300 matches
-
războiului, îl vizitează des pe Monet, care locuia atunci la Argenteuil, în apropiere de Paris. Vin aici și Sisley, Pissarro și Manet, pentru a picta împreună. Cei patru fondează asociația "Société d'artists", care organizează în 1874 prima expoziție a impresioniștilor. Câțiva colecționari încep să se intereseze de pictura impresionistă și unele pesoane influente îi comandă portrete. La sfârșitul anului 1879 pleacă în Italia, unde descoperă pe marii maeștrii ai Renașterii. Renoir începe săși formeze propriul său stil. Personajele scoase în
Pierre-Auguste Renoir () [Corola-website/Science/302384_a_303713]
-
spirala. Cadrul creat de Renoir dă privitorului senzația că s-ar putea oricând așeza între meseni. Tabloul „Dejunul vâslașilor” este cumpărat în 1881 de Durand-Ruel care, contrar voinței pictorului, îl expune la cea de-a VII-a ediție a expoziției impresioniștilor.
Pierre-Auguste Renoir () [Corola-website/Science/302384_a_303713]
-
iese un puternic curent de aer. După câteva luni încep dezobstrucțiile și descoperă Sala Pădurii și Sala Bivuacului până la Marea Prăpastie. În toamna aceluiaș an se explorează și cartează Galeria Mamuților și Sala Mamuților, Galeria Buclei, Galeria Clusteritelor și Sala Impresioniștilor. 1982 - S-a descoperit Labirintul, Activul, Sala cu Lac, Galeria T și o serie de alte laterale, puțuri și hornuri. 1983-1998 - Se efectuează acțiuni de explorare fără descoperiri substanțiale. Paralel sunt organizate acțiuni de ecologizare a peșterii. Astfel s-au
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
o sală de unde pornesc trei galerii. Spre nord se deschide Galeria Clusteritelor (unde se interceptează un mic curs activ al peșterii) care continuă ascendent și se termină cu o diaclază impenetrabilă. Din această galerie se desprinde o sală laterală: “Salonul Impresioniștilor”, precum și o serie de alte mici galerii laterale. Atât Galeria Clusteritelor, cât și Salonul Impresioniștilor sunt puternic concerționate, aici abundând, evident clusteritele, dar și gururile sau cacadele de montmilch. De la Marea Prăpastie spre sud, pe Galeria Mamuților se ajunge într-
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
un mic curs activ al peșterii) care continuă ascendent și se termină cu o diaclază impenetrabilă. Din această galerie se desprinde o sală laterală: “Salonul Impresioniștilor”, precum și o serie de alte mici galerii laterale. Atât Galeria Clusteritelor, cât și Salonul Impresioniștilor sunt puternic concerționate, aici abundând, evident clusteritele, dar și gururile sau cacadele de montmilch. De la Marea Prăpastie spre sud, pe Galeria Mamuților se ajunge într-o mare sală (200/20-30/15-30 m) foarte bogat concreționată cu mari domuri stalacmitice, gururi
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
critic ostil, a folosit numele de "Impresioniste" din titlul acestei picturi, comentând că picturile lui Monet erau mai degrabă "impresii" decât lucrări de artă terminate. La a treia expoziție, din 1876, pictorii pe care noi îi grupăm cu termenul de impresioniști, foloseau deja termenul acesta pentru a se descrie. El s-a căsătorit cu Alice Hoschede pe data de 16 iulie 1892, cu care avea o aventură în timpul căsătoriei cu Camille. În anul 1892 Monet a pictat o serie de lucrări
Claude Monet () [Corola-website/Science/297862_a_299191]
-
reprezentată de faimoasa pictură Omagiu prusac de Jan Matejko, scene mitologice și biblice cu Torțele lui Nero de Henryk Siemiradzki, arta membrilor reprezentativi ai mișcării artistice Tânăra Polonie de la începutul secolului al XX-lea, inclusiv artiștii Jacek Malczewski, Józef Chełmoński; impresioniștii proeminenți Józef Pankiewicz și Leon Wyczółkowski; picturi de Wojciech Gerson și Julian Fałat, precum și capodopera controversată Extazul de Władysław Podkowiński.
