584 matches
-
și variabilele explicative sunt regrupate în două ansambluri: variabile de stare (sex, vârstă, număr de copii, categorie socioprofesională, nivel de studii, venit...) și variabile subiective (sentimentul de a nu avea timp sau bani, gradul de implicare în muncă, sentiment de inadaptare la ritmul de viață...). Principalele rezultate obținute arată, fără surpriză, că tinerii simt o puternică influență a organizării vieții profesionale asupra numărului de copii pe care contează să-i aibă, iar femeile de 30 de ani și peste semnalează mai
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
va fi mutat într-o incintă avînd o altă compoziție a apei, își va schimba vizibil comportamentul. La fel și oamenii: mutați într-o ambianță psihologică căreia i s-au schimbat variabilele, vor acuza schimbări radicale de atitudine. Simptome de inadaptare și chiar de respingere a anturajului. Ceea ce înseamnă că un mediu este cu atît mai eficient cu cît este mai insesizabil. Tot ce-i ascuns și imperceptibil are un efect mai mare asupra minții oamenilor. În schimb, ceea ce sare în
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
mezinul familiei lor. Trebuie să sosească dintr-o clipă într-alta. / L-au trimis la bufet după crenvurști și bere. / < >". Dar poate fi socotit Ion Zubașcu un adversar exclusiv al trecutului? Nu, întrucît d-sa își afirmă cu virulență și inadaptarea funciară la prezent, refuzul acestui timp vacuu, mistificator prin aceea că încearcă a-și produce o falsă legitimitate prin exploatarea istoriei. Istorie care „se face" sub ochii noștri, actualitatea aflată la dispoziția faptului divers e un eșantion al inanității întregii
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
în memorie îl izbesc cu o forță de impact destabilizatoare emoțional. Iar nopțile, somnul lui e de obicei agitat, cu un "epic oniric" în care vechile obsesii și crizele recente se determină reciproc. Să nu se înțeleagă de aici că inadaptarea personajului central, una de profunzime, este și circulară. Fără a avea o poziție socială înaltă în lumea de adopție, Glasberg e totuși mai mult decât un simplu, necăjit emigrant. (Cum e, de exemplu, Doru-Dror, fost regizor secund, actualmente paznic la
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
Gheorghe Grigurcu Mariana Filimon e o poetă a inadaptării. Departe însă de inadaptarea incisivă, rebelă, a temperamentelor vitale, ca și de cea indirect sarcastică prin ostentativa figurare a absurdului (situație limită: suprarealismul, ce răstoarnă zgomotos ordinea lumii date, nu în favoarea golului, ci a unei demonii creaționiste), autoarea Ierbii de
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
Gheorghe Grigurcu Mariana Filimon e o poetă a inadaptării. Departe însă de inadaptarea incisivă, rebelă, a temperamentelor vitale, ca și de cea indirect sarcastică prin ostentativa figurare a absurdului (situație limită: suprarealismul, ce răstoarnă zgomotos ordinea lumii date, nu în favoarea golului, ci a unei demonii creaționiste), autoarea Ierbii de mare ni se recomandă
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
limită: suprarealismul, ce răstoarnă zgomotos ordinea lumii date, nu în favoarea golului, ci a unei demonii creaționiste), autoarea Ierbii de mare ni se recomandă cu un aer blajin, în-tr-un orizont din care n-au dispărut razele unei delicate așteptări. E o inadaptare printr-un soi de smerenie laică. Între rememorări vag dureroase și nădejdi impalidate, d-sa se supune minorelor fatalități ale cotidianului: "Și mîinile cărunte îmi sunt / chiar și pașii / o biată femeie tresărind / sub vîntul hohotitor al Dobrogei / în locuri
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
accepție a disimulării actoricești: "domnule Talma, ești mască moartă, ești mască vie, / ești geniu și nebunie, geniu și nebunie, // cred și eu, dacă așa va fi fiind să fie..." (Domnul Talma). Poezia lui Ion Davideanu ilustrează prin urmare nu o inadaptare violentă, ci una părelnic blajină, tranzacțională, încercînd cu abilitate a adormi, însă "nu pe vecie, sistemele-dilemele", prea bine înțelegînd că "ficțiunea trebuie întotdeauna legată / de obiect, de o bucată bună de real, / ca șaua arabă de arabul cal" (Șaua arabă
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
ci una părelnic blajină, tranzacțională, încercînd cu abilitate a adormi, însă "nu pe vecie, sistemele-dilemele", prea bine înțelegînd că "ficțiunea trebuie întotdeauna legată / de obiect, de o bucată bună de real, / ca șaua arabă de arabul cal" (Șaua arabă), o inadaptare mediată prin cuvînt, "pentru a se ferici" prin lirismul expiator.
