151 matches
-
trebuie să recepteze calitățile obiectelor extramentale, adică speciile sensibile, în primul rând în mod imaterial. Altfel spus, pentru a putea îndeplini criteriul cognitiv, un simț trebuie să fie capabil să recepteze în mod imaterial specia unui obiect. Ne reamintim că imaterialitatea este modul cunoașterii și că între material și inteligibil diferența este maximă, ceea ce înseamnă că un lucru, cu cât este mai inteligibil, cu atât este mai imaterial. Or, daca simțurile noastre ar fi doar materiale, dacă ar recepta formele obiectelor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
79, a. 3, ad 3). Inteligibilul în act nu este ceva care există în natură obiectelor, cu atat mai puțin în natură obiectelor sensibile, care nu subzista în afara materiei. Și, din acest motiv, pentru a putea înțelege [natură obiectelor sensibile], imaterialitatea intelectului posibil nu ar fi suficientă dacă nu ar fi prezent intelectul agent, care actualizează inteligi bilele prin modul abstractizării. Intelectul agent abstrage speciile inteligibile din imaginile pe care, totodată, le iluminează. Cum poate fi înțeleasă abstra gerea speciilor inteligibile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
prin care se accentuează caracterul definitiv al afirmațiilor, caracterul iterativ și nelimitat al experienței, al fenomenului descris ("Erau mai mulți decât roua,/ Erau mulți pentru un drum", Îngerii), analogia cu roua indicând, pe de o parte, caracterul fluid al trecerii, imaterialitatea ei și coborârea spiritualului în material, iar, pe de altă parte, regenerarea, mântuirea, comunicarea divinului cu terestrul. Este, în consecință, un simbol răsturnat, îngerii sunt o modalitate de transmitere a graiului divin, pogorârea lor nu e însă una în calitate de mesageri
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în opinia lui H.-R. Patapievici, de o biserică în care să putem ieși, mistic și liturgic, din logica nihilistă a modernității? Autorul nu ne răspunde direct, preferând să facă o apologie a spiritului creștinismului aflat sub fascinația pentru ideea imaterialității trecerii Duhului (¬155), chemat să reziste chiar și în fața dispariției formelor clasice de existență ale creștinismului istoric („dogme + instituția tradițională - istoric tradițională a Bisericii”)1. Caducitatea ideii de temei ultim face ca și referirea normativă la „Scriptură” sau „Revelație” să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
închis, o măsură aproximativă a dezordinii din sistem, tinde să crească în timp. Un ou întreg are o entropie mai mică decât a unui ou spart (exemplu din Scientific American)75. Principiul al doilea al termodinamicii pune în lumină această imaterialitate și convoacă, pentru a ne ajuta să vizualizăm trecerea timpului, entropia, ca măsură a dezordinii din univers. Despre timpul nevăzut care trece cu urme vizibile vorbește și Sărmanul Dionis . G. D. Pencioiu a sesizat, la 1890, aceste nuanțe ale categoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
baza datelor de anatomie comparată, demonstrează înrudirea organică și sufletească a omului cu natura, legătura existentă între comportamentul omului și cel al animalelor. Reflectarea senzorială a fost interpretată ca o funcție materială a corpului, negându-se totodată categoric orice posibilă imaterialitate a esenței vieții sufletești. Cele două substanțe sufletești propuse înainte de Descartes își pierd, la el, accepțiunea lor inițială, ca parte a trupului, pentru a-și găsi noi dimensiuni, acelea de a se identifica în natură. Pe de altă parte, ca
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
se rătăcească, să cadă pradă erorilor de toate felurile. Pe aceeași linie, el mai face o subtilă legătură între voință și activitatea motorie. Voința este cea care deplasează corpul, care face corpul să vină în contact cu obiectele. Ca să susțină imaterialitatea și eternitatea vieții sufletești, Rousseau apelează la argumentele morale ale psihologiei creștinătății. Dreptatea divină este adusă pe Pământ din Cer, și la nivelul omului concret ea se confruntă cu mizeria vieții pline de minciună. Aici, perfecționatele speculații metafizice sau teologice
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și necesar pentru refacerea drumului de la gîndirea cartesiană spre cea medievală. Punctul asupra căruia analiștii au stăruit mai mult, stabilind o suită întreagă de analogii este cogito ul, dar există similitudini și chiar identități și în ceea ce privește conceptul de “lumină naturală”, imaterialitatea gîndirii, realitatea ideilor minții independentă de valoarea lor de adevăr, exemplul peceții și al sigiliului, autoînșelarea și inclusiv rațiunile îndoielii . Toate sunt legate de cogito și îl servesc. Primii care au evidențiat cât se poate de limpede asemănarea dintre cogito-ul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
