259 matches
-
se supără și "dă cu sâc/ din Isarlâc." Răbdătoare, Evropa ne trimite din când în când "agentul sanitar" în persoana reprezentantului FMI sau al Băncii Mondiale; noi îl ascultăm politicoși dar cu gândul în altă parte, iar dacă el se impacientează ne simțim lezați și replicăm "Ce-ai cu noi, bă?/ Pentru ce să dăm cu var?"... Nefirești, descumpănitoare timpuri mi-a fost dat să trăiesc. 28 februarie, 2001 Prin 1954-'55 aveam la Breaza de Sus (așa se numea pe-
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
uitase cu desăvârșire de el, să se întoarcă prin altă parte, pe alt drum, și nu cu tramvaiul ce avea în aceeași stație unde rămăsese Ionică atât punctul inițial cât și cel final al traseului său. Nimeni nu s-a impacientat când bietul câine n-a apărut să mănânce nici în seara aceea, nici a doua zi dimineața. Abia către prânz s-au gândit ai mei la el, dar tot nu s-au neliniștit, socotind că s-o fi înhăitat cu
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
potrivea cu locul, tot atît de puțin ca și silueta contorsionată a copacului. Ea de altfel nu văzuse chiparoși decît în reproduceri după peisajele lui Van Gogh. "Seamănă destul de bine" - a încercat să se scuze. - Hai, nu vii? s-a impacientat Pați ajuns deja în drum. "Ce naiba face?" s-a întrebat în gînd cam enervat. Cristina a făcut în două salturi cei cîțiva pași care o despărțeau de cărare, apoi și-a ritmat mersul după pașii lipsiți de convingere ai lui
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
înaintea plecării pe mare, am deschis fereastra la balcon să văd dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
sub căciulile lor ascuțite, într-atât că, prin apropiere zilele noastre, Badea Cârțan, care a înnoptat sub columna de care auzise și voia neapărat s-o vadă, a speriat dimineața trecătorii care, adunându-se ca la o pomană (românească) se impacientau: „A coborât un Dac de pe columnă!” În cultura sa românul admite pe Azorel care, prins cu rața-n gură, se jură că nu fură. Neamțul „pedepsește” vulpea care răpește gâsca cerând-o înapoi sub sancțiunea oferită de vânător cu pușca
PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382535_a_383864]
-
Epilog În vacanța următoare Andrei și Mihai îl căutară zadarnic pe Dino, în livada bunicilor. Le era dor de el. Domnul profesor nu mai văzu nici el jivina interesantă, pe care o admira uneori în grădina sa, dar nu se impacientă. Clienții restaurantului, cazați la hotelul din apropiere avură parte însă la prânz, de o masă deosebită. Toți se întrebară cu curiozitate, ce mâncare deosebită le-a fost servită. Erau foarte încântați de meniu ! - A costat foarte mult ! Am cumpărat-o
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
cu glumele, că te extenuezi degeaba: nu e ora potrivită. - Aici suntem Întru totul de acord, e o oră mult mai potrivită pentru o mie de alte lucruri, dacă nu mai inteligente, măcar mai plăcute. Nu te grăbi să te impacientezi, mă refeream la somn. - Și academicienii știu să fie frivoli? - Credeai că frivolitatea este rezervată exclusiv analfabeților? - A, da, scuză-mă, uitasem că și unii, și alții sunt tot bărbați. Vrei să fim cinci minute serioși? - Doar dacă, punctul unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deosebire, când obiectul era ținut pe mână -, ba se opreau hodoronc-tronc, mai ales seara, când era lăsat deoparte. Toshiro Fujimori a luat act de defecțiune cu neplăcerea benignă pe care o provoacă, de regulă, ieșirile din obișnuință. Nu s-a impacientat cine știe ce, a dotat celălalt ceas cu o baterie nouă și a lăsat Citizenul de izbeliște, să meargă și să se oprească de capul lui. Ceea ce acesta și făcea, manifestând o predilecție deosebită spre a doua variantă. Mai pe șleau spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
