97 matches
-
Persoana care stătuse înainte pe scaun trebuie să fi fost o matahală de vreo cinci ori mai mare ca ea. Dar șampania o moleșise și nu reușea să se descurce. Fir-ar să fie, lasă-mă pe mine, zise Neil impacientat și îi strânse centura. —Mersi. Toată lumea știa că Douglas vrea să se întoarcă la Edinburgh, zise el lăsându-se înapoi în scaun. Dacă nu o dădeam în bară rău de tot, eu eram cel mai probabil candidat pentru postul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avea nici o relevanță unde stă. În loc de asta, o Întrebă pe domnișoara Erskine dacă poate să păstreze fotografia. — Dacă vrei, poți s-o și arzi! fu tot ce spuse ea. Logan ieși. Afară Încă ploua cu găleata, iar BMW-ul cel impacientat era Încă parcat În locul de unde avea o priveliște foarte bună. Cu capul acoperit, Logan alergă până la dubă. Dând radiatorul la maximum, o porni către sediul poliției. În fața clădirii de sticlă și ciment, era un cordon de camere de televiziune, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
plasture alb subțire Îi traversa nasul, acum tumefiat, iar sub ochi avea cercuri negre. Dacă aveau noroc, pungile acealea aveau să se transforme Într-o frumusețe de ochi vineți. Servieta Îi era așezată În mijlocul mesei, În fața lui, iar el bătea impacientat darabana cu degetele pe suprafața de piele, uitându-se Încruntat la Insch și la Logan când aceștia intrară. — Domnul „Far-Quar-Son“, spuse inspectorul. Ce mă bucur să vă văd din nou pe picioare. Sandy Șarpele se uită chiorâș la el. — I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui obișnuită. Se întoarse din nou o clipă. În spatele lui însă, și Chereas era singur. Alarmat, Împăratul se întrebă impacientat: „Unde s-or fi dus ceilalți?“. Din urmă, Chereas se apropia. Împăratul îi auzi pașii grăbiți; într-o fracțiune de secundă înțelese că, după atâtea comploturi dejucate, moartea i se cuibărise în casă. Nu avu timp să se întoarcă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înțeles. Cumperi Una, Primești Una Gratis - da, da, înțeleg. CUPUG! Habar n-aveam. Adică habar n-aveam că asta înseamnă „cupug“, două la preț de nimic, și habar n-aveam că baghetele erau... ăăă, „cupug“. —Deci? Arăta plictisită, dar nu impacientată, m-am gândit eu, iar ochii ei - o nuanță înfiorătoare de căprui-gălbui, ca de pisică - păreau surprinzător de tineri în spatele ochelarilor săltați între obraji de pernele ce-i înconjurau. Oh, am înțeles. Da, sigur, aș fi fraier să nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
punctul de control, purtînd grupuri de americani și europeni care Întîrziaseră deja la petrecerea de Crăciun. Yang trase Packard-ul aproape de barieră, fluierînd speriat. În fașa lor era un Mercedes turistic, Împodobit cu steaguri purtînd semnul zvasticii, plin de tineri germani impacientați. Dar japonezii controlară interiorul mașinii cu aceeași atenție. Mama lui Jim Îl apucă de umăr. — Nu acum, dragul meu. S-ar putea să-i sperie pe japonezi. — Asta nu-i va speria. — Jamie, nu acum, repetă tatăl lui, adăugînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James, săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House, Henry? — Nu, nu, zice el clătinând impacientat din cap. Casa! Casa! Dacă ne află cei de la galerie... Lasă capul să-i cadă la loc pe pernă cu o expresie de teamă profundă pe chipiar ea Înțelege că acum se Închipuie Într-un teatru. Cu câteva zile Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unul n-a dispărut! Până și durerea de cap a revenit - sau poate că rămăsese, dar o uitasem eu, în elanul meu neașteptat de bucurie? 