1,810 matches
-
Horia Simionescu, gândul, adică posibilul, e chiar trupul romanului. Jocul cu ficțiunea cea mai vaporoasă e sinonim perfect al jocului cu cea mai ternă realitate. Orice ficțiune e tangibilă și accesibilă, după cum orice realitate e iluzorie. Ficțiunea romanescă e undă imaterială și corpuscul infinitezimal, ca lumina. Sună prea poetic, dacă n-ar fi prea științific: pură teorie. Romanul, cu posibilitățile lui infinite de narațiuni, lumi, destine și personaje, bate întotdeauna realitatea.
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
înainte de a fi dărâmată de factorii "progresului", moara roșie, ca o cruce uriașă, cu ușa ei "morfăită de timp", respiră greu, în agonie. Suflul vital al satului, refugiat și "regrupat" aici, ipostaziat apoi, după moartea lui Maxu, în atâtea alcătuiri imateriale, fantasmatice, se va revărsa din nou peste sătenii docili, umplându-le sufletele răbdătoare și lașe. Ultima parte a romanului, redusă ca întindere, dar de mare intensitate, încadrează și mai bine istoric întâmplările și faptele oamenilor din Comoșteni. Împotriva unui "tovarăș
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
din ceață. Pe ambele părți ale drumului se întindeau parcele lungi, cenușii, fragmente de cremene licăreau ca niște așchii de gheață, o pasăre se ridică și apoi se depărtă în zbor. Drumul coborî din nou, ceața îi închise între ziduri imateriale, iar pașii lui continuau pledoaria constantă, fără răspuns. —Ai obosit? întrebă el. — Nu. — Mi se pare tare curios să merg întruna pe drum drept, fără urcușuri și coborâșuri. Ea nu răspunse și lui îi plăcu tăcerea ei, nimic nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
uite în oglinda mea, ar fi de ajuns ca să aibă loc o nenorocire: fie s-ar sparge în bucăți direct, fie i ar scădea mult din preț!”, reflectă el. Când ajunse acasă, la intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu să-și vadă nestingherit de treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Sufletul ascunde un filon de aur. Numai cei care știu a săpa În adânc ... pot aduce la lumină esența gândului. “Flacăra cunoașterii bântuie conștiința poetului - neîmpăcat cu senzația „de vid metafizic” acesta Încercându-și aripile și zborul În „necunoscut”... În imaterial și ilimitat. Purtând amprenta fragilității lucrurilor, eul lăuntric pornește În căutarea certitudinii propriei identități, identitate „risipită Într-o lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă de a-și Îmbogăți limbajul, de a găsi noi mijloace de expresie, și astfel - Cuvântul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
eterna reîntoarcere!“: „vom da ceasul din hol Înapoi cu câteva minute“..., „când vor năvăli, chinezii vor da peste americani“,... „René, nu te mai scobi În nas!“, apoi vom trece de-a dreptul prin zid, folosind caracteristica sufletului de-a fi imaterial, cele douăzeci și unu de grame ale naratorului fiind Împinse cu ușurință de un curent de aer, Înaintând astfel de-a lungul coridorului până la ușa din capăt și amestecându-se cu cei care se Îmbulzeau În acele momente să iasă pe balcoane
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
așezându-se câteva clipe În fața unei oglinzi, deși toată viața ei se reflectase numai În apa cofelor cu rufe. Înainte de Încremenire, Anette fusese spălătoreasă, dar acum nemișcarea Îi dăruia o distincție aristocratică; părea că se va ridica imediat, gracilă și imaterială, spre a aluneca prin salon ca o gazdă impecabilă, verificând ținuta servitorilor și Întâmpinându-și oaspeții. Cumva, forma de sub cearșaf Îmi amintea de o pârtie pe care schiasem cândva, o rână domoală a muntelui, unde schiurile Își trăiau propriile vieți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să mai rostească. La ce vă așteptați de la niște ființe fără chip apărute așa, pe nepusă masă, dintr-un borcan de muștar? Pentru mine era plăcut doar să-i simt acolo. Și cred că și ei încercau pe pielea lor imaterială aceleași sentimente. Gândiți-vă cum e să stai atât timp conservat într-un borcan de muștar, ca un gin într-o lampă să zicem, și într-o bună zi să vină un puști din Drumul Taberei care să te cheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Îl cunoscusem și-l iubisem, se dovedise că nici măcar nu existase, era doar o Închipuire a imaginației mele, produsul unei enorme neînțelegeri, pentru care doar eu eram vinovat. Se dovedise a fi doar un alt personaj din visurile mele, la fel de imaterial ca și poetul damnat care, cu o săptămînă În urmă, bătuse la ușa lui Sarah Bernhardt. Eram distrus. Otravă de șobolani, sau o iubire trădată. Toate lucrurile pe care le crezusem bine lipite și sigure se desfăcuseră din Încheieturi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
