1,385 matches
-
Ele se instalează în spațiul interior pe care îl stăpânesc apoi prin sunetul lor clar și aparent univoc. Ele par a semnifica totdeauna același lucru, adică par a nu se schimba și sugerează o lume bine fixată, a unor sensuri imanente. Atunci când cunoști un cuvânt ai senzația că posezi și lucrul indicat, pe vecie. Apoi când se întâmplă să-l pierzi, alt cuvânt fixează această semnificație la fel de definitiv. Adică rosturile lumii acesteia schimbătoare sunt anunțate în mod clar și irevocabil și
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
se impune, de la bun început, de la deviza pe care poetul și-o alege drept moto - "Scriu, deci exist", până la a(o)rta poetică din final, (fără a mai pune la socoteală textul invizibil), este afirmarea orgolioasă a încrederii în forța imanentă a scriiturii. Actul scrisului este înțeles deopotrivă, ca domeniu al libertății totale, al gratuității și nepăsării suverane, dar și ca principiu ordonator (destabilizator?!) al realității. Există o consecvență obstinată în detectarea acelor zone de interferență între lumea reală și lumea
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
consistența realității însăși. În această prespectivă el este mult mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și infinit mai grav în preocuparea de a depune mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea denotativă, descriptivă, imanentă a formelor sale depășește grija pentru execuție și necesitatea de a căuta soluții măcar imprevizibile dacă nu cu totul noi. Dar în această categorie de lucrări, indiferent dacă sursele sunt de multe ori evidente (Cezanne, în Muncitori, 1913, Ingres, în
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
în loc de picioare roți de bicicletă" (Jurnal). Că și: "atunci ai coborît din oglindă/ și ai intrat în creierul meu. cu șurubelnița ta/ stelata mi-ai deșurubat una cîte una/ toate emoțiile" (Amintire). Tot aci ar putea fi menționat un delir imanent al dimensiunilor ce frapează cu osebire spiritul științific: "de tristețe soarele se micșorase/ pînă nimerise în gură unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarbă colosală" (Univers răvășit). Sau: "vedeam că de fapt corabia mare/ e ținută
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
de a-ți recunoaște propria evanescenta. Moartea le îngrozește pe personajele lui Mariaș: cei rămași în viață se bucură pe față, chiar dacă îngrijorați că le va veni rîndul. Singură consolare nu poate veni decît din acceptarea (invitarea) unei precarități identitare imanente, pe care moartea nu face decît să o confirme. Tragic este contrastul dintre Oxford, ca spațiu constant simbolizat de Will cu ciudată lui memorie, și acești bătrîni profesori, care se imbolnavesc, își pierd vlaga, curajul, resursele, și mor singuri, ascunși
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
viața/ în minusculă flacăra" (Elogiu unei țigări aprinse). Creația lirica nu e însă decît, cel mult, aparent o postură pasivă, un lac inert reflectînd imaginile pe care i le dăruie clipă, fie și clipă lăuntrica. Ea e conștiința de sine imanenta, căutîndu-si expresia în dramatismul limbajului căutător. "Dacă e adevărat că sînt poet din mila Domnului - sau din mila Diavolului -, scria Federico Garcia Lorca, atunci sînt poet și prin tehnică și efort și prin faptul că îmi dau seama absolut de ce
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
ei, cei doi frați comunica, isi vorbesc, tot ea fiind cea care mediatizează taină ascunsă de trecutul lor. Acest rol o determina pe scriitoare să decodifice intențiile cu care cei doi își spun povestea, ea "traducînd", pe rînd, actele ilocutionare imanente mărturisirii. Incomunicabilul devine comunicabil la adăpostul acestei "case de cuvinte" care, însă, nu e altceva decît o capcană. Salvați de primejdia tăcerii, cei doi nu pot evita "primejdia mărturisirii". În interiorul limbajului care îi unește se țese o altă poveste: scriitoarea
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
avem impresia că poeții mai recenți au o altă motivație a propensiunii lor negative, ca bilă neagră ce-o emit din abundetă provine dintr-un rău epocal. Chiar dacă nu putem vorbi de o finalitate polemică explicită, aceasta există în orientarea imanenta a imaginarului. E o reacție a negativului la negativ. O reacție debordanta, patetica, la adresa unei lumi, a unor instituții și moravuri alienante, impuse de regimul totaltiar ce voia să reformeze înseși temeiurile umanului, printr-o parodie a religiei pe care
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
general, domnia-sa a avut amabilitatea să ne vorbească de curînd, cînd ne-a primit cu căldură, în apartamentul său din Paris, situat nu departe de Muzeul Picasso. M.C.: Domnule Gérard Genette, ultima dumneavoastră carte, Operă artei, în două volume, Imanenta și transcendență și Relația estetică, este în curs de apariție la Editură Univers, unde s-au publicat deja o antologie din Figuri, Arhitextul și Ficțiune și Dicțiune. Am onoarea, plăcerea, si, în același timp, misiunea dificilă să traduc această lucrare
