543 matches
-
aici, ne-a avertizat și a luat-o înainte, fără grabă, însă cu o hotărâre pe care nu avea de gând s-o explice. Am înțeles că, de fapt, era posibil ceva inimaginabil: nu călătorisem în trecut, într-o vreme imemorială a dinozaurilor, ci pur și simplu ne transferaserăm în altă parte într un tărâm al miracolelor, al fantasticului, un tărâm care, poate, era paralel cu Valea Verde, atemporal și misterios, nedescoperit... Asta ar fi fost ceva extraordinar... M-am întrebat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
însărcinate. pietre nebune, le spun, cerbul nopții nu pe voi vă caută, vă nimeresc pentru dulcea, încrâncenata lui plăcere, dar tot sterpe vă lasă, atât de dense, de adunate în voi, în strălucirea voastră în zeci de culori, din focuri imemoriale trasă. când din vis mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să se apere. Pumnii explodau și ciuruiau trupurile lor tinere și frumoase într-un martiriu magnific, reverberând o aură densă de irealitate izvorâtă parcă din conștiințele lor risipite spre zări nebănuite. Se vedeau unul pe altul ca printr-un vis imemorial și îndelung râvnit și tot așa îi vedeau și ceilalți." (p. 56). Se observă imediat dinamica scenei, ca și a fragmentului însuși. Textul demarează în registru realist pentru a ajunge la o poezie a violenței și apoi la poezie, pur
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
colectivități de-a lungul istoriei culturale, depășind metaforele obsedante sau miturile personale. Mircea Eliade a fost primul care a susținut că poveștile sunt reinvestiri mitologice mai mult sau mai puțin mărturisite, fiind convins, încă din 1939, de existența unor "amintiri imemoriale", care zac în sufletul tuturor oamenilor și care irup necontrolabil și în opera scriitorilor, teoria jungiană a arhetipurilor și a memoriei colective consolidând ipoteza semnificațiilor trans-istorice ale unor comportamente umane. Influențat nu numai de eseul menționat, ci de întreaga activitate
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
Mitchievici Dacă ar fi să trecem în revistă cuplurile celebre de îndrăgostiți de la Daphnis și Chloe ai lui Longos, la iubiții romanului pastoral, candizii Philemon și Baucis, cuplul shakespearian Romeo și Julieta sau cei din lumea filmului care-i fixează imemorial pe peliculă pe Rick Blaine (Humphrey Bogard) și Ilsa Lund (Ingrid Bergman) în Casablanca (1942) al lui Michael Curtiz sau pe Oliver Barett IV (Ryan O'Neill) și pe Jennifer Cavalleri (Ali MacGraw) din Love Story (1970) al lui Arthur
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
din cea mai nobilă familie a Rusiei, exilată la Tobolsk. Pianul, subțire, plăpând, fusese cărat prin nămeți, tocmai până-n centrul Siberiei. L-am văzut cu ochii mei, singuratic, în odăiță de lemn, șubred, mâncat de vreme, având aspectul unei fosile imemoriale, sugerând doar ideea, spiritul. Nici nu ți-ar fi trecut prin minte să-l atingi. Abia pe urmă aveam să aflu că Muzeul Trubețkoi era, de fapt, închis, pentru reparații. Nouă, străinilor, ni se făcuse o favoare. La ieșire, am
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
toată scena. Ia uite ce încăpere imensă. Mai este o ușă surpată care deschidea cândva, un tunel până sub biblioteca orășenească, a cărei pivniță, la rândul ei ar comunica, zice-se, printr-un tunel, cu un cimitir subteran din vremuri imemoriale. Deja simțeam cum ar fi trebuit să urmeze în relatarea lui Valy, un pasaj de basm, de poveste sau de film de groază. Oricum, ceva de un fantastic-straniu. Aveam senzația că acea atmosferă apăsătoare a fosei în care pătrunseserăm, era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pauza așternută ordonanța va scutura cu mâna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mâneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atât de Îndepărtată, de parcă s‑ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stând lângă foc, undeva, Într‑o vâlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a orânduirii statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și acum o consideră un fel de zeitate abdicată, un deus otiosus ce-a părăsit văile cerului în favoarea dealurilor împădurite din rezervația cu același nume. De altfel, printre amuletele lor ritualice figurează un cap antropomorf de maimuță ce în timpuri imemoriale a ocupat un loc privilegiat în generosul lor panteon de zei și zeițe. Maimuța s-a adresat cu ușurință în limba makonde șefului tribului, Ndonde, dându-i prețioase sfaturi agricole, alături de prognoza vremii pentru următoarele zile. Dialectul întrebuințat de maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oricărei argumentații pro cremațiune din aceea epocă, datorită aspectelor mobilizatoare ce le cuprindea: "Singura luptă pe care o duc purtătorii de facle ai cremațiunii este de lumina poporul să nu confunde incinerarea cu multele superstiții practicate de el, din timpuri imemoriale, ci să o socotească în primul rând ca pe un element de progres și binefacere, iar în al doilea să-și aducă necontenit aminte adevărul istoric și filosofic că: generații noi se nasc peste generații putrede; moartea alimentează viața; societățile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
