403 matches
-
vis milenar care mobilizează con științe. Federație de interese diverse, armata britanică ce luptă contra Italiei și se pregătește să întâlnească trupele lui Rommel își cuprinde germenii distrugerii. Coaliția de rase și de ideologii este ultimul avatar al unei identități imperiale britanice ce nu supraviețuiește șocului paradoxal al victoriei de la 1945. Aventura inițiatică a lui Koinski se întâlnește cu destinul lui Hugo Pratt sub semnul, crepuscular, al sfârșitului Imperiului Roman reconstituit ca himeră fascistă. Din Libia până în Abissinia și Somalia, edificiul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
așa până ajunge la Țar. Sunt convins că el va fi mulțumit. ă Își bate joc de tine, prostule, rânji brusc portarul. ă Te asigur că ăsta e modul în care funcționează sistemul, spuse Porfiri, clipind calm. Gratitudinea Majestății Sale Imperiale - sau neplăcerea - este transmisă de sus în jos. Își coborî capul pentru a-l amenința pe Portar cu înțeles. La fel de bine poți să primești o monedă sau o bătaie. Porfiri se întoarse către Dmitri cu un zâmbet. Acum, prietene, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Manifesto technico della letteratura futurista“ (11 mai 1912), urmat de „Supllement...“, text intitulat „Variații pe manifestul viitoriștilor (paradox critic)“. Davidescu făcea însă o distincție între „părțile bune” ale curentului, care „vor rămîne” (fermentul novator, antipaseismul, antisentimentalismul) și doctrina filorăzboinică, agresiv imperială a acestuia, identificînd în vitalismul ei anarhic o „psihologie morbidă”. În 1914, comentatorul revine - tot în Noua revistă română, vol. XV, nr. 10, 9 feb. 1914, la rubrica „Însemnări“ -, cu un text despre „Ultimul manifest al viitoriștilor“ unde înregistrează simptomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
laesa maiestas, 53 laesa religio, 53 laici, 44, 59 Landi, Giovanni di Piero, 5, 6, 26 120, 132 Landucci, Luca, 5, 27, 28, 29, 33, 34, 35, 39, 60, 67, 70, 75, 77, 79, 80, 126 Lapini, Agostino, 27 Lege Imperiala, 139 Leviticul, 54 lex Cornelia, 50 lex Falcidiana, 150 lex Trebellianica, 150 Limoges, 72 Lippi, Filippino, pictor, 30, 101 Lodovico, 122 Machiavelli, Niccolò, 64, 68 Madonna de' Ricci, 74, 114, 115; frescă, 81; frescă și tabernacul, 23, 31, 76 madonnieri
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
poate că nu... Mărturisește-mi-l și tu. - "...Pe terasa noastră, am debarcat azi după amiază direct dintr-o ședință. Am fost convocat în acea ședință de către câțiva dintre cei mai simandicoși conducători de pe aici... Au expediat după mine letica imperială... Am fost tratat ca un prinț. În sala împăraților Persiei am fost primit cu cea mai aleasă pompă, am fost poftit în puful lojilor pentru invitații cei mai de vază, am fost examinat în tăcere. Au șoșotit între ei... O
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
au participat 47 de episcopi, în bună parte din zona de sud a țării. În alte locuri erau, chiar și fără episcop, comunități creștine cu un prezbiter. 2. Situația religioasă greco-romană la întâlnirea cu creștinismul În contrast cu unitatea politică și culturală imperială de la începutul epocii creștine, lumea religioasă din țările aflate jurul bazinului mediteranean ne oferă un tablou complex și foarte variat. Roma nu a intenționat niciodată să atașeze cuceririlor sale politice tentativa impunerii unui singur crez religios și nici a vreunei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
politeismului și necesitatea stringentă pe care o percepea Imperiul despre o religie universală și mult mai profundă decât cultul Geniului imperial, cu valorile sale labile. Varietatea sincretismului religios, promovat de către dinastia Severilor (193-235), a favorizat înmulțirea cultelor misterelor, în detrimentul unității imperiale provocând o perioadă de anarhie militară (235-284). Substratul oriental al cultelor în discuție impunea căutarea unei omogenități printre elementele provenite din același fond comun de idei și aspirații, în ciuda diversității lor inițiale. În cultura elenistică mitul morții și al învierii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în cazul numirii de retori pentru provincii. Aici este prezentată ca normă a politicii personale o procedură care, în cadrul comunităților creștine, puțin câte puțin cădea în discreditare spre sfârșitul secolului IV și care cu greu putea să mai corespundă practicii imperiale de pe atunci; numirea în oficiile publice nu mai avea loc printr-o informare publică, ducând tot mai mult la excluderea familiilor antice încă păgâne. Asistând la o asemenea rutină, informația autorului asupra practicii administrative a împăratului Alexandru Sever apare ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lasă să se odihnească și îl mută continuu dintr-un oraș într-altul, Paul își mobilizează toate energiile