296 matches
-
Kandisky face ordine în haosul avangardist al timpului său, desenând un triunghi în vârful căruia se află artistul care conduce omenirea spre noi culmi estetice, spirituale. Foarte mulți avangardiști sunt respinși de oficialități, de academii, la fel cum se întâmplase impresioniștilor și fauviștilor la vremea lor. Prin anii '70 ai secolului XX istoricii artelor au pus întrebarea dacă mai există avangarde. Ambianța socială fiind schimbată, răspunsul primit este un definitiv nu. Avangardele pe care noi le căutăm și discutăm au fost
PROBLEMA AVANGARDELOR de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376105_a_377434]
-
zece ani. Dar van Gogh prin această pictură se înscrie ca un înaintaș al picturii, , point''-ismului. Privind dintr-un unghi mai îndepărtat, lucrarea amintită mai sus, la o primă vedere, pare alcătuită din linii cubice. Dar ea aparține curentului impresionist, căci într-o măsură oarecare este realist . O parte din desene au fost executate cu creionul de cărbune și se pot clasifica :o parte au fost desenate în partea superioară după metoda, , pointismului ''( punctației), iar partea inferioară se distinge ca
VAN GOGH de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371740_a_373069]
-
O parte din desene au fost executate cu creionul de cărbune și se pot clasifica :o parte au fost desenate în partea superioară după metoda, , pointismului ''( punctației), iar partea inferioară se distinge ca făcând parte din modul de expresie a impresioniștilor , , Balconul''conține nuanțe de diferite culori. Dacă în trecut cenușiul era dominant, acum el va fi înlocuit de nuanțe vii puternice. Observăm tendința sa spre folosirea galbenului viu până la oranje. Chiar cerul îl pictează într-un bleu-albăstriu. Cu toate că lucrarea sa
VAN GOGH de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371740_a_373069]
-
galbenă, anemică a unei lămpi de gaz proiectată pe pereți și pe chipurile mesenilor - „adevărate icoane sociale” - pare serafică. Vincent dorea să-și facă un nume în lumea artei, ca atare a plecat la Paris unde i-a descoperit pe impresioniștii francezi. Fratele lui care era pe atunci directorul unei galerii de artă din capitala Franței, l-a găzduit în locuința sa și între cei doi a început o colaborare care le aducea beneficii materiale, pe de o parte, dar și
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
efecte notabile. „Critica e reacție de sensibilitate și reflexe; e atitudine; acesta e caracterul ei creator; recenzia de douăzeci de rânduri echivalează cu un madrigal al inteligenței sau (cu) o epigramă, după sensul atitudinii; foiletonul, cu nuvela; studiul, cu romanul. Impresioniștii credeau că critica e romanul anex al sensibilității la opera de artă; intelectualismul vede în critică un roman al facultății creatoare, prin inteligență. Opera e un excitant al creației, prin inteligență interpretativă” (Despre critică și critici. Reflexii pe paragrafe). Ideile
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
senzație de căldură sau răcoare, însușire ce nu poate fi nicicum neglijată, în realizarea unei cromatici adecvate mediului ambiental și care are în general în coloristică un rol deprim ordin. (Planșa nr.11). Claude Maunet, poate cel mai coloristic dintre impresioniști după expresia lui Andre Lothe, folosește lumina nu pentru a fi tonul cel mai deschis ci tenta cea mai caldă, iar umbra tenta cea mai rece. Efectul fizic cel mai pregnant și cu implicații psihofîziologice dintre cele mai spectaculoase este
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
sunt și anumiți lirici precum Fautrier și Debuffet. Apoi câțiva abstracți riguroși, care merg până la alb și negrul lui Vasarely; b) căutarea reflexelor schimbătoare ale nuanțelor " animate" într un flux mult mai luminos decât colorat: este vorba de toată descendența impresioniștilor și a neoimpresioniștilor, până la acei "abstracționiști" , cu reflexelor lor sclipitoare; c) căutarea culorii întinse mai mult sau mai puțin modulată, uneori destul de puțin modulată, și a cărei strălucire e susținută prin câteva raporturi cromatice esențiale, câteodată insolite, de pildă două
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
trimise de la Paris „Convorbirilor critice” - medalioane, siluete și figurine „cu evidente intenții de realizare artistică” - se vedeau la tânărul L. influențe, franc recunoscute ulterior, din Émile Faguet, din Anatole France și, mai puțin, din Jules Lemaître, adică de la așa-zișii impresioniști. Dezbaterea se ducea între câțiva parteneri de dialog imaginari „fixați tipologic”, Agathon, Picrophonios, Glykion și alții (în tradiția lui La Bruyère), criticul asumându-și rolul de moderator, din necesitatea de „a armoniza părerile contradictorii” sau de a „determina sugestii personale
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
