232 matches
-
pe pictori pentru meseria lor care nu le dă atâtea eforturi și angoase precum scriitorilor.” Iubirea este o artă pe care încă n-a deprins-o deși i se consacră toată viața. „Învață-mă să iubesc!” este strigătul ei de implorare către Maria, mama îndurerată., scrie în 4 aprilie 1999. Moartea este o ieșire din lume, uneori o împrospătare a lumii. Rene al ei moare la timp, cu proiecte rotunde, împlinite, chiar dacă ea trăiește cu gândul la el, îl visează. Ea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
feroce, care clamează împotriva desfrânatei dansatoare Chimena ca Ioan Botezătorul împotriva Herodiadei, dar îi cade victimă. Cuprins de remușcări, indignat, Apollonius blestemă lumea decăzută și, drept urmare, cetățenii Alexandriei încep subit să moară. Îngroziți, cei rămași în viață încearcă și prin implorări, și prin violență să-l determine să ridice afurisenia. Făcătorul de minuni rezistă, însă în cele din urmă se lasă înduplecat de Chimena, care îi declară public iubire, apoi dansează frenetic, înnebunind mulțimea. Totuși, Apollonius o lasă pe Chimena să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
aspirațiile sale spre absolut, poetul își caută salvarea prin moarte și simte "nepăsarea tristă" și "voluptatea morții". În final, depășind forma elegiei, unele versuri amintesc de trecerea în neființă, de regăsirea propriei identități. Într-o tonalitate de blestem, de rugă, implorare, dorință de a intra în condiția inițială, într-un plâns de proporții cosmice: "Piară-mi ochii tulburători din cale,/ Vino iar în sân, nepăsare tristă;/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă! " În timpul vieții, omul are posibilitatea cunoașterii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
viața celuilalt, în cazul de față, a Mirandei. Care, la rândul ei, nu pregetă să-i reproșeze hramul necrofil, vocația de a desînsufleți tot ce atinge. Prizoniera va încerca toate formele omenești de a-l convinge s-o elibereze, de la implorare la isterie furibundă, de la greva foamei până la muțenie. Toate formele de evadare vor eșua, inclusiv încercarea de a-l ucide cu o toporișcă. Și ce e mai trist, întregul arsenal al Mirandei de a-l trezi la realitate, de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
exigența absolută a dăruirii ar apărea în absența veștii despre biruința vieții asupra morții ar deveni un decor al absurdului. Mântuirea în Iisus Hristos nu se oprește la momentul răstignirii pe cruce, dacă acesta nu s-ar termina printr-o implorare către Tatăl a iertării celor care „nu știu ce fac”. Darul adus de Fiul lui Dumnezeu e confirmat nu prin moarte, ci prin coborârea la iad - care, pentru pământeni, este adevărata icoană a Învierii. Aceasta aduce tuturor iertarea. „Învierea, nu moartea este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o fetiță după mama ei, dacă nu cumva a primit vești rele de acasă, de la părinții lor (la știrea morții lui Menoitios, numit primul de Ahile, sau a lui Peleu, amândoi s-ar întrista foarte tare). Apoi, după admonestarea și implorarea lui Patrocles, începe să cedeze, chiar dacă nu de tot: îl trimite pe el. În momentul acesta, Ahile este cuprins pentru o clipă, sub forma unei rugi adresate lui Zeus, de o visare intensă și atroce, de viziunea crâncenei apoteoze a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pentru o idee sau pentru interes superior, general, s-a văzut adesea la creștini: mame care și au încurajat copiii să sufere totul și să moară pentru credința lor creștină. Sunt cazuri în care îndemnul acesta a luat forma unei implorări. Pe cât de mare era durerea și rușinea părinților păgâni, când copiii lor creștini mureau martiri, pe atât de mare era dorința și bucuria celor creștini, ca fiii lor să aibă parte de coroana de martiri, cu care intrau în rândul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
coafat. Dar forma feței și a capului, precum și privirea transmiteau o comunicare directă, intactă, dinspre trecut către prezent. Începu să murmure ceva: — O... e... Era limpede că știa cine sunt. Emise încă un „O!“, privindu-mă cu un fel de implorare oarbă, îngrozită. În cele din urmă am reușit să șoptesc: „Vino, vino!