887 matches
-
pusă în relație cu o civilizație extraterestră. Indiana Jones devine nu doar exploratorul prin excelență, ci și un factor de echilibru, un prezervaționist, capabil să administreze și să integreze tradiția, patrimoniul cultural universal în spațiul cunoașterii păzind-o de inițiativele impure de captare și instrumentare malefică a ei în spațiul jocului politic cu umbrele oculte ale societăților secrete fiecare cu gnoza ei. Cruciatul modern nu mai călătorește doar pentru a descoperi și cuceri misterele și bogățiile Orientului sau asemeni conchiscadorilor, printre
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
sfătui pe femei cum să reziste tentațiilor vieții. Volumul, care a apărut într-o colecție privată, vrea să fie o lectură esențială pentru "virgine, soții și văduve". Printre învățăturile din carte se numără aceea că femeile virgine care au gânduri impure își dezvirginează mintea, datoria femeilor căsătorite față de soții lor este "în primul rând față de persoana lui, apoi față de reputația lui, și în al treilea rând față de averea lui". De asemenea, autoarea mai precizează că: "orice curiozitate indecentă ori fantezie impură
Sfaturi pentru virgine, soţii şi văduve, de la 1740 () [Corola-journal/Journalistic/69039_a_70364]
-
impure își dezvirginează mintea, datoria femeilor căsătorite față de soții lor este "în primul rând față de persoana lui, apoi față de reputația lui, și în al treilea rând față de averea lui". De asemenea, autoarea mai precizează că: "orice curiozitate indecentă ori fantezie impură reprezintă o deflorare a minții... cea care ascultă vorbe necuviincioase își tulbură auzul". Când sunt în compania bărbaților care poftesc, fecioarele nu trebuie să îi privească în ochi, pentru că "o privire aruncată fără grijă duce mai departe decât o sută
Sfaturi pentru virgine, soţii şi văduve, de la 1740 () [Corola-journal/Journalistic/69039_a_70364]
-
văduve. Cele care nu se încadrează în niciuna dintre categorii sunt aspru criticate: "O fată bătrână este acum considerată un blestem", scrie în cartea cu sfaturi. În capitolul intitulat " Datoria virginelor", tinerele fete află că "orice curiozitate indecentă sau gând impur este o deflorare a minții", iar atunci când se află în compania bărbaților, acestea sunt sfătuite să nu îi privească în ochi. Un alt capitol al cărții, "Comportamentul unei soții față de un bețiv", femeile căsătorite erau învățate că "trebuie să zâmbească
Sfaturi pentru virgine, soţii şi văduve, de la 1740 () [Corola-journal/Journalistic/69039_a_70364]
-
camera de rezonanță pe care sfințenia o găsește în păcat și invers. Niciunul din personaje nu evoluează însă karamazovian, Johan (Cornelio Wall) este ferm convins că dragostea sa pentru Marianne (Maria Pankratz) nu este un păcat, că ea nu este impură. Tensiunea dintre soți nu se rezolvă niciodată violent, suferința mută a lui Esther (Miriam Toews) regăsește remușcarea și un sentiment al vinovăției proiectat doar asupra sa de către Johan. Un element care apărea cu teatrul simbolist al belgianului Maeterlinck este investit
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
precizat un fapt. Așa cum îl înfățișează pe Noica drept un exponent al "lumii bune", al unei societăți ce i-a imprimat o educație, un set de maniere "alese", Al. Paleologu este el însuși produsul unui asemenea mediu. Injuria, spuma pamfletară impură, orice fel de ignominie sau vulgaritate îi sunt străine. Conduita sa combativă e de spadasin din alte vremi, iscusit și elegant, trecut printr-o bună școală de scrimă. Pe de altă parte, libertatea de care e moralmente inspirat își cere
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
urmă s-o facă. Dacă ne amintim că succesul Jurnalului de la Păltiniș al lui Gabriel Liiceanu a declanșat o modă a memorialisticii păltinișene, fiecare autor grăbindu-se după 1990 să-și vadă publicate amintirile legate de Noica, în virtutea unei logici impure care îi spunea că ceva din prestigiul mitului noician avea să se răsfrîngă asupra numelui propriu - dacă așadar realizăm că era mult mai greu după '90 să nu-ți publici notițele cu Noica decît să le dai tiparului, atunci înțelegem
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
nu explică respingera sa virulentă de către căpeteniile religioase ale poporului din care făcea parte. După D. Marguerat, în special în problema purității, acesta a mers mai, și, potrivit autorităților religioase ierusalemite, prea departe. El afișează o comuniune cu oameni moralmente impuri; vindecă bolnavi (orice maladie fiind considerată pe atunci un păcat, o sancțiune divină), atinge leproșii. În accepțiune oficialităților religioase, o asemenea persoană se putea integra numai după spălarea păcatelor, în urma ritualurilor de purificare. Aceasta din urmă era legată de sfințenia
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
