212 matches
-
repetare, / Iar dacă fac un pas, e pasul tău.” Emoția întâlnirii celor două tărâmuri poate fi cuprinsă doar în cuvinte, scrisul deschide o „ușă interzisă”, mijlocind descoperirea unei identități esențiale, perene. Textul are capacitatea de a închide un timp de inalterabilă actualitate, ceea ce o face pe poetă să privească spre scris ca spre un reazem. Este însă un liman bântuit de o ambiguitate funciară, ce apare intens în versurile din Pluralul ca o veghe (1990) și pe care P. a abordat
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
maturității, de vacuitatea cuvintelor, pe care o simte că pe o trădare - cuvintele „s-au sfârșit desprinse / din coaja sunetelor crudă / monezi ușoare pentru schimbul / de necunoașteri și-ndoieli”. Salvatoare sunt racordarea la matcă formativa și retrăirea copilăriei, timp de inalterabila prezenta când sintagmele, azi terne, erau generos semnificante. Decurge de aici apariția recurenta a unor imagini precum „primul țărm”, „palisade pururi verzi / de sarmizegetusa”, „umbre de părinți / stratificate că o frunză”, din care crește treptat „rostirea patriei” ce configurează, în
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
Partea cealaltă (1980) denotă o oarecare oboseală, vădită prin repetiții și clișeizarea vechilor tehnici: „FIINȚA CU DOUĂ ARIPI/ CEARA GUMA VOPSEAUA/ Ca vestitoare a comuniunilor extatice ea are deja în urma/ ei un lung trecut și-un șir lung de însoțitori inalterabili și făcuți”. Mai proaspătă este proza poetică din Zenobia (1985), al cărei personaj central este reluat din Castelul orbilor; iubita provoacă prin apariția sa renașterea lumii din haosul primordial, aducând cu sine prospețimea și plăcerea de a numi a tuturor
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
obținut în percepția vizuală, aceste verbe rezonează cu metaforele organice centrate pe experiența luminii pe care atât Evangheliile sinoptice, cât mai ales relatarea ioaneică le preferă. Departe de a trăda prezența unui cripto-platonism rezidual, aceste imagini redau trăsăturile unui eveniment inalterabil care presupune o radicală transformare a sinelui. Condensând atâtea provocări aduse identității de tip aristotelic, evenimentul revelației lasă totuși loc comentariului sau exegezei, fiindcă este saturată cu un conținut. Ireductibilă la un simplu mesaj, revelația consemnată de apostoli vorbește de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în cazul următor, prezentat de Marc (1987), care arată că pulsiunile refuzate (aici, agresivitatea) izbucnesc din când în când intempestiv. Autorul redă mărturia unui bărbat de 30 de ani care, după 4 ani de psihanaliză, a conștientizat caracterul reacțional al inalterabilei sale amabilități: „Am descoperit, în timpul analizei, cât de tare îmi reprimam agresivitatea. Înainte, toată lumea mă vedea ca pe o persoană foarte amabilă, foarte blândă; eram practic incapabil să zic «nu», să mă opun direct cuiva, eram terorizat de violență; totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să nu fie magic, să uite de mituri și să ne spună totuși povești, victima inocentă din trupul căreia ne hrănim, fiindcă pămîntul e el, grîul a ieșit din sudoarea și sîngele lui, Christos cam păgîn, sufletul etern al națiunii, inalterabil, identic cu sine, dar schimbător la prima bătaie de vînt, pur ca lacrima și degrabă ispitit de cei răi, latin învins de daci sau dac îndrumat de latini, pelasg turcit, barbar candid, delicatețe aspră, izvor ascuns lui însuși, mai viu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în solul a ceea ce descoperă prin fereastra deschisă de amănunt. Astfel, înaintând spre profunzime devin ele însele din ce în ce mai profunde. Imanentul, în acest context, este lăsat în urmă, este proiectat la periferia lucidității, imediatul fiind depășit întru saltul spre nemodficabil, spre inalterabilul de ordin atemporal și aspațial. Întâlnirea conștiinței acestui suferind cu structuri, cu repere prime, de natură metafizică, univeral-valabile implică pasul peste imanent în dimensiunea fluctuațiilor transcendente. Când un astfel de suferind citește din chipul și gestul celuilalt, el înaintează descoperind
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
aceeași ordine de gânduri, Elena făcea proiecte de audiții viitoare pentru a nu rupe firul. Marcian simțea cu drag intenția simpatică a planurilor; ceea ce nu cunoștea era felul de a fi ai Elenei de mai înainte, calmul ei pe atunci inalterabil și aspru către oameni și lucruri, acum turburat. Timpul era minunat de frumos. Un aprilie precoce și strălucit. - Ne face concurență! se plângea Marcian. Jumătate din efectul muzical e furat de simfonia primăverii. Cu toată dorința de a fi atent
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
