7,075 matches
-
orientale, în general. Tot ce nu se afla sub control marxist putea fi susceptibil de interdicție și în orice caz nu se tipărea oficial. Circula deci în samizdat. Circula astfel Lordul inelelor a lui Tolkien, pentru simplul motiv că țara imaginară de acolo amintea vag de Cehoslovacia sovietizată. Am să vă arăt una din raritățile bibliotecii, care în mod sigur vă va interesa: Mircea Eliade, Pe Strada Mîntuleasa, copiată de Havel pentru prieteni. E o ediție din 1967. mai avem, în
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
de subzistență” sau că, doamne ferește am lucrat la “interzicerea valorilor reale”. Și caut valorile reale. Nu le găsesc întotdeauna. Showdown de Peca Ștefan este un protest împotriva protestului, ascuns într-o falsă emisiune de televiziune, dintr-o personală țară imaginară, căreia i s-a dat numele de cod “Statele Unite”. Falsele valori, revoltate de absența valorilor, pun la cale o preluare violentă a puterii, binecuvântată de Biserică, deturnată de un ucigaș în serie cu vocabular necenzurat, totul întrerupt de spoturile publicitare
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
Imginarul a devenit un fel de sinteză a tot ceea ce are legătură cu imaginea și imaginația și a tot ce era considerat ficțiune, produs, operă a imaginației ca facultate a irealului, ca să vorbim ca Bachelard. Și tocmai pentru că acest termen, „imaginarul”, a devenit un cuvînt sincretic, el a început să joace rolul de pereche simetrică a raționalității; imaginarul are legătură cu tot ceea ce este proces de reprezentare simbolică, cu toate procesele de narațiune mitică și deci toate demersurile prin care mintea
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
Imaginarul devine termenul federator nu al iraționalului ci a altceva decît raționalul și de aceea este important să-i cunoaștem mai ales conținuturile, formele, funcțiile și consecințele asupra vieții umane. „Raporturile între filosofie și imaginar” M. C. - Credeți că termenul „imaginar” (care ca substantiv datează doar de la sfîrșitul secolului al XIX-lea) este uneori folosit în mod abuziv în limbajul curent, cu un sens vag, neclar, în care fantezie, imaginație și evaziune se confundă? Această folosire abuzivă dăunează teoriei și teoretizării
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
un teren favorabil pentru vulgarizarea lor? J. J. W. - Cred că întrebarea dumneavoastră permite, în fond, ambele răspunsuri și fiecare din aceste răspunsuri este întemeiat. Ca și alte noțiuni care au cunoscut un fel de validare, de consacrare universitară, cuvîntul „imaginar” a devenit acum un fel de cuvînt-cheie care permite aproape crearea unei mode, moda academică. Multe lucrări ajung să capteze cuvîntul Imaginar drept cuvînt-cheie pentru a beneficia de o receptare valorizată și valorizantă, astăzi, ceea ce duce într-adevăr la un
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
răspunsuri este întemeiat. Ca și alte noțiuni care au cunoscut un fel de validare, de consacrare universitară, cuvîntul „imaginar” a devenit acum un fel de cuvînt-cheie care permite aproape crearea unei mode, moda academică. Multe lucrări ajung să capteze cuvîntul Imaginar drept cuvînt-cheie pentru a beneficia de o receptare valorizată și valorizantă, astăzi, ceea ce duce într-adevăr la un fel de confuzie totodată metodologică și teoretică pentru că imaginarul se lasă surprins prin anumite structuri, reguli bine determinate de funcționare, după cum o
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
ceea ce duce într-adevăr la un fel de confuzie totodată metodologică și teoretică pentru că imaginarul se lasă surprins prin anumite structuri, reguli bine determinate de funcționare, după cum o arată toate studiile de mitologie și deci este nepotrivit să utilizăm termenul „imaginar” pentru a desemna orice producție mentală fantezistă. Totuși, și dumneavoastră ați subliniat-o, această permeabilitate a termenului, această plasticitate a lui și această receptare oarecum supradeterminată astăzi a fost ceva favorabil, a suscitat condiții oportune pentru a permite tuturor acestor
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
de rromi infractori, ciopoarele de copii ai străzii, buletinele de știri despre spitalele românești au jucat, desigur, un rol important în crearea unei imagini dezastruoase în Franța. Dar toate aceste fenomene sunt realități ale României propriu-zise, și nu ale unei imaginare Românii externe. Or, metodele de combatere preconizate de către Adrian Năstase sunt, în cel mai bun caz, ridicole: spectacole folclorice, expoziții de artă, simpozioane etc. Ele pot fi raportate ca mari izbânzi la congresul partidului, dar nu vor schimba nici un milimetru
