488 matches
-
O altă femeie? Încă un semn de Încuviințare și, dintr-o dată, Amara mai apucă o piesă, așezând un pion alb lângă regina de aceeași culoare. - Un fiu, murmură Dante. De la o altă femeie. Din nou muta se opri, recăpătându-și imobilitatea absentă. Și totuși, exista o semnificație În clipele acelea de suspensie. Probabil că prin fixitatea ei voia să reprezinte trecerea timpului. În clipa aceea, Amara se dezmetici, căutând iarăși printre piesele Îngrămădite. Mâna Îi reveni pe tablă, unde depuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
infinit, iar semnul lui este cel al lui Sisif, unul înalt, îmbrăcat în negru, cu un pic de burtică și cu un zâmbet ca de bunic iertător și răbdător, teribil de răbdător. Jacques Lecoq, o mască neutră care cuprinde în imobilitatea ei întreaga putere a credinței și generozității. De fapt, cred că Lecoq a fost unul din cei mai uluitori clovni ai lumii care se numește TEATRU. PAGINĂ NOUĂ JOSEF SZAJNA Era în septembrie ’92, când am luat marele premiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
momentul ăsta; acuși o să țipi de plăcere și‑o să faci ca trenul. Distrat, Rainer se studiază, la rândul lui, în oglinda pătată de pe perete; ca de atâtea ori, exersează și astăzi o lipsă totală de mimică. Încearcă să atingă o imobilitate absolută a feței, pentru ca schimbările produse în starea lui de spirit să nu i se citească pe fațadă, iar ceilalți să nu se poată adapta, eventual, acestor schimbări. Mătușa lui spune adesea, băiatul ăsta nu‑i mulțumit de nimic, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
familie, iar ca manifestare exterioară se va detașa de ea atacând persoane nevinovate în scop de jaf. Aaaah, se aude acum de alături, e o variațiune pe aceeași temă, care n‑aduce însă nimic nou. Rainer își exersează în continuare imobilitatea feței în ciuda urii, mâna relaxată în ciuda agresivității extreme și a gurii nemișcate în ciuda lăcomiei și a furiei. Iiiieh, strigă Anna - iar a avut un orgasm, cine știe al câtelea, incredibil! Cu siguranță, Rainer se va masturba iarăși la noapte ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și nu mai suntem atenți la ceea ce guvernează această dinamică. Cinetica despre care Lucrețiu vorbește mereu pare mai importantă și mai interesantă decât nesfârșitele descompuneri care ne readuc la unitatea de bază. Bergson știe că în epicentrul mișcării se află imobilitatea și că în inima materiei vom găsi vidul. Dar dinamica e mai importantă decât ceea ce ne va face să ne poticnim după o reducere intelectuală a întregului la părțile care îl compun. Ansamblul are valoare nu atât pentru că există, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Un cântec grav de voci bizare Vuind prelung; departe-n zare Epava iese-ncet dintre limanuri. Se leagănă o umbră-n glasul apelor ridate, Banchizele de fier abandonate în rugină, Parâme desfăcute în uitare își suspină Tăcut și resemnat eterna imobilitate. Himera de oțel se-nvăluie în ceață, Povestea ei a naufragiat la mal, Un pântece metalic izbit de-al mării val Doar liniștea scufundă, tăcerile prind viață. Nu sunt sirene vocile ce-ngână vântul, Nu-s păsări săgetate într-a zborului
CÂNTECUL EPAVEI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361120_a_362449]
-
spuse.Însă noi simțim înglobat în aceste spuse marele adevăr al unei dialectici hermeneutice. O critică pasionată și părtinitoare, cum se mai practică pe la noi, și exclusivistă, este, în același timp, o critică inconsecventă, dar și consecventă. Inconsecventă pentru motivul imobilității creatorului, neașteptându-l cu o rețea întreagă de metode, ea va putea, în delină libertate, să-l renege pe cel pe care altădată l-a discutat cu tot entuziasmul, iar consecventă pentru aceleași motive, pentru că rămâne partizană și pasionată. Această
CRITICA SE LOVEŞTE ÎN FIECARE ZI DE METAFIZIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360823_a_362152]
-
un semn, chiar și câțiva membri din comisia de anchetă au declarat că așa ceva nu se mai pomenise, să scape pilotul cu viață, chiar dacă... nu va mai putea merge niciodată... Nici astăzi nu s-a împăcat cu această stare de imobilitate a corpului. Mintea îi lucrează, are o sumedenie de idei, dar îi lipsește jumătatea din el; nu este vorba de partea inferioară a corpului, nu. Este vorba de acea ființă, care să-l privească în ochii lui verzi și melancolici
ÎMI EŞTI DRAG AŞA CUM EŞTI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366948_a_368277]
-
i-a umplut călimara cu o tinctură amară, bună de tămăduit rănile sufletului și i-a împărțit viața în două părți aproape egale (din a doua jumătate lipsesc 33 de zile). Primii 23 de ani, obișnuiți, ultimii 23 - sigilați în imobilitate (născut la 1 iulie 1942, în zodia excesiv simțitoare a Racului; un accident care s-a produs în 3 iulie 1965, la 23 de ani și două zile; decesul - în 27 mai 1988). Un destin rar și greu, pe măsura
