551 matches
-
loc într-o zonă intermediară, imprecisa: între cele două fronturi, între zi și noapte, între dezertare și întoarcere. Dezmembrat de liniile de forță ale acestor presiuni și trădat de propria mecanică internă, corpul se transformă el însuși într-o zonă imponderabila, "despărțita de pămînt" - ca și bocancii spînzuratului - "cu vreo două palme" (ibid.,241). Opere citate: Rebreanu, Liviu - Calvarul. Nuvele, ÎI, București, EPL, 1965 Canguilhem, Georges - Machine and Organism în Crary, Jonathan & Kwinter, Sanford (eds.), Zone 6. Incorporations, New York, Urzone, Inc
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
iar, pentru prima oară, cîteva expoziții naționale și cel mai consistent segment dAPERTutto au fost așezate în vechile spații ale Arsenalului venețian, într-un ambient fizic și moral cu totul ieșit din comun; deopotrivă prin plastică să nemijlocita și prin imponderabilul conținut psihologic. Dacă prin substanță lor, pavilioanele tradiționale și celelalte spații ale expoziției sînt mai curînd referenți ai istoriei (ai istoriei generale, ai istoriei artei, ai istoriei mentalităților), iar scopul lor nemijlocit este acela de a delimită verosimil contemporaneitatea, prin
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
circuitul expoziției și comunică perfect cu sculptură lui Jean Zund, cel de-al doilea expozant. Pietrele și bronzurile acestuia, sobre și riguros motivate în ele însele, creează un pandant în ordine tridimensională pentru pictură, dar asigura și extensia acesteia din imponderabila culorii în sonoritatea frusta a materiei.
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
Iolanda Malamen face parte dintre ei. Stilul presupune să ai o frînghie (adică, o știință) pe care să umbli fără să cazi. Trebuie să-ți folosești astfel instrumentele scrisului încît textul să sară peste semnificații și să rămînă, ca un imponderabil, în spațiu. La Iolanda Malamen, melancolia, nu povestea, străbate textul ei. Timpul și-a pus ghiara peste text. Iolanda Malamen nu a făcut altceva decît ne-a povestit cum a lucrat timpul înfricoșător. A recurs la toate însemnele timpului; durere
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
ea îi ține loc de mamă (sau de mașteră), dar Al pleacă de acasă din cauza minei căreia nu-i face față și care i-a ucis tatăl; vocabularul pe care îl folosește autorul în cele mai inefabile descrieri de stări imponderabile, abia perceptibile, este deseori unul împrumutat din domeniul profesional al personajelor, fizica plasmei. Aici se întîlnește romanul lui Ion Scorobete cu unele dintre romanele optzeciste - cu care n-are în rest prea multe în comun -: în limbajul flamboiant, ezoteric pentru că
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
avut o altă optică, aș defini-o ca decorativă. Abordarea ei aduce în prim plan un eșantionaj strălucitor al tuturor aspectelor de tehnică pianistică propuse spre transcendere de către Chopin. Perlaj de o netezime perfectă, transparențe, sclipire a sonorității, o lejeritate imponderabilă. Echilibrul dificil al Sonatei a III-a (am apreciat înscrierea în program a unei Sonate) i-a reușit Mihaelei Ursuleasa îndeosebi în Scherzo-ul aerian, în cantabilitatea belliniană a liniei, în perpetuum mobile al finalului, mai puțin în elaborarea într-
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
generație, este structura lui intelectuală și morală care se clădește pe un aparent paradox: deși ca istoric de artă el are tenacitatea, sobrietatea și rigoarea unei conștiințe academice, cu o geometrie foarte exactă, în opera literară el este o ființă imponderabila care vibrează intens la energiile subcutanate ale limbii, o conștiință poetica așezată pe spațiile albe dintre cuvinte și pe acel depozit magic al semnului lingvistic, refulat imemorial, dar în permanență aspirație către formă cristalina a construcției matematice. Amestec de topometrie
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
explicite cu lumea exterioară, cu realitatea episodica și cu formele constituite ale acesteia, pictorița își plasează viziunile într-un spațiu nedeterminat și în afara oricăror constrîngeri mecanice. Lupta ei acerbă și toate eforturile privirii sînt deplasate undeva în cîmpul vag și imponderabil al unei lumi siderale. În acest neant cu o infinită capacitate de absorbție se constituie, asemenea deflagrațiilor galactice, suitele de imagini turbionare, proiecțiile unei sensibilități ultragiate, si se pun în mișcare nenumăratele strategii de mîntuire a vidului. Comentînd la scară
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
acolo" sînt "acum" și "atunci", dar între ultimele două nu e posibilă o oscilație, decît cu o mașină a timpului a la Wells. Or, Jankélévitch are oroare de asemenea ucronii tehnologice, căci timpul, susține el, e "mai palpabil și mai imponderabil decît aerul atmosferic", ceea ce îl face inabordabil de către tehnici sau mașini. Timpul este cel care ne hrănește temerile și suspiciunile. Pe aceste două aspecte ale spațiului și timpului se grefează nostalgia, pe combinația dintre panică unei întoarceri care nu va
