1,199 matches
-
că mă rugasem la niste zei antici? Îl căutam și eu pe Dumnezeul de azi, dar până va răspunde el, merg la somn. Fata își luă frățiorul de mânecă și îl trase dupa ea. Zeii rămaseră muți și singuri, în imensitatea camerei. - De ce m-ai luat așa de repede? își întrebă fratele sora. La câți erau, poate că unul ne îndeplinea vreo dorință. - Ei! Ți-ai găsit așa ceva la ei. Stai linistit, nu e prima dată când se întrunesc prin preajma noastră
AŞTEPTAREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380283_a_381612]
-
poate fi spinat ori plin de capcane, ispite. Dorința și încrederea ta în reușită îți creează și determină viitorul. Așadar să nu uităm că Universul - din care noi facem parte și suntem doar cât un fir de nisip raportat la imensitatea lui - ne ajută în functțe de dorința, de voința noastră să ajungem ori în prăpastia întunecoasă a existenței unde suntem năvăliți de patimile și viciile mizerabile care demolează atât sănătatea corpului cât și temelia minții sau pe piscurile învăluite în
CONSPIRAȚIA UNIVERSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382173_a_383502]
-
fiecare dintre cei care scriu, dar dacă valoarea Cezarei Dafinescu în ceea ce privește activitatea ei artistică de o viață, este superficial evocată, atunci avem a face cu o greșeală. Neasumarea propriei admirații (lăsând deoparte zisa imparțialitate ziaristică) nu zidește suport sincerității în imensitatea de articole de presă, dar lipsa aprofundării prezentării activității artistice a actriței Cezara Dafinescu este eroare. Mesajul înfiorat și direct al unui zugrăvitor al frumoasei doamne slujitoare a teatrului și cinematografiei românești, Cezara Dafinescu, se va dovedi complet atunci când istoria
CEZARA DAFINESCU. SIMBOLUL INELULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382327_a_383656]
-
calendarul anului curent, Revista Zeit vă prezintă numărul 60, peste care s-a așternut generoasă zăpada mult așteptată, bucuria fără margini a copiilor, care, aflați într-o prelungită vacanță dintre semestre, uită să mai intre în case, fascinați fiind de imensitatea albă care tronează peste întreaga noastră patrie. După cum scrie domnul Cătălin Moldoveanu în Editorial, Zăpada noastră cea de toate iernile! a sosit și aici, în țara celor care se blochează atunci când vine sezonul foarte rece. Nu știu cum se face, dar, de
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
se poate concepe mai lesne un proiect sonor. Spațiul este, așadar, virtual dimensionat în minte și real-sintetizat pe suprafața colii de hârtie grilată cu protative. Astfel, a gândi logic în raport cu spațiul oferă o apreciabilă libertate de concepție, fapt dovedit prin imensitatea numărului de opusuri realizate de-a lungul ultimelor secole. Operând pe o interfață spațială, compozitorul își poate șlefui elementele sonore ca obiecte în sine, asensuate. Funcția lor este de delimitare (localizare punctuală) în spațialitatea conceptual-ideatică a mișcării muzicale. ② Cel de-
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
scrisori, pasaje cu iz retrospectiv din scrierile mentorului, Ioan Pintea și-l imaginează drept "un tînăr mîndru, orgolios, cosmopolit deseori, ironic, plin de idei năstrușnice, pe măsura Ťanilor nebunaticiť, eroic de cele mai multe ori, mereu pus pe harță și bășcălie în imensitatea saloanelor interbelice, sobru la nevoie, franțuzit și englezit peste măsură, în scandal cu mentalitatea franceză și engleză, după caz". Și totuși acest intelectual vivace, strălucitor a simțit chemarea divină. Și a abandonat nu doar traiul mirean , ci și confesiunea în
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
Cât de des?", am continuat să-l iscodesc. "Cam la fiecare trei-patru săptămâni". "Și ce anume bei atunci?" Mi-a răspuns fără să clipească: "Bere!". Dacă n-ar fi fost acest episod și dacă n-aș fi fost șocat de imensitatea mormanelor de sticle de bere, n-aș fi bănuit în vecii-vecilor că din "șprițari" și degustători de "zaibăre" și "vin de butuc" am migrat în categoria marilor consumatori de băutură a vikingilor!) Or fi dispărut păsările din România înspăimântate de
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
