100 matches
-
exercită cu amploare fără egal ca refuz al condiției mizeriei terestre și ca elan către viața veșnică, acesta e ascetismul creștin. Paradisul e primăvara duhovnicească a frumuseții neveștejite, a lumii fără amurg, a tinereții fără moarte, a fecioriei neîntinate, a impasibilității desăvârșite. În cer, zice Mântuitorul lumii, nu se însoară și nu se mărită, ci toți vor fi ca îngerii lui Dumnezeu. În cer, cântă Biserica ortodoxă, nu e durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. În înțeles creștin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a le anula. De vreme ce e vorba de o putere care ține cheile sau frâul acestui echilibru spiritual, înțelegem că acest echilibru e rezultatul unui act eroic de renunțare. Ideea e lămurită în strofa următoare, unde renunțarea apare ca o desăvârșită impasibilitate, ca o plutire suverană peste patimile ce zac în voluptatea cărnii: Nu simt astfel nici junghiul dezbinării. Nici jugul dorului și nici fierbintea Crucificare a împreunării, Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Dragostea erotică e considerată ca o „crucificare”, ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și nici fierbintea Crucificare a împreunării, Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Dragostea erotică e considerată ca o „crucificare”, ca o răstignire cu sens întors față de cel creștin, ca o prăbușire în abisul morții, înfrîngerea ei prin renunțare și prin impasibilitate creează o nouă stare, de puritate spirituală, rostită prin versul: Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Această liniște cucerită dincolo de uraganul antagonismelor carnale, în regiunea superioară a apatiei sau a nepătimirii, e totuna cu libertatea originală, de dinaintea păcatului. Omul trupesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nici un fel de purificare morală, o transfigurare imaginativă sau artistică, iar nu harică. Sublima populație a raiului creștin e androgină; zeii și zeițele Olimpului practică un desfrâu fără limită. Raiul creștin e împărăția apatică, adică lipsită de patimi, după chipul impasibilității dumnezeiești, unde numai iubirea pur spirituală face să vibreze sufletele ca note în universala simfonie de laudă adusă Creatorului. Olimpul e ros de partide în ceartă și de josnicii. E locul să spunem cu Sfântul Grigore de Nazianz: unde e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tot cazul, opusul lui Înalt, superior, sus, la aer, a poziției de dominare a situației. Lehamitea are Însă și o urmare, o consecință psihică: instaurarea unei stări de apatie, de indiferență. Grecescul apatheia cheamă alte cuvinte-surate care-i Întregesc Întinderea: impasibilitate, indolență, indiferență, inerție, lene (cognitivă, socială), stare depresivă. O insensibilitate față de idealuri, incapacitate de a reacționa, inapetență pentru emulație. Când ajungem aici, suntem În plină maladie a sufletului, ne-a copleșit contextul, ne-au Învins vorbele meșteșugite și repetate cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
copil la orice figură mai dificilă executată la trapez, rîde în hohote și are un rîs tare frumos! la năzbîtiile clovnilor și se vede că participă cu tot sufletul la tot ce se petrece în arenă. Partenerul ei își păstrează impasibilitatea, o mînă se odihnește pe umărul fetei, alta pe mînerul umbrelei, iar pe chipul galben, atît cît îl pot vedea dintr-o parte, se citește mai curînd indiferență decît entuziasm față de ceea ce se petrece sub ochii lor. Astfel s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Postum, ești încă tânăr și inima-ți tot zburdă./ La glasul Afroditei a mea acum e surdă./ Tu ești de abia în floare, eu sunt cu capul sur/ Retras din tinerețe sub cortu-mi, la Tibur. Sceptic, Postum pune la îndoială impasibilitatea afișată de poet : Ce ? Nu mai ești ca mine ?... în fața frumuseții/ Nu să mai bate peptu-ți ca-n timpul tinereții ? Menținându-și poziția, Horațiu pretinde că se rușinează să se mai lase purtat de visuri de iubire pe când dar tinereța
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
remușcări !/ Sunt furiile, uite... în jurul meu... în zări.../ Femei cu șerpi în plete și boturi de hiene.../ Fugiți, eumenide, nu-mi șuierați viclene... (V, p. 398). Mai sugestive pentru poziția autorului român sunt, parcă, unele replici atribuite Klytemnestrei. Ea constatase impasibilitatea celor de sus față de sentința nedreaptă împotriva Ifigeniei (Dreptate cui i-aș cere ?/ Nu mai veghează nimeni ? Nu-i nimeni peste zei ?/ Atuncea piară zeii și cosmosul cu ei ! - III, p. 320), pentru ca mai apoi, după moartea fetei, să proclame
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