reprezintă E. Lovinescu și gruparea din jurul său. Atacat cu înverșunare, Lovinescu este înfățișat drept un „servitor al modei”, „o giruetă supusă vânturilor”, fiind acuzat chiar că „a fugit de armată” și că scrie despre război „cu o imaginație hodinită de impresionist sedentar” (11/1919). De caracterizări acide au parte și alte personalități politice sau literare: Al. Constantinescu, Take Ionescu, Ioan Slavici, Victor Eftimiu, N.N. Beldiceanu, Al. Macedonski. Dar, dincolo de latura ei polemică și pamfletară, publicația are meritul de a fi promovat
HIENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
proprii din lirica germană vor fi reunite antum într-o carte. Intelectual preocupat să aducă în planul interferențelor variate domenii ale spiritului, pe care le supune unui demers critic sever și imaginativ deopotrivă, S. este în cele din urmă un impresionist care, fără nici un efort, se poate plasa în zone de rigori absolute. De aici, și extazele estetice ale criticului și severa incursiune a interpretării simpatetice, prin apeluri la discipline umaniste și științe sociale. O pătrunzătoare și empatică întâlnire dă naștere
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
le caute acolo unde era altceva de aflat: în aceste comedii simple și juste, scrise de un condei salubru și fermecător, nădăjduiești cu modestă ambiție să găsești repertoriul meritoriu al spectacolelor comune. I. NEGOIȚESCU Mihail Sebastian face figură de critic impresionist care discută opera în cauză fără prejudecăți, cu o înțelegere de ajuns de elastică, ceea ce l-a făcut să nu cadă în erori fundamentale de estimație. În ipostaza de cronicar literar, spre deosebire de alți scriitori care au făcut cronică literară ca
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
Verde, În colțul fereștii ș.a.), George Murnu ( În fața unui volum), G. Rotică, Liviu Marian. Cu proză este prezent îndeosebi Eugen Boureanul (Puiul, Dulgherul, Leul, Fanta ș.a.). Câteva studii de istorie a filosofiei și a artei - Alexandru A. Naum, Grigorescu și impresioniștii, Începuturile creștinismului și arta, Vechea artă creștină, M. Rădulescu, Transcendentalismul logic al lui Kant și psihologismul lui Fries, Eugen Boureanul, Dracul în basmele și credințele poporului român (o încercare de „mitologie comparată”) - indică preocuparea redactorilor pentru studierea culturii europene, dar
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
pentru Macedonski și noua poetică, iar pe Eminescu îl încadrează în perimetrul lui Titu Maiorescu și al Junimii, alături de Ion Creangă și I.L. Caragiale, care alcătuiesc, după opinia sa, „triada de seamă a literaturii române”. Punctul de vedere al criticului impresionist își găsește, dezvoltându-se, rațiunea tocmai într-o viziune unitară a literaturii și evoluează în sensul unor coordonate ale specificității naționale și europene. Dacă G. Călinescu accentua raporturile personalității artistice cu istoria, P. supune individualitatea literară evoluției istorice și conștiinței
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
Călinescu, D. Caracostea. Capitolele rezervate ultimilor doi constituie centrul de greutate prin anvergura, dar și prin opoziția dintre opțiunile lor metodologice, stil analitic, finalități. Capitolul aferent lui Călinescu luminează, în schimb, opțiunile epistemologice ale lui P. Calificat fără nuanțe ca „impresionist” și promotor al subiectivismului în critica și istoria literară, sancționat drastic pentru viziunea lui asupra firii „rudimentare” a omului și poetului, certat pentru zăbava în „descrierea operei” și pentru accentul pus pe creația postumă, lui Călinescu nu i se recunoaște
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
pe C. Dobrogeanu-Gherea și pe I.L. Caragiale, cărora le schițează în fugă portretele. Entuziasmul lui P. capătă noi dimensiuni la Paris, oraș a cărui puternică individualitate, în primul rând artistică, o fixează memorabil. E fascinat de muzee (îi admiră pe impresioniști, însă nu și pe viitorii cubiști și suprarealiști) și de cafeneaua Closerie de Lilas, unul din locurile tradiționale de întâlnire ale poeților și artiștilor. Veneau aici și români, printre care St. O. Iosif și D. Anghel, ultimul fixat într-un
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
Și-a schimbat numele în Museo Nacional de Bellas Artes în 1887, iar în 1901 guvernul a decis construirea unui nou sediu. Cu directorul muzeului, mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând de la picturile rupestre de la Altamira și ajungând la impresioniști, cubiști, foviști... Ca bun "meseriaș", nu s-a lăsat mai prejos, așa că a fost o discuție care mi-a mers "la suflet". Fusese prin Paris, știa de Brâncuși, Ionescu, Enescu, Tristan Tzara, Panait Istrati, Cioran, Elvira Popescu...Așa că scopul vizitei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în acest răstimp Arta s-a divizat tot mai net în arte, fiecare artist limitându-și investigațiile la un singur domeniu și încercând să-i epuizeze resursele creatoare. Senzația de secătuire a acestor resurse a fost încercată prima data de impresioniști, care au simțit nevoia să transgreseze hotarele domeniului lor, practicând de pildă, sculptura, când orientarea lor era spre pictură sau invers. În secolul al XX-lea se va merge însă mult mai departe: marii artiști ai timpului vor înțelege că
