254 matches
-
cu ceva din măreția senină și firescul patriarhilor din Biblie, învăluit într-o lumină parcă supranaturală ce izvorăște dinlăuntrul său. Simbolurile și motivele, atât de numeroase în creațiile regizorului, se cheamă și își răspund neîncetat. Secvența merelor coapte, uriașe, aproape impudice, pregătește explozia de carnație din scena în care, după moartea iubitului, femeia aleargă goală prin odaie într-o disperare frustă. Dansul bahic al fiului de culac își găsește corespondența în dansul victimei sale. Moartea eroului principal e o capodoperă (a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
În acea clisă de murdărie colcăitoare, nu mai eram decât niște cadavre vii, mărșăluind fără sens într-un oraș mort, aflat în prada șobolanilor și a pisicilor. Am conștientizat neputincios starea de degradare cumplită. În mieunatul pisicilor care se împerecheau impudic în piețe, mi se părea că percep semnalele neechivoce ale unei depravări ieșite de sub orice control. Am fost străfulgerat de gândul tragic că nu mai există putință de scăpare din acest marasm. Pe timp de noapte, periferia Romei oferea priveliști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ea, de glonț, alta În flăcări; iar pe un frate, altminteri Întreprinzător, dibaci și harnic, Îl pândește până și astăzi sfoara de la perdea În chip de ștreang. [...] La Îngropăciunea lui Emanoil Bucuța, un sac cu oase mari și goale, aproape impudice și stropite repede cu vin și untde lemn În bolboroseala omului bisericii, Îi fu așezat Între picioare: era tot ce mai rămăsese din zbuciumul zadarnic al Eufimiei lui. Așa cum, la Îngropăciunea bătrânei care necăjise existența Corei Irineu, am văzut oscioarele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
l-am văzut amândoi pălind, ca Într-o poveste de demult, cu Tris tan și Isolda, pe octogenarul sever și cenușiu la chip - pictorul Pallady; avântul juvenil și sprintenel al dragostei ei, În stare să corijeze la vreme pe libertinul impudic și impertinent de până atunci; prietenia ei mai mult decât devotată, de un servi lism neînțeles la o fire ca a ei, prea perso nală, prea dârză și prea orgolioasă; excelenta ei sănătate fizică și morală deopotrivă cu un tot atât de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atinge cu mâna; sau, când nasc o fată, au o mulțime de rețete simple și milenare ca să pună capăt repede unei exis tențe socotite ca un blestem, ca o pacoste. Toate femeile Își cunosc și Își detestă animalul impur și impudic, care dormitează și abia așteaptă să se tre zească din adâncul ființei lor atunci când se abandonează, plictisite de stăruințele vreunui mascul cât de nevrednic. și toate sunt mirate de Înălțimile la care le ridică imaginația inspirată și neghioabă a unora
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
internează în clinică, perfect conștient că urmează să asiste la procesul morții sale medicalizate. Spirit veșnic rebel, intens copilăros, excesiv până la demonie, cu timidități adolescentine și străfulgerări geniale, perpetuu PREFAȚĂ 14 anxios și naiv, de o exuberantă spiritualitate, dar și impudic și spectacular, el își întâmpină însă moartea sobru, înconjurând-o cu pudoare și discreție. De aceea, prietenii săi vor afla doar în ultimul moment ce se întâmplă. Încetează din viață la 6 februarie 1993, la München. Urna sa funerară va
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pentru senzualitatea ei scăldată de o tinerească poezie. Dar nu depășește, găsesc, nivelul lecturilor de vacanță. Domnișoara Christina, poveste cvasi fantastică, de vampirism și de nimfomanie sadică infantilă, falsă ca erotism, e pur și simplu scabroasă, fără a avea nimic impudic sau măcar senzual. De Lumina ce se stinge știu că autorul însuși nici nu mai vroia să audă. Întoarcerea din rai și Huliganii sunt false, implauzibile ca psihologie și ca epică, totuși interesante în planul tematic. Nu fără calități îmi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sus). Cuvântul „crai” are un evantai semantic foarte larg, mergând în descreștere : rege, figură de cărți de joc, („crai de tobă”), bărbat falnic, berbant, derbedeu (acesta fiind înțelesul din sintagma „crai de Curtea Veche” și vine tocmai de la dezmățul lor impudic în ruinele curții domnești). Pașadia cunoștea istoria și știa sensul acestei „însoțiri de cuvinte”, care, spune el, „lasă pe jos - curtenii calului de spijă - cu aceiași însemnare, din vremea lui Ludovic al treisprezecelea” (s.n.). Radu Albala explică (în Luceafărul, nr.