pentru a-l dărui lumii pe omul nou, puternic, care să-i aparțină lui Cristos. Deși este antiteza omului forte al Romei imperiale, nu era o zeflemea a acestuia întrucât luptătorul creștin și cel roman se întâlneau pe drumul sacrificiilor și al victoriilor lor. Fiind cetățean roman, nu putea să se detașeze pur și simplu de mentalitatea romană, tipic militară. A conceput creștinismul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au împotrivit au pătimit confiscări, exil, tortură, închisoare și moarte. Unii s-au precipitat să obțină cununa mărturisitorului sau a martirului. Alții, evitând toate acestea, au obținut certificatul cu bani sau prin falsificare. Cei care au oferit sacrificii, răspunzând dispoziției imperiale, au fost excomunicați. După moartea lui Decius în 251, persecuția a fost continuată pentru pedepsirea creștinilor, inculpați de invazii barbare și de dezastrele naturale. 2.2. Persecuțiile lui Valerian și Gallienus În primi ani ai domniei sale, împăratul Valerian (253-260) s-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
diplomație, între 1914-1918 diplomația europeană se vedea deja sufocată de uriașa criză a războiului. Stere vedea bine că alianțele cu imperiul rus se sfârșesc cu amputări din teritoriul național, cum s-a întâmplat la 1877-1879, tendința fiind extinderea "granițelor naturale" imperiale până la Carpați, chestiune pusă în dezbatere și de Eminescu. Temperamentul vulcanic l-a situat pe Stere împotriva orientării liberale de la 1914, silindu-l să-și dea demisia din Partidul Național Liberal. La 15/28 decembrie 1914, i-a trimis lui
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pentru a doua oară în decurs de jumătate de veac. După campania din Răsărit, Rusia Sovietică va "accepta" o nouă "alianță" cu România care a întors armele împotriva Germaniei hitleriste, la 23 august 1944, exact cu aceeași mentalitate a "onoarei" imperiale de la 1877-1878. Cel puțin guvernul liberal de atunci a semnat o Convenție, la Livadia, cu promisiunea că imperiul va respecta granițele țării, pe când "armistițiul" de la 23 august 1944, devenit marea fală a comuniștilor, a fost o farsă care a atârnat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu zi a evreilor, a fost înlocuită cu aramaica, devenită deja limba internațională a diplomației în zonă. Istoria limbii aramaice se împarte în trei perioade: veche, mijlocie și recentă. Primei perioade (sec. VIII-IV î.Hr.) îi aparține aramaica oficială sau aramaica imperială folosită de locuitorii regiunilor apusene care intrau în componența Imperiului asirian, limbă care se va răspândi în cea mai mare parte a vechiului Orient Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26, unde este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
î.Hr.) îi aparține aramaica oficială sau aramaica imperială folosită de locuitorii regiunilor apusene care intrau în componența Imperiului asirian, limbă care se va răspândi în cea mai mare parte a vechiului Orient Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26, unde este vorba despre un decret al regelui persan și 1Ezd. 4,8-6.18, nimic altceva decât o corespondență oficială, tipică pentru aramaica imperială. După căderea Imperiului persan, greaca va deveni noua lingua franca a Orientului Apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mare parte a vechiului Orient Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26, unde este vorba despre un decret al regelui persan și 1Ezd. 4,8-6.18, nimic altceva decât o corespondență oficială, tipică pentru aramaica imperială. După căderea Imperiului persan, greaca va deveni noua lingua franca a Orientului Apropiat, în timp ce aramaica oficială va cunoaște un proces de fragmentare în dialecte locale, proces care coincide de fapt cu a doua perioadă din istoria acestei limbi semitice (300
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fetele pentru realitățile vieții), a unei istorii (un viol, o sarcină nedorită și o căsătorie care a fost de fapt o vânzare unui soț avid de titlul ei), a unui mediu social (lumea de parveniți), a unui moment istoric (sărbătoarea imperiala). Pentru Zola apărarea celui slab este un scop. El se indignează de soarta făcută de cei mai puternici celor slabi, de către bărbat femeii. Problemă femeii, ținând de sociologia generală, nu putea fi disociata de întrebările generale ale epocii. El o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
à un jockey, elle s'était posée une toque bleue à plume blanche sur son chignon" [Zola, Nana, p.341]. Clorinde îi mărturisește lui Rougon pasiunea să pentru cai263. Ea este o călăreața care întrece bărbații chiar și la vânătoarea imperiala 264. Femeile își asumă cu succes chiar și rolul de jokey 265, intrând tot mai mult pe teritoriul masculin. Scenă la cumpărături Spre deosebire de Emma Bovary, care face cumpărături de la vânzători ambulanți, Parizienele beneficiază de instituții specializate. Marile magazine care încep