propriile-mi vorbe: - De ce iei lucrurile așa? Te-ai uitat foarte atentă pe cele două seturi de hârtii? Sunt, Într-adevăr, identice? Nu diferă nici o literă, nici o cifră, nimic? - Nici o virgulă măcar... Dacă este așa cum spui, e bine. Nu te impacienta, nu-mi arde de paradoxuri. Cred că tocmai perfecta lor identitate e un semn bun. Știi ce-mi spune mie treaba asta? Că soluția este ascunsă aici și nu În altă parte. Nu există alte documente, n-avem de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stă nepăzit și încă în văzul oricui? Da, cred că ai dreptate, șmecher moșneagul! Nu înțeleg de ce nu vine! se întrebă din nou Ileana nerăbdătoare. Trebuia să fie aici de aproape două ceasuri. O să vină el, spuse Cristian, nu te impacienta! Cred că nu a reușit să facă rost de exploziv atât de lesne cum credea. Deși încerca să o liniștească pe femeie și el era puțin îngrijo rat. Amiaza trecuse și ziua amenința să se termine în curând. Ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Săndica făcea aceste remarci mai mult să-i abată atenția lui Mircea de la interesul lui Viorel manifestat față de ea. - Nu am spus-o cu răutate. Așa mi s-a părut când am intrat acum. Privirile sale parcă spuneau că este impacientat de dispariția ta. - Atât i-ar mai trebui să observe și Ramona. Într-adevăr, Viorel o urmărea insistent cu privirile și parcă dorea să o întrebe: „Ce se întâmplă cu tine?”. Săndica s-a prefăcut că nu observă neliniștea tânărului
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
venit la mine. EL: Oare am să-l revăd? SORA: Fii sigur de asta. Dar te întreb, oare, dacă va sosi Bob, pe ei îi vei uita? (Arată spre Ela și Niky). ELA: Ești ca întotdeauna, răutăcioasă! SORA: Nu te impacienta. Doar el poate decide ce va face cu amintirile, pentru că, vrând-nevrând, cu toții suntem proprietatea lui. EL: Nu doresc să uit pe nimeni. (Scheunatul se transformă într-un urlet prelung). NIKY (ironic): Singura ta certitudine este cabana. În mijlocul pădurii, lângă izvor
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
bucătărie, să nu-și deranjeze soția din somn. Reuși să discute cu prietenul său de la munte, rezolvând problemele fiului său, inclusiv cu masa în cele șapte zile de cazare, pentru două persoane. - Așa repede? Sau nu era acasă? întrebă Mircea impacientat de cât de repede a revenit tatăl său în chioșc. - Era și s-a bucurat că te duci. Ai asigurată cazarea și masa de luni până luni dimineața. Este bine? - Papa, ești genial! Mulțumesc mult! Sper să se bucure amica
CAP.VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363012_a_364341]
-
urâte prin școală cum că... se lamentă ea parcă fără vlagă. - Nu vă faceți probleme, colega, aceste întâlniri sunt normale și firești în ziua de astăzi. Oamenii se întâlnesc, discută, beau o cafea, o răcoritoare sau o bere, fără să impacienteze pe cineva. Se vede că ați dus o viață austeră în ultimul timp! - Da... mai ales în ultimele luni, am încercat și calea credinței, sperând că Bunul Dumnezeu își va întoarce fața și privirea spre mine și căsnicia mea... - Atunci
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
înaintea plecării pe mare, am deschis fereastra la balcon să văd dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
înaintea plecării pe mare, am deschis fereastra la balcon să văd dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
așteptăm cu interes!”. Apoi, cei trei au așteptat răspunsurile pe o adresă de e-mail pe care o deschiseseră special în acest scop. Când, după o săptămână, nu primiseră nici măcar o singură cerere de înscriere, prietenii noștri au început să se impacienteze. Peste încă două zile: „Silvia, te rog mai verifică și tu o dată adresa de e-mail”. Silvia, sorbind din ceașca cu cafea: „Am făcut-o deja de două ori în dimineața aceasta. Tot nimic”. „Fir-ar să fie!”, exclamă Dan. „Ce
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
de neon privea doar, fără să scoată nici un sunet. „Bună-dimineața la Moș Ajun Că-i mai bună-a lu’ Crăciun Că-i cu miei, cu purcei, Fug copiii după ei. “ „Soro! striga mătușa Marea- hai, că vin pițărăii!“ Mari- se impacientau vecinele- ieși tu, că trec pițărăii ! Bunica își punea repede ghetele, se lega cu basmaua de lână neagră, peste părul blond, ondulat, lua cojocul fără mâneci din cuier, în mâna stângă ținea unul din coșuri, iar cu cea dreaptă punea