simulata, sed vera presentia).) Din aceea că nici un element corporal nu se interpune între suflet și cunoașterea de sine a acestuia, pentru că această cunoaștere constă în aceea că sufletul se însușește sieși pe sine și nimic mai mult, decurge teza imaterialității sufletului. Substanța sufletului nu poate fi corporală. Ea nu are nimic material, nu este întinsă nici în lungime, nici în lățime sau adîncime și nicidecum nu poate fi identificată cu substanța focului, a aerului ori a vreunui alt corp în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Sfîntul Augustin afirmă: .) Aceeași idee apare la Descartes, doar că exprimată mai precis: Un alt aspect ce dezvăluie o identitate aproape perfectă între Descartes și Augustin este cel referitor la dogma metafizică cea mai apropiată cogito-ului, spiritualitatea sufletului, absoluta lui imaterialitate. În De trinitate, capitolul X al cărții a zecea este intitulat “Mens quomodo intelligit quid non sit”, avînd ca scop demonstrarea faptului că sufletul nu este un corp material. Atât în Discurs cât și în Meditații, Descartes extrage din «cogito
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
al cărții a zecea este intitulat “Mens quomodo intelligit quid non sit”, avînd ca scop demonstrarea faptului că sufletul nu este un corp material. Atât în Discurs cât și în Meditații, Descartes extrage din «cogito ergo sum» aceeași teză a imaterialității sufletului; în Discurs el scrie: .) Aceeași idee apare în rezumatul Meditațiilor și în prefața traducerii franceze a Principiilor. În ceea ce privește reprezentările sufletului ce realizează o cunoaștere de sine intuitivă ducîndu-ne cu aceasta înapoi cu gîndul pînă la Plotin, ele sunt înlăturate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
definim obligatoriu prin facultățile pe care întreaga tradiție precartesiană le-a recunoscut ca fiind non materiale, înainte de toate înțelegerea și rațiunea. Apoi, drumul meditativ se continuă în supunerea noțiunii de gîndire unui nou examen în lumina căruia am aflat deja imaterialitatea și indubitabilitatea ei. Gîndirea rămîne indubitabilă în ciuda caracterului îndoielnic al existenței corpurilor, deoarece întrucât aparența de a simți nu implică existența lumii exterioare și nici pe cea a propriului meu corp, ea este totodată indubitabilă și distinctă de corp: prin
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
teologic pentru că nu putem ignora cunoștințele de medicină ale lui Descartes și nici faptul că el vede aceste două substanțe, res extensa și res cogitans ca fiind unite, chiar dacă interacțiunea lor ridică probleme insolvabile. Cel de-al doilea argument în favoarea imaterialității spiritului, care apare de fapt înaintea celui al indivizibilității, este «percepția clară și distinctă», pe care Descartes îl consideră pilonul de bază al întemeierii Meditației a VI-a despre distincția reală dintre spirit și trup. Această distincție «reală», semnifică faptul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cu suma pătratelor celorlalte două laturi. Cineva care nu cunoaște acest lucru, ar putea ușor să conceapă că respectivul triunghi poate fi gîndit separat de proprietatea lui esențială și astfel s-ar înșela. Așadar argumentul central al lui Descartes în favoarea imaterialității spiritului, ca și cel al indivizibilității, dovedindu-se a fi fisurate, s-ar putea conchide că distincția reala dintre spirit și trup nu a fost demonstrată. Descartes iese însă magistral din acest atac logic, deoarece strategia lui argumentativă a urmat
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
unui discurs este în același timp controlată, selecționată, organizată și redistribuită printr-un anume număr de proceduri care au ca funcție preîntîmpinarea exceselor și a pericolelor, stăpînirea evenimentului aleatoriu și eliberarea lui de povara redutabilei materialități." De fapt, analiza teoretizează imaterialitatea puterilor discursului, fiindcă acesta din urmă pare că își asumă formele de supraviețuire și interdicțiile ca părți ale sale implicite și fondatoare (Rațiune/Nebunie, Tabu/ Licit, Adevăr/Fals). Cel care vorbește nu are dreptul să spună totul: există un cod
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fi trebuit să trec și eu la treabă, iar aceasta ar fi însemnat să-mi pierd, probabil, starea de imaterial, starea de... de mai ușor! Eram în meditație. Îmi dau seama acum că una din experiențele stării fără gânduri este imaterialitatea. Îmi amintesc cum, cu mulți ani în urmă - nu eram sahaja yoghin pe atunci - găsindu-mă pe o plajă a Mării Negre la Soci, mă aflam într-o așa stare de beatitudine, încât începusem să mă ciupesc ca să fiu sigur că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