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai radical decât el"412. Kellner interpretează această poziționare a lui Baudrillard în termenii unei "critici aristocratice" a economiei politice ca fiind profund influențată, pe lângă ideile lui Bataille, de cele ale lui Nietzsche, pe care îl regăsește în subtextul acestei imperiale "morale a stăpânului", în care valoarea este dată doar de exces, intensificarea energiilor vitale și putere. De asemenea, strategia provocării, care aparține schimbului simbolic, este una dintre cheile analizei teoriei baudrillardiene, care se va întregi în opera sa mai târzie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Se poate vorbi despre cinci perioade ale evoluției hermetismului care concid cu momentele cruciale din evoluția culturii ocidentale: I. hermetismul egiptean și helenic, care a conturat paradigma lui Hermes-Thot; II. Hermetismul secolului al III-lea î.Hr. și cel de la Roma Imperială până în primele secole ale erei creștine; III. Hermetismul Evului Mediu, în special în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, reluat în Renaștere și continuat până în secolul al XVII-lea; IV. Hermetismul secolului al XVIII-lea; V. Hermetismul de la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de suflete, cunoscut drept punct comercial; iar demersurile noastre erau totuși sprijinite de cele mai importante autorități giurgiuvene! Aceste fapte sunt de cea mai scrupuloasă exactitate; sunt greu de crezut, într-atât par de imposibile. Rămânea un loc liber pe imperiala diligenței; sătui de luptă, îl acceptarăm. Această diligență fără arcuri pleca a doua zi, trasă de paisprezece cai slabi, plăpânzi, costelivi, animăluțe bune și inteligente, care nu s-au bucurat la început de încrederea noastră, dar cărora a trebuit să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nume care să intre în posteritate. În fapt, din "arta antică" trebuie să alegem între legende și realități. Ele nu se adună. Ne vom face totuși o părere despre statutul mai mult decât modest rezervat "artiștilor" în Roma republicană și imperială raportându-ne la începutul cărții a XXXV-a din Istoria naturală, laborioasă nomenclatură în care Pliniu cel Bătrân evocă epoca greacă drept vârstă de aur a picturii. În secolul I, ea se stinge. "Artă nobilă cândva se lamentează el -, când
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de la Westminster din 1931 (q.v.). A scris și unele lucrări de filosofie. 31. Antanta franco-britanică, trebuie să recunoaștem, fusese pregătită mai demult prin excelentele relații dintre familia regală britanică, pe de o parte, și familia regală (Ludovic Filip) și imperială franceză (Napoleon), relații cimentate prin Războiul Crimeii. Cu ocazia vizitei pe care regina Victoria, prințul consort Albert și copiii Vicky și Eduard au făcut-o la Paris în 1856 la invitația lui Napoleon III și a împărătesei Eugenia, prințul moștenitor
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Henric II, lucrurile nu stăteau altfel. Pe vremea lui Ludovic XIV, când rafinamentul culinar ajunge la culmi neatinse de pe vremea banchetului lui Trimalchio, descris de Petroniu (s-a afirmat, de altfel, că modelul meselor Regelui Soare era cel al Romei imperiale), se simte prima adiere de democratizare gastronomică: La Varenne publică în 1651 Le cuisinier français (Bucătarul francez), volum tipărit în nu mai puțin de 100 000 de exemplare! O altă carte de bucate, cea a lui François Massialot, din 1692
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Valahiei (1830) prima monografie igienico-sanitară a țării. Alt medic ștefan Vasile Episcopescu, publică Apele metalice ale României Mari (1837) urmată de Oglinda sănătății și frumuseții omenești (1843), și Practica doctorului de casă (1846). În Transilvania guvernată medical de legile sanitare imperiale austriece se distinge prin profesionalism medical, erudiție și energie medicul Vasile Popp, cunoscător de limbi europene dar și de latină în care publică poeme, precum și teza sa de doctorat în medicină (1817) fructificând folclorul înmormântării la români. în 1821 publică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Germanicus și comanda cel mai puternic grup de soldați care, din Britannia până la Euphrates, supravegheau granițele imperiului, o adevărată mașină de cuceriri în care erau grupate opt legiuni foarte pricepute. Dar în grandiosul praetorium din centrul castrului, care - potrivit filosofiei imperiale - reprezenta vizual puterea Romei, tânărul dux îi avea alături, printr-un surprinzător contrast sentimental, pe frumoasa lui soție și pe băiețelul acela neastâmpărat. Iar acum micuțul, apăsat de parapetul turnului ca de zidurile unei închisori, privea dezamăgit. Spre miazăzi, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]