1,312 matches
-
să nu observi că odată cu intrarea țării noastre în U.E., canalul francez destinat știrilor și evenimentelor muzicale a reluat în mai multe rânduri imprimări realizate cu participarea muzicienilor din România. Conectarea la sistemul internațional de comunicare devine necesară în mod imperios. Este firească în contextul care privește dinamica informației, a circulației valorilor. Acestea sunt motivele care mă fac să prețuiesc faptul că actuala ediție a Festivalului și Concursului enescian dispune pentru prima oară de o promovare consecventă. Nu de azi, nu
Începe Festivalul "George Enescu" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9314_a_10639]
-
publică începe de așijderea zgomotul marilor comedianți și bîzîitul muștelor veninoaseť (Friederich Nietzsche: Așa grăit-a Zarathustra). Dorința contactului cu lumea se asociază cu un dinamism nelimitat al creației. în economia acesteia avem a face cu un nesațiu, cu nevoia imperioasă a autorului de-a o dezvolta fără încetare ca și cum ea ar constitui o barieră împotriva forțelor ce riscă a distruge în orice moment armonia precară a ființei stigmatizate de inadaptabilitate. (continuare în pag. 31) Explicabil, poetul alunecă astfel într-un
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
Liceului de Muzică "George Enescu" din București, a făcut dovada unor abilități de virtuozitate atent atașate stilului concertului mozartian în re major, KV 218. în mod cert, activitatea orchestrelor de tineret depășește mult, astăzi, nivelul demersului muzical artistic. Este nevoia imperioasă a comunicării stabilite într-un spațiu al culturii, al securității relațiilor umane, într-un spațiu al viitorului pe care încercăm a-l rostui încă din aceste zile.
Tineri muzicieni by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7715_a_9040]
-
se apropie de acești copii fără copilărie, retractili, înfășurați în tragedia lor ca în giulgiul de ceață care cuprinde stîncile înalte ale peisajului muntos de o frumusețe sălbatică. Agrin vrea să scape de acest copil devenit pecete a infamiei, chemarea imperioasă a morții se află pretutindeni, ecranată de voioșia copilărească, însă ea atinge o intensitate insuportabilă cu această fată pe care veștmîntul stacojiu o scoate în evidență ca și privirea de o enigmatică forță a personajelor de tragedie. Ghobadi a ales
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
curs dorinței poporului ca aceste sentimente să fie arătate. Lumea s-a schimbat și regina înțelege într-un tîrziu că i se cere un lucru care contravine stilului de viață și caracterului ei. Și, în mod regal, cedează acestei cereri imperioase, devine pentru o clipă "modernă", adaptîn-du-se circumstanțelor. Desigur, este vorba de Anglia și de o altă cultură instituțională, ceea ce nu îmi poate împiedica nostalgia față de o astfel de formă de măreție exprimată prin distanță, prin politețe regală, prin ținută, o
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
al cărții. De fiecare dată când acest cal "nebun", straniu își bate copitele de caldarâm, nechezând, moartea dă târcoale, sfârșitul unui om este iminent. Moise știe cum să povestească trecutul, astfel încât să diminueze, în el, participarea sa malefică. Dorința lui imperioasă e să se facă ascultat (acum, când nu mai poate stăpâni prin frică și șantaj) de tabăra victimelor, să se piardă în rândurile acestora, să-și șteargă vechile urme. Nu vine cu o versiune mincinoasă care să substituie adevărul faptic
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
că la ea totul plutea pe suprafața unei ape de aparență, că toate cuvintele, sfaturile erau învelite într-o țiplă de staniol strălucitor, dar sub ambalaj era o altă marfă. Așa era ea zidită, structurată psihic. Ema simțea o nevoie imperioasă de a-și umple timpul cu nimicuri, cu lucruri periferice, motivând că acestea fac sarea vieții. Cine ar fi inclus-o în clubul neoficializat al clevetitoarelor nu putea avea remușcări că greșește. Grăbi cu abilitate finalul vizitei. Avea material de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se gândea că era posibil ca temerile sale să fi dobândit în timp dimensiuni hiperbolice. Se putea tot așa de bine să găsească în înțelepciunea părinților, chiar dacă vestea i-ar fi șocat, sfatul, înțelegerea și ocrotirea de care avea o imperioasă nevoie, pentru a-și liniști angoasele care o bântuiau. Așa ajunse Simona, într-o seară de octombrie morocănos, să deschidă poarta casei, cu ochii țintă către bucătăria unde ardea lumina în ferestre, ca în toate