3. în sfârșit, sâmbătă seara! N-o spun cu ușurare sau cu nerăbdare, o spun impacientată, vreau să treacă mai repede noaptea asta, Georgiana m-a bătut atâta la cap cu pregătirile ei interminabile pentru majorat, încât mi-a transmis și mie, aiurea, tensiunea ei. Parcă cine știe ce s-ar întâmpla în noaptea asta! Dacă te iei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu rătăcea prin ea. Nici Bobo nu se zărea, nică ieri. Oare o mințise tânărul mustăcios când îi spusese că acolo își face veacul Robert Scarlat? Clara începu să se plimbe prin galerie, cercetând tablourile mai întâi cu un aer impacientat, îmboldit de nerăbdarea care o adusese până acolo. Apoi se lăsă însă în mreaja lor. Era o sen zație ciudată să te plimbi într-o sală goală, fără țipenie de om în preajmă, și totuși să te simți înconjurat de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simpatica noastră Lizaveta Prokofievna să fie pedepsită și negreșit astăzi, chiar acum; fără asta nici nu vreau să plec. Mi se pare că aveți febră. — Mai târziu, lăsați-mă să ascult. Da, sunt bolnav, îi răspunse prințul distrat și chiar impacientat. Își auzi numele, Ippolit vorbea de el. — Nu credeți? râdea isteric Ippolit. Mă așteptam la asta, dar prințul va crede pe loc și nu se va mira câtuși de puțin. — Auzi, prințe? se răsuci spre el Lizaveta Prokofievna. Auzi? Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putea să-i citez pe Will și Adelaide Boase, dar acest menaj supraviețuiește datorită exclusiv faptului că ea face întruna concesii, ceea ce, presupun, e o metodă eficientă. Ce mi se potrivește mie cel mai bine este dramatismul despărțirilor, sau așteptarea impacientată a începuturilor și a întâlnirilor. Nicicând n-aș putea prefera plicticoasa eternă prezență a căsniciei, farmecului întâlnirilor și al despărțirilor. Nu-mi place nici măcar să împart patul, și rareori accept să-mi petrec întreaga noapte cu o femeie cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-a aplaudat ceva mai anemic. N-am înțeles prea bine de ce, că doar nu a fost puciul parlamentului, ci al domnului Cazacov. Nu știu dacă domnul Gelu Voican a înțeles mai bine decât mine reacția sălii, dar nu părea impacientat că nu a primit un răspuns pozitiv. Seninătatea sa, păstrată și într-o astfel de împrejurare, m-a convins, încă o dată, că spațiul în care își duce viața trebuie să fie într-adevăr (așa cum i-a mărturisit recent domnului Hamza
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
teroare. Dacă în condițiile de închisoare de până în 1989, cultura devenise un fel de exercițiu de supraviețuire, în haosul de acum ea pare să-și fi pierdut orice sens. Cred totuși că lumea nu ar trebui să fie atât de impacientată pentru că ne-am oprit o vreme la această răscruce a istoriei și a istoriei culturii ca să vedem de unde venim și încotro ne-am putea îndrepta. Criza cuvântului este, totuși, singura criză care are și o dimensiune benefică. Ea dovedește că
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
on" în dialog, la teatru: "La ridicarea cortinei, scena este goală. Cineva sună de mai multe ori la ușa ce dă afară. Vocea lui Chateaudin, din camera lui, la stânga, în prim plan. Vine! (Se aude din nou soneria. Din nou, impacientată.) Vine! Se aude din nou soneria. Ieșind din cameră, cu săpun pe bărbie, și luându-și prosopul de la gât.) Dacă mai sunați o dată, eu nu vă deschid"63. În acest început de vodevil, servitorul va deschide ușa fără tragere de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să-i cunosc și pe ceilalți! Mă simt apropiat de ei, ca și de echinoxiști! Ți-am mai spus, îmi plac oamenii care fac la modul serios cultură! Că uneori ei se poartă și ca bufonii? Foarte bine! Proștii trebuie impacientați oricum! Îmi pare rău că te-ai simțit rău, că poate te mai simți așa! Dar părerile mele rău nu-ți pot anula durerile! Deci să nu exagerez în inutilități! Cred că ar trebui să bei mai puțin! Mie, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
