136 matches
-
să mai citesc o carte despre Cioran, una pe care o găsesc în casă, venită nu știu de unde, nu știu când. Nicole Parfait: Cioran ou le défi de l’être. Încă de la prima pagină mă rețin două afirmații. Prima: „ateu impenitent”. Eroare evidentă, nu numai fiindcă Cioran a respins ideea, dar pentru oricine îl citește cum trebuie. Relația lui cu Dumnezeu a fost complicată, nicidecum una, simplistă, de ateu. A doua: „sceptic din natură”. Cioran cel din cărțile românești nu e
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
de ascet al rațiunii de iluministă factură (nec plus ultra), căruia i-ar veni greu, dacă nu de-a dreptul cu neputință, a se apropia de poezie pe calea contactului nemijlocit, emoțional, care ar disprețui verbul frumos, seducția stilistică, cozeria impenitent divagantă, în măsură a cristaliza în eseu. Și cu toate acestea, în pofida profilului său cu indenegabile trăsături raționalizante, Șerban "cel Rău" se află în siajul criticii "impresioniste" a lui E. Lovinescu și a emulilor mai tineri ai acestuia: Perpessicius, Vladimir
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împietrite). Cu doamne-nvoalte ('n palid, - o, valuri
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
est de l'hospitalité", exclama încrezător Victor Hugo; „j'y entre chapeau bas". II Artist capabil să-și conducă ordonat și rodnic explorarea, sub semnul calm al reflexiunii, Constantin Flondor pune în acest exercițiu de claritate altceva decît un narcisism impenitent. Repudiază tot ce ar însemna cultură vulnerabilă a subiectivității, egolatrie complezentă. Zvelt, longilin rasat, ca înfățișare oferită privirilor, e, totuși, mai degrabă imun la amăgirile pe care le poate prilejui practica de a se zugrăvi pe sine. Parcă amintindu-și
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
mâine, și sigur nu în timpul mandatului Iliescu-Năstase. Dar tocmai de aceea e obligatoriu ca acești oameni și direcția politică pe care o reprezintă să dispară cât mai curând. Doar confuzia planetară de după 11 Septembrie a făcut posibil ca un bolșevic impenitent precum Ion Iliescu să semneze în numele nostru aderarea României la NATO. Va veni, însă, limpezirea minților și atunci vom înțelege cu toții că nu putem înainta spre Vest cu spatele. Chiar dacă magistrul Putin ne-ar primi și secționați și chiar dacă din
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
-n bizarul său demers sub chipul unor fantasmări engramatice. Fiu rătăcitor, rebel, al sistemului concentraționar, Bulgakov nu s-a plecat să sărute papucul tiranului, aidoma literaților de duzină, "realist-socialiști" ci și-a sancționat epoca, trăgîndu-i imaginea în sfera sa vizionară, impenitentă. Înfățișînd această tulburătoare carte, nu putem a nu ne exprima prețuirea pentru efortul traducerii, al alcătuirii unor note detaliate și al indicelui de nume, depus de Ana-Maria Brezuleanu, eminentă tălmăcitoare a mai multor scriitori ruși, defel "trădătoare", cum glăsuiește un
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
o asemenea influență asupra publicului larg și nimeni altcineva nu a părut legat, simultan, atât de lumea veche, fanariotă, cât și de cea nouă, romantică. Cântăreț de strană, într-o vreme în care intelectualii părăseau deja ograda bisericii, și adulterin impenitent, pe când divorțul era considerat încă un păcat capital, Anton Pann a unit extremele și a ilustrat eminent uluitorul amestec de stiluri din care s-a alcătuit epoca pașoptistă. Personaj interesant, cum spuneam, scriitor inclasabil, însă cu o operă dificil de
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
constantă a Eugeniei Tudor Anton, - ea a realizat ediția critică de Opere în 5 vol. - descoperă un fapt puțin obișnuit, mai piperat, și anume, că distinsa și inabordabila doamnă atât de respectată la "Sburătorul", s-ar fi lăsat cucerită de impenitentul seducător Ion Barbu. Tot așa, despre Cella Serghi, care pretindea că ar fi fost prototipul Doamnei T. din Patul lui Procust al lui Camil Petrescu. Poate al Emiliei, observă bine diarista, și o confirmă din plin E. Lovinescu în Agendele
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
