227 matches
-
și o foaie, busola mea. Dispar încet toate slovele tipărite în minte și încep să văd firimiturile de praf întinse la soare pe gunoaie...mă cutremur. Parcă fiecare om, un cerșetor. Pe fețele lor a fost scrisă pentru prima dată implorarea. Ei stau doar în canalele cotidianului, vânduți efemerului, contopiți și supți de smoală, caută iubirea în material. Material pe care îl trag după ei, cu care râjgâie aleea sufletului, care îi presează și gârbovește, lipindu-i de astfaltul rece. Merg
FEBRUARIE 27, OLIMPIADA de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346425_a_347754]
-
Se opri buimăcit. Se frecă la ochi ca nu cumva să aibă vedenii, fiindcă oricât de tare era de înger parcă i se înmuiaseră picioarele. Își luă inima în dinți și se apropie de poartă: - Du-te, fă, dracului cu implorările tale diavolești! Lasă lumea să doarmă că mâine merge la muncă. Sau vrei să ne sperii cu bazaconiile tale? - Ha, ha, ha! Ai feștelit-o de data asta, Fierarule! Am să te aranjez! - chicoti zgripțuroaica continuându-și dansul demențial. - Poate
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TREZIȚI-VĂ OAMENI ! Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului În cupa sufletului lacrimi se strâng În oglinda inimii dureri se răsfrâng Ochii cer surd o implorare Lumii - cuprinsă de nepăsare. Omul de azi, omul de mâine Doar pentru el dorește o pâine. Indiferența, prostia, lenea veghează Și fără oprire se intersectează. Oameni, mai știti ce e cinstea, prietenia Ce e dreptatea, mila, mărinimia? Drenați-vă mintea
TREZIȚI-VĂ OAMENI ! de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378703_a_380032]
-
statut „mistic” sau „ocult”. Aceste puteri, care depășesc limitele omului de rând, se manifestă cel mai adesea În mod imprevizibil și nu pot fi „Înduplecate prin simple rugăciuni”. Deducem de aici că magia implică tehnici de acțiune (și nu de implorare, ca În religie), În măsură să influențeze forțele oculte. În sfârșit, aceste puteri sunt multiple, astfel Încât nu pot fi reduse la un singur centru „spiritual”, la o divinitate unică și atotstăpânitoare. Chiar dacă nenumărate, puterile care Însuflețesc universul nu sunt incoerente
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de concepțiile animiste primitive, unele societăți au ajuns să considere că o putere mai presus de om, supranaturală și impersonală, conduce universul. Magicienii au devenit preoți și și-au transformat tehnicile magice de acțiune directă asupra naturii În tehnici de implorare a ajutorului divin (rugăciunile și liturghiile). Prin lucrul asupra credințelor, acești preoți au ajuns la o Înțelegere mai subtilă a relației cu universul - gândirea religioasă. Ulterior, prin raționalizarea acestei relații, umanitatea, În segmentul ei cel mai avansat (adică societățile europene
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
așteptare, m-am surprins rugându-mă... Nu, nu era o rugăciune. Nu învățasem niciodată nici măcar una, fiindcă crescusem la lumina demistificatoare a unui ateism militant și aproape religios prin cruciada lui neobosită împotriva lui Dumnezeu. Nu, era mai degrabă o implorare diletantă și confuză al cărei destinatar rămânea necunoscut. Pomenindu-mă în delictul flagrant al acelui act neobișnuit, m-am grăbit să-l iau în derâdere. M-am gândit că, dată fiind impietatea vieții mele trecute, aș fi putut să exclam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poate concepe că atributele să desemneze o „parte” a lui care să fie mai „nobilă” că altă. 2) Există un Nume suprem și ne este cunoscut. Dar părerile sunt foarte împărțite. Acest nume ar fi: - Huwa, datorită neîntrecutei forțe de implorare a formulei Y" huwa, y" mân l" huwa ’ill" huwa, y" mân bihi huwiyyat kulli huwa. - All"h, căci divinitatea îl folosește pentru a se autodesemna, lui îi aparțin cele mai frumoase nume (cf. 7,180); dacă i se scoate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Poemele visului, 1906, Harpegii, 1907, Crini albi și roșii, 1917, Mozaic bizantin, 1918, Versuri, 1921). Poza pe care o cultivă multă vreme „harpistul” este aceea a unui trubadur nefericit, care își înstrunează, iar și iar, „liedul” afectuos, serenada palpitând de implorări, trista romanță, sub ferestrele „domniței” din impenetrabilul castel medieval. E un veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume de grații un salt în antica eră, unde delicatețea
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
