403 matches
-
pădure venea cireada calmă a vacilor, purtându-și domol ochii umezi și coarnele ucigătoare. Constatând că oile suferă mai mult de umezeală decât de frig, un crescător din Noua Zeelandă și, după el, câțiva crescători din Marea Britanie le-au îmbrăcat în impermeabile confecționate din polietilenă. 10. Am mai rămas un timp acolo, mă simțeam bine în păienjenișul moale al pajiștii, aș mai fi stat, dar cerul se făcuse pe nesimțite violet, iar peste linia colinei se arăta un nor urât, ca de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
e instantanee, așa cum cred că e clipa morții; că dragostea apare ca orice mare idee, fiind o țâșnire de undeva din întunericul nostru. Fără să mă gândesc la nimic precis, m-am îmbrăcat în grabă, am aruncat pe umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. Pe cine căutați, domnule sculptor?" m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încît mi-am scuturat impermeabilul de apă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. Pe cine căutați, domnule sculptor?" m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încît mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: "Pe nimeni". Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se lăsase și ceața. O ceață deasă, vâscoasă, care aproape ascundea marea. L-am auzit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceilalți ani, un vânt rece sufla acum încontinuu. Nori groși alergau dintr-o parte într-alta a orizontului, acopereau cu umbră casele peste care, după trecerea lor, recădea lumina rece și aurie a cerului de noiembrie, își făcuseră apariția primele impermeabile. Dar se observa un număr surprinzător de stofe cauciucate și lucioase. Ziarele povestiseră într-adevăr că, cu două sute de ani în urmă, în timpul marilor ciume din sudul Franței, medicii purtau, pentru a se feri, stofe trecute prin ulei. Magazinele profitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aș fi Înțeles să intervină chiar la Începutul acestei relații pentru a Îndepărta din preajma mea mirosul morții care plana În camera aceea din Cadogan Street, unde ardeam totuși destulă tămîie. Dacă ar fi văzut fotografiile lui Maureen cînd poza pentru impermeabilele Aquascutum, pentru cremele de frumusețe Revlon, pentru perucile Deltress („You’re ready for anything in a Deltress wig“), mi-ar fi putut vorbi despre femeia-obiect mai curînd decît despre femeia-copil. Dar acum, ce-i mai păsa lui? Era prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai mare ecran disponibil. Nu era un salon, ci un adevărat platou de cinema, Încărcat cu plante În ghivece care le aminteau, desigur, domnului și doamnei de Queiroz de pădurea amazoniană. Un servitor dusese cu solemnitate la vestiar vechiul meu impermeabil cu glugă, de parcă i-aș fi Încredințat toga lui Marlon Brando În Iuliu Cezar, filmul pe care-l prezentasem cu o lună În urmă la cineclubul universitar, tot Încercînd să-i dau mai des cuvîntul Tinei În cursul dezbaterii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
intrat niciodată acolo, se miră socrul, Știam că există, dar n-am intrat, n-am avut timp, Atunci n-ai idee ce-ai pierdut, Dacă nu povestești, mă duc la culcare, amenință Marta, Bine, după ce plătești și-ți dau un impermeabil, o pălărie, niște cizme de plastic și o umbrelă, toate colorate, poți să te îmbraci și în negru, dar trebuie să plătești în plus, intri într-un vestiar unde o voce dintr-un megafon îți poruncește să-ți pui cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e instantanee, așa cum cred că e clipa morții; că dragostea apare ca orice mare idee, fiind o țâșnire de undeva din întunericul nostru. Fără să mă gândesc la nimic precis, m-am îmbrăcat în grabă, am aruncat pe umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. „Pe cine căutați, domnule sculptor?” m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încât mi-am scuturat impermeabilul de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. „Pe cine căutați, domnule sculptor?” m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încât mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: „Pe nimeni”. Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se lăsase și ceața. O ceață deasă, vâscoasă, care aproape ascundea marea. L-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu-i cunoaștem. I s-a obiectat, desigur, că nu-i cunoaștem, altfel n-ar mai fi necunoscuți; vi se pare că modul lui de a raționa are vreo noimă? Curios cum un adept de talia lui era atât de impermeabil la simțul misterului. După care, de Maistre lansa apelul final: să ne Întoarcem la Evanghelie și să abandonăm smintelile de la Memphis. Nu făcea decât să repropună linia milenară a Bisericii. Înțelegeți În ce atmosferă a avut loc reuniunea de la Wilhelmsbad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
adevărat fermecător. — Aș fi ajuns la timp, dar am avut o colectare de ouă urgentă. — Ooh, exclamă Lottie strecurându-se sub brațul lui, închipuindu-și-l, de bună seamă, pe nou-venit cu un coș în brațe și probabil cu un impermeabil asemenea celor purtate de pompieri în situații de urgență. De ce era u’gentă? S-ar fi clocit ouăle? Laurence râse și îi ciufuli părul. — Or să fie clocite într-o zi și or să se transforme în fetițe drăguțe ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui, pe fațada clădirii, o pată neagră ca un crater. Doar atunci Zero prinse portiera și o Închise, iar În interiorul camionetei se lăsă Întunericul. a patra oră Printre ușile de sticlă ale blocului turn ieși o femeie, Înfofolită Într-un impermeabil. Cum Antonio parcase chiar În fața intrării, pentru a putea supraveghea ferestrele apartamentului de la primul etaj, femeia fu nevoită să se strecoare prin spațiul strâmt dintre două mașini și Îi trecu pe dinainte. Când Îl văzu În mașină, obosit și atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de ars pe rug, de tras În țeapă, de linșat și de biciuit, căci dacă ea n-ar fi ajutat-o, Emma nu ar fi plecat de acasă și nimic din toate acestea nu s-ar fi Întâmplat. Femeia În impermeabil se grăbi către stația de autobuz și, pentru o clipă, Antonio o invidie. Își mușcă pumnii până la sânge, de teamă că ar putea fi tentat să coboare, s-o urmărească și s-o Întrebe dacă o văzuse, dacă-i vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de ori avantajele abonamentului la o linie superrapidă - dar ea se prefăcea că nu-l recunoaște, o singură dată izbucnise, boscorodindu-l cu o voce tăioasă și aspră: muncesc, nu-mi ruina și asta, lasă-mă În pace. Femeia cu impermeabilul stătea rezemată de un stâlp galben din stația de autobuz și din când În când Îi arunca priviri Îngrijorate. Stâlpul acela galben era singura pată de culoare Într-o lume Încețoșată, cenușie, de o tristețe și o paloare deprimantă. Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o privire și prin lucrurile lui dacă e necesar... Fratele ei o privi cu neîncredere, ca pe o străină și avu pentru ea o căutătură pe care nu izbuti s-o priceapă. Își goli paharul dintr-o sorbitură, Își Înșfăcă impermeabilul, luă cheile mașinii și trecu fără o vorbă pe dinaintea ei, Îndreptîndu-se spre ieșire. - Unde te duci? - Să iau aer, zise el laconic Înainte de a pleca, fără să se mai Întoarcă. Marie rămase perplexă. Hotărît lucru, ei doi nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
E un truc prin care vrei să le forțezi mâna să-ți dea mai mult ? — Crezi că femeile ar trebui să aibă cariere ? Am dori să-ți oferim o rubrică regulată cu sfaturi casnice ! ciripește o fată blondă într-un impermeabil albastru. Al cărei titlu să fie „Samantha spune”. — Poftim ? Mă uit la ea ca la nebuni. Nu am nici un sfat casnic de dat ! — Atunci o rețetă ? Radiază. Felul de mâncare preferat ? — Vrei să ne pozezi în șorț ? strigă grăsanul clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sâmbătă, nu doar pentru un sergent. Vianello, se părea, luă asta cu bunăvoință. Brunetti Își permise o fantezie de-un moment, Închipuindu-și-l pe Patta, cu tot cu portțigaretul de onix și baston și, din cauză că serile acelea târzii erau cețoase, cu impermeabilul său Burberry, cu gulerul meșteșugit ridicat, așteptând pe pasarela de la Arsenale În vreme ce clopotele de la San Marco băteau de miezul nopții. Fiindcă era Închipuirea