cred că nu ne mai putem aștepta la cine știe ce revelații din recuperarea poeziilor necuprinse în volum ori a corespondenței. Dimov avea o ascuțită conștiință artistică și era draconic de exigent cu sine; totodată, era, pe urmele lui Arghezi, și un impenitent meșteșugar al versului, motiv pentru care volumele sale nu au fost niciodată alcătuiri întâmplătoare, pe principiul „ce-am mai scris în ultimul timp”. Nici apariț iile în presă nu erau mai puțin gândite: neavând mania autorlâcului, poetul nu dădea orice
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
nu mai vorbi de scrierile din raza Bisericii care afurisesc sodomia, nu am putea-o acuza nici de inflație, nici de demagogie, întrucît e vorba de un domeniu esențial al umanului. Aparența sa de nefixare, de varietate deconcertantă, de capriciu impenitent constituie tocmai măsura însemnătății sale. Elocvent, Platon atribuia paradoxurile iubirii unui daimon, id est unei zeități, lămurind patosul său prin imaginea androginului, dramă a diviziunii Unului, metaforă mitică a unei căutări insațiabile, a unei nestinse nostalgii. Ceea ce în Antichitate se
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
favorabil, ușor de transformat în admiratori. Aproape prea frumos ca să fie adevărat! Pînă la 30 de ani, se ilustrase în toate formele de literatură, ba dobîndise chiar și invidiata reputație de "autor obscen". Istoricii literari de la noi (în general, admiratori impenitenți a ceea ce în mod curent se numește "geniul lui Hasdeu") n-au reușit să explice însă nici pînă astăzi, oricît s-au străduit, un paradox grav: cum se face că scriitorul ce se ilustrase ca poet, dramaturg și prozator de
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
dreptul" să voteze indirect. Ruptura dintre cei doi frați politici (fuseseră și masoni) s-a realizat încă prin 1883-1884, Rosetti murind în 1885, iar Brătianu în 1891. Semnificativ e apelul lui Rosetti încă din 1850, cînd era un generos radical impenitent și cam socialist utopic. M. Kogălniceanu a fost printre oamenii începutului o personalitate strălucitoare. Marile sale împliniri sînt legate de domnia lui Cuza Vodă, cînd a fost și prim-ministru, sfătuindu-l pe domnitor să dea acea lovitură de stat
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
urii pe care au purtat-o semenilor ce nu acceptau dogmele marxisto-leninisto-staliniste. În lipsa acestei minime recunoașteri a vinei, toate referirile lor la fascism sunt fariseice și contraproductive: o perdea de fum în spatele căreia se ascunde propriul trecut înspăimântător. Ca antifascist impenitent, știu că atâta vreme cât vor plana asupra României umbrele diverșilor ,activiști ai C.C.", ne zbatem degeaba să ieșim din minciună și mizerie.
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
a căutat doar înțelesurile lui Dante, ci mai cu seamă estetica acestor înțelesuri. Aparent dezinteresat de estetic în propria operă, în care versificația perfectă e o chestiune de „meserie”, George Coșbuc se înfățișează, așadar, în ipostaza de traducător, ca un impenitent estetizant. Oricine altcineva s-ar fi mulțumit și cu soluții mai simple, în fața evidenței că o traducere decentă a marelui florentin este în sine un act meritoriu. Coșbuc a preferat să muncească aproape două decenii, ca să ajungă cât mai aproape de
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
o adolescență pentru care vivere pericolosamente a devenit slogan și pentru care Cristina și Glonț sunt martori exemplari. Reușite aici sunt câteva cadre psihedelice luate având pe fundal un tapet oribil cu o lume de guzgani enormi, ca niște sacerdoți impenitenți ai unei mese negre. Și aici se poate observa accentul apăsat, exagerarea, ca în scena de întânire la metrou, undeva într-o budă decorată excesiv până la nevroză cu graffiti. Regizorul a încercat fără succes să îmbine armonic toate aceste registre
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
dea fratelui casa și locul/ dar i s-a întărit trupul/ cu seara de jurîmprejur// și avea oasele albe și cu ele vedea” (mama încearcă să se împartă). Suferința face astfel loc cu generozitate unei necurmate inflorescențe de nuanțe. Trece impenitent într-o orgie a delicateții. Cartea e memorabilă. Viorica Răduță, mama întreabă dacă stau pînă seara, Ed. Limes, 2013, 206 p.
