364 matches
-
zis, s-a terminat, nu se mai găsește" (T. Tandin, Limbajul infractorilor, 1993), devenit la Nina Croitoru Bobârniche "terminarea unor produse". E vorba, probabil, de o utilizare accidentală, contextuală, a unui cuvânt depreciativ într-un context negativ (cam ca o imprecație care se încarcă de valori diferite, fără a însemna însă de fiecare dată altceva). Rămîne totuși o problemă: cum s-a trecut, la început, de la ideea de "vis, fantezie" la sensul "aiurit" și mai ales la cel de "dezordine", "învălmășeală
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
de la Ateneul Român, Cronicarul a rămas cu impresia unei sordide răfuieli. În loc să dea întîlnirii conturul unui remarcabil eveniment cultural, semnatarii textelor o folosesc pe Herta Müller ca pretext pentru a-l ataca pe Gabriel Liiceanu. De aceea, pe măsură ce le citești imprecațiile, capeți senzația că doi chibiți ranchiunoși - Marius Ghilezan și Caius Dobrescu - sunt atît de prinși cu molestarea imaginii filozofului încît nu mai au timp s-o admire pe laureata Nobelului. Urmarea e o stînjenitoare impresie de martor asistînd la o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
de jumătate p-ăl de-a îmbrăcato azi dimineață” (p. 69) și altele, multe altele. Nu toate inspirate, fără-ndoială. Dar e clar, în fața unei așa primejdii, Saproșkinov nu e singur. Cineva are grijă și de el. Cine? Una din imprecațiile acestea îl dă de gol pe Constantin Stan. Într-un rând, i se urează Marfei să fie lovită de „gripa aviară” (p. 109)! Romanul se petrece, totuși, cu puțin înaintea prăbușirii blocului comunist. Cel mai probabil la finele deceniului al
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
suburbiilor newyorkeze, șofează în locul lui. Întâlnirea are ceva fabulos, asemeni unui spectacol unic cu doi comedianți care-și cunosc foarte bine registrul de expresivitate. Când în scenă mai intră și cumnata rea de gură a lui Yoyo spectacolul este total, imprecațiile se amestecă luxuriant cu jocurile de cuvinte, personajele își intră în rol, își sesizează nota spectaculară și se joacă. Ciocnirea registrelor lingvistice, a accentelor, este minunată, jocurile de cuvinte, calambururile țâșnesc ca popocornul, Helmut devine Helmet, clownul redevine clown. Pentru
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
Sorin Lavric Dacă acceptăm că memorialistica e locul unde, sub pretext de confidențe, poți rosti cele mai crunte imprecații, atunci jurnalul e tărîmul predilect de revărsare a umorilor veninoase. Iar dacă pe deasupra însemnările au o tentă morbidă, aura lor nefirească e cu atît mai cuceritoare. Din acest motiv, cei mai atrăgători sunt autorii care fac o impresie nesănătoasă, grație
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
învingător este autorul." (p. 5), subliniind iarăși că sarcasmul și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum cu multe aforisme memorabile, a cărui principală virtute este că îți sugerează ideea unui studiu de caz.
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
film și copiii pot să intre și să fixeze fascinați figurile schimonosite, „monștri care seamănă cu oamenii și oameni care seamănă cu monștrii". Avem o scurtă, feliniană trecere în revistă a figurilor schimoniste ale orașului, estropiați, paznici scălâmbi, schilozi rostind imprecații, pociți vânzători ambulanți, gujați și tălâmbi vorbind în dialect, pentru ca seria să se sfârșească la fierărie cu un adevărat Quasimodo dezarticulat, gesticulând fantasmagoric. Acesta îi fabrică copilului o sfârlează introducând în lăcașul cuiului o muscă vie pentru a o face
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
comparație - „toți ar proceda fix la fel” (subiectiv.ro) - sau precizează un circumstanțial - „fix în băltoacă” (220.ro), „cade fix în cap” (antena3.ro) etc. Valoarea de intensificator și marca de registru informal îl fac să apară în formule de imprecație sau amenințare, adesea cu o nuanță ironică. Ca intensificator, fix neagă presupunerea unor diferențe, contrariază așteptarea ca lucrurile să fi stat altfel, astfel că poate apărea și în contexte restrictive: „mă rog, e fix problema lui” (opinii.md). Frecvența în
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
află în plin „cadru creștin”. Crainic nu pregetă să-i împrumute și altă dată lui Coșbuc propriile idei, cum ar fi antiromanitatea, adică denaturarea spiritului lăsat nouă în păstrare de Zalmoxe și pângărit de romani, pe care ar vădi-o imprecația din poezia Decebal către popor. Și adăogă în sprijinul xenofobiei pe care o crede comună: „Coșbuc îi numește pe năvălitori romani, fiindcă nu-i putea numi maghiari”. Naționalismul creștin al poetului ardelean ar mai implica și o viziune antimioritică. Spre deosebire de