poate înțelege cu el, căci plânge, plânge mereu (p. 74). Tatăl crede că această modificare dramatică este imputabilă influenței dăunătoare a lui Socrate care l-a învățat să nu-și asculte părinții (p. 74), opinie împărtășită de Meletos, indignat de impasibilitatea atenienilor în fața prezenței nocive a filosofului (Cât timp veți mai îngădui oare în mijlocul vostru pe acest Socrate care strică floarea tineretului grec ? - p. 75). Incapabil să urmeze calea cunoașterii, confuz și derutat, Eurites nu mai poate suporta lumea din jur
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un popă jucând pocher. Unul din cei ce jucau, maiorul Calmuschi, o adormită și lâncedă figură de calmuc avea un ghinion teribil. Într-un ceas nu i-a venit o singură carte. Și zicea la fiecare joc: pas! cu o impasibilitate grozavă, parcă-i venea să doarmă, și ași fi crezut că doarme chiar dacă nu se prefăcea că vrea să fluere, ca să dovedească adică că nu-i pasă că pierde... Popa Alexandru se apropie într-un rând și eu îi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fusese chinuit de boli grele și de sfâșierile produse de o mare dramă familială. Din orgoliu nu divulga aceste lucruri, știute totuși de apropiații săi. Prefera să ofere despre sine, acționat de același orgoliu, o imagine a egoismului și a impasibilității decât să se știe că este om ca și ceilalți, expus prea umanelor dureri și necazuri. Lui, lucruri din astea, comune, nu i se întâmplau. Ecourile lor,dramatice, pătrund însă în poezie: Toată viața mea nu a fost decât boală
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Totul este bine-venit! 13 octombrie 1952 Întâlnirea cu Giglio și povestea nenorocirilor sale m-au tulbu rat nespus. Din nou m-a cuprins simțământul copleșitor al fatalității ce ne amenință... Azi, starea aceasta s-a preschimbat într-un soi de impasibilitate și de indiferență... În schimb, după-amiază inspirația mă cuprinse și am scris dintr-o singură trăsătură de condei prima parte a celui de al treilea tablou din Infanta, care mă chinuise atât acum câteva zile. Mi se pare că tabloul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care se face în jurul lui. Urmîndu-și vechea pasiune pentru detalii cîș, Coenii l-au căptușit cu o freză potențial ridicolă, dar, cu sau fără pleată, Chigurh numai ridicol nu e. Din păcate, nu are nici cine știe ce realitate fizică sau metafizică. Impasibilitatea cu care se repară singur după o bătălie, într-o cameră de motel, amintește de a Terminatorului, însă Terminatorul avea o realitate în convenția lui, în timp ce Chigurh e la mijloc între convenția thriller ului și un altceva pe care filmul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Au lăsat chiar Ceylanul, mândra insulă din rai, Și revin cu fericire pe al țării dulce plai! Alecsandri a presimțit parnasianismul (și nu s-ar putea ști în ce măsură l-a cunoscut), mergând instinctiv în sensul contemporanilor lui Gautier și Ménard. Impasibilitatea asiată a mandarinilor printre lacuri placide și plante exotice l-a încîntat (recunoștea și acolo euforia indolenței), și pastelele sale chineze, delicate ca niște desene pe porcelană, sunt surprinzătoare: Mandarinu-n haine scumpe de mătasă vișinie, Cu frumoase flori de aur
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pudoare feminină, nu destăinuie d-rului Walter suferința ei. Când boala este evidentă, nu-și dă seama de gravitate și se pierde în frivolități, încărcîndu-și patul de sanatoriu cu dantelării, cu cutii. Walter suportă dezagregarea Lenorei și moartea ei cu o impasibilitate perfectă. Totul se petrece după normele exacte ale sanatoriului, fără întîrzieri, fără dezordini sentimentale. Walter e un artist în a notifica economic o știre rea, evitând supărătoarea mărturisire și provocând diplomatic ideea în chiar mintea celui interesat. Elena pierde în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
melodiindă a fulgerelor”, mulțumindu-se să „architectonizeze” sărăcia, „în forma banalului același”. În ce privește „eternul scâncet pentru ceea ce a fost”, neputința autodepășirii, asimilată neronianului qualis artifex pereo!, soluțiile converg: „Simfoniști de-ai lui Barrès, țintuiți ceea ce-a fost în cavoul impasibilității; turnați mirodenia vieții peste veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