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
nu are nimic sublim, divin sau metafizic, ci un sens strict tehnic. Ați vrea să explicați această noțiune pentru cititorii mai tineri, ținînd cont că ea apare chiar în titlul primului volum? G.G.: Da, în acest titlu este un cuplu, "imanenta" și "transcendență", un termen nu se înțelege fără celălalt, ei sînt în antiteza; înțeleg prin "imanenta" unei opere faptul de a constă într-un anumit tip de obiect, iar după ce l-am perceput, descris și studiat, mai rămîne de studiat
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
această noțiune pentru cititorii mai tineri, ținînd cont că ea apare chiar în titlul primului volum? G.G.: Da, în acest titlu este un cuplu, "imanenta" și "transcendență", un termen nu se înțelege fără celălalt, ei sînt în antiteza; înțeleg prin "imanenta" unei opere faptul de a constă într-un anumit tip de obiect, iar după ce l-am perceput, descris și studiat, mai rămîne de studiat felul în care opera depășește, trece dincolo de acest obiect, fenomen pe care îl numesc transcendență, (acesta
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
de studiat felul în care opera depășește, trece dincolo de acest obiect, fenomen pe care îl numesc transcendență, (acesta este, de altfel, sensul etimologic și prim al cuvîntului transcendență). De exemplu, o operă literară rezidă într-un text și aceasta este imanenta ei, dar ea depășește acest text, în sensul că, bunăoară, putem să ne gîndim la această operă în absență ei, putem să ne amintim de ea; ea poate să cunoască diferite forme de acțiune și acest mod de a acționa
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
text, în sensul că, bunăoară, putem să ne gîndim la această operă în absență ei, putem să ne amintim de ea; ea poate să cunoască diferite forme de acțiune și acest mod de a acționa, oarecum dincolo de obiectul sau, de imanenta, este ceea ce eu numesc transcendență. M.C.: Opera artei este singura dumneavoastră lucrare de dimensiuni atît de mari, concepută de la început în două volume (Figuri I,ÎI,III, sînt resimțite, mai degrabă, ca un ciclu, o serie). Trebuie să facem o
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
ci doar prin mijlocirea divinității. O asemenea definiție are avantaje imense, mai ales în economia unei convertiri radicale precum cea a seducătorului: ea anulează opoziția iubire (care e necesarmente romantică, adică fulgerătoare și mistuitoare) - căsătorie, și găsește totodată un suport imanent pentru aspectul religios al căsătoriei. Pentru a se ridica deasupra finitudinii ei pămîntești, pentru a-și depăși condiția jalnică de eșec anunțat, iubirea apelează la Dumnezeu. Propriu îndrăgostiților romantici pe care ii preferă literatura le este acel coup-de-foudre, explicat cum
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
lui Bahtin, limbajul e dialogic, si ca atare an orice text se regăsesc mai multe voci, sosite dintr-o anumită tradiție de gandire. Traducerile nu șanț fidele, lucru știut prea bine, dincolo de standardele cerute ale acurateții există, inevitabil, un fundal imanent de trăsături stilistice și de reflexe intelectuale, indisociabil legate de orizontul mental al unei traduceri anume. Reiau, aproape jenata de truismul spuselor mele, chestiuni evidente, tocmai pentru a explica decizia de a ignora cu desăvârșite textul tradus de George Popescu
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
de son âme; Structure et fonctionemment de l^inconscient, 1946: "Acest rapel al laturii tenebroase a personalității, a energiei pe care o reprezintă și a rolului ei în pregătirea eroului pentru luptele vieții este o tranziție esențială...". Repetăm, geniul este imanent fiecărei persoane, simbolizînd ființă spirituală (v. Pierre Grimal: Dictionnaire de la mythologie grecque et romaine, 1963). Fiecare om avea un genius al său ale cărui natură și semnificație exactă sînt controversate, afirmă Jean Beaujeu (Leș Grecs et leș Romains, 1967, în
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
sale". Mircea Eliade socotea că geniul, aidoma sfîntului, e un mîntuit încă din lumea terestră, grație unui fenomen comun și anume "paradoxul ruperii de nivel", cînd "esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, spiritul cu un obiect (...), transcendentul cu imanentul, absolutul cu relativul (...), geniul cu nongeniul, cu mediocrul și nesemnificativul" (Fragmentarium, 1939). Deci un caz de coincidentia oppositorum. Prin analogia să cu sfîntul, geniul poate îndeplini o functie paraclectică (de Mîngîietor), prin două atitudini distincte. Prima este recunoașterea tradiției, a
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