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
în bloc face loc unui spirit critic care se exercită nu doar, cum am văzut, în direcția decăderii obștești pe care au adus-o, chiar dacă sub aspecte diverse, comunismul și postcomunismul, ci și pe alt plan, cu implicații mai personale. Inadaptarea e o excelentă școală a simțului critic. Gabriel Chifu nu se leagănă în prejudecata unor idealizări a scriitorilor, ce pretind, "naiv-anapoda, ca ei, cu viețile lor, să fie egalii operei lor". Biografiile în cauză divulgă nu o dată scăderi grave, vicii
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
adeseori n-ascultă de codul comun". Fantezia atît de larg desfășurată țintind levitația, decorporalizarea, "tehnica" alchimică reprezintă, firește, o tentativă sublimată de adaptare a inadaptabilului. Un surogat de adaptare, am fi înclinați a aprecia. Dar fiind o eliberare din captivitatea inadaptării prin expresie, nu constituie oare o autenticitate? Cartea lui Gabriel Chifu e în felul acesta o încîntătoare mostră a unei libertăți cîștigate prin elaborarea textului.
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
impulsurile umorale diverse care pun în chestiune ideile curente, valorile acceptate. E o infuzie de viață, un lirism speculativ în aceste pagini cîteodată măcar aparent "disperate", debusolate, o vitalitate ce ia înfățișarea incredulității, angoasei. Un gest capital e cel al inadaptării în cheie avîntată ori depresivă, punct de referință al oricărui act creator. Arșavir Acterian își mărturisește alternanța dintre o frenezie paroxistică, maladivă și incapacitatea integrării în mediul social: "Veselia mea, cînd se isca, era o veselie bolnăvicioasă: tremuram, dănțuiam, chiuiam
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
instanță avem a face cu o incompatibilitate a ființei de un anume tip, dominate de viața interioară, cu lumea. Biografemul, cum ar fi spus Barthes, al diaristului în discuție conține două trăsături distincte. La capătul negativ al acestui fenomen de inadaptare funciară se găsește, după cum am văzut, desconsiderarea de sine, profundă, dureroasă, față întoarsă a înverșunatei adversități, chiar dacă nemărturisite pe de-a-ntregul, față de lumea ce-l refuză. O răzbunare indirectă împotriva lumii, aplicate propriei persoane, deci un masochism moral: Sunt obsedat
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
de situațiile concrete ale unei existențe banale și austere, precare, pentru a licita angoasa nu într-un stil pompier, ci prin acumulare tulbure, densă, de griuri existențiale cu o sociologie a uzurii și supraviețuirii dificile. Obținerea unui serviciu, protejarea copilului, inadaptarea sunt probleme care creează un spațiu de încărcătură emoțională puternică. Nefericită este producția vampirologică; Buffy spaima vampirilor a deschis genul liceenilor, vampirii alcătuiesc un fel de club al adolescenților geluiți și emopalizi care chiulesc de la liceu pentru un pahar de
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
necredință/ uitată în noi" (15). Și în sfîrșit rețeta adecvată creatorului, rostirea care îndrumă cuvintele „lăsate-n nespusul tîrziu // silabe de frunze / sub cerul căzut / în verde de muguri" (24), spre o sacralitate eretică, ardelenească, apăsată de orgolioasa trudă a inadaptării, „credință vinovată de toamnă" (ibidem). Poezia lui Ștefan Melancu ne oferă un tablou al acelei toamne în care timpul devine un „trofeu al netimpului", eternizat ca un simbol al unei structuri morale. Ștefan Melancu, Elegiile toamnei, Ed. Dacia, 2009, 90
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
dincolo, ca un leu bătrîn, obosit, sătul de tot. Hărțuiala lor reciprocă e veche. E dintotdeauna. E un mod de a fi. Și, poate, de a nu se mai gîndi cu adevărat la propria viață, la ratare, la singurătate și inadaptare. Hîrîiala zilnică, frecușul permanent al lui Hamm, morocăneala lui Clov, pseudo-dialogul, ca și formulele monologate ne ajută să ne apropiem de universul celor doi și, în același timp, să acceptăm că nu sîntem străini de ce se întîmplă cu ei. Urmărindu
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
În ciuda credinței destul de răspândite printre români, în niciun tratat de medicină sau revistă de specialitate nu este menționat că acest curent ar produce boală, dureri sau că ar înrăutăți starea de sănătate a unei persoane. De fapt, este vorba despre inadaptarea organismului la condițiile de microclimat în care se află. Iar noi nu facem altceva decât să îl suprasolicităm, îmbrăcându-ne gros. Pentru a trăi, organismul nu are nevoie de foarte multă căldură. Corpul uman elimină căldura pentru a-și autoregla
