214 matches
-
și la "Marea Enciclopedie on-line a Pontului Euxin". Informațiile aduse sunt pe cât de interesante tot atât de provocatoare și ne obligă la un răspuns pseudo-polemic. În toate aceste documente literare, numele lui Panait Istrati apare însoțit de sintagma "greco-românul". Apropriat ca valoare inalterabilă de editori, cercetători și publiciști greci, scriitorul este, în aceeași măsură, învăluit de o tăcere vinovată din partea noastră, pe considerentul că "ce-i al meu, al meu rămâne." După cum arată Elena Lazăr, în prefața antologiei alcătuite de Leonidas Hristaki "Panait
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
semnificând „mări”), în timp ce platourile înalte, de culoare deschisă au fost denumite "terrae" („pământuri”, „uscaturi”) , aceste reliefuri nu corespundeau cu concepția despre lume a lui Aristotel. Pentru Aristotel, lumea supralunară este perfectă și, prin urmare, Luna este o sferă netedă și inalterabilă. Discipolul lui Aristotel, Clearhos de Soles explica petele de pe Lună prin faptul că Luna este o oglindă lustruită care reflectă peisajele terestre. Această concepție aristoteliciană a dăinuit până în Evul Mediu. Astfel, pe unele hărți medievale terestre sunt reportate petele lunare
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
pe teritoriul României. ... Articolul 7 (1) Semnalările din SINS cu privire la persoane cuprind cel mult următoarele elemente: ... a) numele și prenumele, numele dat la naștere și numele anterior, orice pseudonime ce pot fi introduse separat; ... b) semnele fizice particulare, obiective și inalterabile; ... c) dată și locul nașterii; ... d) sexul; ... e) fotografiile; ... f) amprentele digitale; ... g) cetățenia; ... h) mențiunea că persoana vizată este înarmata, violența sau evadata; ... i) motivul semnalării; ... j) autoritatea care emite semnalarea; ... k) mențiunile cu privire la decizia sau hotărârea care a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/260518_a_261847]
-
alin. (1), numai cu acordul persoanei în cauză, următoarele date cu caracter personal: ... a) numele și prenumele, numele dat la naștere și numele folosit anterior și orice alte pseudonime care pot fi introduse separat; ... b) semnele fizice particulare, obiective și inalterabile; ... c) dată și locul nașterii; ... d) sexul; ... e) fotografiile; ... f) amprentele digitale; ... g) cetățenia; ... h) numărul documentelor de identitate și data emiterii acestora. ... (4) Adăugarea și prelucrarea datelor prevăzute la alin. (3) se fac potrivit normelor tehnice stabilite în baza
EUR-Lex () [Corola-website/Law/260518_a_261847]
-
fatala decadență a acestui oraș nefericit. Un singur lucru a rămas neschimbat până azi și va rămâne încă: înfățișarea totală, panoramică, a orașului, frumusețea poziției sale, a naturii care îl înconjoară, a peisagiului său, a luminei sale; frumusețe caldă, vie, inalterabilă, pe care n-o prezintă nici un alt centru din țară. La Iași, oriunde ne-am găsi și oriunde ne-am îndrepta privirea, trebuie să întâlnim lucruri și perspective încântătoare, uneori neașteptate, întotdeauna nouă. Astfel, de pe platoul Copoului, dincolo de Grădină și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mi plăcuse altădată sau ceea ce mă înduioșase la prima lectură. N-am avut însă decepția aceasta. N-am avut-o, nu numai din cauza conținutului ei simplu, cald, sincer care-i asigură, pentru un timp nedeterminat, o frăgezime și o noutate inalterabile; dar pentru un motiv cu totul particular. Alphonse Daudet a fost, mult timp, unul din poeții mei preferați, pentru că era, în acel timp, și poetul preferat al mamei. Născută la Nîmes, în acel fermecător "Midi", al cărui soare îl adusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Noembrie, în umbra care mă-mpresoară de pretutindeni și în adâncimea căreia ochii mei caută zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuei, cu silueta fină a mănăstirei și palatelor sale domnești, și întreg, mărețul decor din care e făcută inalterabila frumusețe a vechei capitale, cuvintele aceste iau în cugetul meu valoarea unei solemne și pioase mărturii de credință... NOTE pentru explicațiunea imaginilor cuprinse în acest volum Pag. 3. Bolta de intrare a turnului din fața bisericii Bărboi. Aleasă ca frontispiciu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a exista al țării și naționalității noastre. Cu ocazia proclamării regatului d. C. A. Rosetti împreună cu tot partidul său au abjurat formal ideile sale din trecut, s-au convertit la altă religie politică, au recunoscut monarhia ca formă definitivă și inalterabilă de existență pentru statul român. Vechii republicani, afiliații lui Mazzini, membrii comitetelor republicane au recunoscut monarhia, au devenit dinastici; "pionul din mînile d-lui de Bismarck și agentul prusian" a devenit cavalerescul rege al României, a cărui autoritate nu mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu va avea niciodată mijloace pentru a dezlega această enigmă, care va rămânea pentru viitor o întrebare eternă, precum a fost pentru trecut. Formele externe pot varia, factorii ecuațiunii