192 matches
-
mai potrivit validat a posteriori printr-o perpetuă zămislire, o neîncetată întrupare, ca acela care revine cel mai frecvent în spusele sale: Fiu al Omului. Fiu al morții sale, al relatării morții sale, al Evangheliilor și al euharistiilor. Acest spectru impalpabil care a trebuit mai întâi să moară pentru ca apoi să se îmbrace în carne, în carnea noastră, ființa venită sau, mai degrabă, adusă, înmânată, transmisă lumii de către două mii de ani de psalmodieri, de orații și de miniaturi colorate, e fiul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lecție de istorie făcută live, cu oameni care au scris (sau înregistrat) această istorie... Trebuie văzut neapărat ! P.S. : O mențiune specială pentru titlu, la fel de inspirat în engleză și în română : Războiul Rece se mutase pe undele sonore, adică acele lucruri impalpabile care treceau granițele fluierând, riscând (cel mult) să fie bruiate... O naștere și două înmormântări Restul e tăcere cel mai recent film al lui Nae Caranfil este totodată și cel mai scump film românesc de după 1989 : a costat 2 400
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Societatea "Junimea", care a luat naștere în anul mântuirei 1863... Protestez! strigă furios Pogor. Originele "Junimei" se pierd în noaptea timpurilor. În anul mântuirei 1863 după Hristos, continuă Negruzzi, imperturbabil... Minciuni!... Protestez!... "Junimea" a existat de când lumea, în aer, invizibilă, impalpabilă, imponderabilă, înainte chiar de a se naște membrii ei. La acest al doilea argument, plin de bun-simț, toți membrii au început să bată în palme cu entuziasm, iar Negruzzi nu și-a mai putut continua discursul pănă când nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vine atât din conținut, cât din participarea lectorului la sunetele create și la sugestia trimiterilor: Îngânat de glas de ape/ Cânt-un corn cu-nduioșare/ Tot mai tare și mai tare,/ Mai aproape, mai aproape 182. Ștefan Cazimir descrie sunetele ca impalpabile genii aeriene [...], care se apropie și se îndepărtează, se nasc și mor, acoperind în scurta lor existență curba integrală a simțirii umane 183. Topirea sunetului în natură este o inexplicabilă alchimie, care, fie prin învăluire, fie creând o stare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
soi de melancolie dureroasă pe de o parte, sentimentală pe de alta, ca atunci când ora întâlnirii cu ființa iubită se apropie. Altădată, el domină absolut atmosfera satului: De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot 196 sau urcă în impalpabile rezonanțe religioase: Vântu-ngreunat cu miros trezea-n clopot glas de sfinți 197. Comuniunea dintre sufletul poetic și glasul clopotului este dată de elementul comun amândurora tânguirea, ce aparține melancoliei: Lin din codri se coboară/ Melancolic glas de corn198. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a universului. De data aceasta, zborul lui Hyperion are măreție: Porni luceafărul. Creșteau/ În cer a lui aripe. Timpul se concentrează și el: Și căi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe. Îl trag în urmă încă fire impalpabile ale sentimentului pământean: El zboară, gând purtat de dor,/ Pân piere totul, totul, dar pe măsură ce înaintează în spațiu, depărtându-se de pământ, coordonatele sunt cu totul schimbate, Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște,/ Și vremea-ncearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îl concetto di sacrificio assoluto che transita la possibilità di rivelarsi Dio come ontico del mondo, mondo che și consumă nel tempo. Se allora Dio consiste impenetrabile nel mondo, è, ciononostante, intuibile dalla coscienza umană nel mondo; se Dio è impalpabile e invisibile, avviene continuo e incommensurabile nell' esistenza dell'uomo; se Dio è inscrutabile e impercettibile, imperscrutabile nella datità del mondo, accade nell'interiorità come l'ineludibile dell'evento umano, avvenimento vero, tale come lo è l'esperienza umană che
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
măsurabil și, prin urmare, are o importanță capitală. Este trist faptul că unii medici occidentali se bazează doar pe echipamentele tehnologice, acceptând să le devină sclavi În loc de stăpâni. Pentru ei, doar lucrurile vizibile sunt importante; tot ce e invizibil sau impalpabil nu există și nu contează. În consecință, nu este de mirare că unii medici nu sunt În stare să pună diagnosticul fără ajutorul echipamentelor moderne. Însă chinezii din vremurile vechi nu pierdeau niciodată din vedere strânsa legătură și interdependență dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
