195 matches
-
poporului care, într-o flacără à la Guttuso 1, umple cu pumni strânși și steaguri poeziile sale devine perfect reală dacă este văzută (cum nu poate să nu fie văzută de conștiința poetului ce a scris Limbă și dialect) drept inactuală. Adică aparținând acelei lumi unde se vorbea în dialect, iar acum nu se mai vorbește astfel decât cu rușine, unde se voia revoluția, iar acum a fost uitată, unde exista o grație (și o violență) de care astăzi se leapădă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lui M. - proză de analiză, în maniera Anton Holban. S-a spus, de altfel, că „subiectele sunt ca și inexistente, resursele epice izvorăsc din prodigioasa memorie afectivă a eroului, din autoexaminarea stărilor sufletești, din aducerea în prezent a unor amintiri inactuale” (C. Stănescu). „Locul”, termen simbol, sugerează căutarea spațiului fizic și mai ales moral în care personajele se pot regăsi pe ele însele în autenticitate și libertate. Cuvântul revine în titlul mai multor cărți de nuvele - Locul al doilea (1976), Locul
MATALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
nepăsarea unor intelectuali ai vremii față de destinul scrierilor românești, G. vedea ca unică soluție răspândirea învățăturii în popor, prin carte și școală. Autoritățile ecleziastice și civile sârbe și austriece și-au amânat aprobările până în 1842, când Planul... a fost considerat „inactual”. Autorul lui îl făcuse deja cunoscut în Banat, Transilvania, Muntenia și Moldova, găsise sprijinitori printre oamenii de cultură din toate provinciile românești (Costache Stamati, Damaschin T. Bojincă, Al. Sterca-Șuluțiu, Gheorghe Rațiu, Vasile Moga) și hotărâse editarea unei reviste a societății
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
modestă ca realizare. O altă lucrare dramatică, Visuri spulberate, a rămas în manuscris, ca și culegerea Poezii. Din vatra vechilor răspântii. Volumul Credințe literare (1913), în care sunt strânse articole publicate în „Ramuri” sau în revistele lui N. Iorga, părea inactual chiar la imprimare și nu a înregistrat decât un ecou restrâns. În ultimii ani ai vieții, F. lucra la o carte de amintiri și evocări, Figuri discrete din viața culturală a Craiovei, din care nu a mai apucat să tipărească
FAGEŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286936_a_288265]
-
Ioan Adam, Jocuri în lumea numelor, ALA, 1997, 395; Alex. Ștefănescu, Mircea Horia Simioneascu, RL, 1998, 3; Ioan Stanomir, Nesfârșitele primejdii, LCF, 1998, 19; Mircea Bârsilă, Mitul parantezei, „Calende”, 1998, 6; Nicolae Oprea, „Fac consecvent politica scrierilor mele egotiste și inactuale” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Ioan Ștefan Ghilimescu, „Înseși nevăzutele fiind viață, nu știu ce firișor de energie sau formă închipuită ar putea rămâne în afara interesului literaturii” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Glodeanu, Dimensiuni, 164-171; Cărtărescu
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
istorie a literaturii concepută ca atare, acoperă prin studii autonome secolul al XIX-lea în cvasitotalitatea lui, iar din secolul al XX-lea selectează principalele valori. Astfel, Alecsandri ca descriptiv e un prilej de a defini distanța dintre actual și inactual, cu precizarea că memoria acționează în două moduri: „a recunoaște pur și simplu că ceva s-a întâmplat în trecut” și „retrăind trecutul cu accentul lui particular și caracteristic”. Filosof al culturii, el nu omite să sublinieze dimensiuni ale spiritualității
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
sorginte simbolistă, se remarcă figurile ample, cuprinzând complicate sinestezii în chiar mecanismul intim, declanșator al fluidului poetic: un peisaj interior cu linii imprecise, între fantezie intelectuală și senzualitate complicată, tradus într-o concretețe inedită. Continuă este „poetica tăcerii”, a climatului inactual, a reveriei în limburi ieșite din durată: „S-a sfărâmat, aproape, miezul nopții/ Ca un bloc sonor, peste clopote...” (Soliloc). Vârsta maturității lirice - corespunzând colaborării la „Jurnalul literar”, unde apar multe dintre piesele ce vor alcătui Pasărea paradisului - indică despărțirea
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
Câțiva ani mai târziu publică mai multe manuale de limba franceză. Revine cu transpunerea romanului Familia Malavoglia de Giovanni Verga, în colaborare cu Nina Façon (1955), și cu o ediție a dramei Vlaicu Vodă de Al. Davila (1956). Volumul Carnet inactual (1970) reunește o serie de studii de literatură comparată axate pe aria romanică. P. este și autorul unei remarcabile traduceri românești din Aventurile lui Pinocchio de Carlo Collodi (1975), care va cunoaște numeroase reeditări. După 1970 se ocupă de editarea
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
de editarea scrierilor tatălui său, prefațând și îngrijind mai multe ediții, iar în ultima parte a vieții va colabora la realizarea volumului de proză literară din ediția operelor lui Mihai Eminescu. SCRIERI: Studii despre Dante (în colaborare), București, 1965; Carnet inactual, București, 1970. Ediții: Al. Davila, Vlaicu Vodă, București, 1956, Vlaicu Vodă și alte scrieri despre teatru, pref. Marian Popa, București, 1975; Perpessicius, Eminesciana, pref. edit., București, 1971, Opere, V-XII, București, 1972-1983, 12 prozatori interbelici, pref. edit., București, 1980, Lecturi
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
Nina Façon); Domenico Rea, Regele și lustragiul, București, 1967; Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, pref. Virgil Cândea, București, 1973 (în colaborare cu Titus Pârvulescu); Carlo Collodi, Pinocchio, cu ilustrații de Val Munteanu, București, 1975. Repere bibliografice: Mircea Braga, „Carnet inactual”, TR, 1970, 38; Aurel Șorobetea, „Carnet inactual”, ST, 1970, 11; Șerban Cioculescu, Eminesciana, București, 1985, 130, 231, 406; Dicț. scriit. rom., III, 569-570. C.Pp.
