149 matches
-
lumea reală. Această calitate diferențiază spațiul virtual imersiv de mediile bidimensionale precum pictura, fotografia, filmul și videoul, dar și de medii tridimensionale precum sculptura și teatrul, prin faptul că formele întrupate în mod virtual nu au soliditate. În «Osmose», această imaterialitate este sporită prin utilizarea transparenței și a translucenței și prin mijlocirea imersanților să plutească printre lucruri, astfel încât barierele materiale dintre sine și lume să dispară (Davies, 1998, onlineă. Evidențiind simbioza dintre tehnologie și natură, dintre destrupare și întrupare fizică sau
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
intermediare între finit și infinit, pământ și cer, fizic și ideal sau visceral și mintal. Ambele modele destructurează binarismele dintre natură și cultură, trup și minte, abstract și concret sau sacru și profan, mai degrabă decât să fie echivalate cu imaterialitatea și perfecțiunea ideală. Astfel, reînnoirea simbolică a noțiunii de zeiță poate fi alăturată tendințelor, pe de o parte materialiste, pe de altă parte metafizice și cvasiteologice ale iconului cyborgului (vezi în capitolul al treilea discursul transumanist în latura de spiritualism
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
implică în mod obsesiv, în primul roman al lui Blecher, o percepție cu totul aparte asupra eului. Astfel, am putea spune că lumea se schimbă, iar odată cu ea și eul narator. Proiecțiile imaginare ale eului narator au o trăsătură comună: imaterialitatea. ,,Metafora obsedantă" a acestui text este cea a identității dezirabile. O primă ipostază a eului o avem în imaginea omului negru care apare atât de des în textul blecherian. Interesant este că ulterior, în același roman, prezența feminină imaginată va
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sau mai puțin toți criticii, un nou mod de conștientizare și o nouă critică. Înainte de el, cel puțin pentru toată critica nepsihanalitică (și nemarxistă), conștiința era lucrul cel mai puțin material din câte exista, și trebuia surprinsă tocmai în această imaterialitate. Însă, de la Bachelard încoace nu se mai poate vorbi despre imaterialitatea conștiinței, după cum devine dificil să o percepi altfel decât prin straturile de imagini care se suprapun în ea. Revoluția săvârșită de Bachelard este deci coperniciană. După el, lumea conștiințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o nouă critică. Înainte de el, cel puțin pentru toată critica nepsihanalitică (și nemarxistă), conștiința era lucrul cel mai puțin material din câte exista, și trebuia surprinsă tocmai în această imaterialitate. Însă, de la Bachelard încoace nu se mai poate vorbi despre imaterialitatea conștiinței, după cum devine dificil să o percepi altfel decât prin straturile de imagini care se suprapun în ea. Revoluția săvârșită de Bachelard este deci coperniciană. După el, lumea conștiințelor și, prin urmare, cea a poeziei, a literaturii nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
recuzita, din simbolistica vînătorului, a predatorului, a carnasierului, cel care aruncă plasa, cel care țese o „mreajă” pentru a captura, a imobiliza Imaginea eminesciană ,simbolistica gestului poetic de a prinde, de a Învălui, strălucitoare imagine poetică diafană și aeriană ,simbolizînd imaterialitatea, dar și ambiguitatea semantică Între mreajă și vrajă ... cel care țese pînza trebuie să stea la pîndă pentru a-și surprinde victima. Tot la fel procedează și Hyperion ... stă la pîndă, o urmărește...o Însoțește abil pe acest parcurs ideatic
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
închis, o măsură aproximativă a dezordinii din sistem, tinde să crească în timp. Un ou întreg are o entropie mai mică decât a unui ou spart (exemplu din Scientific American)75. Principiul al doilea al termodinamicii pune în lumină această imaterialitate și convoacă, pentru a ne ajuta să vizualizăm trecerea timpului, entropia, ca măsură a dezordinii din univers. Despre timpul nevăzut care trece cu urme vizibile vorbește și Sărmanul Dionis . G. D. Pencioiu a sesizat, la 1890, aceste nuanțe ale categoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mult caracterul ei cețos. În Noua revistă română 240, apar reproduse două fragmente de triptic cu subiect religios, de un simbolism difuz, semnate de Vermont; Iisus care predică, pe măsură ce, în fața lui, sunt aduși bolnavii, generează un efect de siluetă, o imaterialitate pe care pictorul reușește să o sugereze sensibil. Speranța 241 (1899) lui Artur Verona constituie un astfel de tablou, în notă simbolistă, prin care pictorul prezintă o imagine transfigurată a umanității pe fondul disoluției ei într-o tensiune a contrastelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personaje sunt îmbrăcate în alb, creând o luminozitate mai puternică, menită să reflecte o decorporalizare, o expresie auratică a corpului trasnformat în lumină în raport cu cromatismul viu al decorului. În relieful coloristic al decorului, cele două figuri dobândesc un aer de imaterialitate; tehnic, basorelieful culorii puse cu cuțitul crează impresia de umbre ale siluetelor lipite de pânză și pe cale să se dizolve în lumină. Un al doilea plan care spiritualizează prin sugestie această întâlnire este cel al gesticulației hieratice. Femeia se află
