652 matches
-
în urmă metoda ne părea încărcată cu o autoritate ultimă, precum o cheie aptă a rezolva toate misterele creației, punct terminus al unor căutări naive, de-o stînjenitoare inanitate? Gata cu termenii unei recepții imature precum gustul, sensibilitatea, intuiția, cu impresionismul, "poezia poeziei", stilul, odată ce-am ajuns în stăpînirea unui instrument obiectiv, cu științifică alură, imbatabil! Nouă, nemetodologilor, nu ne rămînea decît să ne strîngem rușinați bietele unelte desuete și să părăsim scena. "Șocul metodologic" pe care l-au resimțit
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, "faza cézanniană". Opera lui Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanță evoluția artei moderne, al cărei limbaj o revoluționează în direcția unor experiențe
Google aniversează 172 de ani de la naşterea pictorului francez Paul Cézanne () [Corola-journal/Journalistic/70759_a_72084]
-
ALTE DATE: 27 februarie - LUNA la perigeu. 1 martie - MERCUR la 4° nord de LUNĂ. agenda aniversărilor SÂMBĂTĂ, 25 FEBRUARIE PIERRE AUGUSTIN RENOIR În 1841 a venit pe lume pictorul și graficianul francez Pierre Augustin Renoir, reprezentant de seamă al impresionismului. Și-a început activitatea artistică în calitate de pictor pe faianță, dedicându-se ulterior adevăratei picturi. A fost prieten cu Claude Monet, Alfred Sisley, Camille Pissarro. În ultimii ani de viață, a sculptat - cu mâinile prietenului său italian Richard Guino (din cauza malformării
Agenda2006-08-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284783_a_286112]
-
așa-numitei literaturi vii. E, categoric, o nedreptate. De ani buni, de exemplu, rolul de critic de poezie (cu alte cuvinte, critic de poezie prin excelență) e disputat cu superbie între Gheorghe Grigurcu și Al. Cistelecan. Doi stăruitori practicanți ai impresionismului, dotați, desigur, cu un gust credibil, dar, ca să zic așa, ambii destul de fragili sub raport conceptual. Dincolo de meritele inerente, alegațiile acestora mi se par, nu o dată, foarte simplu de demontat o dată ce rezistăm atracțiilor discursive, de care, de altfel, textele lor
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
comentariile amplificatoare, versurile originale), specificul lor stilistic - totul însoțit de analiza minuțioasă a fiecărui psalm. Doar după efectuarea unei asemenea operațiuni de „împărțire a apelor” comentariile asupra Psaltirii în versuri au șansa de a ieși din zodia amatorismului și a impresionismului facil. Doar după apariția cărții lui Mihai Dinu știm ce analizăm în realitate atunci cînd întreprindem examinarea cunoscutelor versuri dosofteiene. Dacă măcar cîțiva dintre marii noștri poeți ar fi beneficiat de contribuții comparabile, apariția unei istorii stilistice a literaturii române
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
iar adevărul, la el, va fi mai cu seamă adevărul lui -, ci de cât de bine spune ce are de spus. „În secolul al XVIII-lea Franța era legea Europei. De atunci încoace n-a mai exercitat decât influențe. Simbolism, impresionism, liberalism etc. sunt ultimele ei contacte vitale cu lumea, înainte de a intra într-o absență fatală.” E o concluzie marcată - în 1941, sub Ocupație - conjunctural. Acum - când cultura franceză aproape nu mai există, vreau să spun la nivelul unei mari
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
anticipat. Îmi vin în minte, la o primă vedere, cel puțin zece posibile exemple, din toate promoțiile. Sunt două variante. Sau poezia română actuala este, fără să fie numaidecât rea, îngrijorător de stereotipa; sau critică românească de poezie, inca îndatorata impresionismului interbelic, este, la rândul ei, îngrijorător de stereotipa. Din păcate, nu mă pot decide care din cele două e mai plauzibilă. Cum însă nu scriu versuri (și nici n-am de gand), nu pot decât să încerc să pun în
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
De ce, cu alte cuvinte, nu s-a făcut referire la câteva studii înzestrate cu reală alonjă teoretică? Tehnica criticii și a istoriei literare (1938), Istoria ca știință inefabilă și sinteză epică (1947), Notă despre așa-zisa „subiectivitate” (1944), Ce este impresionismul (1945) sau Critică și creație (1958) sunt pur și simplu de neocolit când vorbim despre criticul (subliniez) Călinescu. Și, pe cale de consecință, despre oricare dintre discipolii săi. Îmi permit să avansez, pentru această întrebare două ipoteze. Cât vor fi răspunzând
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
crinului din poezia lui Emil Botta. Nu e puțin lucru a remarca fraza frumoa-să, liberă de încorsetările specifice adesea unui discurs analitic: Carmelia Leonte nu este nici în structuralism (deși, printre numele citate, figurează un R. Jakobson) și nici în "impresionismul" critic: fraze precum "Putem conchide că Emil Botta imaginează o lume exacerbată, frenetică unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