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
București, 1967; Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, pref. Virgil Cândea, București, 1973 (în colaborare cu Titus Pârvulescu); Carlo Collodi, Pinocchio, cu ilustrații de Val Munteanu, București, 1975. Repere bibliografice: Mircea Braga, „Carnet inactual”, TR, 1970, 38; Aurel Șorobetea, „Carnet inactual”, ST, 1970, 11; Șerban Cioculescu, Eminesciana, București, 1985, 130, 231, 406; Dicț. scriit. rom., III, 569-570. C.Pp.
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
gata se îndepărtase de rădăcinile cultului, atât de familiar străbunicilor noștri. Etica ne preocupa doar cu titlu de provizorat. Cum puteam deveni mai buni sau cum s-ar înmulți virtutea - aceste întrebări ni s-au părut foarte curând niște dileme inactuale și neîncăpătoare pentru amfiteatrele universității. Impudoarea curiozității, teama narcisistă de eșec, pasiunile dialectice, vanitatea jargoanelor - toate astea ne-au slăbit elanul. Am făcut pe propria piele experiența caleidoscopică a modernității. Arderea de tip religios a grupului de prieteni s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
relativizată de însăși trecerea timpului - poate servi, în imensa ei neutralitate, oricăror interese ideologice. Chiar redusă la tăcerea zguduitoare a unor cifre sau statistici, istoria reclamă contextualizări și dezbateri. Pentru cei care caută în istorie date, iar nu semnificații, Considerațiile inactuale ale lui Nietzsche rămân o lectură obligatorie. Dacă negoțul zilnic cu necunoscutul prilejuiește atât aforismul agnostic, cât și pariul pascalian, istoria poate deveni suportul oricărui argument metafizic. Istoria este oglinda vie a posibilității - o noțiune pe care Kierkegaard o considera
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a se ridica la înălțimea lui Voltaire, Goncearov, Pușkin, Hugo, Eminescu, Ady etc.? Poetul la care se referă Aurel Gurghianu este la fel de atemporal ca și sportivul din poezia lui Victor Felea (...). Iată deci două poezii care, prin caracterul lor obiectivist, inactual - nu-și ating scopul (...). Se știe că în paginile publicației clujene a apărut un bogat mărăciniș intimist, acum 2-3 ani. Revista era atunci socotită organul personal de publicitate pentru reveriile intime, rupte de viață ale câtorva poeți în căutare de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mai sus) este aplicabilă parțial. Totul depinde mai ales de subiect, de virtuțile lui evocatoare sau narative, de forța și pitorescul personajului principal. Se întâmplă, nu o dată, ca un bătrân hâtru să susțină singur construcția unui întreg reportaj. Chiar dacă pare inactual, ba chiar ieșit din timp, orice subiect trebuie să stârnească interesul cititorului, să trimită măcar în filigran la o problemă preocupantă pentru colectivitate: ecologie (cazul Roșia Montană), istorie (deținuți politici, Bucureștiul de altădată), știință și sănătate (despre aurele corpului). Orice
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
convingă, să evoce și să propună o nouă cheie de lectură (pe cât posibil, dramatică) unei realități aparent banale. Oamenii adoră să citească despre oameni. Iată de ce povestea și personajul par a nu se demoda niciodată. Iată de ce un subiect aparent inactual (povestea Casei Capșa, a Podului Mogoșoaia etc.) poate să intereseze pe oricine. Reportajul de atmosferă (expres) Este un text relativ scurt (maximum 3 file). Accentul cade pe atmosferă și pe elementele de decor. Nu trebuie confundat cu crochiul (foarte scurt
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
creștine Împotriva păgânismului. 3) La obiecția lui Ipatie al Edessei, care refuza să recunoască vechimea corpusului În fața monofiziților, care o susțineau, Stăniloae răspunde: scrierile lui Dionisie n-au avut o circulație foarte răspândită până În secolul al VI-lea, din pricina caracterului inactual al teologiei pe care o răspândeau. Difuzarea lor s-a făcut doar În cercuri restrânse de intelectuali. 4) În ce privește impactul monahismului cu forma mentis a autorului corpusului, Stăniloae susține că ar fi putut exista o formă de monahism incipient, Înainte de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
