706 matches
-
pauză - Când se ridică iară, scena e ca întîi; același trunchi, aceeași galbenă lumină de lună străbate prin stâncile sdrobite și lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat dintr-un somn neliniștit, cu visuri de-o impresiune puternică. Fruntea sa e osândită și fața în delir adânc. Muzica melodramiză încet aria lui Deșteaptă-te române El o declamă încet și espresiv, rezemîndu-se cu mâna stângă pe liră. ) [VARIANTA FINALULUI] [MUREȘANU] (șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
streină, ci unul familiarizat în (ideea sa cosmică) lumea sa ideală (Weltanschauung). Pentru o adevărată dezvoltare a artei de reprezintațiune dramatică trebuie să se (întrunească) împreune c-un simț simbolioc cari simte lucrurilor și formelor însemnătatea lor suprasensuală (ubersinnlich) și impresiunile adânce asupra sufletului, o fantazie rodită (befruchtet) de mari esperiințe artistice și inteligință filozofică. Cea din urmă, adică inteligența filozofică, (dă formă formulează) monetiză (munzen) tezaurele pe cari i le aduce nemijlocirea vieței artistice și simțul simbolic și le imprimă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a cărei mediu de manifestare este cuvântul, chiar daca acesta n-ar deveni prin declamațiune la espresiune sensibilă. În astă privință zice în Poetica, cap. 6, la fine: "Tragedia face efect fără reprezentare și fără actori" și cap. 27: Tragedia face impresiune și fără mișcare, ca epopea, căci ființa ei adevărată cunoaștem prin citire" (Singur acesta e înțelesul adevărat a locului din urmă; ce nu-l putem aicea interpreta filologice mai întins. ) Și capitolul 19 din Poetică rezultă din modul acesta de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și mai puternică decât într-aceasta, pentru că ea aduce la prezință sensibilă simțirile și pasiunile cele mai iritate în cea mai vie a lor espresiune. De aceea la neci o arte nu e mai des fenomenul de-a ținea adică impresiunile vii esperiate de o provocare cătră sine însuși pentru de-a le și transfera iarăși asupra altora fără o prealabilă mijlocire. Dacă însă ființa diletantismului se manifestă cu deosebire într-aceea că aleargă repede la satisfacerea sa și la impresiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
impresiunile vii esperiate de o provocare cătră sine însuși pentru de-a le și transfera iarăși asupra altora fără o prealabilă mijlocire. Dacă însă ființa diletantismului se manifestă cu deosebire într-aceea că aleargă repede la satisfacerea sa și la impresiunea artei sale asupra altora, fără d-a lua asupră-și lucrul cel aspru și spinos al (coprinsului) periferiei întreg[i], fără d-a se supune în singurătate unei esercitări treptate de tecnică, nealegând din regiunea întregului decât ceea ce-i convine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Căci nicăiri diletantismul nu face succese mai fără osteneală, nicăiri nu culege pentru vanitatea lui personală un seceriș mai bogat fără osteneala sămănatului și a coptului; pentru că numai în această arte omul angajează individualitatea sa și pentru că bucuria succesului și impresiunea izvorâtă adesea din nesecabilea putere a poetului devin o satisfacție (Genuss) pentru personalitatea proprie. Care arte dar e mai însărcinată de-a restabili marginile mai șterse dintre diletantism și arte (Kuenstlerschaft) și de-a cuceri prin aceea artei însuși o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a cuceri prin aceea artei însuși o pozițiune Notă Acest fenomen ce zace în artea noastră însași, d-a o putea esersa adică mai nepreparat decât orce altă arte și de-a putea produce deja prin mijlocul unui naturel fericit impresiuni oarecari asupra sufletului au putut în antichitate să aducă la aceea ca să o însemne ca un lucru mai mult al naturei decât al artei; cel puțin Aristotel zice în Rhetorica sa 3, 3: "Artea actorului e mai mult treaba naturei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
artei? Fără de-a fi primit în sine momentul idealităței ea decade la simplu adevăr natural și prin asta noi ne simțin eschiși din regiunea artei în (nemijlocirea) imediul vieței. Neci o operă de arte însă să nu ne facă impresiunea curată a unei opere a naturei. Noi nu voim a vedea repețită în arte creatura defectuoasă, pieritoare a naturei, ci o ființă ce aparține unei ordine mai înalte de lucruri, care e supusă prin urmare la Goethe a esprimat de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