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
plasează stările de subconștiență: somnul, moartea, beatitudine. Ele aduc o aluviune romantică, mai exact spus un eminescianism corectiv al prezentului greu de îndurat, ca o magică plonjare într-o regiune ideală. În anii regimului opresiv, astfel de stihuri purtau o impenitentă încărcătură opoziționistă: "colb alb de penet/ gușă plină de vînt/ copil al cuvintelor mele/ în taină purtînd aripi nemărginite/ ți-e somn și ți-e milă de ele// eu mîna mi-o trec cu degete vii/ prin coama ta dulce
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
a vieții, mai imperioasă. Dostoievski socotea, în Casa morților, că neputința de a fi singur în răstimp de ani reprezintă suferința cea mai greu de îndurat în condițiile deportării. Dacă solitudinea abstractă a creatorului alcătuiește o față a demoniei sale, impenitentă aidoma unei desfășurări stihiale, solitudinea ființei umane răspunde într-un ethos. Impactul său cu mediul social e în măsură a genera un simțământ de culpă. Egoismul nu e totuna cu egolatria. De unde salutara deschidere a poetei, captivă, până la un punct
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
fabrică de bani. Zile și săptămâni în șir, băbuțe cu mustăți și pensionari edentați, surprinși la piață cu plase prin ochiurile cărora se prelingeau perechea de morcovi rahitici, pătlăgica puhavă și codițele rahitice ale pătrunjelului s-au metamorfozat în stegari impenitenți ai justiției sociale. Cu alte cuvinte, a existat o stilistică dubioasă în amorsarea publică a scandalului. N-am văzut pe nici unul din miliardarii rămași cu buzele umflate (oare pentru că n-au existat?) și pe nici unul dintre "inspirații" care și-au
Sâssâituri la F.N.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16694_a_18019]
-
II-a singular (de care am mai vorbit), întâlnim numeroase scrisori și ciorne. În lipsa unor indicații cu privire la acestea din urmă, nu putem avansa afirmația că jurnalul a fost și „bancul de probă” al scriitorului. E mai probabil că autorul, epistolier impenitent, a dorit să nu (se) piardă șirul unor corespondențe valoroase, nu numai în peisajul său sufletesc, ci și în dezbaterea de idei din literatura momentului. Însă rezultatul „arhivării” este impresionant și ne lasă să întrevedem posibilitatea ca Aurel Dumitrașcu să
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
cuvântul dat, un ziarist rebarbativ, uitat de mai multă vreme prin studiourile televiziunilor din România și nerevendicat încă de cineva, se dă pe spate de indignare că lu^ NATO i s-a pus pată pe Milosevici. Că Milosevici este un impenitent, nu sufla o vorbă. Că Milosevici este exponentul national-comunismului în Europa, iarăși nu sufla o vorbă. Despre tragedia albanezilor din Șerbia, despre lipsa de drepturi a românilor din Iugoslavia tace mâlc. Ba mai mult, le spune generalilor din NATO ce
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
alutan, nu ezită a spune "verde-n față" ce gîndește. în repetate rînduri, aproape obsedant, se ocupă de Mihai Ralea, în ochii săi un soi de chintesență a oportunismului. Disprețul său nu cunoaște margini: "M. D. Ralea este un slujnicar impenitent. S-a pus, contra galoane și bani, în slujba Elenei Lupescu și a Anei Pauker (cu idealuri atît de contradictorii). Azi, dejunează și cinează la Liuba Chișinevschi, cînd nu e dat afară, dar pe Ralea îl dai afară pe ușă
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
incorecte și care ar dovedi, nici mai mult nici mai puțin, că "dl. Manolescu nu are noțiunea termenilor". Intrigat, Cronicarul s-a apucat să-l citească pe dl. prof. univ. dr. arh., luând act pe această cale de strădania unui impenitent chițibușar, mobilizat, pe deasupra, și de o aversiune sinceră față de exprimarea figurată. I se par "memorabile" (o spune cu ironie!) formulări metaforice precum acestea: "...a făcut să curgă multă cerneală critică", "...în burta chitului avangardist găsim resturi nedigerate din toată poezia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
ce se cade prețuită în sine, indiferent dacă ești pasionat de Constanța sau nu. Pasionații de Constanța, de Litoral și, în genere, de vechea Românie au, însă, și alte motive de a fi încântați de volumul realizat de cei doi impenitenți cartofili. În primul rând, cum spuneam, albumul realizează, pe baza dialogului text-imagine, o istorie a dezvoltării orașului și, în general, a celor două activități tradiționale legate de Constanța: turismul heliomarin și comerțul maritim. Când, în 1878, Dobrogea revine, după secole
Constanța, într-un album de epocă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5229_a_6554]
-
o imensă rapacitate. Aceste caracteristici s-au manifestat pretutindeni, dar în România ele au depășit cotele maladivului. Inexistența unei veritabile contraponderi liberale face din ele o mișcare compactă, liniară, incapabilă de reformă, plasată, de la început până la sfârșit, sub semnul stalinismului impenitent. Condițiile specifice ale dezvoltării comunismului românesc (o activitate de subterană, la începuturi, aservită până în cele mai mici detalii politicii expansioniste sovietice, luptele fratricide și facționiste, apoi, urmate de o restalinizare puternică, sub Dej și Ceaușescu) explică, până la un punct, misterul
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]