cetățean al Romei. De pe acest postament, el va promova și va traduce la nivel mondial ceea ce Iisus spusese și realizase în interiorul lui Israel. Acesta zicea că Dumnezeu oferă iertare oricărei femei sau oricărui bărbat, indiferent de ce sunt ei, puri ori impuri, purificându-se prin simplul fapt al acceptării lor. Pavel transferă în planul umanității globale această convingere - anume doctrina îndreptării prin credință: nu numai că Dumnezeu primește orice bărbat sau femeie, indiferent de statutul lor social sau religios, dar și indiferent
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
profet recunoscut, în același mod în care au invocat vechii profeți ai evreilor spre a mărturisi în favoarea lui Iisus. Iisus, un esenian? Din cauza ostilității esenienilor față de Templu (pe care îl considerau profanat de o castă sacerdotală ilegitimă, care practica sacrificii impure), Iisus a fost considerat uneori drept un adept al acestei secte, ori unul dintre foștii discipoli. Desigur, unele asemănări dintre doctrina lor și învățăturile lui Iisus sunt evidente, dar diferențele rămân mai importante. Astfel, esenienii respectau cu rigurozitate legile purității
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
botezului, Iisus, până atunci discipolul unuia dintre botezători, poate chiar al lui Ioan, marchează încă de la debutul activității sale publice o anumită distanțare față de autoritățile religioase ale Ierusalimului. El recuză, înainte de toate, un sistem bazat pe distincția dintre pur și impur, pentru a insista asupra necesității de a schimba sufletul și viața. Într-adevăr, aderarea la mișcarea lui Ioan și acceptarea botezului drept cheie a izbăvirii reprezintă actul inițial, dar definitoriu, al despărțiri lui Iisus de iudaismul oficial, majoritar, care se
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
ripostă extremă. Rămâne, deci, drept cea mai plauzibilă teza profesorului D. Marguerat privind despărțirea (inadmisibilă!) pe tema purității, anunțată și declanșată prin acceptarea Botezului ca și cheie a iertării păcatelor. Iisus a manifestat prin excelență o comuniune directă cu oamenii impuri din punct de vedere moral; el vindecă bolnavi (care erau considerați impuri din cauza maladiei lor, judecată drept un păcat și o pedeapsă divină), se apropie și se lasă atins de leproși. Coreligionarii lui erau destul de intransigenți în această privință, dar
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
privind despărțirea (inadmisibilă!) pe tema purității, anunțată și declanșată prin acceptarea Botezului ca și cheie a iertării păcatelor. Iisus a manifestat prin excelență o comuniune directă cu oamenii impuri din punct de vedere moral; el vindecă bolnavi (care erau considerați impuri din cauza maladiei lor, judecată drept un păcat și o pedeapsă divină), se apropie și se lasă atins de leproși. Coreligionarii lui erau destul de intransigenți în această privință, dar acceptau totuși că un impur putea să se reintegreze, cel puțin parțial
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
moral; el vindecă bolnavi (care erau considerați impuri din cauza maladiei lor, judecată drept un păcat și o pedeapsă divină), se apropie și se lasă atins de leproși. Coreligionarii lui erau destul de intransigenți în această privință, dar acceptau totuși că un impur putea să se reintegreze, cel puțin parțial, în comunitate, însă sub condiția ca, în prealabil, impuritatea să fie spălată, înlăturată, cel mai adesea printr-un ritual special de pocăință și purificare. Dar, spre deosebire de aceștia, Iisus nu punea nicio condiție. El
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
rol major în judecarea și condamnarea Nazarineanului, au estimat că Israelul era atins în inima, în sfințenia sa, în chiar identitatea lui. Să mai adăugăm că puritatea ierarhiza întregul popor al lui Israel, creând clanul purilor și pe cel al impurilor. Voind să dea poporului său unitate, coerență și egalitate în fața lui Dumnezeu, Iisus a sfârșit prin a fi considerat dușmanul absolut și și-a semnat, practic, astfel, condamnarea la moarte. Văzut din această perspectivă, Botezul său înfăptuit de Ioan în
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
profană și iubire sacră, de înălțare și umilință: „Dacă mi-ai da surâsul ca un pelin amar,/ ai birui pământul din celălalt cântar,/ te-aș curăța de blastăm ca pe-un oțel de zgură,/ și aș cădean genunche la albia impură/ și m-aș târâ-n țărână, urât și murdărit -/ spre singurul părete care-a rămas din schit.”// (Cântece simple: Vlaici, II) Și tot într-un asemenea tip de poezie găsim versuri în care reverberează profund ceva nedefinit, doar presimțit, o proiecție
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
zăgăzuită: „Crâncena îndrăzneală a renunțării de o clipă/ Pe care o viață chibzuită n-o va mai putea lua înapoi/ Prin asta și numai prin asta, am ființat!” (Tărâmul pustiit, p. 173). Doar conștiința pare să mântuie, în poem, orașul impur, râul presărat cu „sticle goale, hârtii de la pachete,/ Batiste de mătase, cutii de carton sau mucuri de țigară” (p. 157), așa cum, mai târziu, în Burnt Norton, ochiul poetic va repera, într-o senină coexistență, „safire și usturoi în mâl” (p.