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
reflecții. Nu vrea sau nu poate, cu toate acestea, să-și disciplineze temperamentul. Stilul lui critic se caracterizează prin vehemența ideilor și, fapt important, printr-o puternică imaginație a ideilor, un romanesc excepțional al ideilor... Combate în articole excesele eului, impudica egolatrie, vanitățile omului de litere etc... dar pare a fi el însuși scuturat de multe ori de frigurile egocentrismului, nu vrea să vorbească despre sine, dar discursul său critic și moral este totdeauna la persoana întâi, pe scurt, G. Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
este proasta administrare a discursului public. Totul, în viața culturală curentă, e mai ușor de suportat decât oratoria incontinentă, verbiajul torențial, limbuția încântată de sine. Cunosc foarte puțini oameni capabili să-și dozeze cuviincios exercițiile retorice. Cei mai mulți se lăfă ie impudic în propriile panglici verbale, dinaintea unui public tot mai nerăbdător, exasperat, gata să fugă sau să se refugieze într-o igienică picoteală. A ține discursuri prea lungi e simptomul unei boli complicate, greu de schițat în câteva rânduri. Mai întâi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tratată cu dulcețuri înecăcioase, cu senzații tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu un serial sud-american, să miroasă a trandafiri și sânge, a patimă dezlănțuită, agonie și extaz. Viața nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, impudică, năclăită de afecte groase și grimase enorme. Vorba lui Teodor Mazilu: „Mie să mi suferi, Cecilia!“ Vrem să vedem ciufuleli și urlete, hohote de plâns, zgârieturi, lux dezmățat, penitență, coincidențe fatale, adulter, nedreptate, mizerie de operetă și sfințenie de pension
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care detergentul folosit pentru spălarea impurităților nu este atât de acid încât să atace și urzeala. Cine ar putea face o asemenea operație de finețe? Atunci când va înțelege că trebuie să renunțe la masca lui Saint-Just, chiar dacă rămâne țeapăn și impudic ca un pistil de „Crin”, Antonescu are toate șansele să armonizeze păreri, să stingă patimi și să focalizeze doctrina liberală spre problemele economice, spre România reală. Și toată această vânzoleală și dare în gât, atât în PD cât și în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
s-ar fi făcut dacă Europa civilizată nu și-ar fi trimis pe malurile Dâmboviței o fostă glorie a ecranului, care, prin anii ’50, scandalizase lumea cu nerușinarea ei, ajunsă acum o prună uscată pe lozniță, incapabilă să mai fie impudică, dar numai bună să se ocupe de dulăii scăpați pe străzi. Apoi s-au făcut niște adăposturi și pentru oameni, dar n-au mai fost așa mediatizate... Cine nu-și mai amintește despre podul de la Mărăcineni? Câtă vorbă, cât tam-tam
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
iasă din birou. Trimise manuscrisul la serviciul de dactilografiere și plecară împreună. Margareta prefera să se întoarcă pe jos de-a lungul marelui bulevard, cu arborii iluminați de toamnă. Oraș al unui singur anotimp, Bucureștiul era în culmea farmecului său impudic. Merseră pe sub coroanele flamboiante ale arborilor, străpunse de ultimele raze ale soarelui, vorbind, el despre Petöfi și Ady, ea despre Pușkin și Gogol. La o săptămână, s-au întâlnit din întâmplare și au băut un pahar împreună. Ea avea un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cafea și apă, multă apă. E de presupus că se „restabilesc” după un chef monstru. Au fețele buhăite și se mișcă greoi. Abia îi aud șoptindu-se, ei, care de obicei vorbesc tare și etalează o poftă de viață aproape impudică. Altfel spus, am în față câteva exemplare ale „turismului specializat”, în acest caz direcția bahică, de care vorbea ieri Katrin Oebel... „Ai noștri”, scriitorii, se fac remarcați prin felul cum iau masa. „Simpozioniștii”, adică cei umblați - clienții obișnuiți ai unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a le face pe plac prietenilor lui, care se pregăteau de întoarcere și nu concepeau să plece îna inte de a petrece câteva ore pe plajă. Lui Eduard îi displăcea să vină pe plajă în timpul zilei. în timpul zilei, marea - dezbrăcată impudic de privirile obraznice sau nepăsătoare ale turiștilor, atinsă cu dispreț sau chiar bruscată de gesturile lor obscene și de glasurile lor stridente - îi părea o prostituată care, pentru a-și permite luxul de a-și petrece noaptea singură, trebuia să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Mâncarea lor era Încă la mare preț - de pildă festinul de aseară de la „Lucas‑Carton”. În fiecare quartier, găseai piețele cu produse proaspete, brutăriile și patiseriile delicioase, les charcuteries cu delicatesele lor reci. Ca și splendidele etalări de lenjerie intimă. Impudica lor dragoste pentru așternuturile fine: „Viens, viens dans mes bras, je te donne du chocolat”. Era minunat să