99 matches
-
vederea... Acum te pot săruta, ceea ce am să și fac... S-a aplecat spre ea În șa, dar ea s-a ferit. - Nu pot... nu te pot săruta acum. Sunt prea sensibilă. - Atunci ești și mai proastă, a declarat el impacientat. Intelectul nu te apără de sex mai mult decât convențiile... - Dar ce te apără? s-a aprins ea. Biserica Catolică sau maximele lui Confucius? Amory a ridicat privirea, destul de surprins. - Ăsta-i panaceul tău, nu? a strigat ea. O, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese că-i fusese frică de indivizii care, chipurile, o urmăriseră. "Așa-i când aștepți" ― conchise Gosseyn. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
doar pentru că i-a pus o Întrebare absolut rezonabilă, atât ca termeni, cât și ca intenție. Va trebui să-i cer scuze, gândi cu părere de rău, mâine s-ar putea să am nevoie de el. Glasul prim-ministrului sună impacientat, Ce se Întâmplă, Întrebă el, problemele televiziunii, din câte știu eu, nu sunt treaba mea, Nu e vorba de televiziune, domnule prim-ministru, am o scrisoare, Da, mi s-a spus că aveți o scrisoare, și ce vreți să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nici un culoar care să ne permită să mergem mai departe. Eram la mulți metri sub pământ, după cum am socotit eu. Și aveam dreptate, pentru că nu am urcat deloc. Doar am coborât. Vladimir era calm, iar cel din fața noastră nu părea impacientat. Deci nu a greșit drumul. Vechea mea deznădejde reveni și prin minte începeau să-mi mișune scenarii care din care mai diverse: cum că mă vor pune la perete, vor scoate amândoi revolverele și mă vor umple de gloanțe, scăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ea. De ce? Tămbălăul cu spiritele încinse de aseară putea fi cu siguranță ușor de uitat. Nu - ceva îmi spunea că nu mă va părăsi. Încetează, am vrut eu să-mi spun. N-o lua așa de repede. Fii calm. Așteaptă... Impacientată doamna McGilchrist mi-a curățat din nou măseaua. Mi-a spus că măseaua e oricum terminată și, cât de curând, se va umfla iar. O oră mai târziu, mă aflam într-o altă sală de așteptare - Soho, Carburton & Linex. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui obișnuită. Se întoarse din nou o clipă. În spatele lui însă, și Chereas era singur. Alarmat, Împăratul se întrebă impacientat: „Unde s-or fi dus ceilalți?“. Din urmă, Chereas se apropia. Împăratul îi auzi pașii grăbiți; într-o fracțiune de secundă înțelese că, după atâtea comploturi dejucate, moartea i se cuibărise în casă. Nu avu timp să se întoarcă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
chiuvetei. Ceștile sînt acolo, mai zice. Dacă Piticul ar auzi-o, s-ar răsuci în mormînt, repetă. Prea și-au băgat nasul peste tot, Libération, 29, 30, sau 31 decembrie, cîteva rînduri pline de latinitate, cine o mai fi și impacientatul ăsta? se întreabă. Știți ce, dom’ Colonel, zice Poștașul, Jean Hațfeld, sau cum l-o fi chemînd, o fi murind și el de nerăbdare să ajungă la petrecerea de Anul Nou, sau de Revelion, cum îi spun ei, articolașul l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Curistul atenția din scaunul său, o să plece fără noi, spune arătînd în direcția Delfinei, Angelinei și Tușicii, care dau semne că se pregătesc să-și ia tălpășița ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. — Hotărîți-vă odată, spune Părințelul tot mai impacientat, ce facem? Rămînem pe loc sau ne luăm după ele? — în locul vostru m-aș bucura că s-a defectat aparatura de sunet, atîta tot, le răspunde Roja. Altfel ați fi fost obligați să asistați la un spectacol de rîsul lumii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se aflau acolo, de frigul și întunericul care le intrase în oase. Și cine credeți că se găsește să-l calmeze? N-o să ghiciți, dom’ Roja, nici dintr-o mie de încercări. Ne-au ecranat, spune frustrat domnul Președinte, răsucind impacientat butonul de acord al radioului, plimbîndu-și neputincios ochii dintr-o parte în alta a scalei de frecvențe. Ghinion, se gîndește, dar oricum e mai bine așa, tot n aveam timp de pălăvrăgelile lor. Au cam dat-o pe lîngă în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
