2,195 matches
-
asemenea manifestări de rea-credință, cum să reacționez? Este evident că nu-mi rămâne decât să-l dau în judecată pe Liviu Ioan Stoiciu, întrucat afirmațiile sale îmi aduc prejudicii, prezentându-mă că pe un om necinstit și numai un for impersonal, cum este tribunalul, mă poate reabilită. (La revista Contemporanul publicarea unor născociri stupefiante și denigratoare se practică de altfel în ultima vreme în mod curent.Sub patronajul lui Nicolae Breban, ca director, si cu girul lui Cătălin Târlea, ca redactor
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
rememora evenimente semnificative din trecutul personal. În fine, nu enumăr toate tipurile de distincții care pot fi făcute în studiul memoriei, mai important mi se pare să reținem următorul aspect, pe care il prezint foarte simplificat: există o memorie oarecum impersonala, o funcțiune a păstrării și reproducerii de informații, dar există și o memorie vie, intimă, conectiva, dacă pot folosi un asemenea termen, care deși acționează tot pe baza înmagazinării de informații, presupune totuși că aceste informatii să îl influențeze pe
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
și indirect felul său de a concepe prezentul și viitorul. Matematică însăși e bazată masiv pe memorie, pentru că nu poți opera calcule minimale fără a fi reținut în prealabil un numar de reguli, axiome, teoreme, formule. Dar e o memorie impersonala, în măsura în care tabla înmulțirii, de pildă, greu ar putea determina o viziune asupra vieții. Altfel e memoria istoriei, sau cea a geografiei, pentru că oricît de livresca ar fi, stabilește o conexiune între identitatea individului și identitatea colectivă. Problemă acestor materii, așa cum
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
nu un oraș în sensul tipic. El e mai degrabă oază care alină rănile blazării, pe care, după Simmel, le produce spațiul urban insului modern, obligîndu-l să ducă o existență terna, să se adapteze spiritului economiei capitaliste, circulației banilor, freneziei impersonale a străzii, devenind el însuși un automaton plictisit. Spații precum Las Vegas speculează tocmai starea de șoc în care l-a adus marea metropola pe omul modern, creîndu-i mirajul unui altfel de loc. După Baudrillard, seducția imaginii se plasează undeva
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
confirmă nicicum. Muzica lui, cortegiul de sentimente care-l însoțesc, chiar dacă nu-ți aparțin în cazul dat, chiar dacă nu te exprimă în nici un fel, te covârșesc... Pentru că această muzică are o dinamică prestabilită. Ea umple golul eului cu o materie impersonal - abstractă. În ea s-au concentrat vechi esențe care și-au pierdut parfumul inițial al concretului, dar și-au împrumutat o autoritate severă, decisă, indiscutabilă. Cuvintele acestea sunt câteodată de neînțeles, goliciunea lor este evidentă. Gândirea rătăcește în jurul lor fără
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
Rodica Zafiu E normal ca un cuvînt fundamental precum om să intre în numeroase sintagme durabile, mai mult sau mai puțin analizabile; la fel, e firesc procesul de abstractizare a unui cuvînt de acest tip, care poate ajunge să exprime impersonalul, ca simplu pronume (cum o atestă evoluția istorică care a condus la fr. on). În română, folosirea cu valoare impersonală a substantivului om nu e gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
puțin analizabile; la fel, e firesc procesul de abstractizare a unui cuvînt de acest tip, care poate ajunge să exprime impersonalul, ca simplu pronume (cum o atestă evoluția istorică care a condus la fr. on). În română, folosirea cu valoare impersonală a substantivului om nu e gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de pildă în replica lui Iancu Zugravul, din Justiție: "să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale pentru ca să
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
inevitabil păcătos); la plural, în schimb, e o semnificație preponderent socială, evocînd normele de comportament valabile la un moment dat. E semnificativ faptul că definiția care trece de la un dicționar la altul adoptă pentru explicarea formulei ca omul o construcție impersonală, în care omul are rol pasiv, de simplu receptor al unor întîmplări venite din afară ("se întîmplă"). Contextele contemporane par să ateste preferința pentru o variantă a construcției populare, ca tot omu': "De obicei, sînt o persoană pașnică. Însă, ca
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
monotonă cărăușie ilicită. O confruntare în zilele demolării Zidului Berlinului cu un grup de șapte tineri neonaziști, care amenință să degenereze urât, dar care se încheie lamentabil pentru aceștia. Personajele mediază de fapt o trecere de la un general abstract și impersonal al tragediei la dimensiunile sale individuale. Această trecere nu putea fi înfăptuită rămânând în contextul unui genocid, căci în acest caz determinațiile colective sunt prea puternice și estompează individul, oricât de teribile s-ar dovedi chinurile acestuia. Genocidul se mai
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
