2,882 matches
-
pentru a-l determina să se hotărască, întrucît tergiversarea e primejdioasa foarte. S-a dus la Palat și a aflat din partea lui Urdăreanu că regele încă nu s-a decis, trimițînd suveranului prin același Urdăreanu, o notă prin care îl implora să ia hotărîre neîntîrziata, el, Pop, considerîndu-si încheiată misiunea. De abia la 4 septembrie regele l-a convocat la Palat pe generalul Antonescu. Pop nu știa că, între timp, Antonescu a avut întrevederi cu Maniu și Dinu Brătianu, cu care
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
negație ("Șunt eu, omul fără de însușiri pe curînd/ pe ecrane...") sînt singurele potrivite pentru cel care, din festinul unei orbitoare potențialități adăpate cu dulci iluzii, a căpătat doar fărîmiturile unui prezent dezamăgitor și restrictiv; un prezent derutant pînă la a implora, precum un poem mai vechi: Da un titlu la viața asta". Deambularea plictisita a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite de sens, stinse sau
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
întors să îl recapăt, cu toată sila, cu tot dezgustul pentru acea femeie, pentru acea jalnică cocioabă. Am bătut în ușă ascultîndu-mi bătăile inimii, apoi, cu ochii plecați să nu o mai văd, mai mult șoptind, am rugat-o, am implorat, i-am cerut unica mea avuție, dar totul a fost zadarnic, mi-a repetat într-una, cu acea strîmbătură care vroia să fie un zîmbet, că nu a văzut, că nu a găsit nici un ceas. Am plecat umilit, cu dorul
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Apoi începe și el să mă cheme,/ Pe numele mic, și mi-e frică să strig,/ Aurelian, împăratule dă-mi mîna,/ nu-mi pasă că lipsesc trei oase din ea" (Aurelian, împăratul). Nu mai puțin spectrală e făptura femeii care imploră iubirea: Acum neclintit rămîi și strig,/ Doamne, de ce nu ai făcut atunci/ Să vină cineva să-i dea de veste/ Să se apropie cu ochii-nchiși/ Că trupul meu asemenea ielelor este?" (Asemenea ielelor). Stihia morții suflă cu putere, împietrind
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
logica ilogică a înlănțuirii onirice: "Am văzut apoi un eșafod uriaș pe care era tras pe roată însuși Horea, dar lângă el mai erau și alții care nu păreau oameni în carne și oase, ci fantome scheletice, strigoi fără consistență, implorându-i pe călăi, pe împărați și arhierei să-i lase să bea sângele jertfitului. Nimeni nu-i lua însă în seamă. Râdeau, târând în hău tot eșafodul împreună cu roata torturii care părea un soare al mai multor galaxii..." Trebuie să
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
avînd drept rezultat ruperea lanțului sărăciei (printre măsurile luate va figura și "planul de radiere a datoriilor țărilor sărace și foarte sărace). Altminteri, lumea ar putea semăna, la un moment dat, aidoma Curții Miracolelor, populată de cerșetori cu mîna întinsă, implorînd... Iar sărăcia s-ar schimba în "sărăcia sărăciei", adică în mizeria condiției umane, universale. Cea mai expresivă școală, și convingătoare, a globalismului, este chiar mediul înconjurător, rama tabloului - atît de diverse - în care viețuim. "Ștergerea datoriilor" e ABC-ul noului
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
permanent, cerșesc cu strigate stinse pentru orez sau sare și ulei. Și cînd călătorul le dă bănuții, din sat au și venit alte cete "purtîndu-si rătăciți și triumfal bolnavii, schilozii, ochii, agonicii. Glasurile erau răgușite și gîngave. Dumnezeu știe ce implorau și demonstrau în bengali". A dat bîr cu fugiții pentru a scăpa de coșmar. A trecut, în sfîrșit, cu trenul peste fluviul sfînt al Gangelui. Și, de aici, se îndreaptă spre Benares, o cetate feerica, neverosimila și nostalgica. Aici e
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ la minciună țesuta ăntre tine și lume,/ ea, micuța iapa fumurie,/ care ati apară imaginația/ când sloiurile o iau la vale./ O vei strigă atunci an gura mare/ și an copite aurite o vei implora să danseze/ peste ceea ce numai viața nu s-a numit.// aȚe duci să-ți ăntămpini destinul?/ Atunci nu-ți uită biciul!a// Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ an hăul din care ai fost izgonita/ pentru plăcerile
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
