263 matches
-
un cîine mare, negru. Copaci cu flori mov. Rio de la Plata are o apă groasă ca pielea unei reptile de culoare indefinită; dacă aș spune "infinită" ar fi același lucru. Nu mă pot gîndi la nimic. înțeleg starea de totală imponderabilitate... gîndul meu repetă mecanic, fără oprire: "de-atîtea nopți aud plouînd, aud materia plîngînd, sînt singur și mă duce-un gînd..." - de unde știa Bacovia? Casa lui Pablo Ramoz e aproape în întregime produsul mîinilor lui, vegheate de mîinile unui tată dur
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
nu se întâmplă nimic. Un loc în care nu se întâmplă nimic pare societatea românească de azi, lucru cu atât mai straniu cu cât schimbările sunt multe și colorate. Poate nu și destul de adânci. Asemeni plantelor care, în condiții de imponderabilitate, nu mai știu să prindă rădăcini. Le lipsește gravitatea! Temele/subiectele se sparg zgomotos, ca artificiile, îți iau ochii și te asurzesc câteva clipe, apoi nu mai rămâne nimic din ele. Își pierd cumva realitatea, par ivite anume din senin
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
Pupăză În fața unui mare drapel național, Wang Yaping, cea de-a doua femeie trimisă în spațiu de autoritățile de la Beijing, a efectuat, zâmbind, o serie de mici experimente didactice, care au demonstrat legile fizice care se aplică în condiții de imponderabilitate, în special cu o picătură de apă și un titirez, care păreau că plutesc în spațiu.
Lecție de fizică în direct din spațiu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/64012_a_65337]
-
al ființei. Tot aici l-aș include pe Gabriel Chifu. Pierderea brutală a mamei la vârsta suspendată a adolescenței declanșează o sensibilitate precoce a morții, o presimțire a ei, sentimentul unei stranii înrudiri cu lumi de dincolo. Mici experimente ale imponderabilității încurcă primejdios tărâmurile, cu ceva din zborurile fantasmate de un Adrian Popescu, de care îl apropie nu doar aspirația molcomă spre celestitate, dar și o coincidență biografică grea: amândoi își pierd mama la vârsta tremurătoare și incertă a adolescenței: „Apoi
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
sunt înregistrate la rece, chiar dacă firele de iarbă sunt acolo (în lucrările sale, n.n.) dar, parcă, sunt departe de frenezia verde de a fi iarbă, de care vorbește Nichita Stănescu. Până la urmă, orice concept are în sine justificată o anume imponderabilitate, care denotă ruptura cu realitatea din care a plecat, iar efortul de reîntregire este și inutil și imposibil câtă vreme scopul a fost ieșirea din ea. Instaurarea altei realități, decât cea prin care trecem obișnuit, nu înseamnă în definitiv fuga
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
piață - ori le știu numai din povești? Acum traficul vehiculelor este interzis. Nici tramvaiul de altădată, gâfâind din greu pe Strada Gării în sus, n-ar mai avea șansa de a traversa Piața Mare. Drumul prin Piața Mare dimineața, cu imponderabilitate și speranță, apoi dogoarea adormitoare a amiezii, mersul tărăgănat al oamenilor mai vârstnici după-amiaza. Viață palpitantă pe înserat. Gânduri purtate de stele, noaptea. Privirea în copilărie. Procesiunea Paștelui pornind din Biserica Catolică peste Piața Mare. Amintire sau iluzie ? Ochii orașului
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
cu o voce mică, sfielnică, friabilă, broderii vocale în jurul spaimelor singurătății, dar și al transparenței, al principiului, deopotrivă luminos și numinos, al existenței. Aparțin gândirii ,slabe", părții de umbră a ființei, feminității, domeniului vin al ontologiei. De aici, omniprezența mărcilor imponderabilității: fluturii, marea, aerul, șoapta, blândețea, somnul, paloarea, absența, albul - avalanșă a elementelor soft, înclinate mai degrabă spre fragmentare și risipire, spre vis, iluzie și imaginar, pe care poeta tinde totuși să le grupeze sub blazonul unui sens: ,fragmente ce se
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