să coexiste, chiar și în cadrul acelorași comunități umane, fiecare având, probabil, semnificații și ritualuri diferite, dar care trebuiau să marcheze năzuința omului spre împlinirea unor necesități, în primul rând materiale, dar depinzând de factori, de elemente superioare vieții terestre, iar implorarea forțelor benefice (poate de către orante, sau prin intermediul acestora), situate în exteriorul lumii cunoscute de către manifestanți (în cadrul procesiunilor sacrului colectiv) se realiza potrivit unor canoane proprii fiecărei comunități, dar cu caracter general în cadrul fiecărei civilizații (= culturi) arheologice, pe toată întinderea sa
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
a fi mediatoare între oameni și divinități ( C.-M. Mantu, 1993, p. 67) a fost atestată în creația artistică de la Scânteia-Iași, și din alte stațiuni cucuteniene. C.-M. Lazarovici (2006, p. 68) mai apreciază că brațele ridicate semnifică gesturi de implorare, poate chiar o invocare dinspre cer spre pământ, semnificând solicitarea ploii sau a altor favoruri cerești. Este evident faptul că însăși prezența orantei în arta neoeneolitică este considerată ca reprezentarea relației htonic uranic, dar poate și a unei relații speciale
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
sau afirmă în mod fățiș că acele îmbunătățiri ale vieții oamenilor care devin posibile numai prin schimbarea conduitei în viața de fiecare zi, prin afirmarea unei noi morale a muncii, a corectitudinii, a spiritului cetățenesc ar putea fi obținute prin implorarea bunăvoinței lui Dumnezeu. Ce altă semnificație pot avea chemări la practici religioase cum sunt cele ale grupurilor de inițiativă care utilizează formula „Dumnezeu salvează România” decât de a hrăni iluzia că situația economică și socială ar putea să cunoască o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
împotriva bulgarilor în 1876, reportajul relatează sec măcelul din Batak, unde zăceau mii de trupuri în curtea unei biserici. Copiii muriseră înfiorați de groază, fete tinere muriseră plângând și suspinând... Nu există lacrimi, nici plânsete, nici strigăte de groază, nici implorări de milă. Apoi adaugă: Recoltele putrezesc pe câmp, iar culegătorii putrezesc aici, în curtea bisericii. Orice schemă (inclusiv cea de mai sus) este aplicabilă parțial. Totul depinde mai ales de subiect, de virtuțile lui evocatoare sau narative, de forța și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
albastră. Chiar și de pe rândurile din spate oamenii vedeau cum oxigenul Îi părăsește sângele. Rozul i se scurse pe frunte, pe obraji, pe gât. Mai târziu, Obiectul Obscur se jură că Maxine se uitase la ea cu un fel de implorare În ochi, că văzuse lumina pierind din ochii lui Maxine. După spusele doctorilor Însă, acest lucru probabil nu era adevărat. Înfășurată În roba ei Întunecată și Încă În picioare, Maxine Grossinger era deja moartă. S-a prăvălit câteva secunde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acestea ar fi fost niște evenimente nemaipomenite și neînchipuite. Însă, acum nici o urmă de bucurie nu le lumina chipurile. Nu simțeau nici un avânt, cât de mic. Solii știau că această întrevedere avea loc din mila cardinalului care se înduplecase la implorările lui Velasco. Își dădeau seama că era o punte de flori clădită pentru a le porunci pentru ultima oară să renunțe. Astfel se sfârșea îndelungata lor călătorie. Nu le mai rămânea decât lungul drum de întoarcere care se întindea în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Hotărât, era prea mult pentru Balamber. Făcând încă un pas îndărăt, ca să se sustragă acelui contact ce-i făcea silă, trase sabia și, surd acum la strigătul lui Canzianus, o ridică să lovească, vrând să pună capăt acelui torent de implorări obositoare. Dar își opri mâna în aer: nu, nu-și va murdări sabia cu sângele unei ființe atât de mizerabile. Aceeași pedeapsă, ai spus? Bine. Fie cum vrei! Dădu imediat ordin să se ridice un alt rug, la câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
găsesc acolo unde te aștepți cel mai puțin. Ea Își ridică privirile de pe raportul meu. PÎnă acum citisem tot felul de expresii pe chipul ei, dar acum arborase una nouă, una pe care n-am mai văzut-o pînă acum: implorare... Marginile pleoapelor i se Înroșiseră, privea speriată, respira anevoie ca și cînd inhala aerul, dar uita să expire. Primele ei cuvinte au fost imperceptibile. Apoi, după o clipă spuse: — Există o legătură. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. Cursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aleasă de Nur pentru a simți durerile facerii. Am fost nevoit să ies târâș, să mă strecor prin grădină pentru a chema o moașă din vecini, care n-a fost de acord să se deplaseze decât după un ceas de implorări și plătită cu bani grei: doi dinari dacă e fată, patru dacă e băiat. Când a văzut fragila brazdă trandafirie dintre coapsele dolofane ale pruncului, mi-a strigat foarte înciudată: — Doi dinari! La care i-am răspuns: — Dacă totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
