193 matches
-
și cu mâncarea: vom consuma din ceea ce ne oferă gazda și nu cerem altceva. Începem să mâncăm numai după ce gazda ne invită în acest sens. Este politicos să mâncăm tot (sau aproape tot) ce avem în farfurie. Este o gravă impolitețe și o jignire la adresa gazdei să nu ne atingem de mâncare. Dacă mâncarea este servită în platouri și trebuie să ne punem singuri în farfurie, vom lua din platou porția care este în dreptul nostru. Nu începem să răscolim mâncarea din
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
cadouri se despachetează când le primim, de față cu persoana sau persoanele de la care le-am primit. În nici un caz nu vom afirma ceva de genul: „Nu e ceea ce îmi doream” sau „Nu e prea grozav”. Ar fi o gravă impolitețe din partea noastră și o jignire la adresa celui care ne-a oferit cadoul. k) Dar în magazine cum ne comportăm? Întotdeauna în ușa magazinului vom da prioritate celor ce ies. În magazinele mici salutăm vânzătorul la intrarea cât și la ieșirea
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
să și-o construiască. Devierile de la discursul formal sunt permise mai degrabă celor situați în poziție de putere și sunt percepute ca popularitate sau ca lipsă de considerație pentru interlocutor; limbajul informal al celor în poziție slabă este asimilat cu impolitețea. În al doilea rând, există interacțiunile curente, în care poziția ierarhică, statutul, vârsta, cunoașterea reciprocă dintre interlocutori, tema de discuție sunt variabile care lasă interlocutorilor libertatea de a negocia gradul în care "se formalizează". Câteva diferențe dintre discursul formal și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în asimilarea cunoștințelor transmise de profesor, deoarece îl percep pe acesta într-o poziție de putere instituțională și informațională. Inhibiția de „a vorbi în clasă” orientează evaluarea spre forme de comunicare scrise, în defavoarea celor orale. 2.6.4. Politețe și impolitețe comunicativă Cultura favorizează anumite strategii ale politeții, care configurează în mod particular interacțiunea verbală. În accepție pragmatică, politețea desemnează ansamblul strategiilor comunicative care guvernează comportamentul interacțional al indivizilor, ansamblul opțiunilor comunicative de care dispun vorbitorii pentru a menține relații armonioase
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
imaginea publică pozitivă sau negativă prin activități discursive care exprimă dorința de independență („imaginea negativă” a individului), respectiv dorința de afiliere (imaginea pozitivă a individului); activitățile de imagine (engl. face-work) sunt menite să evite amenințarea imaginii interlocutorilor (Brown, Levinson, 1978). Impolitețea comunicativă apare atunci când interlocutorul neglijează (conștient sau inconștient) regulile politeții pozitive (impolitețe pozitivă), respectiv regulile politeții negative (impolitețe negativă) (Kienpointner, 1997). Diferă de la o cultură la alta preferința pentru strategii ale politeții pozitive, respectiv strategii ale politeții negative, situațiile în
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
independență („imaginea negativă” a individului), respectiv dorința de afiliere (imaginea pozitivă a individului); activitățile de imagine (engl. face-work) sunt menite să evite amenințarea imaginii interlocutorilor (Brown, Levinson, 1978). Impolitețea comunicativă apare atunci când interlocutorul neglijează (conștient sau inconștient) regulile politeții pozitive (impolitețe pozitivă), respectiv regulile politeții negative (impolitețe negativă) (Kienpointner, 1997). Diferă de la o cultură la alta preferința pentru strategii ale politeții pozitive, respectiv strategii ale politeții negative, situațiile în care vorbitorii apelează la una sau alta dintre cele două strategii, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dorința de afiliere (imaginea pozitivă a individului); activitățile de imagine (engl. face-work) sunt menite să evite amenințarea imaginii interlocutorilor (Brown, Levinson, 1978). Impolitețea comunicativă apare atunci când interlocutorul neglijează (conștient sau inconștient) regulile politeții pozitive (impolitețe pozitivă), respectiv regulile politeții negative (impolitețe negativă) (Kienpointner, 1997). Diferă de la o cultură la alta preferința pentru strategii ale politeții pozitive, respectiv strategii ale politeții negative, situațiile în care vorbitorii apelează la una sau alta dintre cele două strategii, precum și mărcile lingvistice ale strategiilor folosite. De
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în schimb cu egalii gradul de intimitate este mai mare; autodezvăluirea poate fi folosită pentru a obține milă, favoruri de la superiori; vechimea relației modelează gradul de intimitate („ne cunoaștem de-o viață, și cu rele, și cu bune”). Politețea și impolitețea comunicativă sunt reglate prin relațiile de rol. Asimetria relației de comunicare impune un grad crescut de politețe, în timp ce simetria relației poate determina renunțarea la unele mărci ale politeții, care rămân implicite, sau poate determina, prin antifrază, folosirea unor mărci ale