Sukiennice () [Corola-website/Science/329231_a_330560]
-
realizat se poate vedea o puternică influență impresionistă prin strălucirea luminii redate, prin cromatica desfășurată sau prin folosirea tuturor elementelor derivate din avantajele picturii de "plein-air" pe care a agreat-o cu predilecție, el nu a rămas istoriei ca un impresionist. Realizările sale artistice se pot cataloga a fi clasicizante în compoziție și portret, iar peisajele lui au păstrat o armonie a culorilor și o consistență a formelor care le apropie mai mult de tendințele realiste ale postimpresionismului, mai mult decât
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
a fost de părere că așa s-ar explica faptul că Verona a fost prezent cu peste douăsprezece lucrări numai la Expozitia „Tinerimii artistice” din acel an. Momentul 1903 este cel în care pictorul s-a considerat a fi un impresionist. A lucrat intens în ulei peisaje, în special din Moldova, Brăila și Herța. A făcut și desene. Impresionismul picturii lui a dobândit o notă particulară, lipsită de spontaneitate. În paralel, Verona a fost preocupat de pictura monumentală și a studiat
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
realizat se poate vedea o puternică influență impresionistă prin strălucirea luminii redate, prin cromatica desfășurată sau prin folosirea tuturor elementelor derivate din avantajele picturii de "plein-air" pe care a agreat-o cu predilecție, el nu a rămas istoriei ca un impresionist. Realizările sale artistice se pot cataloga a fi clasicizante în compoziție și portret, iar peisajele lui au păstrat o armonie a culorilor și o consistență a formelor care le apropie mai mult de tendințele realiste ale postimpresionismului, mai mult decât
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
de un grad de realism cel puțin egal dacă nu mai mare decât preocuparea reprezentării luminii în operele sale. Ca atare, imaginile realizate nu sunt dizolvate într-o cromatică feerică (cromatica reprezentând unul din conceptele principale pe care le susțineau impresioniștii) și ca urmare nici într-o atmosferă luminoasă care să învăluie personajele sau obiectele din natură. Astfel, pictura pe care realizat-o a devenit mai luminoasă, dar artistul a fost mai puțin preocupat de aspectul schimbător al lucrurilor și mult
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
care pun în evidență formele cu o deosebită pregnanță. Pictorul a adaptat natura conform propriei gândiri și a impus efemerității lucrurilor o logică, un sistem, o armonie și o disciplină care făceau parte din propria-i simțire. La Verona, contrar impresioniștilor care au recurs la aluzii și abrevieri care duc la uitarea suprafeței în favoarea iluziei urmărite, accentul cade asupra suprafeței, asupra rigorii compoziției, efect care duce la impresia dominantă a monumentalului. În anul 1924, artistul a participat la Bienala de la Veneția
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
artă plastică le dobândește însă în compania prietenilor săi, la Academia Julian, unde îi cunoaște pe Paul Sérusier, pe Maurice Denis și pe Édouard Vuillard. Cu toții sunt entuziasmați de operele lui Gauguin, descoperite înainte de a fi avut contact cu arta impresioniștilor. În același timp, Bonnard este un admirator al gravurilor japoneze, a căror tehnică are o mare influență asupra operelor sale. Pictorul ia parte activă la înființarea și activitatea mișcării "nabis", dar în același timp își arata independența: „Nu aparțin nici unei
Pierre Bonnard () [Corola-website/Science/316727_a_318056]
-
originale, un creator care se caută pe sine comentînd pe alții. E. Lovinescu vorbind de vocația sa critică, în sensul de mai înainte, indica izvorul misterios, stările chinestezice din care pornesc toate construcțiile sale critice și ideologice. Exagerînd în sensul impresioniștilor, Lovinescu tinde de fapt să destrame concluzia după care, atunci ca și acum, criticul nu e, în cel mai fericit caz, decît fructul unui sistem ideologic, un individ cu ochelarii bine înfipți pe nas. În judecata celor mai mulți, el e sticletele
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
peisaj marin din Le Havre. Întrebat asupra titlului tabloului pentru alcătuirea catalogului, răspunse: ""Mettez, Impression: Soleil levant"" ("Puneți, Impresie: Răsărit de soare"). În ziua următoare, în revista "Charivari" apare articolul cronicarului de artă Louis Leroy, intitulat "Exposition des Impressionnistes" ("Expoziția Impresioniștilor"). Un cuvânt destinat să facă carieră. Totuși dificultățile făcute de reprezentanții oficiali ai artei nu au încetat. Când însă în 1903 , Camille Pissarro, patriarhul impresionismului, încetează din viață, toată lumea era conștientă că această mișcare a reprezentat revoluția artistică cea mai
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, "Mâncătorii de cartofi". Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