citi - spune el - e nevoie să existe un obiect, un obiect făcut din scriere, un obiect solid, material, ce nu poate fi schimbat; prin acest obiect ne confruntăm cu alt lucru, care nu e prezent, dar face parte din lumea imaterială, invizibilă, pentru că poate fi doar gândit, imaginat, sau pentru că a existat și nu mai este, a trecut, s-a pierdut, e de neatins, în lumea morților... — ...Sau care nu e prezent fiindcă nu există încă, ceva dorit, temut, posibil sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și reală sub restul corpului său - mâinile și coatele împingându-se în ea și alunecând și laba piciorului drept întins lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar fi fost complet imaterială. Trupul lui care se zvârcolea neîncetat execută o singură smucitură puternică în jos. Rămase tăcut și nemișcat. Înghiți, scuipă, înghiți din nou. Capul i se bălăngăni. — O, Doamne, murmură. Preț de câteva secunde, rămase pur și simplu atârnat acolo, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că atunci când o fată se dezbracă în fața unui băiat, de obicei înseamnă ceva. Cineva îmi aprinse o cutie de artificii în stomac. Am rămas fără aer; artificiile explodară ca o bombă în mii de culori. — Mda? — Aha. Buzele ei, gingașe, imateriale și încărcate cu un milion de volți, se lipiră de urechea mea în cel mai ușor dintre săruturi. Am lăsat bărbia în piept. Scout ridică ochii spre mine. — Aha..., șopti ea. Am sărutat-o. 22 Un gol în zidul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fotbal, se transmitea schimbul de energie dintre plante și soare, până la ultimele capilare din vârfurile tufelor ce înconjurau blocurile zugrăvite cu zâmbet lavabil. Numai cele două Mioare nu se puteau uni pentru că, nevăzută, o tufă de liliac extraterestru frână prin imateriala ei energie acuplarea și, în clipa apropierii celor două ființe, apărea și ea, mirosind metaforic. *** O dată cu trecerea trenurilor, timpul începea să curgă. Dacă socotim mersul lor într-un interval de timp care împărțea ziua și noaptea în ore și minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil al imaterialului palpabil cu gust și miros damnat de a fi precum leșul căprioarei la vânătoare, atârnând de o antenă de oțel din mașina vânătorilor pentru leul care nu o va ajunge, nu o va înfuleca, nu va cădea nici învins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strepezire peste care nu se mai putea trece și care impunea oprirea imediată a mișcărilor ritmice, ceva insuportabil ca atunci când lovindu-ne la un cot Întregul corp este străfulgerat a durere și neputință. Va s-a descătușat involuntar din strânsoarea imaterială a ființei sale și cu o mișcare rapidă s-a detașat de Marinița lăsând-o pe aceasta șoptind pe un ton imperativ: Mai stai! Mai stai! Mai stai! Oleacă, măcar oleacă! Îi cerea imposibilul! Și În timp ce mâna continua să mângâie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a se detașa din nou de lumea noastră. Are din nou senzația că este înveșmântată într-o cămașă răcoroasă care, de data aceasta, nu mai plutește în universul misterios, ci stă alungită, palpitând ușor. "Oare acesta să fie corpul meu imaterial ? Și oare poate el gândi, se poate mișca și comunica ?", se întreabă Dora. Din nou răspunsul la întrebările pe care și le pune este instantaneu. Dora percepe un contact arzător și deslușește un mesaj : " Alindora a adormit, așa că am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este la fel de semeață precum era în vremurile în căutarea cărora pornise Dora la drum. Întoarce-ți te rog chipul spre soare ca să îl văd mai bine ! Vederea mi-a cam scăzut... Dacă simțămintele care se numesc emoții n-ar fi imateriale, în clipa asta ar putea cristaliza în alte diamante scânteietoare ca cele presărate pe zăpada din jurul lor. Dar cum minunea asta nu se poate întâmpla, emoțiile celor două femei, ambele de mult trecute de jumătatea vieții, capătă trup doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