obișnuiește și azi, când cineva moare pe un vapor în largul oceanelor și în câteva provincii din Australia. Reminiscențe găsim și-n unele părți ale Asiei, rezumate însă în practici locale. Cât despre incinerațiune ea a fost practicată din timpuri imemoriale și aproape de toate popoarele. Îmbălsămarea și mumificarea constituie-n sine un ceremonial, ce face parte integrantă din "Cultul morților" și aparține îngropării. (Flacăra Sacră, II, 11, 1935, p. 3) Cremațiunea și religia creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (VIII) Element creator
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
după chipul și asemănarea lui Dumnezeu" ca spirit, a reținut, ideea că Dumnezeu este "lumină" și prin "lumină" s-a materializat omenirii și, ca atare, și-a ales, chiar de la început "focul" ca simbol al divinității. De aceia, din timpuri imemoriale până astăzi, credincioșii indiferent de rase și religii aprind lumini în temple și biserici, în case și religii și pe la mormintele celor dispăruți. Focul a fost și este singura jertfă de onoare, pe care omul de totdeauna, a adus-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
biserică și credința creștină, cea atât de largă și îndrumătoare spre adevărata civilizație. Singura luptă pe care o duc purtătorii de facle ai cremațiunii, este de lumina poporul să nu confunde incinerarea cu multele superstiții practicate de el, din timpuri imemoriale, ci să o socotească în primul rând ca pe un element de progres și binefacere, iar în al doilea să-și aducă necontenit aminte adevărul istoric și filosofic că: generații noi se nasc peste generații putrede; moartea alimentează viața; societățile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
facă slujbă religioasă și cenușa să-i fie aruncată în vânt sau în apă. Contravine această dorință aliniatului 1 de mai sus? NU, vom spune noi, pentru că incinerarea deși o noutate în țara noastră există la diferite popoare, din timpuri imemoriale, iar legiuitorii noștri civili au admis-o și încadrat-o în diverse legi, ca una ce nu aduce nici-o atingere moralei și ordinei publice. Rămâne partea sufletească la care și Biserica creștină are un cuvânt de sus, căci și ea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se vădește de fapt evenimentul crucial al Modernității în calitate de trecere de la domnia umanului la cea a inumanului: acțiunea a devenit obiectivă. Suprafața Pământului este asemenea subsolului său fizico-matematic: cu turbioane de atomi, cu bombardări de particule, cu toată această agitație imemorială și frenetică, fără origine, fără cauză și fără scop, a bio-evoluției. Spunem "s-ar părea" deoarece nu există acțiune posibilă decât în subiectivitate și prin ea, ca praxis. Doar în imanența radicală a corporeității sale originare corpul pune stăpânire și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
face cunoștință încă cu aparatul de ras. În amintirea lor, a celor mai mulți, există imaginile domestice a unei datcha cu o bunică cântând vechi cântece rusești, imagini pe care numai moartea le poate șterge de pe retină. Bunica întruchipează tot acest trecut imemorial, nu doar al tinerilor soldați, ci al Rusiei și al căminului așa cum există în mintea fiecăruia dintre noi, iar din această imagine rezonează un puternic sentiment de dragoste. Privind la această bunică venită din inima Rusiei undeva la marginea ei
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
gros și alb, singurul zgomot care amintește o prezență umană este șuieratul locomotivei. In aceste ultime ceasuri care-i leagă pe cei doi, timpul pare să se fi dizolvat, singurătatea face din mamă și fiu singurii supraviețuitori, un cuplu inextricabil, imemorial, inefabil. Femeia nu se mai poate ridica singură din pat, dar vrea să se plimbe, fiul o ia în brațe și o transportă pe o bancă din apropiere unde îi citește mesajele din vederi vechi cu istoriile lor îndepărtate. Cine
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