interpretări naive, dar pornite din inimă. Doar cântul pornit dintr-o inimă frumoasă este pe plac lui Dumnezeu. Un chip transfigurat de vibrații este un chip frumos; altele sunt criteriile divine ale frumuseții. Una din trăirile stării fără gânduri este imaterialitatea. Fie că este mult, fie că este puțin, prasadul întotdeauna este suficient. Dacă vom avea curajul să ne recunoaștem limitele, vom avea șanse reale de a ne reabilita. Umilința trebuie să devină a doua noastră natură; este modul de a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
numai de contemporanii noștri, de aceștia pe care-i întâlneam, cu care vorbeam) : ce stranie, ce strânsă, ce înspăimântătoare legătură între poezie și moarte ! Eram informați cu toții că viața acestora trei nu mai ținea decât de un fir subțiat până la imaterialitate, dar ce fulgerați am fost de fiece dată la vestea totuși abruptă și incredibilă a morții lor ! Câteși trei se îndreptau către ea, din ce în ce mai aproape, mai degrabă și mai presimțitor ; făcând poezie și din aceasta. Cu inima din ce în ce mai strânsă îmi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dețin întâietatea între preferințele lui C. Ele nu constituie altceva decât cadrul unei lamentații iscate de o existență irosită sau de o iubită pierdută: C. urăște „pornirile sângelui” și aspiră la dragostea celestă, purificatoare, sfâșiindu-se între concretețea tentantă și imaterialitatea dorită. Un alt segment al activității sale literare îl constituie traducerile din franceză și germană ale unor piese de teatru. Transpune un roman (Israele, încotro? de Ludwig Lewinsohn, 1932), precum și câteva librete de operă, între care Oedip de G. Enescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
dincolo de moarte este berbecul dezgropat din cimitir, într-un basm cules în Valea Mănăstirii, Argeș, folosit de fata împăratului pentru a ajunge în împărăția soarelui. Astrul diurn constituie modelul călătorului pe tărâmul morților și numai un animal trecut în planul imaterialității poate cunoaște drumul către spațiul nocturn de ședere a soarelui. Simbolistica cornutei îl încadrează acestui rol de transportor: „Berbecul este mesagerul și animalul de călărie al zeilor. Este favoritul lui Hermes, care-l călărește adesea sau se așază lângă el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
restaurante cu servire rapidă, semipreparate, cuptoare cu microunde, telecomandă, distribuitoare automate, cibercomerț: ceea ce numim noi bunăstare materială seamănă din ce în ce mai mult cu un confort-timp care ignoră pauzele și încetineala. Confortul care bate la ușă ține nu atât de Dionysos, cât de imaterialitatea lui Cronos sub tensiune. În acest context, a analiza noua lume a confortului prin promovarea sistemului de referință „calitate” care înlocuiește vechiul principiu cantitativ 17 nu mai e de-ajuns. Dacă e adevărat că problema calității se află într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mâna. îi simt iar atingerea, incredibil de palpabilă, rece și totuși indefinibil caldă. Nu mai dau din mâini. Mă las trasă de Edo, din ce în ce mai sus, simt materialitatea aerului pe care îl străbatem amândoi și simt, cu o exaltare de nedescris, imaterialitatea pufoasă, precum o spinare alburie de inorog, a norului pe care poposim. 7. Edo aruncă o privire fugară în sus. Cerul se pregătea de asfințit cu un veșmânt cețos, destrămat pe alocuri de scrijelituri albe și stângace de nori, ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
totală, a marelui actor Bruscon. Cel mai potrivit partener al acestei aventuri a cuvîntului, cea mai bună voce care poate rosti divin neputințele ființei, culmile pe care ajunge și abisele în care se prăvălește, care poate vorbi despre consistența și imaterialitatea succesului (chiar. Ce este succesul?), despre vulnerabilitatea, forța, coerența și incoerența, paranoia și modestia actorului nu poate fi nimeni altul, acum, decît Marcel Iureș. Nu rege, nu împărat, nu episcop. Un actor martor al decăderii și degradării lumii, a celor
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
se-nchide târăște după sine pielea albă a cerului lumina din insomniile mele fără căpătâi sufletul după bombardamentul ultimelor ispite se reface în oglinzile sparte din deșert și mă înghesuie în desaga sa poate am să-i înțeleg starea de imaterialitate spre mine năvălește iarna (barcă supraîncărcată de somn) lângă ultimul foc de vreascuri în pâlpâiri de umbre visez că nu mai sunt și chiar nu mai sunt Oralitatea semnelor vântul își inventează de fiecare dată un nou clopot cum pasărea
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
monarhia. Ce se vede din asta? O uriașă putere de adaptare. Asta are și regizorul: o mare rezistență fizică și putere de adaptare. Regizorul capătă chip lucrînd. Cînd lucrează, el ia o anumită formă, se particularizează. Totul este de o imaterialitate tragică și, în același timp, salvatoare pentru că nu mai există dovezi. Se vede asta și din felul în care se scrie, se discută despre mari spectacole. Cum era invitat Borges să comenteze pictura contemporană. Am asistat la acea întîlnire cînd
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]