zilele bune când se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Îmi trebuie niște droguri neapărat!” Iar, de atunci, cuvintele „îmi trebuie niște droguri neapărat” deveniseră, din zi în zi, tot mai des rostite de Șerban. Pentru el, nu mai era demult o extravaganță idea de a se droga, ci o imperioasă necesitate, ce se cerea a fi satisfăcută cu mare strictețe și neîntârziat. Prafurile ușoare și într-o cantitate mică, pe care le consumase dânsul la început, acum se prefăcuseră în totalitate în prafuri foarte puternice, ce le consuma nesățios în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vedeau liniștite de ale lor, ducând o viață politico-economico-cultural-sportivă cât se poate de mulțumitoare pentru nivelul lor. Ar fi fost o prostie să intervin aici mai mult decât o făcusem. In omnia una mensura! Totuși, cu ajutorul gândacilor mei, simțeam nevoia imperioasă să întreprind anumite acțiuni. Și am trecut la treabă chiar de a doua zi după dezinsecție... Stăteam pitulat într-o poziție strategică de unde puteam vedea și auzi tot. Eram în biroul babei de Fito. Trupele mele de elită erau ascunse
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rămîne același. Cel care nu se pliază pe discursul dominant e un cetățean nedemn de acest nume. Cînd de fapt, cetățenia constă în a admite că aceia care nu împărătășesc ideile sînt totuși cetățeni. A redescoperi acest lucru este o imperioasă exigență. A vrea să-i mulezi pe toți francezii după un model uniform înseamnă a acționa împotriva păcii civile. Căci uniformitatea este contrariul unității: cînd unitatea adună, uniformitatea divide. Or, politica nu înseamnă război civil. Ea este, dimpotrivă, arta de
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
asta-i va fi Învățătură de minte. Funcționarul de la mesagerie Începu să chicotească. Ninici Își ridică ochii Întunecați, incapabili de altă expresie decât a sărăciei cu duhul, și Întrebă: — Care ea? În imaginația lui, telegraful Începu să vorbească cu o imperioasă voce feminină. — Ah, voi, soldații! spuse funcționarul de la mesagerie. Nu Înțelegeți nici jumătate din ce se petrece. — Asta așa-i, spuse Ninici. Pierdem vremea ore Întregi cu baioneta la armă. N-o să fie cumva iarăși război, nu? Du-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aminti că domnișoara Hilfe avusese același punct de vedere și se Întrebă ce anume o făcuse să adopte Între timp o părere contrarie. — Dar cu fratele dumitale cum rămîne? o Întrebă el. — Dacă pleci dumneata, o să plece și el. Tonul imperios al acestei voci voalate Îl irita pe Rowe. Se surprinse ocolind măsuța pentru a sta cu fața la ușă, iar peste cîteva clipe Își schimbă din nou poziția - ca să nu stea cu spatele la fereastră. — De ce nu vrei să vorbești cu fratele dumitale? — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Era vară, și seara se lăsa Încet. „Mamă, am omorît-o...“ Îi spunea el, dar ea Îi tăie vorba. „Nu vorbi prostii, dragul meu! Mai bine ia un sendviș - sînt delicioase!“ „Bine, dar am omorît-o, am omorît-o!“ repeta el, simțind nevoia imperioasă de a o convinge; dac-ar fi reușit, ea i-ar fi putut veni În ajutor, i-ar fi putut spune, de pildă, că toată povestea asta n-are nici o importanță, și el ar fi crezut-o. Trebuia Însă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
totuși să cred că acesta este primul roman pornografic bazat pe tehnologie. Într-un anumit sens, pornografia este forma cea mai politică a ficțiunii, aceea care vorbește despre cum ne folosim și ne exploatăm unul pe altul, în cel mai imperios și mai nemilos fel cu putință. Inutil de spus, scopul suprem al romanului este cel de prevenire, un avertisment în legătură cu acel tărâm brutal, erotic și supraluminat care ne ademenește din ce în ce mai convingător de la marginea peisajului tehnologic. J.G. Ballard 1995 Capitolul 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
