210 matches
-
noi prin care fiecare își face loc în "golul" ființei. Ceea ce am numit "golul aparențelor", unde identitatea stabilă lasă locul identificărilor multiple. În acest sens, acest impersonal (selbstlos) poate fi o manieră de a se lega mai puternic de celălalt. Impersonalitate care este substratul "deontologiei" proprii dezvoltării tribale. Nu existăm decât în funcție și grație celuilalt care ne permite să fim ceea ce suntem. Ce este de spus dacă nu că marile principii care au servit ca ideal modernității par cam saturate
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fost, afirmă autorul, un „torent uniform”, ci s-a constituit dintr-o sumă de individualități. Alimentată de valori religioase și etnice, lirica de la „Iconar” a fost, prin câțiva poeți remarcabili, una modernă, pentru că „iconarii vor descoperi specificul lirismului modern, al impersonalității, nonreferențialității și cerebralizării și chiar esența limbajului poetic întemeietor, având ca izvor un eu liric nederivat, originar, integrator și obiectiv”. Cartea despre Mircea Streinul examinează viața și opera scriitorului în cadrul fenomenului bucovinean interbelic. Acuzat, ca și alți iconariști, de atașament
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
analitice, într-o epocă în care încep să se prefigureze marile sisteme speculative "ce își propun să ofere o interpretare categorială integratoare și totalizatoare a faptelor și experiențelor"31, în ciuda faptului că prețul plătit pentru reprezentarea întregului este renunțarea la impersonalitatea pretinsă de tradiția anterioară 32. Totuși un prim pas spre eliberarea de sub tutela dogmatismului raționalist este făcut chiar de către Kant, care prin "critica rațiunii pure" subliniază rolul creator al subiectului: conștiința noastră, și nu obiectul în sine incognoscibil -, este "autoarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la deplasarea accentului de către istoriști dinspre "problema unității istoriei" către "problema unităților din istorie".) Mircea Flonta consideră că "marile construcții metafizice sunt niște universuri închise și sieși suficiente. Ele stau unele alături de celelalte ca și marile opere de artă". Spre deosebire de "impersonalitatea creațiilor științifice, care se impun în mod constrângător tuturor celor competenți, prin orice sistem metafizic demn de atenție ne vorbește o epocă culturală, spiritul unei anumite comunități și se afirmă individualitatea unei gândiri și sensibilități omenești în ceea ce ele au
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
comentat de Mircea Flonta în sensul creativității de care trebuie să dea dovadă până la urmă metafizica: ea "ilustrează la fel de bine ca și arta ceea ce opune creația conformității, ca redare sau oglindire, invenția descoperirii, subiectivitatea, ca afirmare a individualității, obiectivității, ca impersonalitate" (Metafizică a cunoașterii..., p. 519). Credem că aprecierile lui Noica pot fi puse în legătură și cu faptul că orice construcție filozofică trebuie s-o ia de la capăt, "să se autoîntemeieze", cum spunea Blaga (vezi IV, 2, iar pentru întregul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
desparte abia aici de Husserl), orice "teorie a cunoașterii" rămâne în sine, fatalmente, doar o Weltanschauung, pentru că, altfel, s-ar contrazice singură ca Weltanschauungslehre (vezi I, 3C). Dacă ținem seama de parametrii ideali ai științei în concepția husserliană, adică de "impersonalitate" și "supratem-poralitate", atunci filozofia nu este știință nici măcar în calitatea ei de "teorie a cunoașterii". De altfel, numeroși epistemologi contemporani confirmă faptul că nici știința nu respectă acești parametrii. În special "supratemporalitatea" nu mai constituie de mult o temă majoră
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
majusculă) "se adresează unui Cititor abstract, unei conștiințe impersonale, rațiunii pur și simplu"87. În aceiași termeni se poate discuta despre proiectul criticist sau despre proiectul fenomenologiei. Este adevărat că o filozofie care se dorește a fi științifică nutrește ambiția "impersonalității", proprie științei. Dar simplul fapt că vorbim despre o apartenență (de exemplu, filozofia lui Hegel, filozofia lui Kant) dovedește zădărnicia unei asemenea ambiții. De altfel, pe parcursul lucrării am arătat cum o Weltanschauungsphilosophie contravine atât modelului totalității ce guvernează filozofia continuității
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
specificul. Abia din acest moment ea poate fi interpetată ca Weltanschauung. Proiectul lui Dilthey are tocmai această semnificație: prin faptul că i se spune că înseamnă altceva decât știința, filozofia este chemată să-și abandoneze vechile ambiții, care vizau o "impersonalitate" și o "supratemporalitate" proprii științei. În definitiv, prin renunțarea la modelul metafizicii clasice și opțiunea pentru Weltanschauung-sphilosophie (al cărei proiect este elaborat chiar pe baza datelor oferite de metafizica tradițională), Dilthey urmărește să-i redea filozofiei istoricitatea și să o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trebuie să înțelegem prin aceasta nu atât <<imaginea naturii>>, cât imaginea raporturilor noastre cu ea"113. Dacă admitem că absența unei neutralități ideale nu îngrădește accesul la adevăr nici măcar în ordinea științei moderne, punând sub