212 matches
-
și ocazia să ne debarasăm de Lavoisseur și de Hardie, iar prin intermediul dr Kair am mai aflat câte ceva despre creierul tău. Cred că ne vei scuza metodele, dar noi eram destul de tulburați, văzându-te reapărând într-un al doilea corp. "Imortalitatea!" Se apleca în față, cu ochii ușor măriți ca și cum ar fi retrăit o emoție care-i zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al lui ― Lavoisseur. Gosseyn își aminti că mai auzise undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al lui ― Lavoisseur. Gosseyn își aminti că mai auzise undeva numele acesta, dar conexiunea era mult prea vagă. Thorson continuă: ― Cineva a descoperit secretul nemuririi. O imortalitate căreia nu-i pasă de accidente. Mă rog, (se întrerupse cu dispreț) cu excepția acelor accidente care pot afecta corpul pe Pământ, unde străinii înarmați se plimbă ca la ei acasă. Thorson se opri din nou și-l privi pătrunzător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dubluri Gosseyn, în chiar centrul imensei rețele de evenimente. Liderul unei irezistibile mașini de război, pornită pe calea unui război total fusese denaturat de la scopurile sale principale. Cu ochii minții, acesta privea acum peste realitățile normale ale vieții și perspectiva imortalități punea în umbră orice alt obiectiv. Mai existau fire de descurcat și zone neclare în acest tablou general, dar nu încăpea nici o îndoială că Gosseyn fusese readus la viață, tocmai pentru a-l abate de la țelul său. Și era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întreaga situație la nivelul sistemului nervos uman. "ȘahistuI" misterios, privit din acest unghi de vedere, nu mai părea atât de important. Era un concept imaginat de mintea aristoteliană a lui Thorson. În realitate, probobil că cineva inventase un procedeu de imortalitate și încerca, fără să aibă resursele adecvate, să se opună proiectelor unei irezistibile puteri militare. Acest cineva dovedise deja că nu-i păsa decât mult prea puțin de ceea ce puteau păți oricare dintre corpurile lui Gilbert Gosseyn, și era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
toate în lipsa dumneavoastră. Gosseyn se întreba unde putea fi Thorson. În mod evident, acesta nu-și asuma riscuri inutile; și totuși, Thorson era obligat să se deplaseze el însuși pe Pământ. Asta da, era o veste bună. Deoarece căutarea secretului imortalității nu putea fi încredințată unor acoliți care, îndemnați de propria lăcomie de viață, ar putea fi tentați să deturneze cercetările în interesul lor personal. Uriașul aștepta în fața elevatoarelor când Gosseyn fu adus. ― Exact cum mă gândisem. Creierul tău suplimentar are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fi putut să se opună singur unei invazii de o asemenea amploare, s-ar fi renunțat imediat, fără toate preliminariile astea, la cel de-al treilea Gosseyn. Dar adevărul este că un om este întotdeauna vulnerabil. Chiar beneficiind de o imortalitate redusă și dispunând de câteva corpuri cu care să jongleze, nu poate face mai mult decât un om hotărât, pur și simplu, inamicii săi nu trebuie decât să afle cam pe unde se ascunde și un singur proiectil atomic este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
altcineva o începuse. Căutam un loc unde să mă stabilesc; pe de altă parte, încercam să descopăr ceva care să nu fie o simplă continuitate; mi s-a părui că omul NEARISTOTELIAN ar fi putut fi acel ceva... desigur, secretul imortalității nu putea fi încredințat unor neintegrați de teapa lui Thorson, care l-ar fi privit ca pe un mijloc de acaparare a puterii supreme..." Ideea redeveni confuză și în minutele care urmară fu clar că celulele își pierdeau unitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care poseda un creier secund, deși era mort, retrăia totuși într-un corp aproape identic cu primul. Propriul său țel trebuia să fie acela de a descoperi tot ce-l privea, pe el, precum și ciudata și teribila sa metodă de imortalitate. Oricare ar fi jocul care se desfășura în jurul lui, părea să fie una dintre piesele importante și puternice. A trebuit să rămână sub efectul îndelungatei tensiuni și al confruntării josnice cu garda blindată a lui Thorson, altfel și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o variantă de similarizare prin distorsor, Și ce se întâmpla în această vreme cu corpul lui Gilbert Gosseyn? O asemenea stăpânire a unui alt corp nu putea fi permanentă și în plus, nu trebuia uitat faptul că acest sistem de imortalitate, datorită căruia putuse să supraviețuiască, îl ocrotea încă. Prin urmare era vorba de un accident extrem de important. Trebuia să-l aprecieze, să încerce să-l înțeleagă, să rămână conștient de tot ce se întâmpla. În sfârșit, își zise el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