lui, Brunetti Îl puse pe Patta să se Întâlnească nu cu Ruffolo, care vorbea italiana, ci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că n-ar fi fost impresionat sau fiindcă nu l-ar fi recunoscut. În orice caz, nu avea să-l afle. Patta se duse la armadio-ul toscan de secol cincisprezece care se afla lângă ușă și Își scoase din el impermeabilul Burberry. Îl Îmbrăcă, apoi Îl ajută pe Viscardi să-și ia haina pe el. — Plecați acum? Viscardi Îl Întrebă pe Brunetti. Vice-questore-le merge la Corte Sconta pentru prânz, dar eu merg sus către San Marco, de unde pot lua o barcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acolo merg, signor Viscardi, minți Brunetti. Patta merse În față cu Viscardi până ce ajunseră la ușa principală a Questurei. Acolo, cei doi dădură mâna și Patta spuse că se va vedea cu Brunetti după prânz. Afară, Patta Își ridică gulerul impermeabilului și merse cu pas grăbit la stânga. Viscardi coti la dreapta, așteptă o clipă ca Brunetti să se poziționeze lângă el și porni spre Ponte dei Greci și, dincolo de el, spre San Marco. — Sper din tot sufletul ca acest caz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor erau pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei îl fixau doi ochi încețoșați. Barbă nerasă de zile bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de țigară între buzele crăpate. Două mâini
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi trebuit să se afle un ceas. Nu purta niciodată ceas, dar îi plăcea ideea de a-i da cuiva tălpășița în felul acesta... Individul se decise, în sfârșit, să spargă tăcerea, dar numai după ce scoase din buzunarul drept al impermeabilului un pachet de țigări, mototolit corespunzător, și își aprinse o altă țigară, cu o brichetă care se dovedi binevoitoare abia pe la a patra încercare. - Să știți că situația este foarte gravă, spuse, și nu reușesc să găsesc o cale de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
semn să intre, urmărind distrat urmele de pantofi rămase pe parchet. Strânse din ochi. Ah, Lucia, de-abia aștept să văd cum vei curăța podeaua, stând în genunchi și fâțâind în stânga și în dreapta fundulețul tău bombat... Individul lăsă să cadă impermeabilul pe un fotoliu, apoi se așeză pe canapea, cu mâinile pe genunchi. I se citea groaza pe chip. Ăsta își joacă bine rolul, bombăni... Și-așa devenise ziua monotonă și nici nu mai aveam chef de scris. Îi aduse un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a ușii. Renunțase imediat, fiindcă ajunsese la concluzia că astfel de accesorii ale trecutului nu făceau deloc casă bună cu prezentul. Înainte de a auzi pașii târșâiți ai proprietarului care se îndrepta către ușă, dusese mâna câtre buzunarul de la piept al impermeabilului și pregătise (tot ca în filmele de la Hollywood) legitimația. Totul decursese firesc, iar el - stând în continuare lângă benzinărie, în timp ce scriitorul se îndepărta, încetul cu încetul - revăzu întreaga scenă. Un scrâșnet, apoi ușa se întredeschide. - Da, vă rog? - De la poliție
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ochi, încercând să vadă cât mai bine) îmbrăcat în frac aruncă undița în apă și pescuiește, la intervale fixe de timp, oglinzi cu care alcătuiește un perete. Privindu-se uimit de la distanță - nu știam că am plecat de-acasă în impermeabil, plecasem pentru o repriză de jogging, cu Magicianul după mine, toată această nebunie nu va aduce nimic bun, până la urmă -, descoperă uimit cum umbrela din mâna sa crește din ce în ce mai mare apoi trosnește și se închide peste el. Înainte de a anunța
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de fum care ieșeau în continuare din casa Vecinului. * La aceeași oră, tot fără a fi deranjat de cineva, ca și cum nimeni nu l-ar fi văzut sau nu l-ar fi luat în seamă, Detectivul ascunse în buzunarul interior al impermeabilului carnețelul pe care notase ultimele informații, apoi reveni la mașină. Deschise portiera, aruncă haina de ploaie pe bancheta din spate, se așeză pe scaun și trase centura de siguranță peste piept. Apoi desfăcu încă o lamă de gumă și răsuci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]