“ și trăgând-o din nou de mânecă, m-am întors, luând-o spre biserică. Nu am încercat să merg alături de ea. M-a urmat, la câțiva pași în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plângă, pleoapele i s-au închis pe jumătate, iar fruntea a căpătat acea înfățișare brăzdată, pe care i-o mai văzusem cândva; numai că toate aceste prefaceri nu păreau datorate șocului sau unei triste bucurii covârșitoare, ci exprimau vinovăție și implorare. În același timp și-a întins inconștient mâinile, dar nu ca pentru o îmbrățișare, ci ca pentru o rugă. Am remarcat toate acestea într-o clipită și m-am simțit rănit, aș fi vrut să-i strig „oprește-te, oprește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nevoie și, de fapt, mi-au ignorat cu totul întrebarea. Titus intră în bucătărie și Hartley îl urmă; se așezară la masă, ținându-se de marginile ei și uitându-se unul la celălalt cu chipuri frământate. Fața lui Hartley exprima implorare timidă și teamă, a lui, un soi de milă rușinată și dezgustată. Plutea prea multă suferință în acea încăpere, se percepea ca o barieră fizică. Stăteam urmărindu-i, dorind să-i ajut, să-i întrerup. N-ați vrea să mâncați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru el a fi asemenea lor reprezentând un pisc a cărui cucerire își merită sacrificiile. Cazul special al suferinței trupești pentru ceilalți, al sacrificiului întru martirizare nu presupune inexistența instinctului de protejare a propriei ființe, absența tendinței de căutare și implorare a unei posibile stingeri ce ar veni să anuleze atrocitatea durerii corporale. Aici acest instinct, această tendință există într-un mod veritabil dar măreția inexprimabilă a spiritului celui care se sacrifică pentru ceilalți impune peste logica resorturilor de conservare corporală
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fundamentală pentru trăirea mistică. Aici chipul sau acțiunea evocată survin dintr-un fond crepuscular ce se deschide și le permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra picturii ca degajări revelatorii ce irump profetic din întinderea veșnică a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-planului pulsează adevărul atemporal și aspațial ce răzbate privirea credinciosului fundamentând
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin păcat și îi înfățișează semnificația acestui act în contradicție cu binefacerile lui Dumnezeu. Văzând această separare de divinitate, omul dorește să refacă alianța încălcată și să reia dialogul întrerupt. O face printr-un act de încredere, de adorare, de implorare, de supunere și de mărturisire. Prin recunoașterea greșelii, el se deschide și își mărturisește credința în bunătatea infinită a lui Dumnezeu. Nu este doar o simplă recunoaștere a vinei, ci o „autorecunoaștere” a omului în stadiul în care a greșit
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dar cu sens oarecum diferit, Nae Ionescu și Mircea Eliade), cînd devenirea este suspendată, cînd se petrece "împotmolirea în inerta și posaca monotonie, în absolutul stagnării, acolo unde verbul însuși se împotmolește, neputîndu-se înălța pînă la blasfemie sau pînă la implorare"133. Care ar fi, totuși, semnele unei asemenea viitoare degradări nu atît de limpede operaționalizată de Cioran? Înainte de toate, "insensibilitatea față de propriul destin", apoi indiferența și chiar incapacitatea de a lăsa urme, de a-ți marca trecerea printr-un siaj
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
la "marile "scene" clasice": Cînd sufeream atît din cauza unei priviri, nici nu-mi puteam închipui între mine și ea vreuna dintre aceste scene excesiv patetice, durabil aplaudate. Nu puteam vedea între noi o discuție ca în piesele de bulevard, cu implorări, cu explicații, cu stăruințe de a se împăca." Urmează expunerea subiectului unui film "în care nevasta își umilește îngrozitor bărbatul", situație care sfîrșește într-un compromis de neconceput pentru erou. Corelativul teatral /cinematografic este prezent pentru a scoate în relief
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
președinte al partidului. Dar în 1953 guvernul francez n-a vrut să se lase antrenat în curentele federaliste italiene; făcînd o călătorie la Roma, în februarie, Bidault nu a făcut mai mult decît cîteva declarații de intenție; nimic concret, în ciuda "implorărilor" lui De Gasperi într-o scrisoare adresată lui Bidault la 3 aprilie. Degeaba publică Guido Gonella în organul oficial al democrației creștine, Il Popolo, din 14 mai, un articol entuziast despre "cadrilaterul DC" alcătuit din De Gasperi, Adenauer, Bidault, Van
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