semnul întrebării vechiul deziderat al "impersonalității" despre care vorbea Husserl, cu atât mai mult subiectivitatea n-are de ce să mai sperie astăzi vreun filozof. Cioran, a cărui atașament față de Lebensphilosophie este mai presus de orice îndoială, susține că în definitiv, "experiențele subiective cele mai adânci sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aproape orice tip de comunitate veritabilă nomenclatura familiei este proeminentă." (Nisbet, 1993: 48) Fundamentală pentru forța comunității este imaginea reală sau închipuită a antitezei existente într-o aceeași structură socială între relațiile comunitare și cele non-comunitare, care prin relativa lor impersonalitate și anonimitate luminează strânsele legături personale ale comunității. Familia reapare și la Nisbet ca arhetip al comunității, ceea ce provoacă din perspectiva abordării noastre. Dacă s-ar specifica că este vizată (fie și doar ca preponderență) familia tradițională, lărgită, afirmația ar
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
obsesivă dar întemeiată de oferire a unei definiții bazate pe structură. Una dintre consecințele acestui efort este impresia conform căreia comunitatea reprezintă o modalitate tradițională de relaționare, contrastantă cu formele sociale aparținând modernității. Structurile sociale ale societății industriale caracterizate prin impersonalitate, urbanizare, raționalizare și centrarea pe clase sociale nu mai au multe în comun cu modul tradițional de relaționare. Și totuși comunități există și astăzi, ceea ce dovedește existența unor maniere în care nu neapărat ele s-au adaptat schimbărilor sociale, ci
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
morală. Dacă în procesul socializării valorile sunt vehiculate în vederea internalizării lor la nivelul noilor generații, instituționalizarea este intim asociată cu realizarea valorilor. Astfel, instituțiile sunt foarte importante pentru realizarea ordinii, a coerenței, stabilității, integrării. Ele introduc un anumit grad de impersonalitate, obiectivitate, care reduce subiectivitatea umană, îndreptată poate natural către reversibilitate. Instituția ar fi de altfel termenul mediu într-un algoritm ce merge de la organizație la comunitate. Ea se naște odată cu adoptarea statutului său și se legitimează în raport cu elementele, acțiunile ce
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
afacerile private mai secrete. Înainte, secretizarea era legată de izolarea spațială. Astăzi, cel mai bine te ascunzi în locurile aglomerate. Societățile secrete sunt o soluție pentru a scăpa de pericolul pierderii identității. Ar fi o autonomie față de invadarea intimității, față de impersonalitate și eterogenitate. Individul, cu cât devine mai "personalizat" în raport cu societatea secretă, cu atât devine mai "depersonalizat" în ordinea socială mai largă. Societatea secretă are un motiv aristocratic: permite separarea față de acele calități care identifică pe oricine și deci pe nimeni
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
secolului al XIX-lea s-a accentuat distincția dintre activit((ile publice (( cele private, cele dint(i fiind privite (n maniera (n care erau tratate activit((ile pe pia((. În acest context, noțiuni ca ra(ionalitate, interes individual, func(ionalism, impersonalitate c(p(tau tot mai mult sens. Toate aceste modificări care s-au petrecut în organizarea socială a Americii, alături de numeroase altele aparținând aceleiași categorii, au condus la schimbări notabile în privința tipurilor de structuri și relații specifice comunităților. Aceasta nu
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
curentă este societate, ceea ce nu ne spune nimic, atât timp cât comunitatea este în definitiv parte a societății "Gesellschaft adună importanța sa tipologică de când îl vedem ca pe un tip special de relație umană, una caracterizată de un grad ridicat de individualism, impersonalitate, contractualism, și provenind din voință sau din interes absolut mai degrabă decât din complexul constituit din stările afective, obișnuințele și tradițiile ce definesc Gemeinschaft" (Nisbet, 1993: 74). Tönnies convertește dezvoltarea europeană într-o tipologie valabilă pentru orice societate trecută sau
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
societate trecută sau prezentă, europeană sau nu. Dezvoltarea societății europene a fost de la uniunile gemeinschaft la asociația gemeinschaft, apoi la asociația gesellschaft și, în final, la uniunile gesellschaft. Primele trei faze ale dezvoltării reflectă o individualizare crescută a relațiilor umane, impersonalitatea, competiția și egoismul devenind treptat tot mai dominante. A patra fază reprezintă efortul societății moderne de a recupera prin tehnici de relaționare umană, securitate socială și asigurarea locului de muncă -, în contextul unei corporații private sau publice de gen gesellschaft
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
epic. Fiecare din aceste trăsături îl depărtează mai mult sau mai puțin de garanția credibilității. Putem asocia, așadar, programului realist (și naturalist) expresia împotrivirii față de ceea ce a fost considerat "romanescul" literar. Verosimilul, credibilitatea imaginii asupra lumii înfățișate sînt corelate cu impersonalitatea viziunii, cu o omnisciență rece, fără alunecări emoționale. "Romanescul" se studiază încă, pentru că în opoziție cu acest registru, care a căpătat și alte etichete, printre care cele de lirism, panlirism, poezie a afectelor etc., în opoziție cu el se definește