numitul Cipriano Algor are o vină în toate astea, ingenuă, inocentă, dar, cum s-a întâmplat de atâtea ori, rădăcina malignă a tuturor relelor, credința că gusturile și nevoile contemporanilor bunicului fondator, în materie de produse ceramice, se vor menține inalterabile per omnia saecula saeculorum, cel puțin pe timpul vieții lui, ceea ce, dacă suntem atenți, e tot una. Am văzut că lutul e frământat aici în modul cel mai artizanal posibil, am văzut cât sunt de rustice instrumentele, aproape primitive, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Occident și adaptat la noi. Nucleele moderniste în plină creștere reprezintă de aceea isbucnirile vulcanice ale spiritualității europene, aceeaș ca esență pe toată întinderea ei, ce se manifestă aici ca și aiurea, biruind date psihologice și climaterice, socotite pînă acum inalterabile. (...) Modernismul românesc se integrează peisagiului spiritual european, așa cum o certifică cazul Brâncuși!”. Particularismele, specificitățile naționale sînt respinse în favoarea unei identități unice europene. În editorialul numărului 6-7 („Interpretări“), Ion Călugăru definește tradiția ca „Inteligența norodului, evadată din pastișul etern natural - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hermeneuții fantasticului consideră fantasticul ca o ciocnire Între două sisteme de semnificații, ciocnire generată și generatoare de ambiguitate (de ezitaredupă expresia lui T. Todorov). Pentru Roger Caillais, „fantasticul Înseamnă o Întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului În sânul inalterabilei legalități cotidiene” (), Înseamnă interferare a realului cu fabulosul, a plauzibilului cu incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui Pascal Îl are În fața Universului. Fantasticul este reversul vulnerabilității ființei umane, este un
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
derularea evenimentelor" (p. 246). În cadrul acestui tip de suport social se înscriu: mărturiile explicite de dragoste, de atașament, de disponibilitate, de grijă, de respect, de stimă. Este foarte important ca aceste asigurări să fie însoțite de recunoașterea manifestă a valorii inalterabile/incontestabile a persoanei vizate. Mărturiile demonstrate în aceste nedorite și delicate momente/clipe vor trece "înaintea sentimentelor de solitudine, de alienare și de stimă de sine alterată, care marchează starea generală a persoanei aflate într-o situație negativă" (Rimé, 2008
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
valideze necondiționat această nouă componentă a identității lor; b. implicarea: adică persoanele apropiate să se implice în ceea ce-i privește, să le ofere dragoste, intimitate, atașament, compasiune, ajutor, susținere, asistență. Prin aceste atitudini și reacții, cei apropiați "vor garanta caracterul inalterabil al legăturii care îi unește cu victima. Ei vor oferi astfel proba de facto că această legătură va transcede capriciile destinului și că acela care suferă va rămâne obiectul aceleiași solicitudini sociale ca și în trecut" (p. 258). Toate demonstrațiile
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
necesar, dacă procedăm consecvent, să subminăm și adevărul realist acceptat: "Realismul însuși, dacă îl atacăm cu propriile lui arme, devine într-adevăr, în practică, la fel de condiționat ca și orice alt mod de gîndire. În politică, convingerea că anumite fapte sînt inalterabile sau că anumite tendințe sînt irezistibile reflectă de obicei o lipsă a dorinței sau a interesului de a le schimba sau de a le rezista. Imposibilitatea de a fi consecvent și total realist este una dintre cele mai sigure și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
manualele, ca și țările pentru care au fost scrise, au devenit mai stabile, capabile să redea opțiuni narative mai coerente. În ciuda referințelor științifice și academice prin care se legitimează, manualele de istorie nu pun în circulație un produs neutru, "obiectiv", inalterabil, ci o sumă de versiuni ale memoriei colective care animă, la un moment dat, societatea. În ceea ce ne privește, fără a analiza un repertoriu complet de manuale, putem considera că demersul nostru nu și-a pierdut astfel consistența, fiecare dintre
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
certă reprezentativitate pentru cultura istorică la care se raportează. Urmând regula "o țară, un manual", respectăm o schemă epică tradițională care, de mai bine de două secole. modelează narațiunea istorică după tiparul statului-națiune conferindu-i, chiar cu ajutorul școlii, rațiuni identitare inalterabile. De altfel, nostalgia istoriilor glorioase a sedus toate țările proaspăt eliberate de restricțiile propagandei socialiste și de falsele sale constructe internaționaliste, voit insensibile la vechile dispute între vecini. După dispariția fragilei pax Sovietica, sentimentul demnității naționale a erupt, modelând retroactiv
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
