259 matches
-
care roade planurile jandarmului și cauza viitoarei Uniri? Câte utopii am Înghițit cu toții? Vă mai promit și eu una. Și totuși, ce-ar fi dacă? Dacă România ar primi un mesaj din partea vechiului inamic, Rusia: „Luați-vă Basarabia!“. Nu vă impacientați, cu gândul la trecut. Nu sunt filorus, dimpotrivă. Dar sunt pragmatic, dovadă că acum mă las pradă unui vis: România Mare... Să vedem Însă scenariul. Rusia a jinduit dintotdeauna Constantinopolul, dar mai abitir de când s’a numit „Strâmtori“. În paranteză
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toți dracii și i s-a plâns administratorului: „Bre, nea Spiridoane, văz că nebunul nostru face curățenie și la alte blocuri. Unde o s-ajungem? Zi-i să se potolească, să nu încălcăm naibii vreo lege!“ Nu numai inginerul s-a impacientat. S-au dus la Spiridon și alții din bloc, de la scara B. „Dom’ administrator, râde oamenii de noi. Ce-i, mă, la voi, e casă de oameni sau spital? La ce vă trebuie, mă, atâta curățenie?“ S-a făcut chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Poliție scrie că, atunci când a sunat-o, se afla într-o stare de spirit excelentă. Și că ea l-a rugat să cumpere o pâine proaspătă. Trecând șapte ore de când trebuia să apară cu pâinea, normal că doamna s-a impacientat. „Are dușmani - întreabă chestorul, care preia ancheta, întrucât i-a fost cândva student marelui profesor -, îi vroia cineva răul, exista vreun motiv profesional ca să fie răpit, ar fi putut avea o criză de inimă, de ficat?“ Din declarația soției reiese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la toate... Dl șt. Avădanei a pregătit o admirabilă pagină Keats, pentru februarie (200 ani de la naștere, aniversare U.N.E.S.C.O.) , așa cum spunea atunci. Desigur, totul rămîne așa! Ciop[raga] este plecat în Italia, pînă pe 20 decembrie. Nu te impacienta cu referatul. Regula este să dai întîi examenele și apoi referatele. Să nu depășești prea mult cu ultimul referat. Vom discuta verbal... Răspunde-mi imediat... </citation> (54) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”22 dec[embrie] 1970”> Dragă Costică
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Paul Mân în "Nouvel Observateur", măi '90). Cele patru zile ale Congresului P.C.R. au fost petrecute de Ion Iliescu în liniștea și splendoarea specifice sfârșitului de toamnă de la Snagov (vezi Antonia Rados, op.cit.). Marcel nici n-avea de ce să se impacienteze. El știa prea bine pentru cine bat clopotele. Nu scrisese el, încă din 1987, în articolul de camuflaj Creație și Informație că: "Este necesar să introducem restructurarea", deci perestroika gorbaciovista? 5. CÎTEVA MII DE TURIȘTI SOVIETICI, DIN FORȚA SPETZNAZ, AU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
deja departe, la marginea orașului. Alarma generală s-a dat în tot cartierul, dar nimeni nu știa nimic. Și maică-mea a fost întrebată unde sunt, dacă știe ceva de noi. Am aflat mai târziu că ea nu s-a impacientat deloc, mă cunoștea sau așa era felul ei de a fi. După două ore de hoinăreală pe străzi lăturalnice, am ajuns la intrarea în câmpia largă. O cărăruie galbenă se pierdea în depărtare spre dealul înverzit. Gloata de copii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a auzit nimic pentru că el și-a pus niște saltele și niște perne pe el și-a tras un glonț în inimă. N-a mai apărut, ușa încuiată, știau toți că este acolo, au văzut că nu răspunde s-au impacientat. El avea telefon direct din dormitor sau de la Remiză direct în biroul lui. Au sunat, au sunat, au bătut în ușă. Nimic. Până la urmă au spart ușa și l-au găsit mort. M. M.: Da, sunt situații. S. B.: Și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