P.P. Negulescu are o viziune largă asupra democrației, afirmând că: „«la rădăcina ideii democratice» se găsesc «două instincte fundamentale» ale omului ca «ființă socială», adică nevoia de libertate și nevoia de egalitate, și că amândouă aceste instincte «tind, în mod imperios, să se satisfacă». [...] Democrația a apărut astfel ca un produs spontan al evoluției sufletești a omenirii civilizate. Ca atare, ea nu poate să aibă, în sine, nimic rău. Din nefericire însă, regimul parlamentar, la care a recurs, ca formă de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ațintită asupra mării care Își schimba culoarea din albastru indigo În cenușiu oțelit, pe măsură ce norii Înaintau spre ea. Nu am ucis, nu am furat și nici nu am făcut rău cuiva În mod conștient... Problema mea se limitează la o imperioasă nevoie de a mă ști posedată, ocrotită și dominată. Tot răul mi-l fac mie Însămi și, dacă aș fi știut să descopăr asta la timp, nimeni nu ar fi suferit de pe urma mea. Își trecu Încă o dată mîna prin păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sută de ani alături de mentorul sau n-ar fi în stare să învețe tot ce știa acesta despre mare și despre secretele ei, si de aceea, atunci când îi dădea de înțeles că în curând îl va părăsi, simțea o dorință imperioasa de a izbucni în plâns. Și-acum ce facem? întreba când, în cele din urmă, isi recapătă glasul, după aceste incredibile explicații. Dacă știu că suntem aici și că n-avem vânt, n-o să le ia mult timp să ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timp aveau să fie morți. Morți și probabil devorați. Luna trimise un ultim salut galeș, pentru a dispărea apoi, ca și cum s-ar fi temut să asiste la ceea ce avea să se întâmple în acea insula pierdută în Pacific, iar ordinul imperios de a se întoarce în ascunzătoare trecu din gură în gură că o singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila, până și ultimul marinar se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
demoralizatoare. Luana le resimțea din plin. O iritau reacțiile gălăgioase, teama strigată în gura mare și la orice pas, simțea nevoia unui loc numai al ei în care să se adune și să-și găsească liniștea sufletească de care avea imperioasă nevoie. Au intrat în sălile de clasă cu inimile strânse, cu fețele palide, ca niște condamnați la moarte. Jumătate dintre ei, dacă nu luau examenul, nu aveau altă opțiune decât școala profesională. Pentru elevii liceului de matematică-fizică, cu renume prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea ar fi rămas legată de el pentru totdeauna. Dar, așa ca altă dată, totul venea prea târziu. Pierdea, de fiecare dată, trenul către ea. Acum, cea din fața lui nu era Luana ci pierduta doamnă Noia. O femeie ce avea imperioasă nevoie de ajutor să nu cadă în neagra prăpastie a dezolării. Așa cum făcea în cabinet cu pacientele, el o încurajă, cu nesfârșită grijă, să vorbească, să se destăinuie. Înțelese că un element bolnav, ca Nuța Cordel, nu va renunța niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea. Pentru a mia oară, în fața lui Dumnezeu Luana era a lui! Când se desprinse de ea, știu că se impune, pentru amândoi, o clipă de răgaz. Își neglijase îndatoririle de la cabinet și era restant cu somnul. Simțea o nevoie imperioasă de odihnă, de detașare. Va dormi și se va relaxa în vreme ce Luana, prea mult timp absentă, își va relua îndatoririle. Nu imediat și nu toate. Va trasa sarcini precise Sandei și Iulianei. În ziua următoare, în timp ce Luana îl aștepta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întâmplă. E ca și când... viața pe care am avut-o nu era așa. Nu sunt... Aproape că am spus Nu sunt Eric Sanderson. Nu sunt un aventurier, asta încerc să spun. Mă străduiesc să recuperez totul. Nu eram sigur de ce simțeam imperioasa nevoie de-a spune lucrurile astea. Te-am sunat, ți-amintești? zise ea încet, pe tonul acela pe care oamenii îl folosesc când explică ceva unui prieten care ar trebui să știe deja acel ceva, dar pare să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și securității internaționale, în dezvoltarea cooperării între toate națiunile și în promovarea normelor dreptului internațional în relațiile dintre state", 8 septembrie 1972. Prin rezoluția omonimă nr. 2925 (XXVII), adoptată prin consens la 27 noiembrie 1972, Adunarea generală a recunoscut necesitatea imperioasă ca O.N.U. "să devină un instrument mai eficace în apărarea și întărirea independenței și suveranității tuturor statelor, a dreptului inalienabil al fiecărui popor de a își hotărî singur soarta fără nici un amestec din afară și, potrivit Cartei, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
un pat de spital. Era avocat și inițiase un program care se numea "Consiliere juridică pentru cei săraci". El oferea sfaturi juridice gratuit celor care se aflau la nevoie. Mama a preluat imediat inițiativa și i-a cerut în mod imperios să se oprească din lucru dacă vrea să părăsească spitalul sănătos. Chiar și doctorii au încercat să îl facă să asculte de glasul rațiunii. Dar tatăl meu era un om încăpățînat și a continuat să facă ceea ce el considera de
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]