este corectă. Ar mai fi fost de adăugat aici Tahar Ben Jelloun, amintit deja ca scriitor francofon. “Noii cinici” - Amélie Nothomb, de exemplu - numesc o altă diferență specifică a “impasibililor”. Rămîne de văzut dacă Michel Houellebecq va merge pe linia impasibilității, sau va continua pe creasta cinismului, așa cum o face În Plateforme. Tot aici, mă gîndesc acum la succesul nerepetat al Mariei Darriuessecq din 1996, cu Truismes - și ea figurează la “cinici” (deși romanul menționat este o autoficțiune). Impasibilitatea și cinismul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe linia impasibilității, sau va continua pe creasta cinismului, așa cum o face În Plateforme. Tot aici, mă gîndesc acum la succesul nerepetat al Mariei Darriuessecq din 1996, cu Truismes - și ea figurează la “cinici” (deși romanul menționat este o autoficțiune). Impasibilitatea și cinismul se pot separa la nivelul construcției: impasibilitate ca dezimplicare biografică (Echenoz, Patrick Deville) versus de cinismul “implicat”, (auto)biografic În primul rînd (literatura feminină cu excepția Marei Redonnet). De remarcat este apariția, În grădinile mai multor estetici - pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
așa cum o face În Plateforme. Tot aici, mă gîndesc acum la succesul nerepetat al Mariei Darriuessecq din 1996, cu Truismes - și ea figurează la “cinici” (deși romanul menționat este o autoficțiune). Impasibilitatea și cinismul se pot separa la nivelul construcției: impasibilitate ca dezimplicare biografică (Echenoz, Patrick Deville) versus de cinismul “implicat”, (auto)biografic În primul rînd (literatura feminină cu excepția Marei Redonnet). De remarcat este apariția, În grădinile mai multor estetici - pentru a relua leit-motivul terminologic al lui Viart - a romanului total
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-i informa gîndirea În acel moment. Tocmai dezinteresul ei - lipsa de scop, inocența - ar fi trebuit subliniate și apreciate pozitiv. Aceasta nu s-a Întîmplat decît cu treizeci de ani mai tîrziu, atunci cînd o altă scriitură „albă” a răspuns impasibilității sociale, erei vidului descrisă de Gilles Lipovetsky În 1983. Acum, Însă, o astfel de scriitură nu mai distona cu ethosul cititorilor, de aceea ea s-a instituționalizat ușor. Cu alte cuvinte, Barthes greșea cerînd literaturii să accepte transcendența socială, ceea ce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
florăresei, pepenii, merele, lemnul pomilor, uneltele dulgherilor, străzile din Lisabona, vitrinele magazinelor, diminețile de lucru și nopțile luminate cu lămpile de gaz capătă frumusețe și sens. Toate acestea sunt redate într-o formă impresionant de exactă, fără emfaza, cu aparentă impasibilitate, într-un limbaj care reușește să fie cel mai curent. Poetul detesta abstracțiunile și se simte fericit atunci cand găsește „materiale”, forme pe care ochii săi, mirosul sau, mâinile sale le simt, si care fac să-i „cânte” simțurile. Cesário Verde
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
În schimb, a propus ca acesta să domnească în calitate de regent, iar această propunere a condus la reluarea ostilităților. Vladislav a încercat să-și recapete tronul țarului prin organizarea unei campanii în 1616. În ciuda unor victorii militare, el a fost în impasibilitatea de a captura Moscova. Comunitatea a câștigat unele teritorii disputate în Armistițiul Deulino, dar Vladislav nu a fost în stare niciodată să guverneze în Rusia (în tot acest timp, tronul a fost deținut de Michael Romanov). El a deținut titlul
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
l-au privat de controlul monetăriei (pe atunci era una dintre sursele cele mai profitabile de venituri pentru regii polonezi), îi redusese prerogativele și fusese redus, în general, la poziția de subordonare. Din lipsă de fonduri, Alexandru a fost în impasibilitatea de a rezista Marelui Maestru al Cavalerilor Teutoni sau de a-l opri pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
alocuri de numeroase interludii lirice. Criticul Valeriu Cristea a evidențiat existența a numeroase scene naturaliste în acest roman care descriu distrugerile și mizeria cauzate de Primul Război Mondial. Naturalismul lui Zaharia Stancu este însă unul subiectiv și liric, încălcând principiul impasibilității tipic scrierilor lui Émile Zola. Scriitorul prezintă mizeria războiului nu în mod obiectiv, ci cu ură față de cei vinovați de producerea acestui dezastru, dar și cu speranță că rana produsă de război se va vindeca. "Jocul cu moartea" a fost
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
von Sachsen, a refuzat să depună jurământ de credință coroanei Poloniei, Ioan l-a obligat cu forța armată. El intenționa să supună și mai mult pe teutoni, dar a murit în 1501. Din lipsă de fonduri, Alexandru a fost în impasibilitatea de a rezista Marelui Maestru al Cavalerilor Teutoni sau de a-l opri pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]