154 matches
-
în complexul mitico-ritual osirian. Or, Osiris, singurul zeu egiptean care suferă o moarte violentă, era de asemenea prezent în cultul regal. Vom examina mai departe consecințele acestei întâlniri între un zeu care moare și teologia solară care explicita și valida imortalizarea faraonului. Textele Piramidelor exprimă aproape exclusiv concepțiile privind soarta post-mortem a regelui, în ciuda eforturilor teologilor, doctrina nu este perfect sistematizată. Se decelează o anumită opoziție între concepții paralele și uneori antagonice. Majoritatea formulelor repetă cu putere că faraonul, fiu al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
păzitorul său, Șarpele. Dar în locul unui erou care triumfă și ia în stăpânire simbolul Vieții (fruct miraculos, fântâna tinereții, comoara etc.), povestirea biblică îl prezintă pe Adam victimă naivă a perfidiei șarpelui, în fond, avem de-a face cu o "imortalizare" ratată, precum aceea a lui Ghilgameș (§ 23). Căci, o dată ajuns omniscient, egal "zeilor", Adam putea să descopere Arborele Vieții (de care Iahve nu îi vorbise) și să devină nemuritor. Textul este clar și categoric: "Iahve Dumnezeu a spus: "Iată Adam
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
încât îți sugrumă glasul" (418 sq., traducerea lui J. Hubert). Imnul homeric se referă la două tipuri de inițiere; mai precis, textul explică întemeierea Misterelor din Eleusis atât prin regăsirea celor două zeițe cât și ca urmare a eșecului de imortalizare a lui Demophon. Povestea lui Demophon se poate compara cu vechile mituri relatând tragica eroare care, într-un anumit moment al "istoriei" primordiale, a anulat posibilitatea dobândirii nemuririi de către om. Dar, în acest caz, nu e vorba de greșeala, sau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a acestei tehnici de obținere a imortalității, adică la întemeierea unei inițieri susceptibile de a-i transforma pe oameni în zei prin intermedia! Focului. Zeița își va dezvălui identitatea și va cere să i se ridice un sanctuar, după ratarea imortalizării lui Demophon, și îi va învăța pe oameni riturile sale secrete abia după ce își va fi regăsit fiica. Inițierea de tip misteric se distingea net de aceea pe care o întrerupsese Metaneira. Inițiatul în Misterele din Eleusis nu obținea nemurirea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
astfel distanța de nestrăbătut dintre Hades și Olymp. Mediatoare între cele două lumi divine, ea putea, de aici înainte, să intervină în soarta muritorilor. Folosind o expresie favorită a teologiei creștine, s-ar putea spune: felix culpa! La fel cum imortalizarea ratată a lui Demophon a provocat epifania strălucitoare a lui Demeter și întemeierea Misterelor. 97. Inițierile: ceremonii publice și ritualuri secrete Conform tradiției, primii locuitori din Eleusis erau tracii. Cele mai noi săpături arheologice au permis sa se reconstituie în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
replicarea genelor HPV; E4 - pare a fi implicată în maturarea și eliberarea particulelor virale; E5 - este implicată în obstrucția mecanismelor de supresie a diviziunii celulare; E6 - contribuie la transformarea celulelor gazdă prin legarea supresorului tumoral p53; E7 - induce proliferarea celulară, imortalizarea și transformarea prin cuplarea cu antioncogena celulară pRb; L1 - proteina capsidară majoră, autoagregă formând particule virus like (VLP); L2 - proteina capsidară minoră: este probabil implicată în împachetarea ADN și posedă epitopi comuni între mai multe genotipuri . Genomul viral este alcătuit
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
activeze celulele dendritice, ci induce doar persistența în micromediul local. În afara proteinelor capsidare L1 și L2, genomul HPV codifică mai multe proteine timpurii (E1, E2, E4, E5, E6, și E7) care reglează replicarea virală și interacționează cu genomul celulei gazdă. Imortalizarea și transformarea celulelor infectate sunt asociate cu proteinele E6 și E7 ale tipurilor HPV înalt oncogene. Acestea sunt oncoproteine care interacționează cu reglarea ciclului celular, induc anomalii cromozomiale și blochează apoptoza. DIFERENȚE ÎNTRE MECANISMELE DE EVAZIUNE IMUNĂ LA HPVlr ȘI
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
replicarea genelor HPV; E4 - pare a fi implicată în maturarea și eliberarea particulelor virale; E5 - este implicată în obstrucția mecanismelor de supresie a diviziunii celulare; E6 - contribuie la transformarea celulelor gazdă prin legarea supresorului tumoral p53; E7 - induce proliferarea celulară, imortalizarea și transformarea prin cuplarea cu antioncogena celulară pRb; L1 - proteina capsidară majoră, autoagregă formând particule virus like (VLP); L2 - proteina capsidară minoră: este probabil implicată în împachetarea ADN și posedă epitopi comuni între mai multe genotipuri . Genomul viral este alcătuit
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