Note despre George Coșbuc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5393_a_6718]
-
concura această pagină a lui Cipariu, în care nu este nici iubirea exaltată din Limba românească de G. Sion, nici sprinteneala și adâncimea aforistică din strofele lui Al. Mateevici, dar în care originalitatea vine din alternanța accentelor de duioșie și imprecație: „Însă din toate aceste ruine providența ne-a conservat încă în aceste dureri cumplite un tezaur neprețuit, care nu ni l-au putut răpi nice sabia învingătorului, nice cruzimea tiranului ce domnea pe corpurile noastre, nice puterea fizică, nice politica
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
stereotipie decât avalanșa de texte care a semnalat succesul cărții, deocamdată sulfuros. În societatea post-comunistă (urmând uneia post-bizantine), vigoarea invectivei devine aproape singurul mod de-a te face auzit. Răzbate ceva din excitația disputelor teologice despre lumina increată, vibrând de imprecații monahale (sau a graeculilor din jurul Hipodromului), peste care se suprapune vuietul luptei de clasă. Moderații sunt clasați automat papălapte. Cartea Martei Petreu, spuneam, nu este, nu cată să fie, nicidecum un rechizitoriu, cum au fost unii ispitiți să afirme. Autoarea
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
stilistică care nu sare în ochi din cauza lipsei de incisivitate. Zeletin este un liric a cărui emoție, ocolind răbufnirile temperamentale, se exprimă în accente duioase sau în rememorări prielnice. Nu ți-l poți închipui izbucnind în diatribe sau alunecînd în imprecații pe seama cuiva, de aceea nu cultivă expresiile tari sau senzațiile tăioase. În fond, cînd ți-ai petrecut decenii lîngă Perpessicius (etimologic, „cel obișnuit cu durerea"), Edgar Papu sau Tzigara-Samurcaș nu te mai poți coborî la standardul expresiei comune. În plus
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
tricolorul României e cusut, zilele astea, cu ață violetă" (voxpublica.realitatea.net). Contextele sunt adesea minimalizante: „rețeta de păstrăv făcut la foc violet' (simonatache.ro); „flacăra violet de la aragaz" (ibid.). Clișeul lexical apare în formule parodice de urare sau de imprecație - „Fie ca flacăra violet să fie cu voi!" (simonatache.ro); „Trăzni-o-ar flacăra violet pe colegă" (dono.ro), ca și în jocuri de cuvinte, contaminări de sintagme („Cenaclul Flacăra Violetă", AC, 1.02.2010) sau creare de pseudonime („Mă numesc Violet
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
însușire privește dispoziția sufletească. Reacționarul este un rebel muncit de o stare de spirit vecină cu disperarea, de unde și înclinația lui spre forme de exprimare care să fie pe potriva dispoziției. Reacționarului îi stă bine cu vociferarea, cu diatriba și cu imprecațiile, iar atunci cînd i se întîmplă să nu scrie pamflete sau manifeste, atunci negreșit că ține predici. Rostește pledoarii și face profeții, cultiva paradoxul și vînează oximoronul, nu ocolește tautologia și își rafinează mereu stilul. Pe scurt, caută mereu să
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
Rodica Zafiu Termenii insultători și injurioși împrumutați din alte limbi beneficiază de la bun început de o anumită atenuare: imprecația și insulta sunt agravate de obicei de conotațiile popular-vulgare ale cuvintelor și sunt eufemizate de opacitatea relativă a termenilor străini. În ultimii ani, limbajul tinerilor a preluat din engleză un termen depreciativ destul de transparent: retard (substantivul este definit în Concise
„Retard“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6375_a_7700]
-
trăsăturile scofâlcite ale unui monah vizitat de diavol în chilia lui, căutând să-l înfrunte cu rugăciunea în timp ce limba i se împleticește în alte vorbe decât cele ale Scripturii. Chinuit în ființa sa, Țarul se regăsește în porunca răstită, în imprecația însalivată, în delirul verbal, amestecând cuvintele judecății sale bicisnice cu Judecata de Apoi pe care o așteaptă așa cum așteaptă și vizita personală a lui Isus. Într-un moment de transport mistic, înveșmântat în balele encomniastice a unei slugi care poartă
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
unei dezolări, o istorie pe care fără să o avem în față o putem bănui din reacția explozivă a tânărului. Față în față, mamă și fiu se înfruntă, explozia de ură a fiului atinge o intensitate delirantă, nu urletul sau imprecațiile sale dau lovitura de grație mamei, ci privirea în care tot ceea ce a fost dragoste rănită s-a transformat în țipăt. Aceeași situație între el și deținutul care-l umilește nu prin superioritate fizică, ci știind că poate să o