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai neperisabilă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi marginal în societate, așa că anul trecut am decis să încep un roman, Night Map. Nu
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
revăzut acum, în total primenita vilă, ce a însemnat, numai și prin reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în care geniul alături de distinsa Maruca - își afla aici, aproape de Peleșul regal (unde era primit cu venerație) ceasurile de tihnă și de imaginare. Începînd cu scara ce duce spre odăile de sus, scară al cărei cuier mai păstrează încă bastonul de drumeție al stăpînului, și terminînd cu odăițele slujnicelor, totul emană în mic aerul irecuperabil al unei țări cîndva binecuvîntate. E, peste tot
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
de sute de metri la pui sau zahăr pentru pentru a alerga în altă parte a orașului unde „se dădea" hârtie igienică. Astfel de întâmplări, la care am asistat nu o dată, mă emoționează mai mult decât isprăvile cel mai adesea imaginare de pe câmpiile de luptă, transpuse ideologic în manualele de istorie. Am locuit vreo șapte ani într-un mic apartament la etajul patru al unui bloc unde nu urca apa rece. Ea picura, totuși, cam între orele două noaptea și patru
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
reprobabile sub unghi moral, avea, la rigoare, o anume logică, "publicarea versurilor lui Petru Boroianu azi este cu totul absurdă. Este ca și cum poetul ar lua un steag roșu și ar defila de unul singur prin Piața Aviatorilor, salutînd o tribună imaginară". Un alt nucleu al subliteratuirii îl constituie vanitatea auctorială împinsă nu o dată pînă la comicărie: Într-un stil grav și solemn, de preot al culturii, George Popa pledează - în cea mai recentă carte a sa - pentru înțelegerea metaforei ca instrument
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
nu există decât un singur ocean de fosfene. Ne-a trebuit numai o oră ca să le învățăm suficient de bine mersul, că trebuia să-i împingem ușor ca să-i facem să sară în locul și în momentul nimerit, ca să străbată hotarul imaginar al domeniului, ceea ce ne prilejuia clipe de amuzament la care revenim în fiecare noapte. Nu sunt întotdeauna la fel de ascultătoare ca astăzi, nici punctuale. Au fost dăți când a trebuit să le așteptăm în zadar timp de câteva minute și am
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
lui I. L. Caragiale. Am descoperit lucruri pe care nu le bănuiam. Mâncărica și berica (două atribute de bază ale omului caragialian) merg împreună cu politica. Cu alte vorbe, se mănâncă mult, se bea mult și se face politică multă în țara imaginară a lui Mitică. Discursul politic nu iese bine dacă nu este bine nutrit cu aperitive și bine udat (discursul gurmand) cu bere (o băutură stimulantă). Cei care neagă asemenea descinderi în subsolurile textului au căzut, ca să rămânem în lumea lui
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
marcheze o oarecare surprindere, legată de "asincronismul" manifest al festivalului față de temele actualității. Așadar, nu un film de război și pace, nici unul politic nu va deschide festivalul de la Cannes, ci un film de aventuri, de Gerard Krawczyk, despre un erou imaginar și popular al secolului XVIII, devenit celebru în cinema grație regizorului Christian Jaque, în 1952. În același an, filmul a și cucerit Premiul pentru regie la Cannes. Ediția 2003 a lui Fanfan la Tulipe îi datorează mult celebrului Luc Besson
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
Despre "jurnalul" Marthei Bibescu am aflat din 1969, fără să fi avut atunci cunoștiința valorii sale. Era anul în care am vizitat-o la reședința din Quai Bourbon 45 din Ile Saint Louis, la solicitarea mea, pentru a-mi îmbogăți imaginar lumea lui Marcel Proust. Momentul l-am evocat în cartea Destinul unei întâlniri. Marcel Proust și românii. Și cu mulți ani înainte, într-un număr al revistei "Secolul 20". Curând după revenirea mea în țară din călătoria pariziană de studii
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
devenit simbolul zborului, și nu înțelepciunea celor care au rămas să meargă să moară cu grijă pe pămînt". Același lucru s-ar putea afirma pe de altă parte despre oricine își urmează cu obstinație, cu îndărătnicie, o vocație, reală sau imaginară, axîndu-și monoman, aproape ascetic, existența pe o singură idee, o singură preocupare, un singur țel major. Toți fanaticii sînt prin definiție niște exagerați care nu cunosc, sau mai bine zis nu acceptă decît un unic adevăr hipertrofiat și exclusiv al
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