văzu pete de sânge aburind. Armura și hainele ce acopereau trupul neînsuflețit erau ale unui soldat roman. O mână strângea un pumnal plin de sânge. Cealaltă, cu palma în sus, întindea spre Valerius degetele mânjite de sânge, într-o grotescă implorare. Croncănitul neașteptat al unui corb deasupra copacilor îl făcu să tresară. Continuă să meargă; ocoli cu grijă o stâncă mare, acoperită de mușchi. Atunci auzi zgomotul metalic al lamelor ce se loveau una de alta și, ascunzându-se în spatele stejarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arătându-le urmăritorilor locurile unde se ascundeau cei pe care-i căutau, ca să-i vadă pe aceștia cum erau uciși în taverne, la terme, în lupanare... Peste tot curgea sânge, peste tot domnea confuzia, peste tot se auzeau strigăte și implorări. La luptă se adăugau festivitățile Saturnaliilor; războiul transformase sărbătoarea în adevărate bacanale. Curgeau râuri de vin, se devorau munți de mâncare, peste tot erau oameni care se împerecheau, vrând parcă să se bucure de toate plăcerile vieții înainte de a sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fac nici cel mai mic efort. Și mintea mea era liberă să tropăie fără rost, așa cum face mereu când nu e sub influența stresului sau plăcerii Gândurile mele dansează. Despre ce e vorba? Despre un dans al spaimei și al implorării, al veghii inutile. Cred că sufăr de o nouă boală a vacii, care te face să te întrebi dacă ești tu cel adevărat tot timpul, care face ca viața să-ți pară o șmecherie, un act, o glumă. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tot timpul. Tipul era șocat - asta era clar. Nu arăta ca un băiat bun. Nu arăta nici ca un băiat rău. Părea un tip slab, lipsit de bărbăție, victima pură. Mi-a fost dat să văd aceeași expresie vagă de implorare a ochilor și gurii pe fața unui mic curist zdrențăros de pe Sunset Boulevard, beat, șucărit, șontâcăind în căutare de ceva pileală. După băuturi și prezentări și câteva minute de vorbărie zgomotoasă, de parcă noi trei am fi fost zei sau maimuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și să intru în dormitor chiar în clipa când ea ieșea din cadă. Rămăsese goală lângă pat, pieptănându-și părul cu ambele mâini ridicate. Pete umede îi mai licăreau pe corp, ca oceanele pe glob. Am traversat camera într-o implorare împleticită. Am sărutat-o pe gât. Am îngenuncheat. — Te rog, am spus eu. Am auzit zgomotul făcut de pieptenele care îi trecea prin păr, muzica japoneză care reverbera din interiorul ei, zumzetul subțire al tăcerii. — Trei miare, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai fericit pentru igiena mea personală. Mi-am ridicat mâna - doar ca să-l avertizez, nu mai mult - dar Shadow s-a retras târându-se și s-a rostogolit pe spate, cu capul întors și picioarele încovoiate într-o expresie de implorare și spaimă. Atunci am înțeles că lui Shadow îi fusese frică de cineva care îi semăna, cineva mare, încordat și alb. Am îngenuncheat și l-am mângâiat pe pântecul fierbinte. Adulmecă tot ce vrei, am spus eu. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vin nechemate anume de mine. Vin, parcă, odată cu sângele clipelor mele, odată cu ticăitul inimii. Dar nu sunt pure. Nu le simt că vin din pustiirea sufletului, din pustia lui, în care biruind toate relele pot crede că am curățenia necesară implorării Domnului. Dar poate Lui nici nu-i plac astfel de rugăciuni. Poate mult mai plăcute Lui sunt spaimele sufletului meu, tremurul gândului în nopțile când, trezit brusc din somn, uneori după vise grele, mă întreb înspăimântat oare astfel mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și înconjuram masa unde era pusă Menorah lumânărilor aprinse și cântam: Oi ir kleine lechttelech, Ir derțehit geșihteleh, Maaselech un a țul. Ir geșichtelech, Winder fin a mul“. Cânta ocolind masa, cu mâinile înălțate spre tavan, într-un fel de implorare, cu cămășuța ridicată, lucind argintiu în pala de lumină strecurată printre draperii, o copilă zveltă, culegând parcă sunetele și cuvintele acelea ciudate ale cântecelului din nevăzutele crengi ale unui copac crescut dintr-odată în mijlocul odăii. O urmăream nesătul de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]