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
eseistică, autorul făcînd din cercetarea senectuții un act de acribie culturală. Din acest motiv, La foc mărunt nu e un jurnal acru mustind de otrăvuri inspirate de prăbușirea tonusului, ci o colecție de reflecții prilejuite de fenomenul înveterării. Nu găsim imprecații și amărăciuni, ci ironii și perplexități. De fapt Ciocârlie își face o manieră simandicoasă din a urmări detaliile vîrstei, bolii sau ale morții. Maniera aceasta capătă tenta unei autoironii pe care autorul o revarsă constant asupră-și, ca pe un
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
candoare. Inadaptabil printr-un soi de rezistență, de torpoare a datelor inițiale ale ființei, dureros surprinse de un absurd elementar propriu drumului existențial, întrucît „nu înțelegem încotro mergem, nici ce ne așteaptă” (Exercițiu de mîntuire. Ridicare la cer). Nu emite imprecații, nu blasfemiază, limitîndu- se la constatări uimite, dezamăgit la un mod lileal. Spiritualitatea i se exprimă indirect, printr-o spaimă de materia prizată în accepția ei coșmarescă. Într-una din nopți, cînd s-a simțit „o fabrică de coșmaruri”, se
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
Tocmai cînd crezi că-i poțianticipa gesturile te pomenești cu o surpriză care îți clatină așteptările, semn că în pielea scritorului din Lübeck găsești un spirit cu autonomie de gîndire. Dar bizar e că natura aceasta recalcitrantă, de ghiuj trîntind imprecații la momente nepotrivite, are o înfățișare cu totul inofensivă. O mimică lăsată, cu faldurile obrajilor alunecînd spre bărbie, într-un prolaps facial ce-i împrumută aerul unei foci dezamăgite. Dar o focă care molfăie coada unei pipe eterne, ca pentru
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
-și măsura forțele cu temele „grele” ale poeziei, așa cum un sportiv ar mînui halterele. Nu se oprește la o singură atitudine, nu e monocord, trecînd pasional printr-o gamă largă de reacții, printr-o diversitate de tonalități, de la invocația sau imprecația patetică la dantelăria unor declarații galante. Nu acceptă a se limita printr-o poetică ce i-ar trăda temperamentul tumultuos ori măcar dificil. La antipodul barzilor ce-și trasează granițe stricte de inspirație, se livrează unei perspective sans rivages: „Mîinile
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
defectele inofensive) și cea feroce (care pune în prim plan agresivitatea și imoralitatea). Pentru a verifica aceste modele interpretative, poate fi util să investigăm gradul în care violența verbală este prezentă în discursul personajelor, în actele de limbaj tipic agresive (imprecație, insultă, amenințare, provocare, contrazicere etc.), în formele de impolitețe a adresării, în recursul la registrul vulgar - precum și modul în care violența fizică e reprezentată în text, în pasajele narative. Obiectul cercetării e dublu: violența exprimată (de obicei de către personaje) și
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
care exprimă o atitudine agresivă, o intenție de rănire a interlocutorului) e interpretat ca simplă aserțiune, ca act referențial, cu valoare de adevăr, care poate fi confirmat sau negat: „Amice, ești idiot. - Ba nu, domnule” (Căldură mare). De fapt, nici imprecația, nici insulta nu sunt, de obicei, adresate: adversarul lipsește, iar agresorul își descarcă nervozitatea fără prea mari riscuri: „Mare devenă foarte iritat pronunțat dumnezeu mami, nu personal cineva, ci ghinion” (Telegrame). În cazul citat, injuria provoacă totuși, în mod excepțional
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
amplificare a violenței: „Atunci Costăchel Gudurău care sta altă masă criticând guvernul gura mare, sculat și apostrofând directoru strigat ba pe al măti și ridicat bastonu” (ibidem). Violența probabilă a scenei e filtrată comic de relatarea „oficială” (nu și neutră). Imprecația, insulta și critica sunt de preferință indirecte, mediate: pot fi, de aceea, puse sub semnul lui ragăm nu, formă sub care caracterizarea un măgar ajunge la victimă dintr-o întâmplare, prin citirea pe dos a unei porțiuni de pagină (Infamie
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
a dorit-o în viață, pe atît de drastic n-a avut-o. Bănuit de homosexualitate de Wagner, care i-a simțit neputința de a se bucura de prezența intimă a femeilor, viața erotică a lui Nietzsche este inexistentă, toate imprecațiile pe care le aruncă sexului frumos nefiind decît rodul imaginației prodigioase. Pe scurt, Nietzsche e un personaj construit de sine însuși, detaliu care nu-i micșorează cu nimic meritul de a fi un uriaș scriitor și, mai presus de toate
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]