4 și în cele din urmă se lăsă ușor pe gânduri și robotul TESA Stejeran 1. — Ce ne facem, tovarăși? simți Felix S 23 nevoia să întrebe colectivul. Colectivul tăcea mâlc. — Alo, „Bourul”! se auzi din nou acel glas gingaș, impacientat. Ce faceți, dragă, acolo? Mă lăsați să stau așa, ca proasta-n spațiu? — Să mergem la dânsa și să-i reparăm vehiculul, propuse Dromiket 4. În fond, e o tovarășă de-a noastră, n-o putem lăsa la voia întâmplării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James, săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House, Henry? — Nu, nu, zice el clătinând impacientat din cap. Casa! Casa! Dacă ne află cei de la galerie... Lasă capul să-i cadă la loc pe pernă cu o expresie de teamă profundă pe chipiar ea Înțelege că acum se Închipuie Într-un teatru. Cu câteva zile Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
săptămână și la matineu joia. Găsirea cadavrului afectase pe toată lumea. Chiar și asistentele directorese de scenă - niște fetișcane la modă, cu cozi de cal, pieptul plat, pulovere intrate la apă și pantaloni largi - făceau curse, de colo-colo, ca niște gâsculițe impacientate. În ciuda eficienței lor, Steve, directorul de scenă, nu se putea abține să nu țipe la ele când le vedea trecând în grabă, cu țâfnoșenia lui obișnuită care deja se transformase într-o criză de nervi în toată puterea cuvântului. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mi-am dat seama cum avea să arate peste treizeci de ani. Sufletul se citește pe fața omului, iar chipul lui Helen era o carte deschisă pentru toți. — Vrei să spui că ți-a injectat insulină de-adevăratelea? făcu Hugo, impacientat. Ai mai luat aseară? Vi, e un lucru esențial! Ar trebui să chemăm o ambulanță. —Nu, zise Violet, începând să se calmeze. Se șterse la ochi cu niște șervețele pe care i le dădu Sophie. Nu mi-am făcut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând teancurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înțeles. Cumperi Una, Primești Una Gratis - da, da, înțeleg. CUPUG! Habar n-aveam. Adică habar n-aveam că asta înseamnă „cupug“, două la preț de nimic, și habar n-aveam că baghetele erau... ăăă, „cupug“. —Deci? Arăta plictisită, dar nu impacientată, m-am gândit eu, iar ochii ei - o nuanță înfiorătoare de căprui-gălbui, ca de pisică - păreau surprinzător de tineri în spatele ochelarilor săltați între obraji de pernele ce-i înconjurau. Oh, am înțeles. Da, sigur, aș fi fraier să nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să vă declinați identitatea, nu trebuie să spuneți cum vă cheamă, insistau ei, dar nici așa nu putuseră să-i convingă pe votanții bănuitori. Cu opt zile înainte jurnaliștii încă reușiseră să obțină răspunsuri, bineînțeles că pe un ton când impacientat, când ironic, când disprețuitor, răspunsuri care în realitate erau mai mult un mod de a tăcea decât altceva, dar cel puțin se schimbaseră câteva cuvinte, de-o parte se întreba, de alta se făceau că răspund, nimic care să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ales când la curtea Principelui avem undă verde oricând. Ce Principe? Numai un Principe al Transilvaniei avem. Noi doi nu avem alți principi. Ce poruncă biblică zice să nu ai alți principi? Încep să mă plimb de colo-colo tot mai impacientat: Nici una. Ceva nu miroase a bine... Fii liniștit. Totul miroase bine. Mai ales dacă știi să pui șaua pe iapă cât mai curând... Și răspunsurile mele, tot alegorice: Lasă-mă cu șaua. Iapa asta are deja șa. Fii liniștit. Are