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
sus ea îi dă un pupic, timp în care el pătrunde ofensiv între picioarele ei. Ea continuă cu alt pupic mai dulce dar se dezmetici repede cu un „Ce-ți veni” și încercă, fără efect să strângă picioarele. - Nu te impacienta. Dar dacă nu aveai colivia erai deja deflorată. Roșie ca focul, cu un mic efort sare de pe masă iar Ionel o prinde în brațe și s-au contopit într-un sărut. Apoi Ionel recapitulă: - Chiar așa. Cu un păhărel mai
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
să treacă și pe la biroul Ramonei, să primească informații asupra activităților din acea zi și a următoarelor. Ramona nu obișnuia niciodată să întârzie la serviciu. Când Săndica a ajuns la birou, aceasta încă nu își făcuse prezența. Nu s-a impacientat nimeni, cu toate că toți muncitorii fermei erau obișnuiți ca la ora șapte să vină la ședința de început de săptămână, să primească sarcinile întregii zile. Abia când timpul se scurgea și șefa de fermă nu-și făcea apariția, grupul de personal
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
înaintea plecării pe mare, am deschis fereastra la balcon să văd dacă bate vântul. Se auzeau surd valurile cum vuiau și se spărgeau de diguri. Crengile de tuia din fața ferestrei se legănau în bătaia vântului, dar eu nu m-am impacientat. Mi-am luat sticluța cu cafea, pregătită de cu seară, vâslele din boxă și am dat fuga la mașină. Când am parcat pe mal, am constatat că sunt singurul venit la acea oră, lucru care se întâmpla destul de rar. Erau
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
bucătărie, să nu-și deranjeze soția din somn. Reuși să discute cu prietenul său de la munte, rezolvând problemele fiului său, inclusiv cu masa în cele șapte zile de cazare, pentru două persoane. - Așa repede? Sau nu era acasă? întrebă Mircea impacientat de cât de repede a revenit tatăl său în chioșc. - Era și s-a bucurat că te duci. Ai asigurată cazarea și masa de luni până luni dimineața. Este bine? - Papa, ești genial! Mulțumesc mult! Sper să se bucure amica
LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365492_a_366821]
-
Săndica făcea aceste remarci mai mult să-i abată atenția lui Mircea de la interesul lui Viorel manifestat față de ea. - Nu am spus-o cu răutate. Așa mi s-a părut când am intrat acum. Privirile sale parcă spuneau că este impacientat de dispariția ta. - Atât i-ar mai trebui să observe și Ramona. Într-adevăr, Viorel o urmărea insistent cu privirile și parcă dorea să o întrebe: „Ce se întâmplă cu tine?”. Săndica s-a prefăcut că nu observă neliniștea tânărului
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
teribilisme! Cred că ați intuit deja că este vorba despre „country music”, nu?! Cu siguranță că vă întrebați ce mi-a venit de-am abordat acest subiect, eu poet, scriitor debutant în jurnale de călătorie, publicist în devenire? Nu vă impacientați, vă voi dezvălui imediat! Fiind redactor-editor al Revistei ProLitera, publicație online găzduită de site-ul Radio ProDiaspora, în vara lui 2012, pe când mă aflam în insula Afroditei - Cipru, într-o emisiune radio la care a fost invitată Roxana Sava, alias
ULTIMUL «COWBOY ROMANTIC ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351964_a_353293]
-
azuriu. - Mamăăă, ce cheste! Nimeni nu știe că inorogii are aripi! Eu am aflat primul... Mă voi numi de acum Marele Inorog Înaripat... Hai, că-s tare, bâiguia regele, stând încă prăvălit lângă tulpina zgrunțuroasă a stejarului... Marele Armaș, oarecum impacientat de absența prea îndelungată a iubitului său stăpân, se întoarse către Marele Hăitaș și îi spuse: - Băi, Axinte, vezi, bă, unde-i boosu’, că-m’ bag picioarele-n ea dă treabă! Am surzit trăgând io-n locu’ lui, și-s
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]