a renunțat la modele. A început să experimenteze, pictând din memorie și, cel mai adesea, pictând peisaje și compoziții florale, de o uluitoare intensitate cromatică. Reprezentanții acestui curent au fost cunoscuți, inițial, sub numele de „independenți” sau „intransigenți” - denumirea de „Impresioniști” se datorează unui accident, oarecum. Monet a adus la o expoziție un tablou intitulat "Impression. Soleil Levant" (ro: "Impresie-Răsărit de soare"). Termenul a prins și a fost adoptat drept nume al școlii. În pictură lumina devine obiectul esențial al interesului
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
Amsterdam (Stedelijk Museum) 240 de pânze și desene ale lui Vincent, a cedat în cele din urmă în 1962 statului olandez colecția sa cuprinzând 170 de tablouri, 400 de desene de van Gogh, precum și 150 de tablouri sau desene de impresioniști sau de post-impresioniști (care aparținuseră lui Theo), scrisori și documente. Au rămas aproape 850 de tablouri de Vincent van Gogh și cam același număr de desene. Multe opere, din toate perioadele, au dispărut din diferite motive. Deși orice apreciere în
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
editează revista ""Ver Sacrum"" (1898-1903), fondează "Atelierele vieneze" ("Wiener Werkstätte") în 1903, ce devin un centru al "design"-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor. Scopurile secesiunii vieneze erau: De o mare popularitate s-a bucurat a XIV-a Expoziție a secesiunii din anul 1902, dedicată lui Ludwig van Beethoven, organizată de Josef Hoffmann. În centru se afla o statuie a compozitorului realizată de Max
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
tineri tabloul a avut un efect deosebit de mare, Cézanne își exprimă fără rezerve încântarea. De acum încolo, Manet, care a fost atât de frecvent refuzat de Salon, se apropie de o altă grupare de pictori, care vor fi mai târziu impresioniștii. Claude Monet, Edgar Degas și Auguste Renoir admiră sincer talentul creatorului "Olympiei". În 1867, pentru a ocoli respingerea care era de așteptat din partea juriului "Expoziției Mondiale din Paris", Manet închiriază un pavilion, unde prezintă cincizeci de tablouri. Deși admirator al
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
talentul creatorului "Olympiei". În 1867, pentru a ocoli respingerea care era de așteptat din partea juriului "Expoziției Mondiale din Paris", Manet închiriază un pavilion, unde prezintă cincizeci de tablouri. Deși admirator al noilor creații, Manet n-a participat niciodată la expozițiile impresioniștilor. A preferat să se lupte cu juriul Salonului, și în anii următori se impune și este din ce în ce mai des admis la vernisajele Salonului Oficial, dar își organizează expoziții și în atelierul propriu. În septembrie, Manet suferă de reumatism și are durei
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
pentru a putea fi pictată. În tabloul ""Bar la Folies-Bergère"" lămpile electrice au fost pictate cu alb viu. Pictorul are o predilecție deosebită, aproape o brutalitate, de a trece de la culori foarte deschise la cele foarte închise. În opoziție cu impresioniștii, Manet nu folosește întrepătrunderile fine dintre nuanțe care nu pot fi văzute de aproape. După opinia lui, o asemenea elaborare migăloasă a culorilor slăbește caracterul decis al acestora. O bună ilustrare a acestei tehnici este faptul că pictorul a realizat
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
modificările agogice) și cincisprezece schimbări dinamice (în total 26 indicații!) în nouă măsuri, ceea ce va deveni un procedeu răspândit către sfârșitul secolului XIX. Mai târziu notația s-a complicat, din nevoia fixării tot mai multor detalii. Compozitorii postromantici și cei impresioniști au ajuns astfel la o aparentă hipertrofie a indicațiilor. Dar acestea sunt adesea justificate. De exemplu la George Enescu, permanentele fluctuații de dinamică și tempo, rubato-ul specific muzicii sale, nu se pot dispensa de notații detaliate care, puse în
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei. În același timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni și al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârșitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniștilor să valorifice în pictura lor moștenirea lui Velázquez. vine pe lume în primăvara târzie a anului 1599, în orașul Sevilla din Andaluzia. Botezul său are loc la 6 iunie în biserica din cartierul popular "San Pedro". Era fiul lui Juan
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
timpului să zicem, în culori întunecate, dar deloc sumbre. Combinația de lumină și exultanta solară, specifică Italiei, si nostalgie a unor vieți și întâmplări încheiate și uitate de mult extrage de sub penelul tânărului artist lucrări care trimit cu gândul la impresioniști, desi tonurile sunt foarte diferite de cele din picturile acelora. Un fel de transparență extrem de sugestiva da acelor lucrări întunecate o lumină interioară, care colorează altfel, afectiv, lumea privită și reținută de paletă pictorului. Într-un splendid catalog-album editat de
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]