sociale se pot interverti în unele priviri - fondul însă va rămânea inalterabil, întru cât se atinge de disparițiunea de fapt a sărăciei și de predominarea absolută a fericirii omenești. Aceasta rezultă din logica lucrurilor, fiindcă civilizațiunea nu se produce prin salturi, ci prin o serie de oscilațiuni lente și progresive; ea nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Bacovia, Rebreanu, Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu, Constantin Noica, Marin Preda), excepție reprezentând-o, într-un sens, Cezar Ivănescu, singurul dintre contemporanii noștri inclus în volum și singurul în viață dintre scriitorii deja "clasicizați" prin valoare, prezența în manuale și perenitatea inalterabilă. Informația culturală, în sens larg, și aceea literară în special sunt bogate, constând pe surse de prima mână, de o calitate ce exclude ab initio orice dubiu. Ipotezele critice, avansate fără precauții superflue și fastidioase de către autor, sunt seducătoare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marelui fizician că geniile nu sunt bine văzute de mediocrități. În context românesc, eludând realitatea că toate civilizațiile își apără cu sfințenie integritatea marilor ziditori de artă, denigratorii lui Eminescu: apatrizi, acefali, hidrocefali, onochefali parazitează zgomotos pe trunchiul unei opere inalterabile, prin care ne legitimăm universalității. Ei sunt esențial niște infirmi. Și, totuși, o lumină străbate mânia îndreptățită a lui Theodor Codreanu. Ea se justifică faptic: dacă numai între 1995-1997 au apărut cincizeci de volume despre fenomenul Eminescu (apud Const. Cubleșan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
De aceea, în artă, pentru a crea un comic perfect, el trebuie menținut într-o suspensie a fluxului vieții, trebuie izolat de tot ce e trecere, devenire, durată. Arta comică înseamnă negarea tranzitorietății momentului și ridicarea acestuia la un nivel inalterabil și definitiv. Tot de aceea comicul perfect nu se poate obține decât în teatru sau în scrieri comprimate la extrem, de genul „momente și schițe”. Iată de ce marele comic din literatura de tip „romanesc”, de pildă la Cervantes, Laurence Sterne
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
procedurile importante întâlnite în multe tradiții textuale. Mai ales în acele secole în care nu exista noțiunea unui singur text standard care să fie folosit în scopuri exegetice, conflația reprezenta o practică foarte des întâlnită. Textele nu erau privite ca inalterabile. Prin urmare, dacă texte diferite exprimau aspecte diferite ale tradiției, era firesc să combine diferite mărturii într-una singură, pentru a nu pierde ceva din tradiție. Mai mult, aceste conflații nu trebuie privite în termeni de „corect” și „greșit”; ele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
domină și întâmplările din romanul Inimi cicatrizate 59. Fantasticul la Blecher, în sensul în care îl definește Trost, este diferit de accepțiunea pe care o dădea termenului Roger Caillois, "o întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului în sânul inalterabilei legalități cotidiene"60. Caillois abordează fantasticul din perspectivă interdisciplinară, relaționând literatura cu artele plastice, vorbind nu de formele foarte stridente, ci de cele discrete ale fantasticului. Prin aceste forme discrete, ordinea recunoscută este bulversată, ,,inadmisibilul năvălește în cotidian". Fantasticul desemnează
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai generală pentru a putea fi redirecționate la nivel politic și social. Pornind de la aceste premise, se analizează mai întâi noțiunea de constanță umană ca principiu de bază al conservatorismului. Astfel, se consideră că omul are de la natură o compoziție inalterabilă, ceea ce nu presupune însă negarea totală a progresului. În timp, se poate ajunge la un progres acumulativ dat de descoperirile științifice, dar aceasta nu presupune o modificare a capacității umane de cunoaștere în esența sa. Pentru a clarifica această afirmație
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tendința fundamentală spiritului omenesc de supraviețuire. Experiența limitelor ce ne constrâng cere, prin contrast, libertatea nesfârșită; experiența durerii ce ne desfigurează cere, prin contrast, idealul unei fericiri absolute; experiența lucrurilor frumoase și osândite ruinei cerc, prin contrast, imaginea unei frumuseți inalterabile; stavila morții neînduplecate cere, prin contrast, nemurirea. Orice mare creație de cultură e însuflețită de avântul transcenderii limitelor terestre. Dacă, din acest punct de vedere, civilizația se dezvoltă în cadrele morții, cultura ne apare ca o uriașă sfidare a morții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
te proteja În raport cu o sarcină repetitivă inevitabilă? În Occident, kata este cunoscută În principal prin intermediul artelor marțiale. În karate, termenul desemnează o suită de mișcări și de lovituri codificate la maximum, pe care adepții le reproduc urmărind scrupulos o succesiune inalterabilă. În aceste concentrate de protocol tehnic, maeștrii japonezi au condensat o Învățătură ce le permite practicanților să avanseze singuri pe calea (do) vizată Într-un mod rapid și eficient și să se perfecționeze. Din exterior, totul poate părea amuzant, ridicol