unei reviste anume se pulverizează practic într-o sumă de profiluri (mai mult sau mai puțin fotogenice) ale semnatarilor de rubrici, în timp ce așa-numita sa strategie se reduce la cumularea idiosincraziilor lor" - e nemulțumirea Monicăi Spiridon, iar Călin Vlasie, exprimîndu-se impersonal, mărturisește că "trebuie să faci un considerabil efort de voință ca să citești confidențialele România literară, Luceafărul sau Contemporanul" (faptul, de pildă, că trimite la redacția noastră aparițiile Editurii Paralela 45, insistînd să fie recenzate - ceea ce și facem cu acele volume
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
indicele bibliografic al unei cărți mai vechi, Introducere în opera lui Nichita Stănescu (1986), cu unele omisiuni (Unui fascist din Sensul iubirii, Basorelief cu soldați din Dreptul la timp, Evocare din Un pămînt numit România și poemele din grupajul Opere impersonale din care nu rămîne decît poemul Trepte inclus însă în antologia de față în secțiunea Ordinea cuvintelor, adică antologia ce conținea Opere impersonale) și mai multe adaosuri (mai multe poeme din Oul și sfera și Măreția frigului, plus poeziile aranjate
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
cu soldați din Dreptul la timp, Evocare din Un pămînt numit România și poemele din grupajul Opere impersonale din care nu rămîne decît poemul Trepte inclus însă în antologia de față în secțiunea Ordinea cuvintelor, adică antologia ce conținea Opere impersonale) și mai multe adaosuri (mai multe poeme din Oul și sfera și Măreția frigului, plus poeziile aranjate în Antologie după Noduri și semne, volum ale cărui selecțiuni încheie bibliografia din Introducere.) Sînt deci poemele canonizate de cartea din 1986 prin
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
puține pasajele de analiză reușită și asta se întîmplă mai ales atunci cînd Alex. Ștefănescu renunță la programul de popularizare și redevine criticul din Preludiu: "Toate jocurile de abstracții, toate aforismele, toate solemnitățile de epopee, în sfîrșit, toate enunțurile aparent impersonale din poezia lui Nichita Stănescu au acest acompaniament sentimental. Acompaniamentul cunoaște fluctuații de regim afectiv, - de la deznădejde la bravadă și de la refuz la implorare -, dar de stins nu se stinge niciodată. În multe cazuri, mesajul din metatext se revarsă în
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
de mare profunzime și sensibilitate pe care o știm cu toții, dintotdeauna. O atare îngemănare de sensibilitate a avut, cu siguranță, puterea de a-i implica și pe ascultători într-un act creator care, dincolo de tehnicile componistice și poetice utilizate rămâne impersonal, misterios, ademenitor.
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
alergând ca un atlet de maraton, pe marile artere ale Tamirei. (22) Se observă că nu e vorba despre deviațiile de sens specifice absurdului urmuzian, cît mai degrabă de o tonalitate comună, dată de aglomerarea de amănunte eterogene servite cu impersonalul pasiv al prezentării lui Stamate sau Turnavitu. De altfel, gustul lui Ion Scorobete pentru asemenea efecte vine din tradiția manieristă de care prozatorul pare să nu fie străin. El introduce în text ambiguități ciudate, folosește, de exemplu, în pasaje succesive
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
doar să fac o distincție, poate utilă, privitoare la felul cum citim și percepem literatura în general. Distincția cu pricina este următoarea: există două imbolduri diferite de monumentalizare a literaturii: unul e reflexul unui demers teoretic și critic, ca atare impersonal, globalizant și deci cu aspirații de a da glas unui verdict colectiv, profesonalizat, naționalizat, internaționalizat, celălalt este mai curînd semnul unei idiosincrasii, mărturisire implicită a unui gust, sau a unei pasiuni personale, care mai curînd se scuză retrăgîndu-se în intimitatea
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
bucătărie. O întrebare precum aceea adresată de TLS scriitorilor mai sus pomeniți este o invitație fățișă la monumentalizare. În paranteză fie spus, mă mir că un relativist ca Rorty i-a dat curs. Dar o monumentalizare cu două nivele: unul impersonal, critic, celăalt confesiv, asumat. A-l declara pe Cervantes drept scriitorul mileniului presupune, în subsidiar, un raționament cu virtuți descriptive și explicative aplicabil al întreaga tradiție literară, sau chiar de gîndire a Occidentului, pe cînd a recunoaște că deguști fantezii
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
în 1999 care le-a plăcut, sau I-a impresionat într-un fel sau altul. Recunoscînd cele două paliere ale fenomenului de monumentalizare, fiecare dintre cei întrebați s-a identificat pe sine, de fapt, în dubla relație cu literatura, cea impersonală și cea personală. E drept, din aceste două relații pornesc școli distincte de gîndire, dar cred că puțin ar nega că în principiu orice critic sau teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
ar nega că în principiu orice critic sau teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează să dureze monumente publice (și fie izbutește, prin capriciu de tiran, fie cade în ridicol), ori cînd raționamentul impersonal solicită adeziuni individuale, participări personale și chiar intimiste. Iar confuzia devine mult mai gravă atunci cînd e preluată de inși care nu au nici un fel de relație cu literatura, nici una personală, nici una profesională.