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
lăsată undeva an urma, iamginea, expurgata de orice descriptivism, este mai degrabă rezultatul unei concentrări maxime și al unei interogații mentale decât consecință unui dialog nemijlocit cu lumea din jur, iar materia și tonul cromatic s-au convertit an semn imponderabil și an urma crepusculara. Cele două categorii de lucrări, identificate astfel an funcție de suport, determină și motivează diferit atitudinea și intervenția pictorului. Pânză, a cărei materialitate este mai puțin fermă și a cărei configurație este fluida și instabilă, determină o
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
jumătate grotești, ale lui Aurel Vlad. Ele reprezintă, în economia întregului, palierul gregarității, împărăția amorfului și a masificării. Exploatată subtil, scara preia ascensional, ca un fel de purgatoriu, aceasta viermuiala infernala de trupuri și privitorul este descărcat direct în ceremonialul imponderabilelor de la etaj, acolo unde se întîlnesc și se armonizează nu numai autori, stiluri și viziuni disperse, ci și timpuri istorice și forme de gîndire diferite. În mod simbolic, acest spațiu este acela al împăcării, un loc în care materia se
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
fel, amplasarea pe teritoriul României s-ar justifica afectiv, ca să nu mai vorbim de faptul că ar respectă un adevăr istoric, prin nimic ofensiv la adresa gazdelor. Mergând mai departe pe firul sinuos al persuasiunilor ostile, ajungem la concluzia că invocam imponderabila sentimentului național pentru a interzice amplasarea de obiecte simbolice naționale pe teritoriul altor țări. Statele Unite ale Americii au cimitire militare pe teritoriul Germaniei, dar nimeni nu le-a cerut să-și dezgroape morții, deși cele două puteri s-au aflat
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
Catedrală Mîntuirii Neamului. Dar și în condițiile acestea ea este, în felul ei, prezența și pe lînga statui; pentru că acolo unde pune comanditarul gradul, trupetul soldă, primăria spațiul și sculptorul botul, soborul pune busuiocul și livrează norișori de tămîie și imponderabile cețuri autarhiste. Născut militar și creștin, după cum arată sondajele, sponsor și deținător de spații publice, după cum se poate observa la fața locului, românul se trezește acum o biată făptura (oarecum animată) în mijlocul unui popor implacabil de statui. an aceste condiții
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
și o lumină consubstanțiala materiei îl apropie de modelul expresiei aluvionare a lui Ion Tuculescu, după cum o naivitate infantilă, o joacă mereu proaspătă și năzuința către o anumită ordine îl amintesc pe Paul Klee. Însă aceste asocieri sînt mai degrabă imponderabile, trimiteri psihologice decît epica directă a imaginii sau similitudini factologice. Și apoi Sabin Opreanu nici nu trebuie privit astfel, adică în fluxul imaginii istoricizate, pentru că nașterea să a avut loc spontan și s-a sprijinit pe o altă materie. El
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
Barbu, e ca și cum un olog ar analiza iuțeala de picior a unui alergător. Iată, de pildă, maniera sibilinică în care începe studiul „Hermeneutica actului poetic“ al Lăcrămioarei Petrescu: „Fără statistică și fără preocuparea de a include în serie istorică evenimente imponderabile, în tensiune cu evidența care le atestă, mărturie palpabilă a circulației lor materiale, cititorul de poezie românească poate admite că - în sensul transmutațiilor la care tinde orice operație spirituală - în domeniul liricii lui Ion Barbu putem întîlni expresia unui proces
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
ne transmite ceva uimitor: „toate cântăresc greu în inimă”. Cu alte cuvinte, înlăuntrul ființei receptarea e hipersensibilă, conectată la cele mai slabe, mai umile semnale venite din afară. Să reținem, așadar, această sugestie, măsurând ponderea răsfrântă în ordinea sufletească a imponderabilelor existenței, sugestie care contribuie din plin la finețea și la calitatea expresiei poetice din culegerea lui Eugen Suciu. Poet obscur și dificil, de școală suprarealistă în nu puține versuri, Eugen Suciu se arată, în schimb, extrem de generos în a-și
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
Sorin Lavric Fără un minim efort de a intra în aerul epocii lui Petrus Damianus, aer întreținut de mănăstirile catolice din secolul al XI-lea, temele atinse în Despre omnipotența divină par picate din cer. E o retorică atît de imponderabilă în paginile cărții că autorul pare să plutească în eterul unor distincții care nu au legătură cu lumea, de aceea cititorului i se întipărește impresia că asistă la o absurditate doctă. Atîta doar că absurdul nu vine din aberația unor
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
Brumaru e cu atât mai meritorie, cu cât autorul, de-a lungul carierei sale literare, a fost, într-un fel, dezordonat și neatent cu propria sa receptare. Cele patru volume apărute până acum ne demonstrează, însă, că poetul grațios și imponderabil, de până acum, are greutate.