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pp. 000-000). De fapt, asistăm în această perioadă la o fragmentare a monofizismului în tendințe diverse, printre care aceea a actisteților, ce au împins pînă la limită doctrina lui Iulian din Halicarnassus, afirmînd că trupul lui Cristos nu era numai inalterabil, ci și increat. Mai tîrziu (către 557, dincolo de limitele cronologice ale prezentului volum) a apărut triteismul, unde problematica cristologică „ricoșează” către cea trinitară, ducînd la admiterea a trei naturi în Sfînta Treime, pentru că sînt recunoscute în ea trei ipostasuri. Opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost tradus în siriacă de Pavel din Calinice (cîteva fragmente au fost recuperate din manuscrisele catenare exegetice). în mod tradițional, i se atribuia lui Iulian o poziție eutihiană potrivit căreia Logosul, prin actul unirii ipostatice, își transformase propria umanitate, făcînd-o inalterabilă. Acuzîndu-l pe Iulian că în acest fel face ca suferința și moartea lui Cristos să fie doar aparente, adversarii au definit poziția lui drept aftartodocetism, adică o doctrină în care afirmarea caracterului indestructibil și impasibil al trupului submina inevitabil realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de exemplu, Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui Dionisie nu se abate de la dogma stabilită la Calcedon în privința unirii celor două naturi, umană și divină, în Cristos (de exemplu, Numele divine 2, 10: 648D-649A), însă terminologia referitoare la caracterul inalterabil al naturii divine în Cristos și la absența confuziei dintre aceasta și natura umană se găsește deja, în secolele al IV-lea și al V-lea, la Nemesius de Emesa, care declară în mod explicit că a aplicat la unirea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a reprezentat o realitate politică stabilă până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Era rezultatul unei opțiuni deliberate și, totodată, al condițiilor obiective ale geografiei. Scriitorii de succes pot să vadă în unicitatea poziției geografice americane mâna Domnului, care a prescris inalterabilul curs al expansiunii americane, dar și al izolării sale. Dar observatorii mai responsabili, de la Washington încoace, au fost atenți să evidențieze conjugarea condițiilor geografice cu o politică externă care-și alege scopurile ținând cont de condițiile geografice și folosindu-le
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
guvernarea internațională își trage numele, nu conținea în sine nici un principiu de guvernare. El proclama aderarea tuturor conducătorilor la principiile creștinismului, plasându-L pe Dumnezeu în postura de suveran al lumii. Tratatul este plin de fraze precum „serviciu reciproc”, „bunăvoință inalterabilă”, „afecțiune reciprocă”, „caritate creștină” sau „fraternitate indisolubilă”. Semnată la început de monarhii din Austria, Prusia și Rusia, Sfânta Alianță i-a avut apoi pe mai toți conducătorii europeni printre semnatari, cu excepția Papei și a sultanului 2. Inspirat clar de țarul
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unui reper contextual esențial și țintuindu-le sub titluri sugestive: Seismograme (1993), Posteritatea contemporană (1994), Estetice (1994), Pragul (1995) și Insula Șerpilor (1996). Citite, textele redactate din mers și difuzate ritmic sub un voltaj emoțional înalt, își revelează valoarea documentară inalterabilă. Privite în ansamblu, ele reconstituie panorama culturală a aniilor ’70-’90, cu tropismele, obsesiile, personajele și lexicul lor inconfundabil. Dacă se poate vorbi de un gen proxim al ciclului Unde scurte, nu se pot trece cu vederea nici diferențele specifice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
produselor perisabile. Inventarea banilor a dat oamenilor posibilitatea de a-și înmulți proprietățile; mai mult decât atât, în lipsa lor, acumularea de bunuri care nu sunt necesare traiului zilnic ar fi inutilă. Moneda se naște din "dorința [omului] de a face inalterabile bunurile pe care le-a produs dincolo de capacitatea sa de consum, pentru a le schimba cu alte bunuri de consum care îi lipsesc"30. Astfel, banii reprezintă prima convenție căreia i se datorează trecerea de la starea naturală la o formă
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
descrierea dreptului natural și, prin urmare, a raportului dintre politică și morală. Inventarea monedei permite deci achiziționarea unei cantități de produse fără ca acestea să fie distruse înainte de a fi consumate, întrucât ele pot face obiectul unui schimb contra unor produse inalterabile. Prin urmare, moneda este o marfă care circulă între indivizi, iar valoarea ei este dată de raritate și de inegalitatea repartiției sale. Funcționarea monedei și valoarea ei de schimb fac obiectul unui contract tacit între părți inegale. De aici rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]