activeze celulele dendritice, ci induce doar persistența în micromediul local. În afara proteinelor capsidare L1 și L2, genomul HPV codifică mai multe proteine timpurii (E1, E2, E4, E5, E6, și E7) care reglează replicarea virală și interacționează cu genomul celulei gazdă. Imortalizarea și transformarea celulelor infectate sunt asociate cu proteinele E6 și E7 ale tipurilor HPV înalt oncogene. Acestea sunt oncoproteine care interacționează cu reglarea ciclului celular, induc anomalii cromozomiale și blochează apoptoza. DIFERENȚE ÎNTRE MECANISMELE DE EVAZIUNE IMUNĂ LA HPVlr ȘI
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
pe care o anchetam nu știa nimic, chiar în ipoteza în care asupra soțului s-ar fi găsit vreun document compromițător. Dar să renunțăm la ipoteze! Pentru că, între timp, la câteva camere de noi, se derulau operațiunile de rutină pentru imortalizarea...procedurală a rezultatului acțiunii de prindere în flagrant - de constatare a infracțiunii flagrante, în limbaj juridic -, respectiv, de consemnare în procesul-verbal a documentului găsit asupra domnului Mircea Răceanu pe care, cum avea să se stabilească ulterior, acesta urma să îl
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
În figura 1 este redată copia capodoperei „GIOCONDA”, iar în figura 2 este redat procesul creării lucrării printr-o oscilație complexă. Pulsația ABC' caracterizează modelul și datorită mărimii acestei amplitudini a fost atrasă atenția pictorului, după care urmează procesul de imortalizare. Pe pânză pictorul începe să redea timpul. Deoarece modelul ales mai conține și unele detalii pe care pictorul nu dorește să le evidențieze, contopirea forței gândului, care vine de la pictor, cu forța timpului, care vine de la model, are loc nu
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
celular în vederea eludării mecanismelor de decelare și reparare a leziunilor ADN-ului și a acțiunii punctelor de control în diferite faze ale ciclului celular. Consecința este instalarea unei proliferări accelerate, aberante și necontrolate ale celulelor transformate, care dobândesc caracterele de imortalizare și proprietăți de invazivitate locală și la distanță. În condiții normale, există un reglaj extrem de fin și precis între proliferarea celulară și moartea programată celulară (apoptoza), care asigură integritatea morfo-funcțională a țesuturilor și organelor. Mecanismul molecular care stă la baza
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
stimulatoare a unei continue multiplicări, fără feed-back negativ reglator al cantității. În același timp, impotența celulei de a degrada ciclina A prin mecanisme apoptotice, o împinge pe aceasta pe drumul unor multiplicări nestăvilite, ea și celulele fiice suferind astfel o imortalizare de tip neoplazic. Virusul hepatic bovin (BHV-1) ca și virusul herpes simplex uman, posedă fiecare o genă, numită LAT (Latency Associated Transcript), care le asigură persistența în nucleul celulei parazitate, evident în acea stare de latență cunoscută și sub numele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
1938 și 1941, aceste capete ale cromozomilor au intrat în atenția geneticienilor și a oncologilor-moleculariști abia după 1980. Atunci s-a putut demonstra cu claritate rolul lor în menținerea (protecția) cromozomilor, în limitarea duratei vieții celulare și reversul medaliei, în imortalizarea celulară caracteristică bolii canceroase. În cele ce urmează vom urca, împreună cu cercetătorii care s-au ocupat de această problemă, treptele de înțelegere ale rolului jucat de telomere în multiplicarea normală și patologică a celulei vii. Ideatic vom expune: a) contextul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Hermann J. Müller (1938-1941), pentru ca Desigur că între timp biologii și-au pus tot felul de întrebări asupra „limitei lui Hayflick“ și au încercat să-și explice atât fenomenul de senescență in vitro (dar și cel in vivo) cât și imortalizarea caracteristică celulelor canceroase. Așa cum s-a arătat, Alexei Mateevici Olovnikov (n. 1936) este primul care în 1973 și-a dat seama că în „jocul telomerelor“ (scurtarea lor treptată în senescență sau, dimpotrivă, continuarea sintezei de nucleotide care induce imortalizarea canceroasă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și imortalizarea caracteristică celulelor canceroase. Așa cum s-a arătat, Alexei Mateevici Olovnikov (n. 1936) este primul care în 1973 și-a dat seama că în „jocul telomerelor“ (scurtarea lor treptată în senescență sau, dimpotrivă, continuarea sintezei de nucleotide care induce imortalizarea canceroasă) intervine o enzimă. Era, de altfel, și presupunerea, din păcate fără argumente experimentale, exprimată de J. D. Watson.15 Este meritul australiencei Elizabeth H. Blackburn (n. 1948), cercetător la Universitatea din San Francisco (UCSF) și a lui Joseph Gall
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sunt capabile să-și mențină lungimea telomerelor suficient pentru a împiedica senescența. Analiza câtorva linii celulare telomerază-imortalizate a putut dovedi faptul că celulele își pot menține un genotip stabil și reținerea unor markeri fenotipici critici. În ultimele decenii, experimentele de imortalizare a celulelor a fost alcătuită o listă cuprinzătoare a unor produși de imortalizarea celulară care includ plasmide, vectori retro- și adenovirali conținând atât hTERT cât și antigene T SV40. Evident că adaosul de nucleotide ca și protecția capetelor cromozomilor este