Bebelușul regal, cu capul gol. Bebelușul român, înfofolit împotriva curentului by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63750_a_65075]
-
Iosif trebuie căutat în altă parte, acolo unde prima moștenire se află epuizată și apoi depășită. În vastul teritoriu ardelean-semănătorist, poetul pleacă de multe ori de la topos-ul satului lăsat în urmă, al depărtării de familia rămasă în Ardeal, al inadaptării la marele oraș. Tema l-a obsedat pe poet încă din perioada debutului („Da, mult mai bine ar fi fost/ Să fi rămas în sat la noi,/De-ai fi avut și tu vreun rost,/ De-am fi avut pămînt
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
mersul avântat al omului nou din prescrierile oficiale), scriitorii vorbesc în cărțile lor nu despre un trecut glorios, ci despre o memorie ultragiată, nu despre un prezent eroic, ci despre unul cenușiu, vinovat, neliniștitor. Vorbesc, de asemenea, despre eșec, ratare, inadaptare, injustiție, frică și nefericire”. Nici temele majore ale imaginarului postdecembrist nu scapă privirii lucide a Sandei Cordoș. Lumi din cuvinte oferă, chiar și fragmentar, una dintre primele analize de imaginar ale prozei din ultimii 20 de ani. O analiză cu
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
unui copil care, în chenarul imaginației lui, își vedea viața ca pe o veșnică prelungire a naturii sătești. După clasele primare de la Tîrgu Neamț, Vasile Conta ajunge bursier la Academia Mihăileană din Iași, unde, din 1859, acuză semnele drastice ale inadaptării, rămînînd repetent de două ori și părăsind repede studiile, pentru a-și urma fascinația pe care o resimțea pentru o trupă de actori din epocă (trupa Lupescu). Alături de grupul de saltimbanci, Conta, intrat în pielea sufleurului, va bate țara timp
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
trecut contrafactual, exprimîndu-și dorința ca „filmul acesta să fie cu scene în reluare”, să se întoarcă în zilele pe care le-a pierdut „din nesăbuință”, aspirînd spre o tihnă contemplativă, în adăstarea unui înger aducător al cîtorva „picături care vindecă”. Inadaptarea se vindecă prin ingenuitatea ce-a generat-o. Urma acesteia rămîne totuși înscrisă în pasta unor metafore înfăptuite cu o grijă orgolioasă și concomitent sfioasă de către artizanul care se delimitează de stihiile cosmice prin nobila sa trudă. Gabriel Chifu, Însemnări
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
inadecvarea crasă dintre fibra autorului și stringența decorului în care se pomenește strămutat. Autorul merge în Athos ca și cum s-ar deplasa în Rhodos, trăgînd după sine toate obișnuințele căpătate în etosul bucureștean, suficiența aceasta de spirit predispunîndu-l la crize de inadaptare. Crize care de altfel chiar au loc, căci, scos din regimul tabieturilor, autorul trece printr-o iritare a nervilor cu deznodămînt sever: în primele zile e muncit de o dispoziție irascibilă care îl împinge la gesturi de frondă (stă cu
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
de ani. Pe de-o parte, cărțile apărute până în 1988 și, de cealaltă parte, romanele postrevoluționare. Firește că nu e vorba de o reinventare sui generis, ci de o infuzie importantă de teme și concepte. În prim-plan se găsesc inadaptarea, înstrăinarea, evreitatea, identitatea și exilul. Ele alcătuiesc magma cărților sale din actualitate și acest aspect a crescut mult cota scriitorului. Pentru cei familiarizați cu proza lui Virgil Duda, Un cetățean al lumii completează firesc un sistem al descifrării sensului social
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
drama identitară a maturității. Ei devin cetățeni ai lumii, pentru că acasă e pretutindeni și nicăieri. Între Europa, Orientul Mijlociu și America, destinele sunt unificate și apoi pulverizate după reguli incerte pe care protagoniștii încep să le priceapă. La mijloc sunt evreitatea, inadaptarea și problema conștiinței. Narând la persoanele întâi și a treia, Anton cercetează etic convertirea lui Raul Siriopol. Cum nimic nu pare mai respingător decât evreul antisemit, Raul este suspectat că datorează celebritatea artistică mondială unui pact cu imoralitatea. O întreagă
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Anton, ca autor mărturisit, renunță la echidistanțe false și diplomație. Îl va numi pe Raul, în ultima parte a cărții, „golan venetic”. În general, eroii lui Virgil Duda trăiesc nehotărâți între două lumi, și două istorii. Ultimele iubiri concluziona drama inadaptării, niciodată recunoscută fățiș, ci țesută în complicate experiențe. Căci Duda nu este un rebel, după cum nici eroii lui nu îndrăznesc până la capăt să iasă dintr-un destin liniar. Rămâne câmpul de bătălie, acea memorie pe care și-o dispută toți
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]