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-te la genunchi, la coate sau la șolduri, asistasem la primele audiții radiofonice. Un radio mai mult decât vechi, cu cutia dintr-un lemn de culoare închisă, pare-mi-se cireș de pădure, la care nenea Epa și Tata căutau impacientați și în șoaptă, pe o scărișoară de sticlă pe care fugea încolo și încoace un cursor de culoare roșie, diferite posturi radiofonice foarte greu de prins. Când prindeau, în sfârșit, postul atât de mult râvnit, îi auzeai șfichiuind din degete
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se simțea mulțumit văzând că nu se înșelase în privința targuí-ului. — Trebuie să ai mult curaj ca să te hotărăști să mori de sete în loc să ajungi la pușcărie, recunoscu. Mult curaj... Și cu siguranță că a murit. Prin radio, îi ajunse vocea impacientată a sergentului Malik: — A plecat, domnule locotenent... Se simțea că e furios. De aici, totul pare neschimbat, dar sunt sigur că a scăpat. — Unde? răspunse prost dispus. Unde se poate duce un om fără apă și fără cămilă? Sau aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ales în niște împrejurări politice ca acelea prin care trece patria noastră, împrejurări de natură a hotărî o mișcare generală, mișcare ce, dacă vom lua în considerație trecutul oricărui stat constituțional, mai ales un stat tânăr ca al nostru... Tipătescu: (impacientat, bătând din călcâi) Mă rog, onorabile, încă o dată... (răspicat) ce-mi ceri d-ta în schimbul acelei scrisori? Scurt! Scurt! (repetă gestul de retezare al lui Cațavencu.) Cațavencu: Ei?... Dacă este așa, dacă voiești scurt, iată: voi (rugător) să nu mai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
parte de Joițica că e de față să spuie... Zoe: (cu sentiment) Nene! Trahanache: N-am umblat în viața mea cu diplomăție; dar dacă e vorba să facem pe iezuitul a la Matternich, apoi să-i dau eu, neică... Tipătescu: (impacientat) Nu pricep, neică Zahario! Zoe: (asemenea) Nici eu. Trahanache: Ei, aveți puțintică răbdare! (scoate o hârtie din buzunar și o desface o poliță.) Asta tot pentru politică e? Girurile astea două cu care onorabilul d. Cațavencu a ridicat cinci mii
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cum sunt amețit de drum, poate să uit si să nțep să-mi fațeți semn. Eu la masă o să stau ori lângă d-ta, ori lângă consoarta d tale... Tipătescu: Care consoarta mea? Dandanache: Doamna. Zoe: (aparte) A! Idiot! Tipătescu: (impacientat) Pardon, d-le Dandanache, doamna e soția d-lui prezident al Comitetului, domnul care v-a adus aici, (subliniază silabic) domnul Zaharia Trahanache, doamna Zoe Zaharia Trahanache... Eu sunt Ștefan Tipătescu, prefectul județului... cu doamna sunt numai prieten... Dandanache: (care
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a se lăsa să discute fiecare membru bugetul, căci un buget în cîteva momente poate deveni fictiv și atunci dară a zice că e fictiv nu e un cuvînt așa de greu, care să vă facă pe dumneavoastră atît de impacientați. Vă rog ca să nu se producă dezbinări, pentru a putea duce la un finitu demn de ședințele Consiliului. D-l Leca a zis că recunoaște meritele lui Eminescu, că sunt prea mari, iar mijloacele noastre prea mici, zicînd totodată că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
desigur, s-au ținut de cuvânt. Bineînțeles că n-am lăsat nici o acuzație a lor fără replica cuvenită, inclusiv prin câteva puneri la punct tăioase adresate lui Zorin. Am revenit la Ambasada română târziu în noapte, unde delegația ne aștepta impacientată. Îmi aduc aminte că, încă surescitat, primele cuvinte pe care le-am rostit în fața colegilor au fost: "cum a putut socialismul să formeze astfel de oameni?!". De unde se vede că, în ciuda vârstei (nu mai eram chiar un tinerel) și a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]