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
ne-am bătut cu românii (și am mâncat bătaie), noi care am luptat cu turcii (și deobicei, am mâncat iarăși bătaie), noi care am fost pavăza occidentului sute de ani, cu ce ne alegem? Care ne este răsplată? Culoarea asta impersonala? Să le fie rușine! Resemnații: asta este! asta ne-a fost destinul, să fim plasați la încrucișarea drumurilor occident-orient. Nu poți schimba soarta! E clar, există o conspirație mondială împotriva bietei noastre tărișoare. De unde provin aceste reacții umorale? DIN LIPSĂ
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
lungul paragraf ce începe cu El año en que Onofre Bouvila llegó a Barcelona la ciudad estaba en plena fiebre de renovación și sfârșește cu Luego la ciudad conoce años de esplendor y siglos opacos. În acest paragraf, o voce impersonala efectuează un rezumat al geografiei și istoriei Barcelonei. La rândul lor, datele respective funcționează că semne de recunoaștere ale unei noi convenții narative (ceva mai recentă decât schemă picaresca adoptată în domeniul tematic, dar tot ătraditională). În virtutea acesteia, condiția ficționala
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
dedicat subiectului, posibilitatea de a exprima în mai multe feluri caracterul general al unei acțiuni cu subiect nedeterminat; mijloacele principale sînt: folosirea persoanei a II-a singular sau a persoanei I plural, ambele cu sens generic, - și construcția cu reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal. Interesul acestor resurse gramaticale apare evident mai ales în perspectiva contrastiva: față de celelalte limbi romanice, română trebuie să recurgă mult mai des la construcțiile "cu subiect nedeterminat", pentru că utilizează mult mai des conjunctivul (care marchează gramatical persoană) în locul
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
În plus, existînd mai multe posibilități, e importantă explicarea eventualelor diferențe - de uz și de valoare semantico-stilistică - dintre ele. În limbajul jurnalistic se pot urmări destul de bine preferințele contemporane pentru una sau alta dintre modalitățile de expresie ale genericitătii: reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal - "cu declarația de impunere s-a mers că la un meci de fotbal, cînd se aruncă mingea în teren..." ("România liberă" = RL 2692, 1999, 24); "cînd totuși se reușește ceva-ceva prin unele locuri (...), imediat se organizează o dezbatere
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
măsură diferențe de registru stilistic; așa cum arată Mioara Avram, "persoană a II-a singular reprezintă tipul tradițional și popular, iar persoană a III-a singular a unui verb reflexiv este procedeul preferat în limba literară actuala, mai ales in stiluri impersonale cum sînt cel științific și cel administrativ. Persoană a II-a sg. este evitată în dialogul cu un superior de teama confuziei cu adresarea directă la singular" (Gramatică pentru toți, ediția a II-a revăzuta și adăugita, București, Humanitas, 1997
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
Mircea Anghelescu CÂND s-a tipărit Jurnalul lui Mihail Sebastian, o vie și deloc impersonala emoție a fost provocată (și) de descoperirea unor opinii de extremă dreaptă, chiar rasiste, ale unor proeminenți scriitori altminteri occidentalizați și occidentalizanti (Mircea Eliade, Camil Petrescu etc.), consemnate de autor. Nu la fel s-a reacționat ansa an cazuri similare
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]