acum la Simpozionul de la Baia Mare, timișoreanca Denisa Curte, confirmă și, într-un anumit sens, închide enunțurile deja formulate. Cele două cuburi, de fapt cele două secvențe gravitaționale, terestre, ale căror părți aeriene au dispărut indefinit, lăsînd vocația ascensională și visul imponderabilității în starea lor pură, aduc retorica sculpturii aproape de expresia ei minimală. Și aici, ca și în celelalte lucrări ale actualei ediții, expresia plastică și gîndirea morfologică se așază pe o tensiune de fond, atît pe una care vizează relația dintre
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
abandonat culorile grele și formele voluptoase și a deschis o fereastră spre cer. A descoperit abrupt puterea de fascinație a eterului și aspirația ascunsă a oricărei mase de a înfrînge gravitația în beneficiul absolutei libertăți pe care o promite experiența imponderabilității. Deși, în linii mari, el și-a păstrat motivele iconografice și structurile compoziționale, în interior s-a produs o radicală schimbare. Pentru lumea lui de forme consistente, puternice și exact circumscrise avea nevoie de un spațiu nemărginit, luminos și fără
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
să-mi mișc mîna, dar în plus aș fi strivit, cu mînă cu tot, de atracția gravitațională. Dacă sînt și scriu acest text este pentru că am un tonus ce-mi dă puterea să înfrîng aceste rezistențe. Dacă aș trăi în imponderabilitate, piedicile exterioare fiind nule, tonusul meu ar fi nul. M-aș împrăștia în toate zările, aș dispărea din lipsă de piedici. Ei bine, același lucru se întîmplă cu tonusul psihic de care am nevoie pentru a scrie. El este pe
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de sărbătoare și tu ni l-ai rupt! Cum o să mai mergem în starea
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
vieții la bordul unei stații orbitale sau ale unei nave cosmice. Și mâncarea este pregătită special, desigur. Nu poți să mănânci mâncarea în forma pe care o mănânci pe Pământ. Trebuie să ții cont, că acolo sus te afli în imponderabilitate, trebuie să știi că acolo nu ai o sobă pe care să prepari mâncarea, dar, în același timp, simți nevoia să mănânci o mâncare proaspăt gătită, și există metode de a o găti jos, în a o transforma într-un
Manifestare internațională la Ierusalim [Corola-blog/BlogPost/93419_a_94711]
-
Două luni de zile i-am pierdut de pe radar! Ca niște șoareci echipați cu senzori, vor comunica între ei potrivit intereselor personale, vor încerca să dea de modalitățile prin care averea lor, acumulată ilicit, să se poată adapta condițiilor de „imponderabilitate”. În plus, departe de Sala Palatului, se pot „împreuna” și combina în strategii, alianțe lăutărești, iar onoarea și sărăcia poporului, tot „nereperate” vor rămîne. Îndrăznește careva să le strice socotelile și concediile? Obosiți de jugul legislativ la care au tras
Îndrăzneşte careva să le strice socotelile? [Corola-blog/BlogPost/93476_a_94768]
-
tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... Citește mai mult Capitolul ICum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișorîntr-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei.Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte:- Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... II. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 11, de Năstase Marin, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fost subiect de amuzament pentru trecători. Din acel moment, nu a mai fost chip să pună patine, de orice fel, în picioare. S-au îndreptat apoi pe drumul ce ducea la telescaun. Deja, Mira imagina drumul spre înălțimile muntelui, cu imponderabilitatea atât de plăcută, cu același sentiment de plutire pe care și l-a imaginat din copilărie. S-au oprit însă să bea o cafea și un vin fiert. Atât. Din nou, rutina unei plimbări prin centrul Predealului, masa de prânz
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
picioarele lui subțiri ce împreună cu pălăria mare îi dădeau aerul unei meduze. Văzut mai de aproape, era așa cum îl descrisese Franco: un bătrânel cu ochi de cicoare, slab, cu coșul pieptului plat, de parcă ar fi aparținut deja altei lumi, unde imponderabilitatea era o stare naturală. - Benvenuti, ne-a urat el, lăsând baltă păsările și îmbrățișându-ne unul după altul, prietenii lui Franco erau desigur și prietenii lui. Își scosese pălăria, așa că i-am văzut scăfârlia pe care nu avea nici un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