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
comunicativă sunt reglate prin relațiile de rol. Asimetria relației de comunicare impune un grad crescut de politețe, în timp ce simetria relației poate determina renunțarea la unele mărci ale politeții, care rămân implicite, sau poate determina, prin antifrază, folosirea unor mărci ale impoliteții. Ierarhia determină selecția unor mărci ale politeții negative, în timp ce egalitatea percepută între interlocutori determină orientarea mai degrabă spre mărci ale politeții pozitive. Marcarea relației dintre interlocutori se face prin apelative specializate. Nu există însă scripturi rigide ale politeții în cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
discursive; progresia tematică; gradul de focalizare; narativizarea; structura retorică; relația text-context; performarea actelor de vorbire; cooperarea; negocierea; structura interacțiunii; inițiativa verbală; accesul la cuvânt; semnalele de recepție; relațiile interpersonale; relația; conversația fatică; grad de deschidere comunicativă și intimitate; politețe și impolitețe comunicativă; empatizarea cu interlocutorul; emoția; consens vs conflict; atitudini comunicative; elementele paraverbale; elementele nonverbale; Rolul limbii în comunicare Stil(uri) comunicativ(e); Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Universalismul CAPITOLUL 4 CULTURI ÎN CONTACT Aculturarea; tipuri de aculturare; Asimilarea culturală Adaptarea culturală; Alienarea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
târziu (Au creux des apparences, 1990), dedicam un capitol alunecării de la identitate la identificările multiple. Cum se numește asta? Nu e banditism, nu. Mai degrabă o practică benignă, subtilizare comisă de un tâlhar din periferie. Un hoț de cartier. O impolitețe intelectuală, într-un fel. Dar uite, cum trebuie să fie ascuns acest lucru, ne luăm aerul de justițiari morali. Ai moralei academice, bineînțeles. Îmi mai aduc aminte câte ceva din orele de umanism din colegiu: nu astfel procedau sicofanții din Grecia
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
că apropiat ori nu de toți cei menționați, prețuirea mea pentru ei nu avea cum să se schimbe. La prima sa vizită postdecembristă în Statele Unite, dl Marino mi-a transmis că ar vrea să mă vadă. Am refuzat cu o impolitețe de care nu mă credeam în stare. Peste puțină vreme, viața m-a relocat pentru șapte ani în România și Basarabia, ani în care am citit mai tot ce a publicat. Descopeream în noul Adrian Marino un critic al ideologiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
E., 1976, "Aportul presei la cultivarea limbii literare", în PN 3 (238), p. 28-30. Ionescu-Ruxăndoiu, L., 1999, Conversația. Structuri și strategii. Sugestii pentru o pragmatică a romanei vorbite, ed. a II-a (revăzuta), București, All. Ionescu-Ruxăndoiu , L., 2004, "Politețe și impolitețe în dezbaterile televizate", în: Până Dindelegan (coord.), p. 417-422. Ionescu-Ruxăndoiu, L., D. Chițoran, 1975, Sociolingvistica. Orientări actuale, București, Editura Didactica și Pedagogica. Ionică, I., 1984, "Subdialectul muntean", în: V. Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească, Craiova, Scrisul românesc, p. 163-208
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
voiam să mă duc până la capătul digului, dar nu m-am mai dus, fiindcă am vrut să-i evit pe „poeții noștri“, care au sosit de curând, înlocuindu-i pe cei care se aflau deja aici. Dimineață am comis o impolitețe: Lisette și Piticu au venit în vizită și, pe când îi vorbeau lui Alecu peste o tufă de ciulini, am adormit și m-am trezit când plecau. Ceea ce nu le-a împiedicat să mă caute iar azi după masă, tot pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
exaltarea de sine a celui care vorbește, sentimentul lui că are de spus lucruri decisive, că nici un preț nu e prea mare pentru cine vrea să se adape de la nețărmuritele sale competențe. Viciul de primă instanță al ipochimenului locvace este impolitețea. Nu se gândește nici o clipă dacă cei din sală mai au sau nu răbdare, dacă n-au obosit, dacă nu cumva mai au și alte treburi. Auditoriul e tratat, de fapt, ca o simplă masă de manevră; carne de tun
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în lumină precizările lui Berger. Un studiu recent al University of North Carolina Business School intitulat The workplace is not a place by law mandated to be free of vulgarity dezvăluie că 78% dintre cei intervievați cred că grosolănia și impolitețea de la locul de muncă sunt mult mai grave decât erau acum zece ani. Studiul a descoperit că 12% dintre cei care au avut de suferit grosolănii sau necuviințe și-au dat demisia. Un procent deloc surprinzător de 52% au admis
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