s-au întreprins unele experiențe importante de către unii biologi cultivați din punct de vedere semantic. Dar două corpuri și același creier! ― Cred că ați remarcat ― zise gânditor Gosseyn ― că de ambele părți ceva nu este în regulă. Miracolul ciudatei mele imortalități se datorează cuiva care se împotrivește grupului care posedă distorsorul. Și totuși, doctore, de partea mea, de partea noastră, vreau să spun, frica e permanentă. Așa-i normal. Dacă forțele ar fi egale, partea noastră nu s-ar juca de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și ocazia să ne debarasăm de Lavoisseur și de Hardie, iar prin intermediul dr Kair am mai aflat câte ceva despre creierul tău. Cred că ne vei scuza metodele, dar noi eram destul de tulburați, văzându-te reapărând într-un al doilea corp. "Imortalitatea!" Se apleca în față, cu ochii ușor măriți ca și cum ar fi retrăit o emoție care-i zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al lui ― Lavoisseur. Gosseyn își aminti că mai auzise undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al lui ― Lavoisseur. Gosseyn își aminti că mai auzise undeva numele acesta, dar conexiunea era mult prea vagă. Thorson continuă: ― Cineva a descoperit secretul nemuririi. O imortalitate căreia nu-i pasă de accidente. Mă rog, (se întrerupse cu dispreț) cu excepția acelor accidente care pot afecta corpul pe Pământ, unde străinii înarmați se plimbă ca la ei acasă. Thorson se opri din nou și-l privi pătrunzător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dubluri Gosseyn, în chiar centrul imensei rețele de evenimente. Liderul unei irezistibile mașini de război, pornită pe calea unui război total fusese denaturat de la scopurile sale principale. Cu ochii minții, acesta privea acum peste realitățile normale ale vieții și perspectiva imortalități punea în umbră orice alt obiectiv. Mai existau fire de descurcat și zone neclare în acest tablou general, dar nu încăpea nici o îndoială că Gosseyn fusese readus la viață, tocmai pentru a-l abate de la țelul său. Și era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întreaga situație la nivelul sistemului nervos uman. "ȘahistuI" misterios, privit din acest unghi de vedere, nu mai părea atât de important. Era un concept imaginat de mintea aristoteliană a lui Thorson. În realitate, probobil că cineva inventase un procedeu de imortalitate și încerca, fără să aibă resursele adecvate, să se opună proiectelor unei irezistibile puteri militare. Acest cineva dovedise deja că nu-i păsa decât mult prea puțin de ceea ce puteau păți oricare dintre corpurile lui Gilbert Gosseyn, și era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
toate în lipsa dumneavoastră. Gosseyn se întreba unde putea fi Thorson. În mod evident, acesta nu-și asuma riscuri inutile; și totuși, Thorson era obligat să se deplaseze el însuși pe Pământ. Asta da, era o veste bună. Deoarece căutarea secretului imortalității nu putea fi încredințată unor acoliți care, îndemnați de propria lăcomie de viață, ar putea fi tentați să deturneze cercetările în interesul lor personal. Uriașul aștepta în fața elevatoarelor când Gosseyn fu adus. ― Exact cum mă gândisem. Creierul tău suplimentar are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fi putut să se opună singur unei invazii de o asemenea amploare, s-ar fi renunțat imediat, fără toate preliminariile astea, la cel de-al treilea Gosseyn. Dar adevărul este că un om este întotdeauna vulnerabil. Chiar beneficiind de o imortalitate redusă și dispunând de câteva corpuri cu care să jongleze, nu poate face mai mult decât un om hotărât, pur și simplu, inamicii săi nu trebuie decât să afle cam pe unde se ascunde și un singur proiectil atomic este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
altcineva o începuse. Căutam un loc unde să mă stabilesc; pe de altă parte, încercam să descopăr ceva care să nu fie o simplă continuitate; mi s-a părui că omul NEARISTOTELIAN ar fi putut fi acel ceva... desigur, secretul imortalității nu putea fi încredințat unor neintegrați de teapa lui Thorson, care l-ar fi privit ca pe un mijloc de acaparare a puterii supreme..." Ideea redeveni confuză și în minutele care urmară fu clar că celulele își pierdeau unitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