tot mai mult cu o rezistență reală, lupta pierdută an afară mutându-se an interiorul fiecăruia. Universul imaginar al artei rămânând singurul "spațiu" mental liber, actul comunicării artistice se transformă an unică șansă de "evadare" ficționala din ănchisoarea totalitara. an imanenta vidului dictaturii istorice, poezia este locul mistic al revelației (inspirației) transcendentale. Artă devine sub comunism o nouă religie unde ficțiunea este divinitatea supremă și poetul profetul ei. Nichita Stănescu și-a construit cu luciditate o biografie an consonanta cu această
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
dinamică retorica plastică și gestuala, concentrînd, în același timp, și cele mai puternice tensiuni. Construit prin cumul, recuperat prin asamblare, bustul, echivalentul segmentului vital din ansamblul anatomic, este și imaginea morală a așezării în istorie, a impactului destructurant cu o imanenta devastatoare, dar și semnul indiscutabil că Mircea Spătaru este format solid la scoala ceramicii. Al treilea registru, cel inferior, al membrelor, este fragil volumetric și modelat cu o acuratețe aproape calofila. Aici se stochează întreaga demnitate a materiei, luciul ei
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
basme, cu diferite întruchipări, al cărui rol consta în oprirea ascensiunii lui Făt-Frumos către țara fericirii . La început existau chiaburul, patronul, bancherul din Wall Street, dar după estomparea acestora, dușmanul a devenit o entitate simbolică, efigia maniacal obsesivă a primejdiei imanente, avertismentul capital, agitat ori de câte ori sistemul dădea semne de slăbiciune sau delăsare, ori se constata căderea în somnolență a nervului vigilent. Proiecția lui permanentă în memorie se realiza prin apelul neîncetat la neîncredere apriorică față de tabăra adversă. Modul cum a fost
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
refugiase” și iubirea lor „renaște, reînvie” cu aceeași forță și prospețime... Pascal, însă, nu poate „uita” nici în plăcutele discuții cu ea: „Este mult Urât în care trăim!... Ducem o viață lipsită de sens și semnificație! Sensul-lipseide- sens! Totul în imanent, nimic în transcendent.” (p. 209) „O singură Salvare! Un zâmbet și... Muzica! Și poate pe tine... Să nu-l uit pe Olivier.” (p. 210) Sunt acestea îndeajuns?! Pierderea lui Bill, pisica lui dragă, din vina sa și plecarea - de fapt
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
caracter problematic al modernității: „Conceptul de modernitate, deși calitativ, suferă de abstractitate. El este privativ, mai mult negația a ceea ce acum nu mai trebuie să existe, decât o formulă pozitivă”. Invocând istoricitatea radicală a artei, Adorno subliniază că istoria este imanentă operelor de artă, nu „un destin exterior”. Acest element imanent, momentul istoric încorporat unei opere este ceea ce Adorno numește „nucleul temporal” (Zeitkern) al artei 1. Filosoful citează cuvintele lui Rimbaud: „Il faut être abbsolument moderne” („Trebuie să fim absolut moderni
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
de abstractitate. El este privativ, mai mult negația a ceea ce acum nu mai trebuie să existe, decât o formulă pozitivă”. Invocând istoricitatea radicală a artei, Adorno subliniază că istoria este imanentă operelor de artă, nu „un destin exterior”. Acest element imanent, momentul istoric încorporat unei opere este ceea ce Adorno numește „nucleul temporal” (Zeitkern) al artei 1. Filosoful citează cuvintele lui Rimbaud: „Il faut être abbsolument moderne” („Trebuie să fim absolut moderni”). Modernitatea are deci un caracter normativ. „Deoarece însă arta are
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
artei 1. Filosoful citează cuvintele lui Rimbaud: „Il faut être abbsolument moderne” („Trebuie să fim absolut moderni”). Modernitatea are deci un caracter normativ. „Deoarece însă arta are nucleul ei temporal nu în actualitatea de conținut, ci în elaborarea ei formală imanentă, norma modernității, în ciuda caracterului ei reflectat, se referă la ceva, într-un anumit sens, inconștient, la o simțire (Innervation), la repulsia față de ce este depășit”2. Timpul al cărui moment este „nucleul temporal” al unei opere nu este un receptacol
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
comunistă a urmărit a discredita definitiv o miscare literară axată pe valorile seculare ale satului românesc pe care s-a străduit a le anihila. Mai puțin credibilă e imaginea unui sămănătorism transistoric, bazat pe ipostaze prea generale pentru a constrînge imanenta unui curent local, precum exultanta naturista, dezrădăcinarea, revoltă etc. Din simplă pricina că există motive care circulă pe culoarele deschise tematic între valoare și nonvaloare, între producții dintre cele mai diverse în timp și spațiu. Iar personalitățile pe care le-
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]