afla pe orbita lui? — Absolut sigur, răspunse Felix S 23. De altfel, am verificat imediat observația mea prin tovarășa Smaranda. Mi-am zis că, deși nouă, roboților, nu ne este permis să greșim, totuși - cine știe? se putuse întâmpla în timpul imponderabilității cu tovarășa Smaranda să-mi fi sărit o sârmă, un tranzistor, mă rog, ceva vital, că știți cum se întâmplă: dacă nu ești atent în ocazii de-astea, riști să te consumi pe un semestru și tot ele râd. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și ceva, comandantul Felix S 23 se apropie de hublou. — Ce pustietate, dom’le! mormăi el privind în spațiu. Când eram mic și făceam vreo prostie, tata, ierte-l Odobleja, mă vâra în camera de încercări și dădea drumul la imponderabilitate. Și când începeam să plutesc, tata băga brusc gravitația și cădeam pe ciment ca un bolovan. Și apoi iar imponderabilitate, și iar gravitație, că am rămas c-o traumă: „binomul lui Newton” se numește medical. De-aia nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
eram mic și făceam vreo prostie, tata, ierte-l Odobleja, mă vâra în camera de încercări și dădea drumul la imponderabilitate. Și când începeam să plutesc, tata băga brusc gravitația și cădeam pe ciment ca un bolovan. Și apoi iar imponderabilitate, și iar gravitație, că am rămas c-o traumă: „binomul lui Newton” se numește medical. De-aia nu-mi place în spațiu, în imponderabilitate: când ți-e lumea mai dragă, dă gravitația peste tine. Stejeran 1, Dromiket 4 și Getta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să plutesc, tata băga brusc gravitația și cădeam pe ciment ca un bolovan. Și apoi iar imponderabilitate, și iar gravitație, că am rămas c-o traumă: „binomul lui Newton” se numește medical. De-aia nu-mi place în spațiu, în imponderabilitate: când ți-e lumea mai dragă, dă gravitația peste tine. Stejeran 1, Dromiket 4 și Getta 2 se priviră pe furiș, amuzați. — Lăsați, tovarășe comandant - spuse Dromiket -, că aici nu dă nimeni gravitație. — Ce știți voi..., murmură gânditor Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dă gravitația peste tine. Stejeran 1, Dromiket 4 și Getta 2 se priviră pe furiș, amuzați. — Lăsați, tovarășe comandant - spuse Dromiket -, că aici nu dă nimeni gravitație. — Ce știți voi..., murmură gânditor Felix S 23. Voi nu cunoașteți vremurile primei imponderabilități, când trebuia să stai în poziție de drepți în aer, la un metru de sol, și să saluți fără să te răstorni... Ia te uită! Parcă se vede o luminiță! Cei trei se apropiară și ei de hublou. — Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o stație interplanetară cu chestii de-alea, restaurante, baruri, ruletă, orășelul femeilor, talciocuri, jocuri mecanice, PECO, tot soiul de prostii. Le-a explodat sistemul solar și de atunci s-au mutat pe stația asta care umblă prin cosmos. Stau în imponderabilitate ca să nu plătească taxa de gravitație. Într-o vreme făceau trafic de radio, dar i-au prins neptunienii și le-au distrus stațiile. Ne înnebuniseră și pe noi cu tot felul de semnale radio, crezusem atunci că descoperisem vreo nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vreo nouă civilizație, dar, când le-am descifrat mesajele, am aflat că ne întrebau dacă nu vrem blugi ieftini. — Interesant! zise Getta 2. Și de ce nu mergem la ei? E scump, răspunse comandatul Felix S 23. Percep o taxă de imponderabilitate, ca să contrabalanseze taxa noastră de gravitație. — Nu-i nimic, răspunse Getta. Fac eu cinste. Ce monedă acceptă? — Acceptă orice, numai uraniu să ai. Cu câțiva lei obișnuiți și cu cinci bani de uraniu, îți schimbă orice valută. — Perfect! zise Getta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu niște pantalonași scurți de aluminiu, din care ieșeau două piciorușe ce se căzneau amarnic să învârtă pedalele tricicletei. Cu tot efortul vădit, datorită condițiilor specifice vieții în imponderabilitate, băiețelul mai mult sta decât înainta, așa că „Bourul” îl ajunse curând și se înscrise frânând pe o orbită paralelă cu tricicleta. Comandantul Felix S 23 trase hubloul și scoase capul în cosmos: — Hei, puștiule! strigă el. De unde ești, mă? Puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]