neorganice, muzicale"92. De asemeni, spune Lovinescu, "având un fond muzical, simbolismul exclude cugetarea organizată, fără a exclude însă și profunzimea sentimentelor. [...] El vrea să ne dea esența lucrurilor, tiparele generale din care au pornit formele multiple și diverse, materia inalterabilă și neindividualizată încă a sufletului uman. Prin această sforțare spre universal, simbolismul pășește alături de muzică, limba firească a universalului (s.n.)"93. Dacă așa stau lucrurile, nu cumva trebuie să considerăm pe Eminescu (dată fiind dimensiunea sugestiv-muzicală a liricii sale) un
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prin ochii lui Hyperion, ca o revărsare miraculoasă de ma terie siderală: Și din a chaosului văi / Jur împrejur de sine / Vedea, can ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mai generală pentru a putea fi redirecționate la nivel politic și social. Pornind de la aceste premise, se analizează mai întâi noțiunea de constanță umană ca principiu de bază al conservatorismului. Astfel, se consideră că omul are de la natură o compoziție inalterabilă, ceea ce nu presupune însă negarea totală a progresului. În timp, se poate ajunge la un progres acumulativ dat de descoperirile științifice, dar aceasta nu presupune o modificare a capacității umane de cunoaștere în esența sa. Pentru a clarifica această afirmație
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
voind să arate, cred, înțelesul tainei celei noi a ei. Deci candelabrul cu totul de aur este Biserica atotlăudată a lui Dumnezeu, curată și neîntinată, neprihănită și nealterată, nemicșorată și primitoare a adevăratei lumini. Căci se spune că aurul fiind inalterabil, dacă e scufundat în pământ nu se înnegrește și nu e ros de rugină, iar dacă-i ars nu se micșorează. Afară de aceea, el întărește și înnoiește prin forța sa naturală puterea văzului celor ce și-o ațintesc asupra lui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
revelării lumii. În lumina lui ni se înrădăcinează destinul teandric. În concluzie, adevărata cunoaștere constă în intuirea frumuseții (și) manifestării nimicului. 1.5. TEOGNOZA PUTERII CA BUCURIE Nimeni nu poate lupta cu timpul, cu valurile sale maiestuoase și ritmul lor inalterabil decît înțelegîndu-l ca pe o iluzie. Adevărata noastră ființă nu se supune probei timpului, ci pregustării eternității. Suntem fii ai Cerului, înainte de a deveni și ai Mamei Pămînt, iar calea noastră e sacră : eliberarea de sub robia pămîntească prin simpla impasibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de consum sunt limitate, cele relative la existența subiectivă și intersubiectivă se agravează, neîmplinirile cel mai frecvent exprimate referindu-se la comunicare, iubire, realizare profesională, recunoaștere, respect, stimă de sine. În vremurile hipermoderne, Penia se caracterizează nu atât prin setea inalterabilă de obiecte, cât prin dificultatea de a fi, nu atât prin raporturile cu lucrurile, cât prin neîmplinirile din relația cu ceilalți și cu sine. Sărăcie și delincvență. Violența fericiriitc "Sărăcie și delincvență. Violența fericirii" Analizele precedente se aplică îndeosebi claselor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fără echivoc prezența morții adevărate, cimitirul real. Încă din 1954, cu mult înainte de „Straniul cuvânt de...” și de Scrisorile către Roger Blin, în câteva Fragmente 1 publicate în revista Les Temps Modernes, Genet distingea între monumentalul imobilității solemne, al „figurii inalterabile al cărei conținut definitiv este moartea” - acest „prestigiu absolut” legat de atemporal - și monumentalul ca expresie a unei civilizații apuse, care „nu mai construiește decât morminte false, aparente”. „Marea paradă”, cu tot fastul ei, se organizează, de fapt, în jurul unui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
procedurile importante întâlnite în multe tradiții textuale. Mai ales în acele secole în care nu exista noțiunea unui singur text standard care să fie folosit în scopuri exegetice, conflația reprezenta o practică foarte des întâlnită. Textele nu erau privite ca inalterabile. Prin urmare, dacă texte diferite exprimau aspecte diferite ale tradiției, era firesc să combine diferite mărturii într-una singură, pentru a nu pierde ceva din tradiție. Mai mult, aceste conflații nu trebuie privite în termeni de „corect” și „greșit”; ele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ocnă (interpret: Florin Zamfirescu). Acesta e tot atât de cinstit cu el însuși ca și ceilalți doi. El își privește nebunia, ca pe un fapt, știe din ce se compune această nebunie, și vorbește de ea ca despre un obiect cu însușiri inalterabile. A se întoarce la ocnă, asta el numește a "merge acasă". Injustiția care i se face, torturile la care fusese supus, toate fac parte din nebunia lui, pe care o judecă obiectiv[...] Vedeți din nou filmul și astfel veți descoperi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]