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vreun fel atitudinea sau discursul de călător pierdut în imensitatea unei lumi de carton. Cina cea de taină îi stoarce lacrimi de admirație (cum se și cade în cazul operei unui geniu!), pe lângă mulțimea vorbelor fără rost, de cumplită banalitate ("Imaterialitatea întregului tablou. Pare că plutește; ai crede că e un vis... Și ce perspectivă [...]! Ce priveliște frumoasă se așterne pe geamul din fund, aceeași priveliște ce se desfășoară în spatele Giocondei, cealaltă capodoperă a lui Leonardo!"), acceptabile doar ca uvertură la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lasă deoparte nervii și mușchii. Chiar și fotograful este un corp la pândă, prădător al neprevăzutului lacom de capturi. Nu ne implicăm emoțional în operațiunile de calcul, combinări de parametri care exclud hazardul și neutralizează impulsivul. Până la ce prag de imaterialitate și de abstracție poate merge invenția plastică? Odată cu formalizarea crescândă a imaginilor (și a sunetelor sintetice), totul se face la rece și de la distanță, remote control. Într-o filmare de cinema, operatorul-șef controlează camera, in situ. În filmarea video
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Interes general, Universal, Termen lung, Justiție, Stat etc. Piloni "abstracți" (dar odinioară efectivi) ai pseudo-concretului din jurul nostru, dar care nu vor "ieși" pe niciun ecran. Paradoxal, cu cât suporturile de transmitere se dematerializează, cu atât mai puțin loc există pentru imaterialități în viața socială. Singurele noastre imateriale autorizate să fie de ordin tehnic? Toate persoanele noastre juridice sunt în criză. "Franța mea, te văd, ocupi aerul precum femeia pe care-o doresc..."* exemplu de evidență sensibilă ieri, retorică literară azi. Pot
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
le vedem în direct). O întrebare simplă pentru mileniul următor: cum poți vedea bine în jurul tău fără să admiți, alături, dedesubt sau deasupra, niște "lucruri invizibile"? Nu numaidecât îngeri sau corpuri astrale. Realități ideale, mituri sau concepte, generalități sau universalii, imaterialități sau simboluri care nu vor avea niciodată traduceri vizuale posibile, fie ele și virtuale, într-un cyberspațiu. Cum pot exista un aici fără în altă parte, un acum fără un ieri și un mâine, un întotdeauna fără niciodată...? Mediologului îi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fi natural și imaterial, forma îngerului cunoscut în mod intențional și fără materia acestuia, pentru că îngerii sunt esențialmente lipsiți de materie. Reiese de aici că modul de a fi intențional al unei forme, măi pe scurt intenționalitatea, este prioritar în raport cu imaterialitatea în cazul cunoașterii, căci înge rul este imaterial, iar forma pe care o percepe este, de ase menea, ima teriala, însă nu imaterialitatea este cea care îi permite în gerului să îl cunoască pe celalalt înger. Altfel spus, gândul îngerului
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
aici că modul de a fi intențional al unei forme, măi pe scurt intenționalitatea, este prioritar în raport cu imaterialitatea în cazul cunoașterii, căci înge rul este imaterial, iar forma pe care o percepe este, de ase menea, ima teriala, însă nu imaterialitatea este cea care îi permite în gerului să îl cunoască pe celalalt înger. Altfel spus, gândul îngerului este despre ceva nu în virtutea imaterialității formei, ci în virtutea intenționalității acesteia. Prin mod de a fi intențional (esse intenționale) al unei forme Toma
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
rul este imaterial, iar forma pe care o percepe este, de ase menea, ima teriala, însă nu imaterialitatea este cea care îi permite în gerului să îl cunoască pe celalalt înger. Altfel spus, gândul îngerului este despre ceva nu în virtutea imaterialității formei, ci în virtutea intenționalității acesteia. Prin mod de a fi intențional (esse intenționale) al unei forme Toma înțelege conținutul actului de gândire, proprietatea formei unui obiect de a fi în alt lucru decât cel inițial. Faptul că o formă este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în alt lucru decât cel inițial. Faptul că o formă este în mod intențional în mintea îngerului este ceea ce asigură gândului un conținut. Introducând distincția dintre modul de a fi imaterial și cel intențional al unei forme, si arătând că imaterialitatea nu este cea în virtutea căreia are loc cunoașterea, trebuie refor mulat din nou criteriul cognitiv. Ținând cont de ultimă varianta enunțata a criteriului, un cunoscător se deosebește de un non cunoscător prin aceea că deține pe langă formă să și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