excepțional și, în orice caz, cred că nu se mai găsesc doi îndrăgostiți având astfel de preocupări, susținute cu atâta răbdare și pasiune. Pentru cei mai inteligenți, care pun mare entuziasm în chestiuni tot așa de importante, Racine rămâne un inactual, iar noi, preferând pe Racine, ne îndepărtăm și mai mult de ceilalți. Ioana explicîndu-se prin Hermiona, dând în mijlocul unei analize personale un argument luat din psihologia fecioarei imaculate, apare și mai ireală pentru cineva care ar cunoaște-o. Dar eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
decât cel propriu unor dezastre și întâmplări nefericite. Nu apar astfel în chip elementar, frust, în ordinea nemijlocită a vieții. Căci se constituie sub o altă intenționalitate, secundă sau elevată, eventual liber de orice intenționalitate. Ne atrag uneori către cele inactuale, în sensul nietzscheean al cuvântului. Nu înseamnă că nu cunosc forme vulgare sau decăzute, o anume violență uneori. Doar că privesc lumea sensului în alt mod decât cel obișnuit. Iar relevanța lor în viața unuia sau altuia dintre noi ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
decât cel propriu unor dezastre și întâmplări nefericite. Nu apar astfel în chip elementar, frust, în ordinea nemijlocită a vieții. Căci se constituie sub o altă intenționalitate, secundă sau elevată, eventual liber de orice intenționalitate. Ne atrag uneori către cele inactuale, în sensul nietzscheean al cuvântului. Nu înseamnă că nu cunosc forme vulgare sau decăzute, o anume violență uneori. Doar că privesc lumea sensului în alt mod decât cel obișnuit. Iar relevanța lor în viața unuia sau altuia dintre noi ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
De la mama sa, germană, păstrează o anumită rigiditate, o mască aristocratică, rece, și e prin excelență antiretoric, într-o țară și într-un moment istoric dominat de mistica orală revoluționară. Când vorbește, își măsoară gesturile, își cumpănește cuvintele. E un inactual. Și din nefericire pentru partidul regenerator, prietenul și colaboratorul lui Hintze Ribeiro e un cărturar cu solidă reputație științifică: Julio de Vilhena, autor al unui erudit tom, Rasele istorice din Peninsula Iberică. Julio de Vilhena rămâne întotdeauna pe al doilea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în toate domeniile. Era un om urât de revoluționari pentru iscusința sa de sforar și intrigant politic. La Cameră, era temut pentru că ataca întotdeauna, iar atacurile sale erau îndreptate împotriva persoanelor. Doctrinele nu-l interesau. Cât de sterpe și de inactuale erau partidele de guvernământ o dovedește nu numai crescânda popularitate a mișcărilor revoluționare și republicane, ci chiar procesul de dezagregare ce are loc în sânul acestor venerabile partide. Tinerii progresiști și regeneratori înțeleg că momentul istoric îi depășește, iar pentru că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pietrele în lături. Am început să-i țin Adelei o prelegere de astronomie sentimentală și cât am putut mai elocventă, țesând expunerea cu melancolii după anii de altădată. Dar în momentele acele cochetam, ori exprimam, din inerție, stări de suflet inactuale. În realitate, nu mă mai simțeam omul cu părul brumat. Problema încetase, pentru că întunericul mă oprea să văd fața Adelei, oglindă în care, prin contrast, îmi număr anii, și pentru că inconștient știam că același întuneric o oprea și pe ia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În puține ore prin câteva vizite la bibliotecă. Plecasem când se cerea să am o teorie și sufeream că nu o aveam. Acum era de-ajuns să ai noțiuni, toți aveau cu ghiotura, și cu atât mai bine dacă erau inactuale. Chiar și la universitate, unde pusesem din nou piciorul ca să văd dacă mă puteam oploși pe undeva. Amfiteatrele erau calme, studenții lunecau pe coridoare ca niște năluci, Împrumutându-și unul altuia bibliografii rău Înjghebate. Eu știam să fac o bibliografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și, din câte constat, mai durabilă decât slăbiciunea pentru Don Quijote, nu găsesc, uitîndu-mă în urmă. Oare rolul decisiv să-l fi avut întîlnirea cu marea? Pe lângă faptul că la mare am descoperit "lumina clasică" și tentația de a mă simți inactual, aici mi s-a clarificat o credință pe care am exprimat-o până acum tatonând nuanțele, fără să o fi formulat niciodată tranșant. Nu voi pretinde ca Oscar Wilde că "singurii oameni adevărați sunt cei care n-au existat niciodată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]