negles autoru. Daca actorul nu ne poate oferi tot ce-i mai nalt în activitatea creatorie ce-o (presupunem) [stătorim*] noi la transformarea unei creaturi mai mult ideale într-o ființă cu totul vie, personală; apoi totuși poate deja produce impresiuni însemnate prin inteligența, care-i deschide înțelegerea cugetărilor, și prin avântul retoric. Însă gloria cea mai mare e totuși a aceluia în care cultura retorică și inteligența sunt susținute și de o putere care e în stare a privi și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
esprima și poetul națiunei noastre, care e mai înrudit cu poporul citat când respinge această pretențiune a unui simț prozaic. ACTORUL ÎN RAPORT CU PUBLICUL Neci un artist nu se poate presupune fără un public ce-l primește și-l geniessen. Din impresiunea ce face opera sa asupra publicului el află măsura efectului său și se reprimește, cum am zice, pe sine însuși. Însă artistul adevărat este o natură privi Mănținînd acest punt de vedere al părerei frumoase față cu adevărul grosolan al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce-o face publicul operelor poetice mari chiar la aparința lor, pentru că publicul trebuie educat anume spre-a le înțelege. Artistul are așadar adeseori să-și elupte valoarea sa, și adeseaori stă profunditatea opcrei sale în (proporțiune opusă) disproporțiune cu impresiunile ce face la aparițiunea sa. Numai cei ce cugetă asemenea lui, cei înrudiți lui prin simț, și cari sunt totdeuna într-un număr foarte mic, discopere pe dată în el manifestațiunile unui geniu, de-abia cursul timpului le face avere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avut-o în vedere) proiectată, pentru că privitorul nu poate aduce la complectarea schiței decât tot ce e mai bun între acelea ce e în stare să le contemple în spiritul lui și pentru cari a câștigat o măsurătoare (Massstab) prin impresiuni ce le-a probat (prin cari a trecut). Fleck, cu voacea sa uruitoare ca tunetul, cum turbă el d. e. în mari momente tragice, ca în Carol Moor, după recunoașterea tatălui său, "cum îl doboară simțământul monstruozităței, cum pierde vocea, cum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel moale al fantaziei în realitate, schimbate într-o esistință sensibilă, ele lucrează asupra-ne cu puterea a chiar realităței, fără de-a ne vătăma însă prin asprimea lor, prin ne-ndurarea lor, ca în viață, ci împărtășind numai mărimea impresiunei cu puterea realităței. În privința impresiunilor nemijlocite nu poate nimeni să se-ntreacă cu artistul dramatic; întru a (dota) înarma atât de precis pe cel mai adânc fond de viață (Lebensinhalt), pe care numai o poate naște cea mai spiritualistă din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
realitate, schimbate într-o esistință sensibilă, ele lucrează asupra-ne cu puterea a chiar realităței, fără de-a ne vătăma însă prin asprimea lor, prin ne-ndurarea lor, ca în viață, ci împărtășind numai mărimea impresiunei cu puterea realităței. În privința impresiunilor nemijlocite nu poate nimeni să se-ntreacă cu artistul dramatic; întru a (dota) înarma atât de precis pe cel mai adânc fond de viață (Lebensinhalt), pe care numai o poate naște cea mai spiritualistă din arți, cu puterea unei (întîmplări
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
li s-a răpit deja, are și el asemenea lor dreptul de-a căpăta răsplata imediat cu fapta. Și mulțimile dispuse după voința sa neci nu vor pregeta de-a acorda emoțiunei lor interne izbucnirea nereținută. Izbucnirea e rezultatnl unei impresiuni care a atins electrice sufletul. Ar fi după cele ce-am zis a necunoaște absolut natura reprezintațiunei dramatice când am lua-o-n rău actorului că pune (pondul) greutatea cea mai gigantică pe impresiunile văzute ce le produce prin jocul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
izbucnirea nereținută. Izbucnirea e rezultatnl unei impresiuni care a atins electrice sufletul. Ar fi după cele ce-am zis a necunoaște absolut natura reprezintațiunei dramatice când am lua-o-n rău actorului că pune (pondul) greutatea cea mai gigantică pe impresiunile văzute ce le produce prin jocul său. Ele sunt termometrul prin care află el măsura puterilor sale, gagiul chemărei sale și dezdăunarea pentru durata refuzată operei lui. Victor Hugo se esprimă foarte frumos în Etudes sur Mirabeau când zice că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îl lovește neapărat și orce (reacțiune) retroacțiune (... ) a operei (... ) sale imediat și-l atinge în întreaga sa individualitate. Aceste două momente neseparabili, cum am arătat, de ființa artei acesteia, de-a trebui adică să te dizolvi (consumi) cu totul în impresiunea lucrărei sale prezinte și de-a trebui să faci din întreaga personalitate însăși, îl reîmping pe artist cu putere în linia delicată unde se ating nesfârșit de aproape pe un Selbstgefuehl iritabilă și vanitatea cea mai lesne de ofensat. Fiindcă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dramatic și pentru că această recompensă decide valoarea absolută a artistului, de-aceea el are dreptul de-a goni recunoașterea sa univoce și de-a găsi fericirea și satisfacțiunea sa în valurile unui aplauz vijelios. Îndată ce artistul recunoaște în aplauz numai impresiunile lucrărei sale și îl provoacă numai prin mediul faptei sale artistice, el are voie de-a se bucura cu deplinătate de acest omagiu elocinte, pentru că el trebuie să privească într-asta (dovada) proba că a mișcat într-adevăr sufletele și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