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
empatizarea totală cu fenomenele naturale, este o consolare permanentă, acceptarea disperării ce s-ar finaliza cu un suicid. În disperarea ei îl caută pe Vâlsan ca pe un salvator, lumea imaginată de ea este o realitate de gradul II, dar impură: “Închise iar ochii, ca să vadă mai bine, ca să se amăgească mai bineă...) Purta dulceața imaginilor plăcute și zadarnice, și tristetea obositoare de a nu le trăi decât cu închipuirea. ...Și asta poate fi realitate, zise Manuela fără să explice”. DESCRIEREA
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
decît cea de-a se distanța de una sau alta din opiniile d-sale, a nu-i accepta retorica apodictică de mentor? Cum mai poate să-i trateze ca pe niște "frustrați și impotenți culturali", să incrimineze de sus "agitația impură" a "resentimentelor", "acumularea sistematică a insatisfacției", "autointoxicarea psihică, cu cortegiul ei de ură, invidie și răzbunare"? Pesemne, spre a-l cita pe Borges, "cu o candoare mult superioară reputației sale". Singurul filosof care se bucură de prețuirea lui Liiceanu este
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
lui Noica, nu prezenta interes pentru filosofie: "El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a Ťsuflețeluluiť lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele lui erau vinovate și impure, pentru că te trăgeau Ťîn josť către tine, în loc să te trimită la Ťuitare bunăť, în imperiul fără patimi și fără dureri, geometrizant și speculativ, al spiritului. Nu ajunsese Noica să dorească să viseze cu spiritul și să opună Ťvisele spirituluiť Ťviselor
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
violența constituie o soluție legitimă, necesară. Atenție, cel care vorbește este un medic, care a asumat rolul de consilier, conștiința bună a dictatorului și care se dedică utopiei propuse de acesta. În toate regimurile dictatoriale, fără excepție, există acest amestec impur de dragoste paternă și severitate maximă al conducătorului, aliaj care probează de fapt caracterul umoral al autorității care nu se conduce după legi, ci după dispoziții sufletești, după senzații și instincte. Modelul îl putem întîlni în romane celebre, Generalul în
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
Tacit, - capitolul Un popor de solitari - despre evrei. (1962). "Moise, ca să-și lege de el mai mult neamul, a instituit alte obiceiuri noi, potrivnice altor muritori. în tot ce spune, ce venerăm noi, este batjocorit; în schimb, tot ce este impur, este admis." înclinarea lor spre utopie (Cioran). Ce sont des maîtres a exister" (Idem). * Teologia a fost nu de puține ori o formă de dictatură de stat acaparatoare, opresivă. Descoperirile importante ale științei au fost primele victime tragice. Absurditatea (continuă
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
falsă. Proza sa este un discurs adecvat, verosimil, la o realitate falsificată de închipuirea silită să treacă prin filtrele monoideologiei. În dictatură, lectura nu era preponderent ficțională, dar funcțională. Literatura era un discurs secund, mai pur decât cel al istoriei impure. Referențialitatea, intermediată de oblicvitatea stilistică, se restrânge în timp, producând autarhia textului. (Auto)referențialitatea prozei de ficțiune rămâne una larg deschisă, înglobând (i)realismul, mitul, visul, alegoria, parabola. Pentru Blandiana, proza este calea spre completitudinea expresiei de sine. Descoperim aici
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
comunismului, și care n-a dus până în prezent decât la o mărire și la o instaurare pe termen lung a confuziei în societatea românească. Tonul a fost dat de modul grotesc în care s-a desfășurat procesul soților Ceaușescu, mai impur din punct de vedere moral decât eventualul linșaj al celor doi într-un moment de furie dezlănțuită a mulțimii. Inițial, cei vinovați de dezastrul pe care l-a reprezentat comunismul pentru România au intrat în panică (unii dintre ei au
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]