342 matches
-
enunță două axiome decisive pentru el. Prima afirmă raportul de inerență dintre subiectul proiectat și inconștient: Tot ceea ce este inconștient este proiectat."116 A doua stipulează că în interioritatea cea mai profundă a diadei se ascunde perechea părinților, Anima fiind imago mamei. Proiecția se află într-o relație (aproape matematică) invers proporțională cu stadiul de dezvoltare a conștiinței. Cu cât conștiința este mai matură, ajunsă la vârsta deplinelor limpeziri, cu atât proiecția diadelor va fi mai dificilă. Ca urmare, prima perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
psihică de natură conștientă cât și cea inconștientă duc la anumite rezultate, "produc" varii manifestări tipice. Visele și fanteziile sunt două asemenea manifestări inerente inconștientului colectiv. În această ordine de idei, mai important este arhetipul. La origine era sinonim cu Imago Dei, prin urmare cu imaginea lui Dumnezeu în om. În operele lui Dionisysius Aeropagitul, divinitatea supremă este numită to arhetypon phos (arhetip al luminii). Răspândirea sa este, practic, nelimitată și stă, evident, tot în legătură cu inconștientul colectiv: "Conceptul de arhetip, inevitabilul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Tofan, 2007, 88 p. [149] PÎȚU, ANA, Culegere de exerciții gramaticale: clasa I și a II-a, Suceava, Editura George Tofan, 2007, 84 p. [150] POP, MARIA VASILICA; VIDRIGHIN, SIMONA; BUCUȚĂ, DIANA, învață să citești și să scrii corect!, Sibiu, Imago, 2007, 55 p. [151] POPA, ADINA-MARIA, Să scriem corect !: exerciții de vocabular, punctuație, ortografie, Timișoara, Eurostampa, 2007, 89 p. [152] POPA, CATRINEL; POPA, ION; POPA, MARINELA, Limba și literatura română, clasa a VIII-a, semestrul al II-lea: teza cu
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Universitatea „Babeș-Bolyai”, cu o teză despre Lucian Blaga, este În prezent Înscris la un al doilea doctorat, În filosofie, la Universitatea Jean Moulin din Lyon, cu o teză despre „Antiutopiile epocii clasice”. A publicat volumele Nichita Stănescu - Orizontul imaginar, Editura Imago, Sibiu, 1993 (Premiul pentru debut la Salonul Național de Carte, 1994) (2002, ediția a II-a, Editura Dacia, Cluj); Lucian Blaga - Geneza lumilor imaginare, Institutul European, 1998 (Premiul Societății „Lucian Blaga”); 10 studii de arhetipologie, Editura Dacia, Cluj, 1999; Le
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Le Paradis interdit au Moyen Age - 2, L’Harmattan, Paris, 2006; De la arhetip la anarhetip, Editura Polirom, Iași, 2006 (Premiul Național de Istorie și Critică literară „Petru Creția”). A publicat de asemenea romanele Claustrofobul, Dacia, Cluj, 1992, și Hidra, Editura Imago, Sibiu, 1996 (Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj) din tetralogia Noctambulii, precum și Oniria - jurnal de vise (1985-1995), Editura Paralela 45, Pitești, 1999. A tradus volumele Andrew Samuels, Bani Shorter, Fred Plaut, Dicționar critic al psihologiei analitice jungiene, Editura Sigmund Freud, New York
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lectură personală, subiectivă, montaigniană... Un amestec de biografie și de analiză a gândirii: Pirre Leschemelle, Montaigne sau durerea în suflet, urmat de Montaigne, șugubățul fars. De la bucuria tragică la înțelepciunea veselă, și Montaigne sau moartea ca paradox, toate trei la Imago. O bună și consistentă introducere pentru cine nu l-a citit pe Montaigne în textele sale. *** „Nu sunt filosof”. Este una din frazele celebre ale lui Montaigne dovedind acea interesantă modalitate de a filosofa care constă în a-ți bate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Ibidem, p. 61. 183 perfecțiunea, femeia ideală nu mai este accesibilă în planul mundan. Moartea ei golește de sens universul intim masculin, sărăcește o lume. Cavalerul în negru devine un simbol al durerii și trimite cu gândul la prototipul cristic, imago pietatis 669 , atrăgând din partea cititorilor compasiunea. Femeia iubită, decedată, a lăsat în urma ei numai durere, viața devine în absența ei un chin asemănător celui din iad: „Singurele personaje cu care cavalerul în negru își compară durerea sunt Sisif și Tantal
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
oferirea unei alternative în a distinge binele de rău. De aici decăderea, demitizarea pe care o cunoaște donna angelicata, de care ne-am preocupat în subcapitolul al doilea al aceluiași ultim capitol. Decameronul și Povestirile din Canterbury reprezintă o imensă imago mundi, o panoramă umană, în toată varietatea sa de personaje și de evenimente 1056, „impresia unică și armonioasă a unei lumi ușuratice și superficiale, îndreptată numai în afară, spre bucuriile vieții, mânată încolo și încoace de capriciile sorții” 1057 . Giovanni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