dintre Marcel Proust și acel coridor interminabil. Probabil că l-a citat pe Marcel Proust ca metaforă a lungimii coridorului. Chiar dacă lucrurile stăteau așa, nu mi se părea deloc potrivită asocierea, ca să nu mai spun că o consideram și o impolitețe la adresa scriitorului. Mă rog, dacă era vorba doar de o asemănare între lungimea coridorului și mărimea operei lui Proust, mai înțelegeam, dar altfel comparația mi se părea cu totul deplasată. Coridor lung ca Marcel Proust? Am continuat să merg în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
politici și în elitele economice. Unii observatori semnalează difuzarea neliniștitoare a cinismului în corpul social, o proporție importantă a populației, mai ales tineri sau defavorizați, nutrind convingerea că „oamenii sunt funciarmente răi”28. Dacă, pe deasupra, mai luăm în considerație și impolitețea, delincvența și alte activități mai grave, criminale chiar 29, tabloul de ansamblu este, neîndoielnic, puțin atrăgător. Totuși, alte rațiuni ne autorizează să fim mai puțin pesimiști. Pentru că „descompunerea valorilor” are și limite: drepturile omului, libertățile publice și individuale, idealul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Secretara nu se vede nicăieri. Rămân în picioare și aștept. N-am închis ușa biroului, am lăsat-o puțin întredeschisă. Trece un minut, iar eu nu mai am curajul să o închid pe dinafară, am impresia că ar fi o impolitețe să mă mai manifest în vreun fel. În anticameră e liniște perfectă, așa că îi pot auzi vocea. Vorbește la telefon. Nu, frate, cum să te iau la mișto? Exact asta vreau să-mi faci. Și mai lasă-mă cu prostiile
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
oară vorbind cu Ana, cum am înțeles că se spunea între ei ceva despre mine însumi, efectul limbii franceze asupra mea și nu înțeleg ce se întâmplă, i-am spus și despre ce căutai la Paris, o grosolană dovadă de impolitețe din partea mea marginalizând gazdele cu bună știință, apoi Ana, care știa engleza, a mutat discuția în franceză, ca să-i permită și bunicii ei să, dar eu nu mai știam ce se întâmplă cu mine, de la primele cuvinte rostite din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Seto. — Nu cunosc eticheta ceremoniei ceaiului, spuse Tenzo, privind În jur, pe când sorbea Încântat din ceai. Cum era de așteptat din partea unui om atât de bogat și de faimos, instrumentele pentru servitul ceaiului sunt, neîndoielnic, meșteșugit lucrate. Deși e o impolitețe să Întreb, ulciorul din porțelan pe care Îl folosiți nu este cumva o piesă de ceramică akae? — Ați observat? — Da. Tenzo privi piesa, profund impresionat. Dacă aceasta ar fi să cadă În mâinile unui negustor din Sakai, cred că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trebuie respectate, deseori observăm că părinții,profesorii și biserica prin acțiunile sale, contrazic acest principiu. Respectul, bunele maniere, tactica, modestia, de regulă, sunt apreciate, lăudate, dar în același timp, cu scopul "de a reuși" se permite și se încurajează agresivitatea, impolitețea față de alții.Comunicarea și comportamentul asertiv cere dezvoltarea anumitor deprinderi și abilități specifice. Eficiența procesului de învățământ este influențată de mai mulți factori-stilul de predare și atitudinea (reacția) elevilor față de stilul folosit.Nu este suficient să știi ce să comunici
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
pentru cine poate citi semnele morții pe fizionomie cu cîteva zile înainte și pentru cine știe pînă și mirosul pe care îl capătă un muribund, pentru un astfel de om „sufletul” și „Dumnezeu” sunt metafore sterile, al căror uz denotă impolitețe și chiar prostgust. În optica unui astfel de om, nici un zeu nu ne călăuzește și nici un lemur nu ne protejează. Iar senzația de protecție, dacă există, vine din sentimentul de siguranță pe care ni-l dă secreția de testosteron, la
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
îți răsună stăruitor în urechi după încheierea lecturii, e uimitor ca despre un autor a cărui poftă de expresie stridentă a atins pragul rar al surprizei estetice - tocmai despre el să se scrie studii de o platitudine lucie. E o impolitețe să scrii fără stil despre stilul lui Barbu, e ca și cum un olog ar analiza iuțeala de picior a unui alergător. Iată, de pildă, maniera sibilinică în care începe studiul „Hermeneutica actului poetic“ al Lăcrămioarei Petrescu: „Fără statistică și fără preocuparea
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
cu asemenea oameni nu se fac la un șpriț, ci se câștigă în timp, prin profesionalism. În al doilea rând, cum își poate permite cineva să pretindă că personalitățile în cauză "nu au știut exact ce semnează"? Este o mare impolitețe, pentru care ziaristul ar trebui să-și ceară scuze. Mai degrabă el însuși nu știe ce semnează, întrucât preia, pasiv, ce i-a declarat redactorul-șef de la Radio România Cultural, fără să fi aflat și punctul de vedere al celeilalte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]