sterpi ai mînerelor de lectică, principalul lor defect fiind că, văzînd pretutindeni doar fenomene, reduc superiorul la inferior și fac din cauzalitate criteriul realității. Lor le lipsește sentimentul sublimului, care cere ridicarea în conștiință a contrastului dintre coaja aparențelor și imensitatea numenului transcendent, și de aceea rolul științelor e de nivelator statistic al unor fenomene trecătoare. Rezultatul este preschimbarea oricărui proces într-un mecanism, cu eliminarea programatică a noțiunii de organism. Aici Schopenahuer este bucățică ruptă din Kant, la care mecanismul
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
ce a cotropit rezerva- ția -/ Acum - deci -/ un fel de bumb fără petale/ ceva ca o plantă improbabilă/ irosită în defrișa lazaretului/ un nod în goblenul obscenei biologii -/se sparge și își suflă pulberea/ cât mai departe/ înspre toate colțurile imensității afânate/ Pentru ea facțiunea îngerilor suflători/ Și a percuționiștilor din surdină/ trec pe refren strident./ Pe impetus neprevăzut./ Un fel de frăție grea de înțeles pentru/ Mintea dinăuntru și Mintea dulce de afară”. Fapt surprinzător pentru un poet atât de
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
pământ/ în Bucuria Eternă/ umeziți de brumă” se încheie un poem. Misplacement-ul de fiecare clipă a fiecărui lucru, faptul că nimic nu e vreodată identic cu nimic, îl sperie și îl fascinează pe poet. „Mă tem de iarbă”, „mă hăpăie imensitatea” „uită-te la mână ca la un stăpân”, „ține palma pe pământ/ și vezi cât e de mărunt” sunt doar câteva dintre cele mai frumoase expresii ale atitudinii înfiorate față de „dispars”. Pe de altă parte, poezia lui Vlad Moldovan și-
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
sunteți așa „bătăioși” În interior cu tot răul și mizeria, de ce trebuie „În afară”? Ce exemplu puteți da voi Irakului privind grija față de națiune, când oamenii mor de foame În iarna asta cumplit de geroasă, de frig, se Încovoaie sub imensitatea taxelor, amenzilor, impozitelor. Sunt curioasă să aflu ce vă mai fată mintea că de crucit se crucește tot românul. Cui spun regiile de apă, căldură, gaz că au trebuit să scumpească datorită... nu știu cui? Cui, domnilor guvernanți, când toate sunt ale
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
le suportă cu greu. Imaginile, care deja și-au câștigat statutul lor independent, par să râdă de maestru, atrăgându-l în circumstanțe dubioase. Proiecția în imagine este responsabilă de caracterul ambiguu al ieșirii din sine, prin care creatorul se livrează imensității timpului, sentimentului cosmic. Dar acesta din urmă, în lirica lui Botta, poate provoca, paradoxal, o implozie: Stele ascunse în telescop, Întoarceți-vă în cer. (Fantasmagoria) Spânzuratul a luat noaptea pe umeri A îndopat buzunarul cu recile juvaeruri Și a tulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu lanțuri nevăzute și i-ar fi tîrît după ea în uitare. Numai Bărzăunul întoarse la un moment dat ochi de pustiu spre Ilinca așteptînd un răspuns ori o chemare pentru a pluti măcar o singură clipă amîndoi în acea imensitate de ireal și straniu... dar o surprinse transformată în stană de piatră, cu un zîmbet lung, de care se aninau toate zările și cu un deget rămas uitat, poate pentru totdeauna, în palma strînsă a lui Virgil... Altă pasăre neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Observați cele două puncte care strălucesc, sunt marcate planeta noastră și a voastră, dar în Sisteme Solare diferite și la distanță de miliarde de ani lumină. De aici, cele două planete, sunt doar ca un fir invizibil de praf în imensitatea Galaxiei și a Universului. Aurora: și de cănd locuiți voi pe Alfa? Evelin: Pe Planeta nemuritorilor locuim de mai multe miliarde de ani. Aurora: Planeta nemuritorilor? Tu ești un nemuritor?! Evelin: Altfel nu puteam ajunge pe Pămănt în viață. Profesorul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
proiecție! Priviți punctul roșu aprins: acolo, la marginea Galaxiei se află Sistemul nostru Solar cu Pămăntul; un fir de praf între miliardele de stele mari și Sori. Ne aflăm în sala de conferințe, priviți de fapt unde ne aflăm în imensitatea Universului care se află într-o permanentă mișcare care durează, desigur, de milioane și miliarde de ani. Dar, cu toată graba din Univers materia, grupată în miliarde de galaxii, se află într-un echilibru perfect datorită unei forțe Cosmice, gravitația