gesticulația lui Pepino care se străduia să ne explice cum că Steluța nu poate să lipsească mai mult de două săptămâni, asta-i perioada ei, eh, când i se face de locuri de verdeață și răcoare, așa că să nu se impacienteze Tomică și să nu ne facem griji nici noi din pricina Steluței, mai cu seamă că noi avem acum o grijă mult mai mare, mmmââî, Înțelesesem, de mine și de Andrei era vorba. Cum stătea tăcut și neclintit pe saltea, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o cotesc în direcția ei, văd o femeie care, după toate probabilitățile, trebuie să fie Judith, îmbrăcată într-un balonzaid închis la culoare, sprijinită de zidul clădirii. În timp ce grăbesc pasul spre ea, o văd că se uită la ceas, ridică impacientă din umeri și se duce țintă spre cutia poștală, cu un vraf de plicuri în mână. — Staaai! urlu, grăbind pasul până la stadiul de sprint. Nu le băga! Ajung lângă ea, gâfâind atât de tare că abia pot vorbi. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gîndesc concesiv. Dar nu se vede. Cei de care avem nevoie s-au transformat. Lăcomie și lipsă de compasiune. Asta se vede la tot pasul, pentru că ne lovim mereu de ei, mă justific oarecum. Vorbești singur, este cam grav, se impacientează soția. Nici vorbă! Sînt obsedat de Hamlet. Mă duc să cumpăr... Este cam ceață afară și aprind luminile mașinii. Nu-i mare circulația. Opresc la rînd ca să trec pe sub linia ferată. Șoferii stau cuminți. Pe lîngă șirul de mașini care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se părea imens, fiind și etajat. Obosit cum eram și fără o varietate de imagini în fața ochilor, am adormit destul de repede. Somnul era superficial și întrerupt de golurile de aer, care îmi creau senzația căderii în gol, dar nu mă impacientau și nici nu-mi creau senzații de vomă, cum avea vecinul meu de scaun, un ecuadorian care lucrase în Spania și se întorcea acasă după aproape trei ani. De la el am aflat că vom face o escală la Quito, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
primit aprobarea guvernului de la București de a face plăți cu ruble, atât Întregi cât și jumătăți și sferturi. Cum rușii o cam „pașliseră” spre casele lor, În urmă rămăsese o mare cantitate din acești bani iar deținătorii Începuseră să se impacienteze. Spre liniștea lor, termenul de preschimbare fusese prelungit iar la 1 aprilie 1878 Primăria Huși trimitea Poliției adresa nr.1119 În care-i aducea la cunoștință următoarele: „Mai mulți cetățeni sau presentat astăzi Înaintea noastră, tânguinduse cum că li se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
verde arăta ca o cutie de carton, iar câțiva polițiști cu pelerine negre se învârteau în jurul ei. Sosise și echipa de dezafectare a drumului. A durat foarte mult până am reușit să trec de locul accidentului, dar nu m-am impacientat prea tare pentru că mai aveam suficient timp până la întâlnire. Am ascultat pe îndelete Bob Dylan și am fumat țigară de la țigară. Am încercat să-mi imaginez cam ce s-ar fi putut alege de fosta mea colegă care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
neant... Mona Lisa este unul dintre acele câteva lucruri ale geniului uman pe care dacă le-ai văzut, ești îndreptățit să spui că te-ai întâlnit cu eternitatea. VASILE GÂRNEȚ: De dimineață, cinci ore în Musée de Louvre. Nu mă impacientez ca la Prado, alergând din sală în sală, pentru că oricum nu voi reuși să văd prea mult și pe îndelete, mai ales că aici totul este la o dimensiune mai mare. Starea aceasta de liniște și de împăcare mă va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
minte din engleză în germană, zice ja! - semn că înțelege, se îndepărtează cu un mers de păpușă calculată (e supraponderală) și te lasă să aștepți. Și chiar aștepți. Scriitoarea Anita Konkka din Finlanda, cu care stau la aceeași masă, e impacientată bine - așteaptă de aproape zece minute. Când își manifestă nemulțumirea, nemțoaica îi răspunde că a înțeles că nu se grăbește și că preferă să consulte mai în detaliu meniul. Urmează o tiradă furibundă a scriitoarei finlandeze, care își astupă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prea lungă așteptare a autobuzului care trebuie să ne ducă la hotel. Nimeni nu știe dacă va veni, poate s-a defectat sau a înțeles să vină mai târziu? Îi văd pe colegii mei francezi, Jean Metellus și Anne Saumont, impacientându-se. Anne mă întrebă ce e de făcut. Nu știu. Nae Prelipceanu și Adrian Popescu, fără multe fandoseli, o iau pe jos spre hotel. A început să plouă din nou, deși parcă se mai calmase puțin. Perspectiva să traversez podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se uită malițios la noi și dr. Angelescu: „Doc tore, vrea să te tachineze“, îi spun; într-adevăr, tot neputând vorbi, face semn că vrea să scrie, și pe bloc, cu creionul scrie citeț, privind la dr. Angelescu: „Nu te impacienta“, căci doctorul cam strigase la cei tineri în timpul operației, găsindu-i prea înceți în îngrijirile lor. Apoi, zărind pe Mariuța la ușă, îmi scrie: „Cheamă pe Mariuța“. Și, în fine, doctorului Mețianu, tot surâzând: „Ce menu îmi dai diseară?“ Pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a mai fost găsită ulterior și la alți subiecți. După 24 de ore, dispăruse complet orice urmă. - Cum vă explicați acest lucru? - Părerea mea este că virusul, pe lângă anduranță, manifestă și o capacitate de disimulare. - Stați puțin, intervenise Lucian Mândruță, impacientat de limbajul lui Bobo. Vreți să spuneți că este un virus foarte rezistent și care ia o altă formă, după câte înțeleg eu. Giulia a calculat cam cât îi trebuie lui Bobo să iasă din studio și l-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să n-o mai vadă niciodată. Era pregătit și dator să se lase absorbit în inima pământului, numai s-o știe pe ea salvată. I-a sunat pe părinții Giuliei și i-a anunțat că vine la Milano, nu fiți impacientați, pur și simplu sunt obosită, am să-mi amân niște examene pentru toamnă, nu e nici o catastrofă, vreau să vin chiar mâine. Și-a împachetat câteva lucruri, și-a făcut o rezervare la Alitalia și a plecat spre aeroport. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ai deschis, mă, Bebe, geamu'? Știi că nu suport curentu', plus că abea m-am spălat pe cap. Da?" Pe Bebe pare să-l doară-n spate de observația fătucii și meșterește la radio, căutând un post favorit. Ea se impacientează: "Tu n-auzi?" "Ce e, dom'ne? Am plecat? Las' că-l închid eu când o luăm din loc. Nu mă mai freca la icre aiurea, da?", mârâie tipul. Da' ce binedispus ești, nene!", observă cuconița malițioasă. "Păi, de când te-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o cunoaște mai în amănunt. Cunoaștere biblică, desigur! Vor mai sări în aer opt case și cinci camioane, se vor ciocni două mărfare și 123 de mașini din care doar 98 vor lua foc și vor exploda mirific. Nu vă impacientați, că până la urmă totul se termină cu bine. Dar ce fel de bine și, mai ales, cum merge scenariul spre binele ăla, vă îndemn să vedeți singuri dacă mai ieși în primăvara următoare după toate bucuriile ce ni le aduc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un taxi până la gară și se urcă în trenul de Galway. Avea mai mult spațiu în tren decât în avionul micuț care avea cursă la Galway și simțea că are nevoie de spațiu. Minette o așteptă la gară și se impacientă la vederea piciorului și a mâinii lovite. Ai spus că ai căzut puțin, comentă ea. Dar uită-te și tu cum arăți! Și mai ai și cearcăne la ochi. Darcey nu dormise bine în noaptea de dinainte, iar drumul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
abia amintite, pe care le reprezintă ca entități spirituale purtătoare de gânduri colective nefaste , dar și, după părerea noastră, faste. Un șaman finic face o declarație surprinzătoare unui novice: “O să fii singur în așteptarea viziunilor. Dacă acestea întârzie, nu te impacienta, au să vină. Ceea ce ai să vezi și-ai să auzi o să te înspăimânte, căci în fața ta au să se înalțe Divinități malefice și Demoni ce-or să ieie forme diverse, jumătate−oameni, jumătate −animale, și Spirite rătăcitoare ale Morților
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
care mi-au spus că Ani este chemat la partid. Am aflat după aceea de la el că a fost apoi trimis la Timișoara. S. B.: Cu cine de la Iași ați ținut legătura în acele zile, pentru că circulau zvonuri, oamenii se impacientau? Cu cine ați comentat cel mai mult în zilele acelea? D. T.: În acele zile am stat pe acasă, pentru că Teodora era mică, avea doi ani, și trebuia să am grijă de ea. Dar cel mai mult am comentat cu
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
necesar să lăsăm acestuia timpul suficient și posibilitatea de a-și controla, completa sau corija propriul său răspuns. De aceea, greșesc acei profesori care, odată lansând o Întrebare, doresc să obțină imediat răspunsul așteptat, iar dacă acesta Întârzie, ei se impacientează, intervin imediat cu Întrebări pentru a grăbi răspunsul, tulburând astfel pauza de reflecție atât de necesară. Este știut, de asemenea, că profesorul se găsește adeseori prins Între exigențele contradictorii ale obținerii unei corectitudini a limbajului și cele ale Încurajării spontaneității
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]