Sincretismul – paradigma artelor contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by D. N. Zaharia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_941]
-
o grădină. Aici muzica încetase, dar era un foșnet de frunze și un murmur adormitor, de vânt ori de apă, încât el se lăsă răpus peste pajiștea de verdeață, unde două femei mâncau. Era ca în Dejunul pe iarbă al impresionistului refuzat, Manet, doar că cele două stăteau cu spatele, una complet goală și albă, ca o boabă de fosfor pe un fundal, iar cealaltă îmbrăcată în negru, dar cu părul lăsat pe umeri în cascade întunecate și greu ca o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înțeles la început, așa să rămână. Sîntem prieteni, ce naiba! Inginerul îl luă de braț și îi zâmbi. ― Noi doi ne înțelegem de minune. Îi indică patru pînze: Astea le iei cu tine. Desprinse Fragonard-ul din cui apoi trecu la un impresionist francez, o natură moartă cu vaze, cărți și un scaun pe care nu stătea nimeni. * Florence Miga ținea ochii închiși. Mâinile groase, umflate de gută, se sprijineau împletite pe muchia mesei. Verigheta lată și bombată, după moda de acum 40
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
paharele În mînă, se Îndreaptă către sufragerie, un spațiu primitor mobilat cu troace de familie. Un ursuleț de pluș proptit Într-un balansoar Începe să bată din palme și niște „picturi“ pe ecrane plate se aprind pe pereți. — Nu sînt impresioniști! mormăie Sherrill, evitînd un roboțel-chelner care părea chitit să treacă prin ea. Trebuie să te mai cultivi, Neva. — Iubito, e de presupus că e o casă medie. — Okey, okey, spune Sherrill. Stop! Robotul-chelner Încremenește și picturile dispar. Noapte! comandă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tîrziu, Casa cu geamurile portocalii și Revista Celor l’alți cu primul nostru manifest simbolist, Ovid Densusianu publică în Vieața nouă pledoaria „Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare“, iar Iosif Iser îi aduce la București en fanfare pe impresioniștii francezi Derain, Forain și Galanis. Fenomen de emergență periferică a estetismului european, „simbolismul” autohton are, cum spuneam, un caracter aluvionar, impur, mimetic și eclectic. Pe de o parte, un estetism nobil și „decorativ” în linia postromantismului parnasian (Al. Macedonski, N.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și părinții noștri”. Lista de lecturi și audiții este elocventă: Baudelaire, Edgar Poe, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Laforgue, Herédia, Samain, Villiers de l’Isle-Adam, Barbey d’Aurevilly, Rollinat, Moréas, Verhaeren, Zola, Maupassant, Flaubert, Max Nordau (cu Degenerescența și Minciunile convenționale), criticul impresionist Jules Lemaître și evoluționistul raționalist Ferdinand Brunetière, Georg Brandes și sociologul Charles Letourneau, criminalistul Cesare Lombroso, eseistul Thomas Carlyle (tradus în franceză), Nietzsche, pragmatistul american William James și polimorful Rémy de Gourmont, autorii ruși (Tolstoi, Dostoievski, Gorki, traduși și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teoretică și conceptuală”, fără apetit pentru „construcții unitare”, fără „plăcerea judecății de valoare și a atitudinii deschise”, de o politețe elogioasă dusă uneori pînă la umilință „ipocrită”, comprehensiv și eclectic pînă la vagul criteriilor, excesiv de generos cu autorii minori, manierist impresionist furat de „arta broderiei”, afectînd „sfieli de poet” în locul „orgoliului de judecător”. Există, în fapt, două modele complementare și, uneori, opuse; pe de o parte, un model clasic, „viril” și paternalist, al criticului magisterial, „autoritar”, model bazat pe ierarhizare discriminativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a produs pe o linie ideologică marxizantă (în virtutea opțiunilor politice de stînga ale majorității avangardiștilor interbelici, dar și ca replică pozitivă la „dezumanizarea”, „alienarea” și „reificarea” artei în societatea capitalistă contemporană). Generația „destinderii” și criticii săi de prim-plan - impresioniști post-călinescieni sau adepți ai metodelor teoretice în vogă (structuralism, tematism, semiotică, tel-quel-ism) - au valorificat, în maniere diferite, „moștenirea” literară avangardistă, producînd defrișări semnificative ale domeniului (studii de Matei Călinescu, Ion Pop, Ov.S. Crohmălniceanu și Adrian Marino, fără a uita monografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anarhistă și aventuroasă, acesta a intermediat, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, vizita oficială a „magului” decadent Josephin „Sâr” Peladan (al cărei succes are o notă certă de spectacol provincial) și a sponsorizat expoziția din 1908 de la București a pictorilor impresioniști Derain, Forain și Galanis, invitați de emulul lor Iosif Iser. Cu toate contradicțiile aferente, rolul lui Bogdan-Pitești în „lansarea” și susținerea literaturii și a artei moderne rămîne, cred, determinant. Din același unghi al „complexului periferiei” am încercat să examinez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]