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
seducător în aceeași măsură, administrează și Aureliu Răzvan Ionescu în pictură să. Asemenea Georgiei Lavric, el este, simultan, un spirit auster și voluptos, un contemplativ sever al ritmurilor geometriei și un epicureic al revărsărilor cromatice. Dar așa cum geometria este fie imponderabila, fie abil camuflata în hătișuri serialiste, si voluptățile sale cromatice sînt discret aparate de orice suspiciune de sălbăticie; după cum nu este un grafician prin incizia și prin claritatea desenului, pictorul nu este nici un colorist prin retorica tonurilor. El este grafician
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
Spre deosebire, însă, de programul Danielei Făinis, care este unul amplu, viril, de tip eroic, programul Gherghinei Costea este unul feminin, grațios, de un rafinament extrem-oriental. Ea dematerializează ceramică, o aduce la delicatețea filigranului și o constrînge să ia înfățișări imponderabile. Deși modelele imediate par a fi luate din lumea vegetală, de la ipostază de sămînță la aceea a exploziei germinative și pînă la forma eflorescenta și aeriană, în fond, modelele artistei sînt tot culturale. Vegetația de porțelan a Gherghinei Costea este
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
repetiții asupra întregii... suflări a facultății de canto/muzică instrumentala. Important e însă că tinerii ce dau viață unei asemenea opere de dimensiuni copleșitoare (spectacolul durează aproximativ trei ore și jumătate) au depășit stadiul simplei corectitudini scolastice, trecând în sfera imponderabila a artei. Cele trei compartimente - orchestră (dirijori Gyorgy Vashegyi din Ungaria și Gh. Victor Dumănescu de la Operă Română din Cluj), cor (dirijor Constantin Ripa), soliști (pregătirea muzicală și continuo: Ștefan Rănai) - se îmbină într-un tot unitar, modelat cu autoritate
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
de sursă brâncușiană, a lui Etienne Hajdu. Față de formele decorative ale acestuia, agitate și analitice, a căror sursă era imprevizibilul univers vegetal, formele decorative ale lui Camilian Demetrescu erau mult mai sintetice și mai ample ca discurs al suprafeței, însă imponderabile ca substanță și derivate, mai curînd, din lumea subacvatică, din calotele transparente ale unor crustacee, abstracte și ele. Subminînd materia, volatilizînd lemnul într-un proces de combustie spirituală calmă, ridicînd amintirea acvaticului pînă la transparențele aerului, Camilian Demetrescu era atunci
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
din Eliot, Boris Vian, Tatarkiewicz, H. Zimmer, J. Evola și mulți alții. Nu mai puțin spectaculoasă e trecerea de la texte masiv și chiar ermetic fillozofice, la delicatețea literară a traducerii din franceză a unui romancier japonez cu o scriitură aproape imponderabilă ca Yasunari Kawabata. Sorin Mărculescu s-a manifestat mai ales în primii ani de după '89 și ca un foarte prompt și atent observator al societății românești în tranziție, cu precădere în revista 22. Mai puțin cunoscută, deși poate mai statornică
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
cuprindere, cît și sub aspectul lui de ceremonial monden, a oferit, în mod cert, ceea ce publicul aștepta de la el: cantitate, suport teoretic, diversitate, acuratețe muzeografică, dinamică a spațiului și volubilitate a formelor, impact mediatic și, pe deasupra, acea doză necesară de imponderabil. Și este obligatoriu să vorbim acum despre această expoziție ca despre un fenomen mai amplu, compus din secvențe diverse, pentru că numai așa mesajul ei poate fi corect evaluat. Camilian Demetrescu însuși folosește expoziția, în primul rînd, pentru a transmite un
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
A apărut anul acesta, la Editura Hasefer, o carte ieșită din comun care, inexplicabil, a trecut aproape neobservată: Viața mea, de Marc Chagall. Celebrul pictor, a cărui urmă a rămas conturată ferm în arta secolului douăzeci, în pofida gingășiei sale aproape de imponderabil, își narează aici, în Rusia fiind, perioada copilăriei și evenimentele pe care le-a traversat pînă în anul 1922. Cartea nu este ieșită din comun prin genul pe care îl ilustrează, prin convenția literară sau, mai bine zis, epică, în
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]