care colecția de piese donate de Liana și Dan Nasta îmbracă interioarele etajului dă acestuia un aer intim și în același timp distins, deci cât se poate de adecvat unui palat princiar, iar tematica îndrăzneață, și anume Tradiția aulică. Muzeu imaginar al sintezei românești, are întru totul acoperire în concretețea obiectelor de artă, alese și expuse cu mult gust. Dar împrospătarea întregii atmosfere produsă în ultimii doi ani, sub îndrumarea atentă a Doinei Mândru, noua directoare a complexului denumit Palatele Brâncovenești
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
o puncta și argumenta Maiorescu, poeții de calibru pot fi și buni critici literari - cu condiția să nu reducă multiplul liric, polifonia poeziei pe care o comentează, la propria formulă simbolică și stilistică. A cunoaște din interior mecanismele și proiecțiile imaginare specifice genului, a te fi confruntat cu obstacolele și limitele lui reprezintă o treaptă superioară în înțelegerea fenomenului. Detașat și deopotrivă implicat, comentatorul acesta provenit din confreria artiștilor trebuie să găsească linia subțire, dar ferm trasată, între subiectivitatea practicantului și
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Sculptura urmează și ea un traseu oarecum similar: lemnul, piatra, lutul, nuielele și bronzul, singure sau asociate, brute ori prelucrate pînă la iluzia transparenței, comentează modele deja stocate în inventarul etnografic sau construiesc forme cu o preexistență doar în lumea imaginară. Posesor al unei manualități ieșite din comun, al unei mari forțe de intuiție și al unei curiozități intelectuale neobosite, el îmbrățișează cu o egală naturalețe și formulele artistice alternative, de la intervenția în peisaj și pînă la performance. însă și în
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
într-o anumită măsură; ori când o nouă tematică și problematica implicată impun configurări lirice distincte. Cu urechea surdă la scârțâitul versurilor sale, cu simțul critic atrofiat până la dispariție, autorul nostru își construiește Opera și se urcă pe un soclu imaginar, înconjurându-se de oglinzi prietenoase. Textele, publicate la edituri obscure sau în cea din pivnița casei, sunt însoțite de prezentări ditirambice. O secțiune consistentă este aceea a referințelor, adunate gospodărește, încă de la primul țipăt liric; iar un CV alcătuit până în
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
aparte; Dumnezeule, cum cântă vioara, cum intră percuția, cum se aude chitara electrică, ce face violoncelul și tuba și clarinetul și saxofonul și trompeta! Și nu-i totul cântec, interpreții intră chiar în pielea actorilor: își șterg instrumentele de stropii imaginari de ploaie, privesc languros în ochii de mireasă ai Elisavetei Bam. Muzica, ritmul ei, frenezia cu care se schimbă registrul, te fac să vibrezi continuu, să aștepți cu încântare și sufletul la gură următoarea partitură. Apoi jocul actorilor. Într-un
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
intră în rol și nici nu știi din ce unghi să-i privești, Irina Petrescu, cerșetoare ce dă forță și dramatism trecerii ei prin viața celorlalți; Virginia Mirea, sportivă medaliată într-o epocă revolută, cu codițe învârtejate, plutind pe ape imaginare și scoțând țipete sălbatice, apariție laborios construită, de-un comic ce frizează demența posibilă într-o existență închistată; Mihai Constantin, fără privire aproape (căciula imensă i-o ascunde) dar totul un zâmbet, mustață întoarsă și voce gravă, timbrată; un rol
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
și piperul, în doze bine cîntărite, datorită Virginiei Mirea și lui Mihai Constantin, care aduc un anumit soi de sensibilitate și forță, de haz nebun din învîrtitul ochilor sau al sabiei, din vîslitul tandru și absent al bărcii pe ape imaginare, din felul în care este purtată o căciulă imensă, imensă, ea în sine un personaj, parcă. Fiecare actor din acestă distribuție este extraordinar, iar efortul unor astfel de roluri cîntate nici nu se simte. Se simte doar bucuria a ceea ce
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
găsește principala calitate a acestei poezii în naturalețea limbajului (de cînd e asta o cucerire recentă?), dar eu cred că tocmai aici e punctul ei fragil. Diana Geacăr nu scrie poezie, ea se joacă de-a poezia pe un messenger imaginar, unde directețea și histrionismul sînt reguli de bază. Dar, ca și în cazul utilitarismului (despre care am scris în România literară nr. 32/2003 și 46/2005), poezia nu trebuie să devină atît de facilă, iar "prietenoasă" nu înseamnă "ușuratică
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]