uneori pe câte o notă distinctă, cum este cea dată de cuvântul „împreună". Cei doi stau împreună, iar fiecare moment cântărește imens, fiecare clipă îi aduce mai aproape de despărțire, iar tristețea se strecoară în fiecare silabă pentru că desfacerea acestui „împreună" imemorial pare de neconceput pentru fiu așa cum mama trăiește sentimentul de restriște și el imemorial de a-și lăsa fiul singur, cu toate că acesta este matur și capabil să trăiască pe picioarele lui. Sokurov ne arată cum universul poate fi redus la
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
doi stau împreună, iar fiecare moment cântărește imens, fiecare clipă îi aduce mai aproape de despărțire, iar tristețea se strecoară în fiecare silabă pentru că desfacerea acestui „împreună" imemorial pare de neconceput pentru fiu așa cum mama trăiește sentimentul de restriște și el imemorial de a-și lăsa fiul singur, cu toate că acesta este matur și capabil să trăiască pe picioarele lui. Sokurov ne arată cum universul poate fi redus la două persoane, mamă și fiu, un univers complet, suficient sieși. Regizorul ne scoate în afara
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
de factură răsăriteană, modelajul, prin excelență o tehnică a adăugării și legată profund de preocuparea pentru figurativ, este folosit cu totul sporadic și niciodată pentru a obține forme consacrate și efecte previzibile. Alături de piatră și de lemn, un alt material imemorial, împreună cu tehnica lui ireductibilă, se regăsește semnificativ în sculptura lui Maxim Dumitraș, anume împletitura din nuiele, uneori nudă, alteori lipită cu pămînt. Toate aceste materiale, împreună cu tehnicile specifice, atît prin statutul lor obiectiv, prin natura lor elementară, cît și prin
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
rămâi optimist. Optimismul are mult în comun cu recunoștință în sensul că ambele atitudini implică să vezi partea bună a vieții. Lucru destul de greu, având în vedere faptul că mecanismul nostru de apărare și supraviețuire a fost bazat din timpuri imemoriale pe emoțiile negative (frică și furie în principal). Nu trebuie să uităm însă că toate lucrurile se pot învăța în viață, si ca obișnuință nu este a doua natură a ființei umane, ci poate chiar prima. Sentimentul opus fricii este
Emoții care ne pot vindeca - Optimismul () [Corola-journal/Journalistic/68167_a_69492]
-
de factură răsăriteană, modelajul, prin excelență o tehnică a adăugării și legată profund de preocuparea pentru figurativ, este folosit cu totul sporadic și niciodată pentru a obține forme consacrate și efecte previzibile. Alături de piatră și de lemn, un alt material imemorial, împreună cu tehnica lui ireductibilă, se regăsește semnificativ în sculptura lui Maxim Dumitraș, anume împletitura din nuiele, uneori nudă, alteori lipită cu pămînt. Toate aceste materiale, împreună cu tehnicile specifice, atît prin statutul lor obiectiv, prin natura lor elementară, cît și prin
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
să disocieze cele două stări ale Cărții și să exploateze exclusiv obiectualitatea acesteia. Astfel au apărut pseudocărțile, pseudotextele, coperțile butaforice și vignetele decontextualizate ca repere pure într-un spectacol exclusiv vizual. Sursa nemijlocită a acestui nou proiect artistic sînt cărțile imemoriale, ediția rară, manuscrisul miniat sau incunabula, izolate într-un obiect de sine stătător ori asociate în ample imagini ale unei biblioteci imaginare. Miza acestor construcții plastice este memoria culturală a privitorului și ambiguitatea care se naște inevitabil în actul percepției
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
sculptorul? Și, mai ales, cum să-l faci credibil cînd competența în opera sa nu mai este o chestiune de profesionalism, de studiu și de cercetare, ci un dar genetic pe care fiece român trebuie să-l aibă în virtutea unei imemoriale compatibilități sangvine? Un asemenea portret fascinează, de bună seamă, excită în aceeași măsură și dezvăluie nebănuite resurse de identificare în absolut. Reveriile exegetice sînt exerciții de echivalare, forme de autopropulsare în fantasma artistului demiurg, dar ele nu fac decît să
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
prin juxtapunere, de la Facere și abisul erelor geologice, la mereu împrospătata revenire în ființă, - mulțumită femeii-mamă - a trupurilor celor vii, de azi, de ieri și de mâine. E un delicat colaj, mic, dar de concentrată profunzime, evocând în racursi genealogia imemorială a viului, trup după trup, corp după corp, până la veriga-cheie a tot ce este viu și ne înconjoară: mama, aici în autoportret. "Mi-am vindecat rănile pictură cu pictură, pentru ca acum să pot mărturisi că nimic nu este o bucurie
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]