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
i-a umplut călimara cu o tinctură amară, bună de tămăduit rănile sufletului și i-a împărțit viața în două părți aproape egale (din a doua jumătate lipsesc 33 de zile). Primii 23 de ani, obișnuiți, ultimii 23 - sigilați în imobilitate (născut la 1 iulie 1942, în zodia excesiv simțitoare a Racului; un accident care s-a produs în 3 iulie 1965, la 23 de ani și două zile; decesul - în 27 mai 1988). Un destin rar și greu, pe măsura
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
i-a umplut călimara cu o tinctură amară, bună de tămăduit rănile sufletului și i-a împărțit viața în două părți aproape egale (din a doua jumătate lipsesc 33 de zile). Primii 23 de ani, obișnuiți, ultimii 23 - sigilați în imobilitate (născut la 1 iulie 1942, în zodia excesiv simțitoare a Racului; un accident care s-a produs în 3 iulie 1965, la 23 de ani și două zile; decesul - în 27 mai 1988). Un destin rar și greu, pe măsura
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
te-a întristat. - Atunci, dă-mi voie să zâmbesc. * * * Neîndoielnic că Bică se aștepta ca potopul de înjurături să aibă același efect ca și strigătele de război ale pieilor roșii asupra fețelor palide. Altfel, nu ar fi fost dezorientat de imobilitatea Mitrului. Pornise însă atacul și nu mai putea găsi altceva de făcut decât să se avânte cu capul înainte. N-a apucat să vadă mișcarea iute a Mitrului. Plecase capul înainte de a-l lovi pe Mitru în piept pentru a
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
care dezvăluie o exagerată pudoare a posturii în contrast cu proiecția angoasei interioare, tipică expresionismului, și antidot al seducției. Am spus că frumusețea și seducția sunt asociate mai ales cu corpul în repaus, a cărui stare extremă nu poate fi decât cadavrul, imobilitatea absolută, pe care o găsim la mulți fotografi contemporani în laborioase creații de artă digitală. Firește, repausul este poziția „în așteptare”, fapt care mărește, în opinia mea, tensiunea erotică și permite nu doar admirarea îndelungată a frumuseții, cât și contactul
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
spuse.Însă noi simțim înglobat în aceste spuse marele adevăr al unei dialectici hermeneutice. O critică pasionată și părtinitoare, cum se mai practică pe la noi, și exclusivistă, este, în același timp, o critică inconsecventă, dar și consecventă. Inconsecventă pentru motivul imobilității creatorului, neașteptându-l cu o rețea întreagă de metode, ea va putea, în delină libertate, să-l renege pe cel pe care altădată l-a discutat cu tot entuziasmul, iar consecventă pentru aceleași motive, pentru că rămâne partizană și pasionată. Această
CRITICA SE LOVEŞTE ÎN FIECARE CLIPĂ DE METAFIZIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351513_a_352842]
-
inițial. Și aici, ca în atâtea alte domenii, se aplică dreapta socoteală. Se cuvine ca judecata să fie făcută de la caz la caz”. Ca și cea despre dogma în literatură care duce, conform convingerii părintelui la șablon. „La manierism. La imobilitate. Am prea văzut-o. Supraviețuim agățându-ne cu disperare de o barcă de salvare: a) libertatea, b) bunul simț, c) simțul ridicolului, d) umorul. Și repetând întruna: 2+2=4. Și amintindu-ne mereu că toate-s trecătoare, mai ales
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
fotoliu sau în cel mai bun caz pe un pat, patru-cinci ore pentru a-ți primi tratamentul ce-ți permite să-ți păstrezi restul de mobilitate ce înseamnă atât de mult pentru tine. Așa că după-amiaza, fericit că ai scăpat de imobilitatea impusă de perfuzie, amețit, înfometat, părăsești spitalul în grabă știind că mai ai de parcurs un drum lung până acasă. După încă un asemenea drum epuizant de 16 ore, m-am trezit întrebându-mă de ce oare în Nomenclatorul de Meserii
„Noi nu cerem măriri de salarii, ba am veni și cu bani de acasă...” Am 25 de ani de experiență în meseria de pacient () [Corola-blog/BlogPost/338871_a_340200]
-
de morbiditate, încât nu poeții pot sta aproape, ca fire, nici universurile, cât claritatea, definibilitatea lor. Două lecturi care duc în altă parte opunând romantismul lui Eminescu clasicismului parnasian, formal, al lui Baudelaire, predestinarea modernă a celui de-al doilea, imobilitatea astrala a celui dintâi. Venind de la Baudelaire la Eminescu, îl uiți uiți pe unul sau nu-l sesizezi pe celalalt decât în termenii unei opoziții reciproc definitorii, ai unei descalificări critice: sistemele închegate în marginea uneia dintre cele două opere
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