sens, qigong are ca scop Întărirea qi-ului, pentru a Îmbunătăți procesul metabolic și, prin el, starea generală de sănătate. Însă qi Înseamnă mult mai mult decât „respirație” sau „aer” - termenul Înseamnă și „energia vitală” a omului. Cu toate că este invizibil și impalpabil, qi e substanța-cheie care leagă trupul de spirit și se consideră că este strâns legat de sânge și de salivă. Este adevărat că ele sunt interdependente. Chinezii din vremurile vechi credeau că qi comandă sângelui. Ca atare, circulația lină a
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
credință chineză despre yin și yang. Ca să ne putem bucura de sănătate și de viață lungă, aceste două aspecte ale vieții - yin și yang - trebuie să fie În echilibru și să conlucreze armonios. De exemplu, spiritul este yin, invizibil și impalpabil, În vreme ce corpul e yang, vizibil și palpabil. Sănătatea noastră mentală este legată indisolubil de cea fizică. De aceea, În practica qigong meditația merge mână În mână cu respirația reglată, iar seninătatea cu mișcarea delicată a energiei În corp. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Cele cinci elemente: Cele cinci elemente din filosofia chineză sunt apa, focul, lemnul, metalul și pământul, considerate materiile fundamentale din care sunt alcătuite toate lucrurile din univers, inclusiv omul. Fiecare element este reprezentat de o mulțime de obiecte, palpabile și impalpabile. De exemplu, rinichii corespund apei, inima - focului, ficatul - lemnului, plămânii - metalului și splina - pământului. Între aceste elemente există două tipuri fundamentale de relații: de „generare” reciprocă și de „guvernare” reciprocă. Relațiile de „generare” reciprocă sunt următoarele: apa generează lemnul, lemnul
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
într-o suprarealitate ce poate fi citită în spusele poetului, chiar dacă nu e numită astfel în mod expres. Asocierea poemului cu „semitrezia” e un indiciu însemnat, ca și numeroasele apeluri, în definiția imaginii, la „hazard”, „neprevăzut”, „aventură totală”, „nedefinit”, „miracol”, „impalpabil”, „magie” etc. „Desenul naiv, dezorganizat, suprarealist, nu putea lupta cu desenul construit masiv și viril, constructivist” - scria autorul eseului Suprarealism și integralism, optând pentru „ordinea abstractă, cu armonie de legi și linii echilibrate” a celui din urmă (pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
definit chiar ca „o succesiune de hazarduri”), neprevăzutul („Poemul se bucură de izbucnirea în argint a neprevăzutului”, de „scăpărarea neașteptatului” - se afirmă în Între mine și mine), iar cuvântul devine „presimțire, umbră a unui obiect”, aproximând în contururi fragile „substanța impalpabilă” a unei stări de spirit exacerbate, extatice: „Nu ți-ai exasperat niciodată dorința până la o extraterestră viziune, până la o exaltare în care ochii sticloși pierd contururile, aruncă în lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mâinilor”... Voronca împinge în felul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cotidianului, însă transformate în tot atâtea “întâmplări în irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar învăluite într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente într-un spațiu oniric („Da, pe drumul acesta / Mai fusesem poate cândva / Într-o după-amiază sau într-o toamnă /... Și totuși gesturi dintr-o adormire apropiată sau dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Negreșit, lirismul lui Barbu Cioculescu demarează din zona psihologiei vîrstelor. Poetul e încă năucit-fascinat de ipostază să de copil, ca de-o origine absolută (mit "lăuntric", în unicat), pe care o confruntă cu "meșteșugul" maturității, doar aparent apoteotic, căci "umbră" impalpabilului, inefabilul zorilor existenței scăpa oricărei comparații: "Șunt un maestru abil în apoteoze/ sau doar copilul strîngînd în pumn/ umbră amiezii?" (Vestire). Copilăria reprezintă zenitul ocrotitor al ființei în devenire, "inima tuturor vîrstelor", cum spune Blaga. Chiar situată la depărtări simbolic
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
așternutul regal și mă bucuram de regină. Reveria e aproape la fel de importantă ca visele și la fel de imprevizibilă și de intensă. Toată viața mi-am imaginat cu o satisfacțe răutăcioasă, pe care desigur au simțt-o și alți că eram invizibil și impalpabil. Prin acest miracol, deveneam omul cel mai puternic și mai invulnerabil din lume. Această iluzie m-a urmărit multă vreme, în diferite variante, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Ea viza îndeosebi noțunea de ultimatum. Mâna mea invizibilă îi
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
ca o reflecție sistemică asupra poieticii lui Paul Valéry, ea depășește cadrul enunțat, intrând, cu o viziune proprie, pe un teren inepuizabil: acela al fundamentului ontologic al poeziei. În anii dictaturii, ca și acum, domeniul supus discuției era/este la fel de impalpabil. Senzația celui ce se încumetă să citească acest volum profund și pasionant, este de peisaj selenar, imuabil, în pofida modificării reperelor istorice. Moștenirea lui Paul Valéry, în planul cugetării asupra actului poetic, este incredibilă: celebrele Caiete, 261 la număr, însumează 26