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este cu atât mai de nevindecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este cu atât mai de nevindecat cu cât unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acolo unde sufletul nu mai era atins de nimic. Avea nevoie de căldură și de iubire, dar la el nu mai putea ajunge nimic. Nici el nu putea trece zidul de protecție pentru a oferi din ceea ce era ascuns în imensitatea aceea. Avem prin obsesii, metafore și protagonist o nuvelă în serial, o noutate întrucât se părea că doar romanul, specie proteică și permisivă, adăpostește personaje din alte scrieri. De altfel autoarea recunoaște faptul că povestea Karinei are o poveste: Clipe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acolo unde sufletul nu mai era atins de nimic. Avea nevoie de căldură și iubire, dar la el nu mai putea ajunge nimic. Nici el nu putea trece de zidul de protecție pentru a oferi din ceea ce era ascuns în imensitatea aceea. Ajunsese la poarta parcului. O poartă imensă din lemn masiv care era închisă și pe care, oricât s-ar fi străduit, nu reuși să o deschidă. Era înțepenită. Se uită în jurul ei și nu văzu pe nimeni care să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a Haosului, „lun?, soare ?i stihii", „colonii de lumi pierdute", universul Întreg, În care „noi, copii ai lumii mici / Facem pe p?mântul nostru mu?unoaie de furnici". În nesfâr?ițele orizonturi cosmice, omul e doar o „clip? suspendat?" În imensitatea timpului, o fiin?? microscopic? pulbere fin? În str?lucirea efemer? a „imperiului unei raze": „În acea nem? rginire ne-nv?rtim uitând cu totul Cum c? lumea asta-ntreag? e o clip? suspendat?, ??-nd???tu i ?i nainte-i Întuneric se arăt?.. Astfel
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lumina ta fecioar?, ?i că?i codri-ascund În umbr? str? lucire de izvoar?! Peste câte mii de valuri st?pânirea ta str? bate, Cănd plute?ți pe mi???toarea m?rilor singur? țațe ". St? pânind cu magică ei frumuse?e imensitatea ?? rii, „miile de ??rmuri Înflorite" (toate acestea simboluri ale devenirii) ?i lumea str?vechilor codri ce ascund În umbră lor str?lucirea izvoarelor (sugerând de asemenea ideea timpului supus trecerii), luna Întruchipeaz? În acela?i timp, Ideea, esen?a: „ Peste
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care plute?te contemplându-le ?i egalizându-le ochiul cosmic al lunii, la a c?rui perspectiv? revine, simetric, discursul liric final". Privit din aceast? perspectiv? metafizic?, spa? iul terestru se desf??oar?, sub ochiul impasibil al lunii, ca o imensitate dominant? de solitudine: „mii pustiuri scânteiaz?", „mi??? toarea m? rilor singur?țațe". De aceea, aceast? „neclintire" superioar? a spa?iului selenar este idealul spre care se Îndreapt? gândurile poetului, aspiră?ia să c? tre absolutul cunoa?terii. Identificându-se cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Fragmentul liric a fost Înlocuit cu un cântec unitar, modulat dup? tonurile acum Înalte, acum umile ale contempl?rii cosmice ?i ale regretului alegoric ". (Roșa Del Conte) Cu aceea?i senin?țațe clar?? ?i solemn?, luna prive?te alteori, din imensitatea ț?cut? a cerului, o lume plin? de frumuse?e ?i vraj? o adev?rât? Arcadie urzit? din murmur de fluier ? i plânset de ape „clar izvorând din fântâne", din sunet de bucium ?i cântec de clopot „umplând cu glasul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din „??lin (file din poveste) " considerat de Arghezi unul dintre cele mai reu? ițe din crea?ia eminescian? relev? astfel imaginea de „ou cosmogonic" care se reflect? În „cuibarul apelor", „semnificând Începutul, unitatea originar? din care repurcede lumea". ????rînd din imensitatea m?rii, a cerului sau a codrului (toate acestea, semnificând În opera eminescian? simboluri ale esen?ei, ale unit??îi ?i armoniei originare a lumii), luna une?te, În trecerea ei solemn? pe cer, punctele orizontului În modelul cosmogonic al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În alte poezii, imaginea stelelor preș? rate pe pânză albastr? a cerului evoc? starea de lini?te ?i armonie originar?, aducând În suflet lumin???i pace: „ Cerul stelele-?i arăt?, Solii dulci ai lungii lini?ți! " (Povestea teiului) Coborât? din imensitatea cerului În razele de lumin? ale stelelor, aceast? stare de gra?ie a universului se reflect? În abisul sufletului cuprins de vraj?. Epitetele „solii dulci", „lungii lini?ți", ca ?i alternarea vocalei lungi „u" ?i a vocalei scurte „i" din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]