și fenomene ale naturii. Tema naturii este, astfel, descoperită ca punct final al înmărmuririi, al împietririi poziționale. Natura rezultă ca loc nemetafizic. Nemișcarea inițială apare ca momentul cel mai înțelept al corporalității, ca locul geometric al stăpânirii de sine. Prin imobilitate se iese din coordonatele cotidianului. Omul țintuit într-o poziție este un evadat sau un exilat în propriul corp. El este condamnat să fie el însuși și atât. Din punctul de vedere al celor ce nu se mișcă, lumea înconjurătoare
ION MARIA: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339590_a_340919]
-
temperatură mediului ambiant. Manifestări clinice. Stare de neliniște, slăbire, sindrom anemic, dernatite nodulare, microabcese, microhemoragii și prurit. În infestăriile masive după 6-14 zile se poate instala paralizia de căpușa manifestată prin pareze ușoare, paralizii ale membrelor, dispnee, disfonie, incontinenta urinară, imobilitate și sfârșit letal după 3-5 zile. La examenul macroscopic al tegumentului se constată căpușele pe zone cu piele fină-interdigital, pe picioare, pe fata internă a coapsei, pavilionul urechii, pleoape, peribucal, pe buze, regiunea abdominală inferioară, coada sau pe toată suprafața
ECTOPARAZITISMUL TEMPORAR CU CĂPUŞE de SOFIA COMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340678_a_342007]
-
născuți și crescuți în comunism, care au văzut primul calculator după vârsta de 25 de ani și care credeau că vor rămâne toată viața în același loc de muncă, de unde vor și ieși la pensie. N-au cum să-nțeleagă imobilitatea noastră. Ei, ale tinereții valuri. O mai mare adaptabilitate... Până la urmă, e vacanță. Poți privi totul cu un zâmbet. Iar recluziunea face bine, dar cu măsură... Condiții în care, ca un bun chiriaș al vieții, voi face precum Topîrceanu: „...simt
ce emisiuni adevărate poți găsi la TV, dacă ai răbdare să le cauți puțin () [Corola-blog/BlogPost/338163_a_339492]
-
se dezindustrializează iar viitorul se mută în China și India. Enorma aglomerare de mijloace redundante, proliferarea superfluului și a insignifianței, epuizarea realului prin secătuirea resurselor naturale și deșertificarea ordinii simbolice, prin virtualizare, viteza paroxistică imprimată fiecărei activități umane însoțită de imobilitatea gândirii critice - într-un cuvânt hipercomplexitatea, acționează prin mii și mii de cauze tangențiale și interpuse. E greu să le deslușești din habitaclul automobilului.” (Hipercomplexitatea păguboasă) Odată ce diagnosticul corect a fost pus, tratamentul este necesar. Mircea Platon și Ovidiu Hurduzeu
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
evite. Cazi în ne-nțeles ca o ghindă coaptă cu miez otrăvit și aștepți mistreții întrebând mirat ce te mai așteaptă în râpa vieții. Părăsit, uitat în singurătate, speri chiar și atunci când vezi că-i degeaba, pentru că-n a ta imobilitate șuieră graba. Te prelingi din punct spre virgulă-ntruna pândind crăpături în care s-aluneci, speriat că n-auzi în tine vreo strună, că te întuneci. Anatol Covali Referință Bibliografică: Locuiești demult La capăt / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LOCUIEŞTI DEMULT LA CAPÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378348_a_379677]
-
Așadar "Exilul românesc la mijloc de secol XX " dezvăluie sensurile cele mai tulburătoare și farmecă prin memoriile lui nea Mitică, ce au întrucîtva rol de potențare a sentimentelor, în pofida tuturor adversităților întîmpinate de acesta într-o lume care nu cunoaște imobilitatea, în care - după Wolf din "Iarba roșie" - nu există, niciodată și nicăieri, o ordine ideală. Și știe mai multe decît spune.Iar scenariul continuă într-un amestec de paradoxuri tradiționaliste și zel etnografic, între oglinzi care multiplică imaginea lui nea
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
dar Paula își intensifică supravegherea în tăcere. Codruț asculta și observa comentariile copiilor și atitudinea Paulei și decise să solicite un control medical foarte serios, fără să dea vreo explicație pentru decizia lui. Observase și el o ușoară schimbare în imobilitatea copilei dar voia să aibă certitudini nu doar speranțe. Dar Sofia hotărâse că era timpul să se întoarcă la ai săi, așa că într-o seară când Alexandru o chemă pe nume ca să-i arate un puișor de vrabie prins în
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
viață, el a dobîndit forța interioară a brahmanului. Astfel, numai prin negarea existenței proprii se ajunge la puterea unui brahman: această negare constă însă, pe treapta ei cea mai înaltă, în conștiința surdă de a fi ajuns la o perfectă imobilitate, la nimicirea oricărei simțiri și voințe, stare care este considerată și de către budiști ca fiind cea mai desăvîrșită. Există încă mulți oameni care ajung în această stare; ei se retrag, însoțiți de puțini discipoli, în munți și în păduri. Pe
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]