apare pe aceeași pagină cu ironia intelectuală, senzualismul și întrebările grave se împletesc și se resping alternativ, confesiunile fiind astfel greu de încadrat. Pseudojurnalul intim e o formulă globală, însă nu singura. Povestiri, schițe, scrisori, ele sunt când mostre de impresionism liric, când meditații capricioase. Le străbate un curent viu de sensibilitate și imaginație liberă, cu nostalgii dincolo de timp și spațiu, înscriindu-se pe o curbă a eternității. În esență “feminitățile” Hortensiei Papadat Bengescu rezumă atitudini în fața vieții, notabile prin francheță
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a condamnat în sentințe fără drept de apel de genul "opera sa este o succesiune de indecizii" sau "nu este cu adevărat un pictor modern", Pierre Bonnard a fost multă vreme socotit un anacronism: un impresionist creând multă vreme după ce impresionismul își trăise viața. Lipsa de înțelegere a afectat în special aprecierea creației târzii a pictorului. Chiar și cei dispuși să accepte caracterul novator al lucrărilor sale de tinerețe, din anii mișcării "Nabis" și ai prieteniei cu Vuillard, au refuzat să
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
spre modernitate, de a crea și de a susține o critică de direcție. În perioada Pașilor pe nisip, a ironizat continuu, a detestat critica de direcție, pe care o vedea întruchipată în Nicolae Iorga și în doctrina sămănătoristă. A adoptat impresionismul în felul elementar în care îl înțelegem noi astăzi, un înțeles limitat al lui. Sigur că impresionismul este mult mai mult, o artă, o filosofie și un stil, așa cum și E. Lovinescu a progresat în înțelegerea lui ca fenomen mult
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
nisip, a ironizat continuu, a detestat critica de direcție, pe care o vedea întruchipată în Nicolae Iorga și în doctrina sămănătoristă. A adoptat impresionismul în felul elementar în care îl înțelegem noi astăzi, un înțeles limitat al lui. Sigur că impresionismul este mult mai mult, o artă, o filosofie și un stil, așa cum și E. Lovinescu a progresat în înțelegerea lui ca fenomen mult mai complex. În înțelesul elementar, onestitatea foarte tânărului E. Lovinescu însemna a comunica pur și simplu o
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
o filosofie și un stil, așa cum și E. Lovinescu a progresat în înțelegerea lui ca fenomen mult mai complex. În înțelesul elementar, onestitatea foarte tânărului E. Lovinescu însemna a comunica pur și simplu o impresie, inevitabil subiectivă, despre o carte. Impresionismul însemna asumarea acestei subiectivități. Extrem de interesant este felul în care a evoluat impresionismul critic. Profesionalizarea criticii înseamnă și adoptarea unei critici de direcție, și conectarea literaturii române la Europa - Lovinescu o făcuse cel mai ferm - și ceea ce va numi puțin
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
lui ca fenomen mult mai complex. În înțelesul elementar, onestitatea foarte tânărului E. Lovinescu însemna a comunica pur și simplu o impresie, inevitabil subiectivă, despre o carte. Impresionismul însemna asumarea acestei subiectivități. Extrem de interesant este felul în care a evoluat impresionismul critic. Profesionalizarea criticii înseamnă și adoptarea unei critici de direcție, și conectarea literaturii române la Europa - Lovinescu o făcuse cel mai ferm - și ceea ce va numi puțin mai târziu de 1920, ideologizarea criticii: adică trecerea de la un impresionism fără idei
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
a evoluat impresionismul critic. Profesionalizarea criticii înseamnă și adoptarea unei critici de direcție, și conectarea literaturii române la Europa - Lovinescu o făcuse cel mai ferm - și ceea ce va numi puțin mai târziu de 1920, ideologizarea criticii: adică trecerea de la un impresionism fără idei la un impresionism cu idei. Nu poate lua naștere o critică implicată în actualitate, o critică de durată, o critică deschizătoare de orizont, fără a avea idei. Acesta este fenomenul extrem de interesant: ideologizarea criticii impresioniste lui Lovinescu, ce
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
criticii înseamnă și adoptarea unei critici de direcție, și conectarea literaturii române la Europa - Lovinescu o făcuse cel mai ferm - și ceea ce va numi puțin mai târziu de 1920, ideologizarea criticii: adică trecerea de la un impresionism fără idei la un impresionism cu idei. Nu poate lua naștere o critică implicată în actualitate, o critică de durată, o critică deschizătoare de orizont, fără a avea idei. Acesta este fenomenul extrem de interesant: ideologizarea criticii impresioniste lui Lovinescu, ce se complăcuse în senzorialitatea și