ce urmărește el cu un asemenea comportament, dar și să aleagă el momentul prielnic de negociere cu copilul, deoarece, așa cum afirmă Morrish „Dacă negociați acum cu copilul pentru ca el să facă ceea ce trebuie, mai târziu o să ajungeți să vă rugați/implorați". Citește mai multe pe performante.ro
Părinți de succes: Cum îi domină copiii pe adulți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25508_a_26833]
-
în aparență) roman al acestuia: Drum fără pulbere. Această carte, constată criticul, e mai puțin „coruptă” decât o reține, în genere, opinia curentă. Căci autorul a scris-o „rugându-se”, conștient, deci, de gravitatea erorii pe care o comite și implorând totodată clemență. Ca și Cronica..., și Drum fără pulbere e un roman-palimpsest. Cu deosebirea că, dedesubtul pojghiței, aici nu se mai află un bogat inventar de trimiteri livrești, ci o nebănuită fermitate morală. Citită cu creionul în mână, cartea își
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
și-ar fi dorit-o drept noră, Lucia sinucigașa de-acum un an, fie că vorbește despre propria-i mamă, moartă și ea tot cu un an în urmă - și ne-o prezintă calm și trist, dar fără patetism. Rostește, imploră, cântă, declamă pe versurile lui Pasolini despre mamele lașe, mediocre, feroce, dedicând poezia pasoliniană celor două femei dispărute. E o poezie ce frizează insuportabilul, tulburător de adevărată însă. Ce spune Pasolini despre mame? Că-s lașe cu toate crescându-și
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
de înălțime/ Ce destramă lărgimi temătoare” etc. (Reflexe). E adevărat că-i place și să joace pe instabilitatea feminină, deși în general, ca toate suferitoarele, e mai degrabă patetică decît cochetă; dar uneori mai prestează și ea: „Fugi ispită! Te implor!/...// Sărută-mă ispită, dăruiește-mi pasiune” etc. (Ispita). Nu se dă-ndărăt nici de la clipe mai fericite, puține, ce-i drept, dar măcar pune suflet (și trup, firește) în ele: „Farmecul nopții era triumful voluptății/ Pămîntul răscolea pasiunea cu aroma
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
cu scopul de a se masturba, dar jucăria sexuală a rămas blocată. Bărbatului i-a fost rușine să se ducă la spital și însă după câteva zile a început să se simtă rău, scrie Daily Mirror. Un prieten l-a implorat să se ducă la spital, însă bărbatul a refuzat chiar dacă era foarte slăbit și nu se mai putea ridica din pat. În cele din urmă, prietenul său a chemat ambulanța care l-a dus de urgență la spital. Nigel Willis
Un bărbat a murit după ce și-a introdus un vibrator în anus. by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/21560_a_22885]
-
aleatoriului și arbitrariului care permit conviețuirea unor elaborate studii dedicate prozei lui Hermann Melville ori Vladimir Nabokov cu improvizații pe tema trupului masculin, de pildă, ori a dansului și feminității, a bătrîneții sau a frigului. Un volum de asemenea proporții imploră o structură, aproape orice fel de structură, altminteri e de necitit. Prin urmare, textele sînt împărțite în mai multe părți, tematic de cele mai multe ori, dar și cronologic. Probabil cea mai consistentă, din punct de vedere al acelei opoziții implicite, la
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
intru în Adunare, mă oprește un om tulburat, care voia să-mi ceară ajutor și sprijin. - Avem nevoie de bani, îmi spuse el. În accentele acelei voci am recunoscut vocea ciudată a lui Bergson, o voce care poruncea părînd că imploră. - Pot să-i cer delegației române să voteze pentru suma de care avem nevoie ca să completăm creditele necesare Comisiei de Cooperare Intelectuală? Bergson putea conta pe admirația fără rezerve a majorității românilor; am avut deci bucuria să-l asigur anticipat
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
dura" și că ea îi va cere sacrificiul, Orfeul contemporan își întrevede ispășirea în impersonalizare (o sinucidere simbolică a eului orgolios): "aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere/ ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind/ nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
tematice și de competență. Iată că, substituindu-se miticului Moise, d-na ministru ține în seif timp de patruzeci de zile lista cu titlurile aprobate, iar când editorii, intrați în criză de timp, îi trimit adresă după adresă, rugând-o, implorând-o, somând-o să facă publice numele editurilor câștigătoare, vine lovitura de teatru: d-na Andronescu anunță ritos că, din proprie voință, reduce la doar trei numărul manualelor aprobate pentru fiecare disciplină! Că ministresa n-are în descrierea fișei de