un non cunoscător prin aceea că deține pe langă formă să și o altă formă, care este receptata fără materia inițială a obiectului și care are în cunoscător un mod de a fi intențional, si de nota privitoare la rolul imaterialității, obținem: un cunoscător deține pe langă forma lui și o altă formă, care are în el un mod de a fi intențional; un non cunoscător nu deține decât forma lui, care are în el un mod de a fi natural
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
deține decât forma lui, care are în el un mod de a fi natural. Această poziție a fost împărtășită de mai mulți interpreți ai lui Toma, printre care Anthony Lisska. Acesta definește cunoscătorul accentuând tot rolul intenționalității în raport cu cel al imaterialității, spunând că „un cunoscător are capa citatea sau abilitatea ontologica, înrădăcinată în esență sau natură cunoscătorului, de a dobândi în mod intențional forme sau structuri ale altor lucruri“. Mai mult, Lisska vede în distincția dintre esse intenționale și esse naturale
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
capabil de a primi speciile individuale fără materie, dar totuși într-un organ corporal. Iar intelectul, care receptează fără un organ corporal speciile abstrase cu totul din materie și de condițiile acesteia, constituie un grad mai înalt și perfect de imaterialitate. (I.12.) [...] quia oportet în intellectu cognoscente recipi aliquid immaterialiter. Et ideo videmus, quod secundum ordinem immaterialitatis în rebus, secundum hoc în eis natură cognitionis invenitur: plantae enim, et alia quae infra sunt, nihil immaterialiter possunt recipere; et ideo omni
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
est maxime cognoscitivus, et maxime cognoscibilis (De ver., q. 2, a. 2, co.). [...] deoarece este necesar ca un lucru să fie receptat în intelectul cunoscător într-un mod imaterial. Astfel, vedem că natura cunoașterii se află în acord cu gradul imaterialității din obiecte: căci plantele și cele ce sunt în ferioare nu pot recepta nimic în mod imaterial și, astfel, sunt private de orice cunoaștere, cum reiese din De anima ÎI. Dar simțul receptează speciile fără materie, însă cu condițiile materialității
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a fi particular și material în obiectele din natură poate fi tot în mod particular a cu condiții de individuație, însă fără materie a într-un organ de simt, pentru ca, mai apoi, să atingă în intelect un grad sporit de imaterialitate și universalitate. Extremele acestei ierarhii a imaterialității sunt modul de a fi sensibil și cel inteligibil. Ceea ce se află între acestea sunt forme care există în diferite grade de imaterialitate: în mediu (aer sau apă) formă are un mod de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
din natură poate fi tot în mod particular a cu condiții de individuație, însă fără materie a într-un organ de simt, pentru ca, mai apoi, să atingă în intelect un grad sporit de imaterialitate și universalitate. Extremele acestei ierarhii a imaterialității sunt modul de a fi sensibil și cel inteligibil. Ceea ce se află între acestea sunt forme care există în diferite grade de imaterialitate: în mediu (aer sau apă) formă are un mod de a fi mai imaterial decât în obiectul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mai apoi, să atingă în intelect un grad sporit de imaterialitate și universalitate. Extremele acestei ierarhii a imaterialității sunt modul de a fi sensibil și cel inteligibil. Ceea ce se află între acestea sunt forme care există în diferite grade de imaterialitate: în mediu (aer sau apă) formă are un mod de a fi mai imaterial decât în obiectul sensibil, în simțuri, un mod de a fi mai imaterial decât în mediu și așa mai departe. Luând în calcul imaginea de ansamblu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Luând în calcul imaginea de ansamblu a modurilor de a fi pe care formele le pot avea, mă pot reîntoarce la problema centrală a acestui capitol, definirea criteriului cognitiv. Deși în reformulările criteriului cognitiv pe care le propusesem până acum imaterialitatea părea că joaca un rol mai degrabă secundar, acum, în urma datelor despre gradele de imaterialitate și extremele acesteia, se pare ca imaterialitatea este decisivă pentru Toma în definirea unui cunoscător. Între gradele de imaterialitate și gradele de perfecțiune pe care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]