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
un fiu și mama muribundă, o relație în care lirismul și tandrețea se amestecă cu un fel severitate tăiată în diamant. Neputincioasă fizic, mama însă deține puterea asupra fiului, detașată și aproape hieratică în proximitatea morții, privind într-un dincolo impalpabil pentru acesta din urmă. Puterea Corneliei (Luminița Gheorghiu), mama din filmul lui Netzer, vine dintr-o deplină ancorare în prezent, dintr-o tenacitate care-și are momentele ei dramatice, la propriu și la figurat, pentru că mama știe să se pună
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
oricăror presupoziții externe. Pe scurt, sufletul omenesc este comparat unui bob de roua, "o infinită oglindă sferica cu conștiința absurdei adîncimi proprii", care este compus, si nu poate fi vorba de o coincidență, într-o accepție binara, din "infinitul mic", impalpabil, singurul real, și "infinitul mare", palpabil, ideal. Că o confirmare a abordării corecte, referindu-ne aici la traiectul evolutiv, acea transfigurare a spiritului uman care este "oglindă de roua" cade din înălțimi. Poate că tocmai pe această cădere ar trebui
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
de lumină prin zidul de rocă translucid, timp condensat față în față cuvintele care-au fost cândva unul se privesc degajă ploi de stele, nebuloase fantasme fluide ale războaielor fără șir ale speranței și pierderii absolute ale visării, nedreptății, surâsului impalpabil, cruzimii ale râsului nebun, ale morții și gloriei asemenea, micile invocări de iubire talismanul pentru încă o zi singurătatea abruptă de a te găsi printre cuiburi de foc în prima linie Descifrez ceva din cele ce spui, văd în reflex
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
ceva mai atent și mai curios. Filip Florian are intuiția de a nu transforma relația aceasta într-una de supunere (exercitată de maestru asupra discipolului). Ceea ce-i leagă pe cei doi, sfidând diferența de vârstă, e chiar un soi de impalpabilă prietenie. Foarte greu descriptibilă și, de bună seamă, sensibilă la fiori pedagogici. Copilul „fură meserie” de la adultul pe care-l vizitează frecvent: îi răsfoiește clandestin însemnările; îi studiază discret preferințele muzicale (Mozart și Janis Joplin în primul rând) și literare
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
transparente. Viziunea grea, încărcată de sevele imanenței și, în ultimă instanță, tipică pentru o privire de pictor, este radical înlocuită cu una de grafician. Golul capătă o pondere covîrșitoare, aerul circulă nestingherit prin interstiții, iar muzicalitatea compozițiilor, cu ritmurile ei impalpabile, excită eterul și îl pregătește pentru întîlnirea cu marile armonii. De la materie la semn, de la pictură la radiografie, de la observație la aspirație și de la păcat la mîntuire, iată un itinerariu moral și o posibilă definiție pentru arta Cameliei Crișan Matei
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
inspirație bretoniană, ce aduc aminte de dicteul automat: poemul e definit ca “succesiune de hazarduri”, se invocă “partea revelatoare a hazardului”, “acele “armonii deșteptate de întâmplare” ori - în variantă metaforică - “izbirea în argint a neprevăzutului”, “scăpărarea neașteptatului”. Nedefinitul, miracolul, magia, impalpabilul, aventura totală intră, de asemenea, în vocabularul curent al autorului de manifeste. Cuvântul “suprarealism” nu mai este rostit în aceste pagini, însă toate drumurile duc, de-acum, către el. Oricât de sumar am parcurge acest itinerariu, e destul de limpede că
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
Că odată ieșiți din sala de cinema regăsim, totuși, o realitate familiară și de încredere, oricît de contestabila ar fi ea filozofic. Este o realitate în care Eu și Tu au consistentă, se întîlnesc, oricît de efemera și de suava, impalpabila acea secundă a întîlnirii. Baudrillard ne propune să fim stoici, prin asta înțelegînd, de fapt, să fim vicleni: "dacă lumea este fatală, să fim mai fatali decît ea. Dacă este indiferență, să fim mai indiferență decît ea. Trebuie să învingem
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
face cu o voce pe care nu se sfiește să arate că o detestă, cu vocea publică adică, singura la care, prin forța lucrurilor, are acces. (Cealaltă, interioară și vibrantă, nu e implicată în redactare. Sensibilitatea acesteia e reală, dar impalpabilă. Iată încă o dovadă a invaziei la care mă refeream mai sus.) Câte din sursele pe care, cu franchețe, Elena Vlădăreanu le indică într-o notă finală sunt oare preluate necritic? Ce au în comun Jamie Oliver, cataloagele Ikea, presa
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]