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
ameliorase. Și el avea isprăvit manuscrisul lucrării sale Arta prozatorilor români. Nimic n-ar fi fost mai simplu, înainte, să-și găsească editor. Acum, din nefericire, nu găsea. Bunul său coleg și prieten N. Bagdasar, directorul Editurii Casa Școalelor îl implora ca nu cumva să-i lase manuscrisul pentru că îi era teamă să riște publicarea. Mai ales că lui Vianu i se refuza, încă din 1939, titularizarea ca profesor continuînd să rămînă (din 1927) conferențiar. Nici Petrovici nu considera că Arta
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
stă sub semnul bătrînului Pan, nebun și textul întoarce obsesiile poetice ale vremii (establishmentul anilor '70-'80) în ironie: "Era război de muște în fereastră./ Din astă price nu vedeam în lume,/ Dădeam cu barda-n ușă, făceam spume,/ Vă imploram din ochi pe dumneavoastră", "Să-i spun c-am învățat să scriu răvașe,/ Că strîng căței orfani și-i cresc cu milă,/ Că port medalii dulci pe gulerașe/ Și nu-mi mai este chiar atît de silă// Da carapacea existențială
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
a început să cântece cu patos "Zornăiți, voi lanțuri grele/ Care m-ați cuprins..." Mulțimea a început să chiuie, în timp ce femeile, despletite, jeleau cu vorbe grele. Când în ușa Poliției și-a făcut apariția temnicerul, una din mame l-a implorat "mai lasă-i, să-i vedem, c-au venit de bunăvoia lor. Mai lasă-i să-i mai tragă odată prin cameră..." Femeile au izbucnit în hohote de plâns, iar bărbații huiduiau. Dincolo de încărcătura sa epică, episodul conține un mesaj
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
volubilă, versată și, totuși, atât de delicată, ei bine, toate acestea și încă multe altele sunt memorabile. Așa cum memorabile sunt cele câteva personaje pasagere cum e bătrâna trecută de 90 de ani care vorbește pe drumuri cu moartea, ademenind-o, implorând-o, blestemând-o că nu mai vine să-i dea odihna și liniștea. Prima parte a romanului este o pendulare între reconstituirea adolescenței plină de erotism, abstrasă istoriei care se insinuează însă de fiecare dată în fantele istoriei personale a
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
semnată de o parte dintre angajații Teatrului Național prin care i se cerea premierului Tăriceanu să fie păstrat în funcție Dinu Săraru. Aceștia și-au semnat scrisoarea. Alți angajați ai aceluiași teatru au alcătuit, la rîndul lor, o scrisoare deschisă, implorînd ca Săraru să fie debarcat. Scrisoarea nu era semnată. Nu sînt deloc de acord cu cei care vor ca Dinu Săraru să fie reconfirmat în funcție, dar mă plec în fața semnăturilor în clar, puse pe acea scrisoare deschisă. Au ajuns
Scrisori deschise către Mona Muscă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11963_a_13288]
-
STATUIE ÎN AMURG, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui solitare se ridică de aici sau de nicăieri nimeni nu le mai vede nimeni nu le
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
strigat de piatră, strig azi despre lutul pătimirii noastre cum a mistuit atâtea vremi și atâția Prometei... Citește mai mult Statuie în amurgSi iată-mă la capătul zileiincremenit în lutul meupăzind ritualuri profanela picioarele mele, alte statui solitarecu brațe descarnate implora un cer pustiuși cu lacrimi de piatrăpovestesc un timp de jaleStatuile se clatină. Statuile cad.Se fac iarăși lut.Alte statui solitare se ridicăde aici sau de nicăierinimeni nu le mai vedenimeni nu le mai vreanu-i nimeni să le iertesufletele
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
va face țara troacă de porci, cam așa cum se întâmplă pe la noi, unde alegătorii demonstrează cu exemplară regularitate că nu știu ce vor, pentru ca mai apoi, când nu mai este nimic de făcut, să înjure și să-și care pumni în cap, implorându-l pe Dumnezeu să le dea mintea românului de pe urmă. Occidentalii nu sunt naționaliști, ci ultranaționaliști - abili, civilizați și necruțători în relațiile cu străinii de la care n-au ce stoarce. La noi este deosebit de activ principiul care pe care. Iar
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]