da, da-da, da-da, da-da"... Dimineața, o rază zglobie de soare s-a furișat fără zgomot prin gemulețul cu gratii și, alarmată, ne-a examinat cu multă atenție și delicatețe fizionomiile, intrigată de absența vizibilă a tonusului vital. Impacientată, parcă voia să ne spună în limbajul nostru omenesc: "Hai, capul sus! Curaj! Nu mai fiți așa de triști. Lumea nu se sfârșește nici azi, nici mâine!" Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acum? În încheiere, va rog să ne spuneți un poem... În prezent, poetul scrie, intens, proză. Scurtă, dar... multă. Aștept să apară volumul ,,Ruleta românească", ,,transferat" de criza economică din planul editorial al anului trecut în cel al și mai impacientatului an curent. Sper să fie bine... Dar, între timp (și... între spații, îmi vine să spun), scriu în continuare proză. Și nu am doar impresia, ci pot înclina, mai mult, spre certitudine că acest gen de proze, scurte și scurtisime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de bani, nu? — Nu. — Cum adică nu? spun, ofensată. Știi bine că ai. — Am bunuri mobile și imobile, spune Luke. Am o firmă. Dar asta nu e același lucru cu a avea bani. — Mă rog. Îmi flutur mâna în aer, impacientată. Și urmează să ne căsătorim. Și „toate bunurile lumești“, într-un fel, o să... Mă opresc cu grijă. — ... fie și ale mele. — Așaaa. Și? — Deci, prin urmare... dacă eu ți-aș cere niște bani, mi i-ai da? — Cred că da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ales în niște împrejurări politice ca acelea prin care trece patria noastră, împrejurări de natură a hotărî o mișcare generală, mișcare ce, dacă vom lua în considerație trecutul oricărui stat constituțional, mai ales un stat tânăr ca al nostru... Tipătescu: (impacientat, bătând din călcâi) Mă rog, onorabile, încă o dată... (răspicat) ce-mi ceri d-ta în schimbul acelei scrisori? Scurt! Scurt! (repetă gestul de retezare al lui Cațavencu.) Cațavencu: Ei?... Dacă este așa, dacă voiești scurt, iată: voi (rugător) să nu mai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
parte de Joițica că e de față să spuie... Zoe: (cu sentiment) Nene! Trahanache: N-am umblat în viața mea cu diplomăție; dar dacă e vorba să facem pe iezuitul a la Matternich, apoi să-i dau eu, neică... Tipătescu: (impacientat) Nu pricep, neică Zahario! Zoe: (asemenea) Nici eu. Trahanache: Ei, aveți puțintică răbdare! (scoate o hârtie din buzunar și o desface o poliță.) Asta tot pentru politică e? Girurile astea două cu care onorabilul d. Cațavencu a ridicat cinci mii
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cum sunt amețit de drum, poate să uit si să nțep să-mi fațeți semn. Eu la masă o să stau ori lângă d-ta, ori lângă consoarta d tale... Tipătescu: Care consoarta mea? Dandanache: Doamna. Zoe: (aparte) A! Idiot! Tipătescu: (impacientat) Pardon, d-le Dandanache, doamna e soția d-lui prezident al Comitetului, domnul care v-a adus aici, (subliniază silabic) domnul Zaharia Trahanache, doamna Zoe Zaharia Trahanache... Eu sunt Ștefan Tipătescu, prefectul județului... cu doamna sunt numai prieten... Dandanache: (care
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
impun, Hameleonul nu uită niciodată să treacă și pe la Crocodil, să-l asigure de credința sa. Sau să-i raporteze cum merg lucrurile. Întotdeauna, Crocodilul își păstrează răbdarea, dar nu uită să-și reînnoiască cumplitele amenințări. Nu se arată niciodată impacientat, știind bine că a câștigat un sclav mai devotat decât orice binevoitor. Crocodilul este un animal mai curând pasiv, legat de teritoriul său, căruia îi lipsește cu totul gustul pentru nomadism. El este amenințător doar acasă la el, unde Hameleonul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]