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
deceniile trei și patru ale secolului XX. În stilul criticii, după perimarea modelului cel mai important pentru tinerețea lui Lovinescu, Faguet, nu cred că a găsit un alt exemplu de substituire sau un exemplu mai prestigios, pentru trecerea de la un impresionism european foarte interesant și foarte la modă, cum era cel al lui Faguet, spre un impresionism cu idei. Nu știu dacă l-a găsit. Nu l-a numit în orice caz, sau nu l-am găsit nici eu numit, întruchipat
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
pentru tinerețea lui Lovinescu, Faguet, nu cred că a găsit un alt exemplu de substituire sau un exemplu mai prestigios, pentru trecerea de la un impresionism european foarte interesant și foarte la modă, cum era cel al lui Faguet, spre un impresionism cu idei. Nu știu dacă l-a găsit. Nu l-a numit în orice caz, sau nu l-am găsit nici eu numit, întruchipat într-un reper. Reevaluarea impresionismului inițial era însă o necesitate. E. Lovinescu face bilanțuri pe care
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
foarte la modă, cum era cel al lui Faguet, spre un impresionism cu idei. Nu știu dacă l-a găsit. Nu l-a numit în orice caz, sau nu l-am găsit nici eu numit, întruchipat într-un reper. Reevaluarea impresionismului inițial era însă o necesitate. E. Lovinescu face bilanțuri pe care le enunță foarte interesant și sintetic la zece ani de critică, la douăzeci de ani de critică, la treizeci și la aproape patruzeci. Ultimul e un articol foarte sintetic
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
riscul să spună, așa cum a spus E. Lovinescu la vremea lui, ce ar trebui să facă literatura română pentru a se conecta la Europa? Soluția e intelectualizarea literaturii - decidea el atunci, și intelectualizarea criticii, intelectualizarea în sensul ieșirii dintr-un impresionism fără idei. Deși în tinerețe a detestat critica de direcție, nefericit întruchipată de N. Iorga datorită opțiunii sămănătoriste, după 1919, când iau naștere cenaclul și revista "Sburătorul", E. Lovinescu se simte obligat să-și asume o direcție "de centru" între
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
de vedere formal, al construcției propriu-zise, ea intră mai curînd în categoria creației de tip rațional, a construcțiilor deliberate în care ansamblul se constituie prin adiționare, prin serialism, prin discurs modular, după cum,din punct de vedere stilistic, ea oscilează între impresionismul mediteranean, expresionismul nordic și un anume simbolism fără geografie. În ansamblu, oricît de mult l-ar irita acest fapt chiar pe autorul însuși, pictura lui Șerban Foarță este o componentă a spațiului central-european, a acelui spațiu cultural în care contradicția
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
din nota introductivă a autoarei. Ea vine din respect, dar poate și dintr-o înțelegere foarte largă, vecină cu impersonalitatea sau timiditatea critică. Totuși, Daiana Felecan se lasă atrasă uneori de o critică - inter dar și postbelică - de un "tiranic" impresionism: "Acest prim roman adevărat, cum place unei bune părți a criticii să considere Nunțile necesare." (81) Înnoirea pare astfel o dificultate de a rămâne învechit! Lectura profitabilă a operei lui Țepeneag este una de tip radar, hiperatentă la normativitatea inovatoare
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
Gheorghe Grigurcu Să conturăm acum, în funcție de cadrul francez al instruirii și al preferințelor sale, profilul lui Șerban Cioculescu. Clasicizant, raționalist el însuși, cu o discretă rejecție a impresionismului resimțit drept confuz, arbitrar, autorul Aspectelor literare contemporane se voiește obiectiv, adică detașat de un subiect ce l-ar putea deruta, însă nu fără recunoașterea rezonabilă a inevitabilității jocului acestuia: "Am examinat în repetate rînduri chestiunea subiectivității și obiectivității, în
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
pot naște vibrațiile de sensibilitate ale cititorului de azi. S-ar părea că e la mijloc un conflict irezolvabil. Dar, observă Șerban Cioculescu, e mai curînd o aparență, deoarece adversarii se apropie printr-o analoagă infrastructură clasică. Cu toate că zelator al impresionismului, un Anatole France este un livresc, un alexandrin, "cu înclinări arheologice către umanitățile greco-latine", subtil cunoscător și interpret al valorilor clasicismului, în textele reunite sub un titlu simptomatic, Le Genie latin : "Sensibilitatea sa modernă este mai mult de suprafață, în timp ce
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]