noi invităm oamenii în starea hipnotică. "Lasă-te
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]