edited by Boris Ford, Penguin Books, 1982, pp. 133-153. 51. Marino, Lucia, Audience and Narrators, in The Decameron “Cornice": Allusion, Allegory, and Iconology, Ravennba, Longo Editore, 1979, pp. 25-36. 52. Markale, Jean, L’Amour courtois ou le couple infernal, Éditions Imago, Paris, 1987. 53. Marrou, Henri-Irénee, Trubadurii, traducere, note și postfață de Sorina Bercescu, Editura Univers, București, 1983. 54. Martin, Priscilla, Sex, Discourse and Silence, în Chaucer's Women: Nuns, Wives and Amazons, Macmillan, 1990, pp. 218 230. 55. Mckisack, May
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prilejul unei acuzații de gradul n, unui reproș cu atât mai puternic cu cât el este de neatribuit și nelimitat printr-o serie de interpretări paranoice. 584 Articolul publicat de către Freud, "Moise de Michelangelo" a apărut în volumul 3 din Imago în 1914. 585 "În timp ce merge pe drumurile înzăpezite, K. repetă experiența pe care a făcut-o eroul din Procesul în podurile tribunalului, în care aerul irespirabil îl făcea să leșine. În această primă dimineață, K. se simte deodată obosit, cum
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în timp ce noi trebuie să le întrerupem pe ale noastre ca să vizităm mausoleele. Întrerupere târzie a preocupării absolut practice pentru supraviețuire pe care am botezat-o Estetică. După album, dicționarul. Dacă etimologia nu dovedește, ea indică. Mai întâi latina. Simulacrum? Spectrul. Imago? Mulajul în ceară al chipului celor morți, pe care magistratul îl purta la funeralii și pe care-l așeza, acasă la el, în nișele atriumului, la adăpost, pe poliță. O religie întemeiată pe cultul strămoșilor cerea ca aceștia să supraviețuiască
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zile de agonie, înconjurat de doctori și bocitoare. Imaginea nu este o imitație, iar funeraliile acestea nu-s o ficțiune: manechinul defunctului este cadavrul (încât un sclav este postat lângă manechinul lui Pertinax ca să alunge muștele cu un evantai). Această imago este un hipercorp, activ, public și strălucitor, ale cărui rămășițe se vor înălța în fum spre a se alătura zeilor în empireu (când rămășițele adevărate au fost coborâte sub pământ), deschizându-i porțile divinizării 6. În imagine se înălța împăratul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Așa cum sugarul își strânge pentru prima dată membrele privindu-se în oglindă, noi opunem descompunerii morții recompunerea prin imagine. Așadar imaginea vine în sens propriu de dincolo de mormânt, ca statueta fang așezată pe capacul sipetului-relicvariu în care odihnesc osemintele strămoșilor (imago și ossa, în latină, sunt adesea echivalente). Ea iese pentru ca strămoșul să rămână acolo, îmblânzit și ținut în loc; pentru a-l împiedica să revină ca să-i hărțuiască pe oameni, pentru a-i prinde sufletul zburător și hoț într-un obiect
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contagioasă, mai virală decât scrisul. Dar, dincolo de virtuțile recunoscute în propagarea sacralităților, care n-ar face din ea, la limită, decât un expedient recreativ, mnemotehnic și didactic, ea are darul capital de a suda comunitatea. Prin identificarea membrilor cu o imago centrală a grupului. Nu pot exista mase organizate fără suporturi vizuale ale adeziunii. Cruce, Păstor. Steag roșu, Marianne. Oriunde se adună mulțimi, în Occident, procesiunile, defilările, mitingurile pun în față icoana Sfântului sau portretul Conducătorului, Isus Christos sau Karl Marx
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de credincioși năpădesc orașul ca să privească o imagine miraculoasă a lui Christos). Nu este aceeași chimie imaginară, fiindcă dinamica privirii nu mai este aceeași. A pretinde să izolezi o idee de imagine ar fi tot o idee imaginară. Nu există imago o invariantă sub forfota nesfârșită a vizibilului, căci diversitatea este de esență, iar invarianta speculativă. A spune precum Gombrich, în incipitul la Istoria Artei, că nu există artă, ci numai artiști înseamnă să muți problema: de când există artiști și de ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
iudeo-creștin. Occidentul imaginar este eleno-creștin (teologia catolică a imaginii trece practic peste Vechiul Testament). În limba greacă, nu în latină, a salvat creștinătatea imaginea marii nopți monoteiste, și asta cu mult înainte de schisma ortodoxă. În actele conciliilor, eikôn este tradus prin imago. Iar eikôn derivă de la eidôlon, având aceeași rădăcină, eidos. Icoana nu este un portret asemănător, ci o imagine divină, teofanică și liturgică, care nu are valoare prin forma ei vizibilă, ci prin caracterul deificant al vederii ei, adică prin efect
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este remarcată de Mircea Eliade în Imagini și simboluri: "A avea imaginație însemnă a te bucura de o bogăție interioară, de un flux neîntrerupt și spontan de imagini. Dar spontaneitatea nu însemnă doar invenție arbitrară. Etimologic, "imaginație" este solidar cu imago, "reprezentare, imitare" și cu imitor, "a imita, a reproduce". De data aceasta etimologia trimite atât la realități psihologice, cât și la adevărul spiritual. Imaginile imită modele exemplare (...) A avea imaginație însemnă a vedea lumea în totalitatea ei; căci puterea și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