indiferință aristocrată în privința acestei posesiuni. Pyrrhus zicea epiroților săi: "Voi sunteți aripele mele", și neci un artist afară de cel dramatic nu are mai mare drept s-o mărturisească asta de auditorii săi, pentru că neci unul nu stă într-o reciprocă impresiune nemijlocită cu cei ce primesc de la el, neci unul nu produce activitatea sa așa cu totul numai prin mijlocul acestei impresiuni reciproce (Wechselwirkung). Ea se manifestă într-acele mișcări involuntarii și accente elocinte cu cari acompaniază privitorii creațiunea artistului reprezintator
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
are mai mare drept s-o mărturisească asta de auditorii săi, pentru că neci unul nu stă într-o reciprocă impresiune nemijlocită cu cei ce primesc de la el, neci unul nu produce activitatea sa așa cu totul numai prin mijlocul acestei impresiuni reciproce (Wechselwirkung). Ea se manifestă într-acele mișcări involuntarii și accente elocinte cu cari acompaniază privitorii creațiunea artistului reprezintator prin toate fazele ei; abia prin ele el se încumetă în puterea [sa] (inne werden) și din ele îi (curge) izvorăște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca c-un frapant joc de lumini. Pentru că prea e mare farmecul de-a se legăna prin un entuziasm devenit auzibil în iluziunea că acesta ar fi un triumf curat al artei și pentru că conștiința îi spune cu viociune că impresiunea odată pierdută nu se poate reajunge. Contra acestei tentațiuni puternice artistul dramatic are necesitate de toată tăria conștimței sale artistice. Numai înarmat cu aceasta și pătruns de sânțenia artei din care el își soarbe seriozitatea sa morală întru rezistență se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fățișă a naturei. Însă această escepțiune rară nu servă decât spre adeverirea celor zise. n vice comique - are comedia-n ei După un corp bine făcut vine la apreciare espresiunea feței, fața, acest focariu propriu a tuturor afectelor care resplendă impresiunile sufletului prin mijlocul toturor tonurilor. Precum am însemnat, un corp ne-ngrijit de natură ca un obstacol absolut întru esectițiunea artei reprezintatoare, astfel și o fizionomie în care s-a-ntronat puterile de jos ale sufletului, puterile simțualismului, și cari au respins
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce aparțin laturei naturale a artei noastre, devin abia atuncea puteri adevărate când le insuflă viață dotarea specifică spirituală cu talent care ia oarecum pe acei factori în serviciul ei. Fără acest factor ideal acea dotă face într-adevăr o impresiune binefăcătoare, nu va putea însă fi neciodată pusă într-o referință organică cu ea. {EminescuOpXIV 258} {EminescuOpXIV 259} Puterea aceea care pune mâna în virtutea suveranităței sale pe laturele (avantagele ) naturale ale artei reprezintative, puterea aceea a cărei drept constă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rezultă următoarea lege în privința treptei (noastre) acesteia: patosul unui tip dramatic cu cât va fi mai simplu și totodată mai înrudit cu simțământul liric al naturei noastre ideale cu atât mai curând va putea să producă acest stadiu primitiv o impresiune poetică reprezentîndu-l; cu cât însă caracterul dramatic va fi mai (bogat) propriu și mai individual, cu cât e mai depărtat patosul său de simțirea nemijlocită a reprezintatorului, cu cât găsește acesta mai puțin în caracter eul său special în obiectiv
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să pronunțe cu succes, ajutat de înzestrarea lui naturală, pentru că asta se-ntîmplă numai din neprevedere. " " Nu e destul, zice Guilom Meister, ca actorul să privească o piesă numai așa pe dinafară, ca s-o 355 r judece numai după prima impresiune și apoi să-și manifeste fără esaminare plăcerea sau displăcerea sa. Asta îi e într-adevăr iertat spectatorului, care vrea să fie mișcat și distras, care însă nu vrea să judece. Actorul însă trebuie să știe a da seamă despre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]