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
câtorva linii celulare telomerază-imortalizate a putut dovedi faptul că celulele își pot menține un genotip stabil și reținerea unor markeri fenotipici critici. În ultimele decenii, experimentele de imortalizare a celulelor a fost alcătuită o listă cuprinzătoare a unor produși de imortalizarea celulară care includ plasmide, vectori retro- și adenovirali conținând atât hTERT cât și antigene T SV40. Evident că adaosul de nucleotide ca și protecția capetelor cromozomilor este reglată prin mecanisme de feed-back. Rolul principal în această reglare îl joacă tot
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
procesului. Destinul celulelor normale integrate într-un organism viu a fost modelat în culturi celulare. Aici au putut fi urmărite cele două direcții principale spre care se îndreaptă populațiile celulare: a) senescență urmată de criză și de moarte sau b) imortalizare. Toate aceste considerații ar părea că sunt excesiv teoretice, abstractul lor invitând la o răbdătoare urmărire a concluziilor unor cercetări ivite în ultimii 10-15 ani. Legătura lor cu medicina viitorului (bolile cronice degenerative, ereditare congenitale, neoplaziile ș.a.) este însă de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
radiațiile) chimici și infecțioși au și ei acțiuni de reglare și adesea de dereglare, mai ales asupra h TERT, componentul catalitic al telomerazei (a se vedea mai departe modul de acțiune al unor oncoproteine virale ca inductori ai fenomenului de imortalizare celulară = cancerizare. Operațiunile de reglare (ca și cele de dereglare) ale producției și activității telomerazei, sunt „țintite“ la diferite nivele: atât asupra genei h TERT ca atare, cât și asupra relației acesteia cu ARN m și cu telomeraza (funcționează reglarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
temporar, dar și în cantități foarte mici. În cazul în care gena cMyc nu este represată la timp, așa cum o cer regulile homeostaziei, produsul acesteia stimulează transcrierea de hTert și implicit face să crească forța telomerazei, ceea ce împinge celula către imortalizare și adesea spre cancerizare. În ciuda importanței acestor probleme atât pentru cunoașterea ca atare cât mai ales ca bază pentru viitoarele terapii anticanceroase din următorii ani, noi nu vom stărui asupra chestiunilor legate de activarea sau represia hTERT, aspecte ce nu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și Carol Greider, a impulsionat nu numai descifrarea mecanismului de acțiune al enzimei în procesul de extindere al lanțului de nucleotide repetitive TAGGG din telomere (problemă de biologie moleculară), dar a stimulat și interesul petnru cercetarea relației dintre telomerază și imortalizarea celulară (problemă de oncobiologie). Astfel, în 1989 Gregg Morin, profesor la departamentul de genetică medicală de la „British Columbia University“ (Canada) a comunicat existența activității telomerice în diferite linii celulare de cancere umane, fapt ce sugerează că acțiunea acestei enzime este
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Astfel, în 1989 Gregg Morin, profesor la departamentul de genetică medicală de la „British Columbia University“ (Canada) a comunicat existența activității telomerice în diferite linii celulare de cancere umane, fapt ce sugerează că acțiunea acestei enzime este corelată cu proprietatea de imortalizare a celulelor canceroase. Aproape concomitent, cercetătoarea Carol Greider (care în 2000 era distinsă cu premiul Nobel) și colabo ratorii ei, precizau că telomeraza este practic absentă în celulele somatice normale. O primă concluzie la nivelul anilor ’90 ar fi fost
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
este practic absentă în celulele somatice normale. O primă concluzie la nivelul anilor ’90 ar fi fost așadar: în celulele normale de la mamifere, nu există o activitate telomerazică, în timp ce în celulele transformate neoplazic, această activitate este notabilă și duce la „imortalizare“. În ciuda marelui adevăr conținut de această „dogmă a imortalizării celulare“, s-a văzut ulterior că există totuși o activitate telomerazică (evident, mult scăzută) și în unele celule normale: cele mitotic active, unele celule din piele în limfocite, celule endometriale etc.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
concluzie la nivelul anilor ’90 ar fi fost așadar: în celulele normale de la mamifere, nu există o activitate telomerazică, în timp ce în celulele transformate neoplazic, această activitate este notabilă și duce la „imortalizare“. În ciuda marelui adevăr conținut de această „dogmă a imortalizării celulare“, s-a văzut ulterior că există totuși o activitate telomerazică (evident, mult scăzută) și în unele celule normale: cele mitotic active, unele celule din piele în limfocite, celule endometriale etc. Celulele stem exprimă și ele telomerază pentru a-și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]