uite în oglinda mea, ar fi de ajuns ca să aibă loc o nenorocire: fie s-ar sparge în bucăți direct, fie i ar scădea mult din preț!”, reflectă el. Când ajunse acasă, la intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu să-și vadă nestingherit de treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
au câștigat. După cum spune Dick: "M-a înfrânt, spuse Childan aproape cu voce tare [...]. M-a umilit, pe mine și pe neamul meu. Și sunt neputincios. Aici nu-i nici o răzbunare, suntem înfrânți și înfrângerile noastre așa sunt, atât de imateriale, atât de delicate, încât abia suntem în stare să le observăm. De fapt, avem de făcut o crestătură pe răbojul evoluției noastre, ca să știm că s-au produs". Succesul mondial al japonezilor se datorează în mare măsură și acestui talent
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în vreme ce ultima și-i incinerează. Recte, în cel dintâi caz, persoana continuă să existe, chiar dacă la un nivel pur elementar, grosier, pe când, în cel de-al doilea, nici măcar cadavrul nu este prezervat, pentru a putea fi, ulterior, resuscitat. Antinomia material/imaterial traduce fidel invariantele cinematice din cele două lumi: în general (și utilizez expresia cu grăuntele de sare obligatoriu, fiindcă, la limită, se pot găsi contraexemple și pentru un caz, și pentru celălalt), America și Europa sunt pline de vampiri, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
noi și în care noi trăim, ne mișcăm și existăm (Fap., 17, 27s.). Într-adevăr, muzica lui Mozart, definită de frumusețe, putere și transparență, în același timp senzuală și spirituală, mi se pare că evidențiază limita care separă cea mai imaterială dintre arte de religie, care a avut mereu de-a face cu muzica. Ambele, de fapt, deși în mod diferit, indică drumul către acel mister inefabil. Și chiar dacă muzica nu trebuie să devină religia artei, arta muzicii este oricum cel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de țări. Un total de 42 de jucători argentinieni, 57 brazilieni și 41 mexicani sperau să fie incluși în acest patrimoniu. Lista acestora, realizată de Biroul Internațional al Capitalelor Culturale, are caracterisitici similare cu cele întocmite pentru patrimoniul cultural material, imaterial și natural al umanității.
Messi, Pele şi Hugo Sanchez, legende cu acte în regulă, au fost incluşi în patrimoniul umanităţii () [Corola-journal/Journalistic/76740_a_78065]
-
al său vom urca din nou sus în camera Toscanini să-l felicităm și să stăm de vorbă cu el pe îndelete. Dar în curând îmi va fi dat să mor de gelozie: o tânără înaltă, subțire, aproape transparentă, aproape imaterială, cu o față izbitor de albă și plete lungi blonde, atârnându-i pe umeri, va apărea deodată, însoțită de un băiețel negricios, în prim planul acestei mici lumi închise. Gudurându-se tot timpul pe lângă Lenny, ea își va instrui copilul
Amintiri cu Leonard Bernstein by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7576_a_8901]
-
cuvântul fără greutate, ideia fără într-aripare, hohotul de râs, plânsul zgomotos, atitudinea disgrațioasă, gestul disproporționat, patetismul indiscret, entuziasmul vulcanic, cad lest zgrunțuros, din preocuparea unanimă, în cimitirul mediocru al inutilului. Rămâne esența spiritualizată. Acesta e Th. Pallady, în florile sale imateriale, în femeile sale care nu plac tuturor (fiindcă din femeile goale ale lui Pallady s-a topit orice notă de sensualism: nu mai palpită rozul cald și impudic al cărnii: s-a prefăcut în flăcăruia spectrală de dincolo de viața materială
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
mai puternic conturate nu sunt călătoriile la Lausanne, Paris, München, Bamberg etc., nici lecturile din Cioran, Cohen, Kundera, Genette, Gide, Michel Tournier, Vargas Llosa ș.a., nici personajele mai mult sau mai puțin trecătoare prin viața Marianei Șora, ci visele, prezențele imateriale, vedeniile: Dimineața, în semisomn, am simțit o prezență și am văzut, deasupra mea, spre colțul de la piciorul patului, plutind în aer o formă asemenea unei uriașe păsări albe - îngerul morții, mi-am zis. Era de un alb translucid, cu aripile
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]