CONVINGEREA MEA CĂ UN OM CARE A MURIT DE DOUĂ ZILE NU E NUMAI MORT, CI ȘI INTRAT ÎN PUTREFACȚIE". SE SIMȚI DE-A DREPTUL ÎNSPĂIMÎNTAT. DE MII DE ANI SE TOT STRĂDUIA SĂ PRELUNGEASCĂ VIAȚA OAMENILOR, MERGÎND PÎNĂ SPRE IMORTALITATEA PE CARE EL O OBȚINUSE ÎN MOD ÎNTÎMPLĂTOR. DAR AICI ÎNTÎLNISE FIINȚE CARE FĂRĂ DOAR ȘI POATE ERAU CAPABILE NU NUMAI SĂ REZOLVE ACEASTĂ PROBLEMĂ, CI ȘI SĂ ÎNVIE MORȚII. CIUDAT, DAR DESCOPERIREA ÎI ÎNTUNECĂ SPERANȚA CĂ VA IZBUTI SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
avea o viață mai lungă este extrem de seducător. Începând de la căutările legendare ale lui Gilgamesh până la Ponce de Leon în căutarea Izvoruluii tinereții și până în zilele actuale, când bioalchimiștii jonglează cu genomul uman și celule stem, preocuparea de a descoperi imortalitatea este veche și cere sacrificii. Dorința de a dobândi o viață mai lungă este întipărită în ADN-ul social al umanității și exprimată în nenumărate mituri și legende. Panteonul zeilor și al zeițelor era alcătuit din ființe nemuritoare și acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cere sacrificii. Dorința de a dobândi o viață mai lungă este întipărită în ADN-ul social al umanității și exprimată în nenumărate mituri și legende. Panteonul zeilor și al zeițelor era alcătuit din ființe nemuritoare și acesta era miezul ideii: imortalitatea era o însușire a zeilor, pentru care oamenii se luptaseră să o câștige și totuși nu o atinseseră. Niciodată ființele umane nu au încetat să încerce să o dobândească, totuși, iar acum, medicina a început să ne pună la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
decît o carte de vizită, de fapt o hîrtie împăturită. Dumnezeule, oare venise momentul ? întreaga mea ființă fu răvășită de un fior, de un frison. avem oare, în sfîrșit, între degetele mele, fraza miracol care urma să mă propulseze în imortalitate ? Dar oare de ce decisese domnul Courtois să mi-o înmîneze într-un mod atît de puțin protocolar, atît de puțin cultural ? timp de luni și luni de zile așteptasem să mă convoace într-un loc încărcat de mitologie, într-una
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
luleaua, din mâna dreaptă în mâna stângă și rupse, din mușuroiul de bălegar de lângă mantinele trotuarului, o margaretă. Jumulind-o petală cu petală și străduindu- se, în acest fel ca, la dilemele sale, să primească răspunsul botanic asupra extincției sau imortalității sufletului omenesc. - E făptura umană spirit nemuritor?... Nu. Nu-i spirit nemuritor... E, săraca de dânsa, spirit nemuritor?... Nu-i spirit nemuritor... Să fi fost Eulampia, prima mea iubită, prietenă de-a mamei. Cu înfățișarea ei cadaverică și imobilitatea sa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intensitate și ca obiect. De aceea, efuziunea sentimentului, deși individuală, rezonează la nivel social, în alte circumstanțe receptarea poeziei fiind imposibilă. Poezia este lirism, adică sentiment, iar cel mai puternic sentiment este iubirea, fiindcă reprezintă tendința (inconștientă) a omului spre imortalitate și, ca atare, deși trăit singular, acest sentiment este general uman și etern. S-ar putea spune de aceea că, în poezie, iubirea este un paliativ la răspunsul în legătură cu nemurirea, problemă frecventă pe terenul filozofiei, și din acest motiv creația
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
problemă într-un mod implacabil. În ciuda implantului Occidental, Orientul încă mustește de religiozitate, într-un chip firesc, fără păcate originale și paradise pierdute, încă oamenii caută acest summum bonum reprezentat de unirea cu divinul, în ei și dincolo de ei, și imortalitatea, iar asta înseamnă că omenirea mai are o șansă : Orientul revine la putere, care pentru ei este sfîntă. Ambii poli cultural-civilizaționali cunosc și manifestarea unui alt dualism, respectiv dominația succesivă a principiului masculin și a celui feminin, chiar dacă înfățișările concrete
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a percepe măreția morții. Un teatru fidel sensului său fundamental n-ar trebui, așadar, să ocolească problema reîncarnării, „noțiune extremă, ultimă, aflată la granițele cele mai îndepărtate ale rațiunii”. Legată deopotrivă de credința în viața de apoi și de mitul imortalității, ea nu poate fi disociată de „unele sentimente ancestrale ale comunicării cu sfera transcendentală”, ca un ecou al „paradisului pierdut”, ecou inseparabil de cultura noastră în pofida acceselor (și câteodată a exceselor) unui „necruțător spirit critic și sceptic”. „Ceea ce explică și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]