perspectivă trebuie să ne întoarcem la sensul lui primordial care s-a pierdut, acela legat de imagine și nu doar de imaginație. În limba latină termenul păstrează legătura cu cel care trebuie considerat cuvântul de bază pentru familia de cuvinte, imago: "imaginarius, a, um, (imago), 1. d'image, 2. ce qui existe en imagination."6 Chiar termenul latin imaginatio care ar fi corespondentul termenului imaginație este prezentat ca fiind în legătură cu ideea de imagine: "imaginatio, a, um, image, vision"7. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
întoarcem la sensul lui primordial care s-a pierdut, acela legat de imagine și nu doar de imaginație. În limba latină termenul păstrează legătura cu cel care trebuie considerat cuvântul de bază pentru familia de cuvinte, imago: "imaginarius, a, um, (imago), 1. d'image, 2. ce qui existe en imagination."6 Chiar termenul latin imaginatio care ar fi corespondentul termenului imaginație este prezentat ca fiind în legătură cu ideea de imagine: "imaginatio, a, um, image, vision"7. Dar ce desemna imago în limba
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a, um, (imago), 1. d'image, 2. ce qui existe en imagination."6 Chiar termenul latin imaginatio care ar fi corespondentul termenului imaginație este prezentat ca fiind în legătură cu ideea de imagine: "imaginatio, a, um, image, vision"7. Dar ce desemna imago în limba latină? Conform dicționarului apărut sub îndrumarea lui Felix Gaffiot 8, am putea identifica următoarele sensuri ale termenului: primul sens este acela de reprezentare, imitație, portret, sensuri care apropie termenul de înțelesul său contemporan. Al doilea sens se referă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
treilea la imaginea sau umbra unui mort sau fantomă, al patrulea sens este de ecou, al cincilea se referă la portret sau imaginea unui om și al șaselea la imaginea unui obiect. Prin urmare modalitatea în care era înțeles termenul imago se păstrează și în limba română, mai puțin însă acela de portret funerar. Ținând seama de sensul original al termenului imaginar ar trebui să reorientăm și să redefinim imaginarul din mai multe perspective. Datorită sensului pe care îl are termenul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Atanasie, Studii de logică, Editura Academiei, București, 1960. Klibansky, Raymond, Panofsky, Erwin, Saxl, Fritz, Saturn sau melancolia, Editura Polirom, București, 2002. Knowles, Dom David, Benedictine Monahism, Wipf & Stock, Oregon, 1923. Koopmans, Jelle, Le théâtre des eclus au Moyen Age, Editions Imago, Paris, 1997. Koyré, Alexandre, De la lumea închisă la universul infinit, Editura Humanitas, București, 1997. Kuhn, Thomas, Structura revoluțiilor științifice, Editura Humanitas, București, 1990. Lalalande, Andre, Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Presses Universitaires de France, Paris, 1926. Lazarev, Viktor, Originile
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ca urmare a ceea ce a dorit să promoveze. (Jean Delumeau, Păcatul și frica, vol. I, II, Editura Polirom, Iași, 1997, 1998 și Mărturisire și păcatul, Editura Polirom, Iași, 1998). 66 Jelle Koopmans, Le théâtre des eclus au Moyen Age, Editions Imago, Paris, 1997, p. 12; "L'origine liturgique de tout théâtre médival ne peut problabement plus être retinue, mais il paraît certain que toute parole primitive qu'expresion littéraire tire son origine du rituel du sacré". 67 Ibidem p. 41. 68
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
grecesc eikon, ale cărui sensuri erau cele de imagine și reprezentare, iar pe de altă parte, în eidolon, un termen aparte al vocabularului vizual și spiritual. Totodată, originile semantice ale noțiunii de imagine se îmbogățesc și prin sensurile termenului latinesc imago. (Vezi Jean-Jacques Wunenburger, Filozofia..., pp. 9-22.) 304 Ibidem, p. 237. 305 Ibidem, p. 238. 306 Marie-José Mondzain, Imagine, icoană, iconomie: sursele bizantine ale imaginarului, Editura Sophia, București, 2009, p. 102. 307 Ibidem, p. 102. 308 Régis Debray susține că imaginea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
1995; 2005). Fenomene extinse de apoptoză se înregistrează în metamorfoza insectelor: în stadiul de nimfă (pupă) are loc histoliza tuturor celulelor larvei, cu excepția unor insule de celule (discuri imaginale) care, supraviețuind și suferind diferențiere celulară complexă, asigură histogeneza organelor adultului (imago) prin procese de citodiferențiere normală. Astfel, organele unei insecte adulte nu reprezintă continuarea organelor corespondente ale larvei. Același proces de apoptoză asigură eliminarea cozii larvei de batracieni anuri sau a embrionului uman, ca și diferențierea degetelor la mâini și la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]