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
portretistic, capacitate imaginativă), valori care, contribuind în mod esențial la păstrarea interesului pentru o operă altminteri perisabilă, trebuie totuși apreciate „în funcție de gradul lor de polarizare în jurul valorii teoretice”. Pentru C., vocația critică se deosebește de vocația creatoare prin tendința către „impersonalitate”. Iar figura critică exemplară în această privință este Titu Maiorescu. Suita de articole din „Familia” (1967), intitulată Titu Maiorescu și cultura română, operă definitorie pentru gândirea lui C. (publicată în volum postum, în 2000), reprezintă atât o lucrare de istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
lui Mateiu I. Caragiale”, T, 1977, 11; Mihăilescu, Conceptul, II, 228-234; George, Sfârșitul, III, 179-189; Tomuș, Mișcarea, 284-287; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 299-304; Felea, Prezența, 123-127; Adrian Marino, Ovidiu Cotruș. „Critică pe stil vechi”, TR, 1983, 37; Nicolae Manolescu, Drumul către impersonalitate, RL, 1983, 20; Gheorghiu, Reflexe, 135-138; Iorgulescu, Prezent, 264-267; Regman, Nu numai, 206-207; Cornel Regman, Ovidiu Cotruș monografist, F, 1993, 10-11; Viorel Gheorghiță, Amintiri și omagiu, F, 1993, 10-11; Grigurcu, Peisaj, I, 73-79; Ierunca, Subiect, 173-179; Simuț, Incursiuni, 95-103; Negoițescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
două moduri. Primul este acela care consideră că efectele neașteptate ale organizării (precum existența centrelor de putere paralele) sunt, de fapt, niște "aberații". Al doilea, propus de autori, este acela de a vedea coerentă ansamblului, care manifestă o "logică a impersonalității și a izolării indivizilor". Conform acestuia, până și o descoperire aparent de neînțeles, cum este aceea a inexistentei grupurilor informale, capătă un caracter de raționalitate, o dată ce înțelegem că indivizii au tendința de a folosi grupul formal că pe un fel
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
să refuze să prezinte o imagine de sine pătată de inferioritate devalorizantă. Fără îndoială, acesta este motivul pentru care sensibilitatea la mărci este afișată cu atâta ostentație în mediile defavorizate. Prin marca de care s-a atașat, tânărul iese din impersonalitate, el vrea să arate nu o superioritate socială, ci participarea nemijlocită și egală la jocurile modei, ale tinereții și ale consumului. Bilet de intrare în modelul de viață „modă”, teama de dispreț și de respingere umilitoare de către ceilalți activează noua
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
emancipatoare și hedonismul cultural și-au dat mâna pentru a ruina conținutul afectiv al sexualității, reducând-o la nivelul unei deprinderi tehniciste, la niște relații contractuale jalnice și depoetizate, golite de imaginație și de afect 48. În vreme ce „dezerotizarea lumii” și impersonalitatea raporturilor cu semenii câștigă teren, faza III îi transformă pe oameni în purtători ai carenței de iubire, în automate incapabile să lege între ele relații afective autentice 49. În vitrina cu trofee a lui Superman ar putea figura acum și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
prin birocrație se atinge perfecțiunea, dat fiind faptul că principalele ei caracteristici sunt: "ierarhia clar definită, o înaltă diviziune a muncii, înalt grad de specializare, reguli precise privind sarcinile și drepturile lucrătorilor, proceduri riguros prescrise, sistem centralizat de documente scrise, impersonalitatea relațiilor în cadrul organizației, promovarea pe bază de abilitate și de cunoștințe de specialitate" citat după: N. Postăvaru, Decizie și previziune, București, Editura Matrix Rom, 1998, pag. 15. Gradul de birocratizare a unei organizații depinde de intensitatea aplicării caracteristicilor de mai
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
cerut-am de la zodii, Codru și salon, O, -nțelepciune, ai aripi de ceară!), îmbogățește informația privitoare la geneză, surse, influențe, paralelisme, desfășurând un aparat de erudiție impresionant atât prin conținut, cât și prin stilul redactării, exemplar prin claritate, exactitate și impersonalitate. Chiar dacă noile abordări comparatiste vor distribui altfel accentele, materialul prezentat rămâne în continuare util. Aceeași bogăție de informații este învederată de ediția poeziilor de factură populară, de la textele culese și păstrate ca atare până la cele eminescianizate definitiv. Notele și comentariile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
Ilarie Voronca într-un flux unitar și coerent, urmând unei logici specifice. Ceea ce trebuie evidențiat în sensul individualizării atitudinii lui Voronca în contextul programului general-avangardist pentru care militează este patosul angajării sale, pe un parcurs care merge de la o anumită impersonalitate inițială (în primele manifeste, tipărite în revistele 75 H.P., Punct și Integral - în linia detașării „obiective” promovate de orientările constructiviste) către o asumare tot mai evidentă a propozițiilor programatice, transformate într-un discurs confesiv oscilând între fervoarea și entuziasmul adeziunii
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]