necazurile. Răul vine de la om, nu de la Dumnezeu. Se recomandă ignorarea celor răi și concentrarea asupra aspectelor esențiale ale relației cu Dumnezeut. Cel drept duce lupta lui Dumnezeu împotriva răului, iar voința lui Dumnezeu va învinge. Psalmii sunt bogați în implorări și rugăciuni ca Dumnezeu să intervină și să instaureze calea adevărului. Virtuosul se detașează de propria nenorocire pentru a purta o luptă divină împotriva răului, având ca orizont speranța biruinței în viitor. În rugăciunea sa, el îl simte pe Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a salvat opera de orice intruziune de natură morbidă. În ce pagină, a operei lui, se poate ghici drama de dincolo de pagină? În nici una. Eminesciana este o capodoperă de întrebări chinuitoare, de suferințe, de strălucitoare momente de bucurie, de tragice implorări filozofice; toate, însă, în cadrul unei limpezimi mintale perfecte. Nici Jack London, cu o existență de un tragism impresionant, nici Hemingway, dezechilibratul alcoolic și psihotic, nici o sumă de alți aristocrați ai suferinței psihiatrice, nici Creangă, epilepticul, nici Lamartine, alt epileptic, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trebuie să se roage cu aceleași dispoziții ale Inimii Mariei. Să avem aceeași privire a ei, ca acolo în sala Cinei de Taină, pentru a contempla Sfânta Ostie, aceeași dorință a ei de a preaslăvi Sfânta Ostie, forța ei de implorare în rugăciune, simplitatea ei pentru a vorbi despre Sfânta Ostie, și de a cânta, cu vocea ei, cântul Magnificat. Va trebui să ne amintim că, Maria, este mijlocitoarea tuturor harurilor și să fim conștienți că vom fi transformați în Isus
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și pe care Goethe se mândrea a-l reciti măcar o dată În fiecare an? Vor fi avut ochi pereții acestei odăi, să-i vadă farmecul nespus al pudoarei ofensate, violentate și resemnate? Spaima și teroarea din ochii ei plini de implorare? Părul frământat și des pletit până peste coapse? Sânii, albi și zbuciumați, feriți pe cât se poate? Pulpele strânse și ghemuite În jurul ranei reve latoare? Numai sânge, lacrimi, zdrențe pe podele... Diminețile ce urmară unei asemenea isprăvi fură numai râs și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Maria", 1913), cu alte cuvinte, să nu mai trebuiască să aibă postura de cerșetoare umile și lacrimogene în fața bărbaților. Să nu mai recurgă la strategii emoționalexe "„emoțional" care le conduc într-un cerc vicios: cu cât recurg mai mult la implorări și lacrimi, cu atât par mai inapte politic. Dacă nu recurg la asemenea stratageme, nu sunt luate în seamă. Demnitatea cere verticalitate, rațiune și recunoașterea drepturilor. Femeile își pot forma caracterul și pot da seama de ce fac ele însele, doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
să uit că pe piața bunurilor necesare mântuirii, unde clientul e rege, cererea este cea care dă naștere ofertei. Clericul ascultă de laic, aceasta e chiar vocația lui. Îi este de ajuns să vadă privirile rătăcite, pline de o mută implorare, ale credincioșilor îngenunchiați în fața unei icoane reprezentând răstignirea lui Iisus, sau imperioasa docilitate a penitenților purtând în balans o mică cruce pe Via Dolorosa, pentru a-și da seama că ar fi fost cel puțin neplăcut să nu le satisfacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o dorise la nebunie, dar chestia era atât de grotescă și de prost concepută - pene negre și cărămizii, ochi bulbucați, cioc galben, ascuțit, care gângurea în continuu -, că nici eu, nici Jayne n-am vrut să i-o cumpărăm până când implorările fetei ne-au topit toată rezistența. Cum arătarea fusese epuizată în toate magazinele, am apelat la Kentucky Pete - foarte priceput în a obține lucruri de contrabandă - pentru a pune mâna pe una care fusese scoasă ilegal din Mexic. - Terby e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
despre disprețul pentru autoritate al unui tânăr emigrant și reabilitarea sa ulterioară), și din moment ce bănuiam că Robby n-ar fi subscris la o atare expediție decât dacă ar fi fost convins de Jayne (nici măcar nu voiam să-mi imaginez scena - implorările ei și smiorcăielile lui), nu mă așteptam ca el să cedeze fără lupte serioase, așa că am fost surprins cât de calm și de docil era Robby (după duș și un schimb de haine curate) când și-a târât picioarele peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cum de-am știut că vei spune un rahat ca ăsta? Însă nu era pic de ranchiună în vocea ei, și încă ne țineam de mâini în semiobscuritatea restaurantului. - Chiar vrei să fii aici săptămâna asta? întrebă Jayne. Era ca și cum implorarea mea din adâncul inimii - în genunchi, cu capul plecat - din cabinetul doctoriței Faheida se evaporase din memorie. Apoi m-am gândit: în timpul acelui discurs pasional te gândeai doar la tine? - Ce vrei să spui? Unde altundeva aș vrea să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]