poți fi atât de deschis În privința intimităților, a ființei vii și a necesităților ei. Revistele lucioase și alunecoase din New York imitau acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aici prăbușinduse în adânc, colo ridicându-se ca împins de o forță năprasnică în sus, prinzând între cute copacii crescuți anapoda, resturi de garduri, tot felul de stâlpi care folosiseră cina mai știe la ce... Pereți năruiți își arătau acum impudic alb- albastrul varului cu sineală ale unor foste interioare de camere, multe, foarte multe hornuri rămase întregi, coborâte acum la nivelul solului păreau niște mici monștri care se ițeau din vegetația ce năpădise totul, ghizduri ale unor fântâni ce nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
referire la ea. Pudoarea are legătură cu pudendus, cu ceea ce nu se poate arăta, dar acest calificativ nu e obiectiv, ci cultural. Femeile din tribul yanomami umblă complet goale, doar cu un cordon În jurul taliei, fără de care s-ar simți impudice. Platon considera că femeile puteau sta goale În arenă, precum bărbații, doar că ar fi fost ridicole. Pentru a demonstra că pudoarea feminină e naturală, Plinius vine cu un argument surprinzător: corpul unei Înecate plutește cu fața În jos, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
să fie tipărite. S-a păstrat, într-o broșurică, doar un „act comic”, Ce se cuvine lui Jupiter (1942), fără nici un haz. Cu o competență deloc lipsită de stil, K. știe să vorbească de la inimă la inimă „suratelor” ei care, impudice sau disperate, i se confesează. Compătimind, mângâind, certând cu blândețe, ea se arată mereu înțelegătoare și solidară cu bietele „victime” ale obtuzității masculine, vulnerabilizate și de „nevroza timpurilor moderne”. Ca să le tonifieze sufletește, probabil, le oferă câte o istorioară despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
la răscruci, freamătul bătăii de aripă a unor îngeri intră în recuzita unei lirici cu tentă religioasă. După instalarea la putere a comuniștilor, B., în stihuiri răspândite prin presa vremii, lepădând obida și oțărârea, își îmbracă stanțele în veșmânt convențional, impudic de sărbătoresc, arătându-se voios până la cecitate de atâta „belșug de bine”. „Brigadierul”, „tractoristul” sunt eroii pe care acum îi exaltă, în vreme ce „speculanții”, „sabotorii”, „yankeii” îi reactivează vechile îndârjiri. SCRIERI: Demonii Mehedințiului, Turnu Severin, 1932; Daruri pentru copii, Turnu Severin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
în partea a opta, semne că natura însăși din preajma conacului este contaminată. Țânțarii, metonimii litotice ale vampirilor, sunt animați de sânge, ca pulsație elementară a vieții. Acesta este, de altfel, primul nivel al vampirismului. Femeia-vampir, Christina, le adaugă sexualitate asumată impudic și rebeliune contra convențiilor (inclusiv libertinaj în timpul vieții). Tocmai aceste trei caracteristici, dorința de a suge sânge, impulsul erotic și rebeliunea difuză, sunt și cele enumerate de Carol A. Senf în relație cu figura feminină tipică a vampirului. Ni se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Atunci strâns în brațe-ntâia oară, / Te-aș fi certat, poate, ca pe copii, / Dar se strânsese vânt de primăvară, / Prin inimă, prin codri, peste Jii”. În efortul de înfrângere a sentimentalismului, a intimismului, pe alocuri dulceag și chiar ușor impudic, Z. cedează intermitent unei tentații diametral opuse. Există, chiar în cărțile de după 1964 (moment de schimbare benefică în scrisul poetei, ca și în tot scrisul românesc), formulări net prozaice și declamative, convențional patetice. Caracteristice unor culegeri precum Frumusețe continuă (1964
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
trăsătură caracteristică, în această direcție, antisentimentalismul poetului, evoluînd pînă la un cinism vizibil mai cu seamă în Idilele brutale: Trecînd peste inițiala accepțiune erotică clasicizantă (dragostea naturală, viguroasă și plenară), aceste creații intersecte introduc în lirică elemente de eros "brutal", impudic și netemperat.(...) Actul erotic se consumă în punctul de incidență dintre voluptate și candoare, fiindcă deflorarea nu este decît "o vijelie cu repezi descărcări". Atare reprezentare a amorului, opusă "idilei costelive", decurge, probabil, din reacția generală a scriitorilor naturaliști față de
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
-n două/ prin trupul meu au trecut atâtea femei nici una n-a rămas/ sunt tras în țeapă toate avioanele care se apropie cad ca secerate se rup în două alunecă pe/ firele de înaltă tensiune eu/ le-am chemat" Sinceritatea impudică a lui Alexandru Matei nu ține, ca la alți poeți din generația sa, de lipsa de onoare, ci este expresia ultimă a dorinței de autenticitate. * Ambii poeți, și Zamfira Zamfirescu, și Alexandru Matei, își fac intrarea în lume prin arcul
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]