148 matches
-
prezentă nu mai putea însemna o soluție explicativă. În acest orizont ne găsim astăzi și suntem siliți să ne aplecăm iarăși și iarăși asupra întrebării privitoare la ce ne este propriu și să găsim linia despăr¬țitoare între autentic și inautentic în propria existență. Experimentele sociale și politice ale ultimului veac au mai dovedit și o înțelegere reducționistă a modului în care poate fi înțeleasă relația individului cu comunitatea din care face parte, a rolului pe care individul îl poate juca
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în eseul Camil Petrescu sub zodia literaturii cum "o simpatetică solidaritate e urmărită între propriul ideal literar și creațiile altora care par a-l confirma, nu mai puțin o delimitare netă, mergând până la ebuliția polemică față de ceea ce i se pare "inautentic", într-o dispunere simetrică. Funcționează, cu alte cuvinte, maniheismul specific criticii de coloratură afectivă"261. Remarcăm la Monica Lovinescu aceeași implicare afectivă în interpretările literare ale textelor pe care le găsește potrivite propriului gust estetic. Conceptele de cititor și scriitor
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
despărțirea de viață, trecerea universală, vanitatea vanităților, moartea privită cu seninătate. M. a putut fi considerat parnasian, simbolist întârziat, iar încercările lui, manifeste la un moment dat, de a adopta, după exemplul lui Ion Barbu, modalitățile ermetismului au fost socotite inautentice. Mai pot fi recunoscute în poezia lui accente sămănătoriste, ecouri din D. Anghel și Ion Pillat, dar incontestabilă este influența „simboliștilor academici din Franța, și, mai ales, a lui Francis Jammes” (E. Lovinescu). Aprecierile și caracterizările, convergente, formulate de critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
romancier a fugit în primul rând de sine, extenuat de ceea ce era; așadar o fugă de viață, cât și de propria moarte. Bolnav îndeosebi de egolatrie și de taedium vitae, și doar apoi de măștile anturajului, banal și ipocrit, deci inautentic. Diaristul joacă rând pe rând rolul lui Tolstoi și își iese din rol în chip șocant, sfidează conveniențele, se ascunde în locuri imprevizibile și este mustrat de tolstoieni, stupefiați inclusiv de hotărârea septuagenarului de a se apuca din nou de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
scufundări psihologice în laboratorul său de creație. La nivelul acestei vederi în secțiune asupra viziunii regizorale nuditatea, în singura scenă luată în discuție, traduce o clauză esențială, aceea a totalei transparențe, a dizolvării ultimelor reziduuri de artificialitate, de convențional, de inautentic și corespund, în ce privește acest making of reluat dintr-un unghi subiectiv, denudării procedeului. Nimic nu cade sub incidența unei ordini a secundarului în filmele lui Porumboiu. Simplitatea scenei este doar o aparență creată meticulos: aflat în baie, personajul feminin aude
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
a produs, între altele, recenzia lui Hans Egon Holthusen la volumul Die Niemandsrose, unde expresia „morile morții” era înregistrată drept simplă „metaforă genitivală”, și cu o similară revoltă a reacționat la o presupus răuvoitoare falsificare a poeziei sale ca operă inautentică a unui „culegător de metafore”, pe care ar fi comis-o Gerhard Neumann atunci cînd i-a citit lirica, în comparație cu cea a lui Mallarmé, sub semnul „metaforei absolute”. Cu atît mai mult, decizia lui Celan de a încredința unuia ca
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
eu exterior (amplificat artificial într-un cadru cosmic în care se manifestă o instanță dictatorială nietzscheană) și pornirea scrîș-nită spre interiorizare a eului scindat din a doua etapă de creație", acesta ar proba oare altceva decît că eul său rămîne "inautentic"? Să fie, ne îngăduim a ne întreba, o "inautenticitate" estetică sau doar o inadecvare la patul procustian al textualismului? Abia cu Ion Barbu încep a sta lucrurile altminteri: "eul poetic este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
a se regăsi pe sine. ("El vrea să se oglindească în această ființă, care însă i se refuză"), pe mama sa pierdută. Mădălina, în imaginea lui Puiu, capătă ipostaza tatălui său însuși, niciodată absent din relație. În această relație erotică inautentică, asasinarea, de către Puiu, a Mădălinei apare ca un paricid, de care Puiu voia să se elibereze. Crima introduce în biografia sumară și atît de previzibilă a lui Puiu o taină, pe care motivația erotică nu o epuizează. Alături de substratul pasional
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
la noi Augustin Buzura, cu care l-am comparat. Realismul psihologic din Zbor frânt e, în 1966, o mare realizare estetică, după dominația unei proze expozitive, ideologizante, fals obiective, cu personaje de carton și realități măsluite, întru totul superficială și inautentică. Vladimir Beșleagă propune un caz de conștiință, analizat introspectiv, cu eficiență narativă, fior dramatic și ingeniozitate a construcției, valabile și astăzi. Tragedia războiului se reflectă într-o familie profund traumatizată, dintr-un sat de pe malul de dincolo al Nistrului, într-
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
socrilor „comedia" familiei, păstrează aparențele și din nou revine prin alunecare scena întâlnirii la cabinetul medical, efortul de a menține echilibrul fragil al unei situații tulburi. Așa cum s-a deschis, filmul se și închide cu o situație perfect firească, dar inautentică, înșelătoare. În ambele situații ești pus în fața unei scene de familie, un cuplu după ce a făcut dragoste, care se dovedește a fi un cuplu de amanți, și o familie reunită în jurul mesei de Crăciun, însă o familie care tocmai s-
Viața e în altă parte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6052_a_7377]
-
ales Ștefan Bertalan. Arta acestuia îi apare criticului nu ca o reacție la Epocă, ci ca efect al dereglării produse de ea într- o sensibilitate vulnerabilă. Deși în altă tonalitate, mergând până la frivol, ce am scris eu este asemănător. Ratate, inautentice au fost la mine încercările de a lua atitudine, de a asuma. Adevărul este în haosul produs într-un și de un spirit grav afectat de epocă. În măsura în care ce am scris e pregnant, ar trebui văzută acolo expresia unui dezastru
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4715_a_6040]
-
a necunoscuților. De unde și impresia de joc, de teatru neautentic [...]. Oricum, există cu siguranță o ruptură între ceea ce sunt cu adevărat și ceea ce doar par a fi”, îi spunea Cioran lui Liiceanu. Printre necunoscuți - cititorii lui. Întrucât nu e deloc inautentic în cărți și cum scriitorul scriitor este cel mai adevărat tocmai în cărțile lui - iar în ale lui Cioran găsim tot atât joc câtă gravitate - n-am cum să-l cred. Nu-l cred și fiindcă ceea ce sunt cu adevărat
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4862_a_6187]
-
unui tată vitreg, zugrăvit acum pe un ton apăsat-resentimentar. Prin contrast, figura mamei este și mai luminoasă, păstrându-se ca o icoană în memoria afectivă a odraslei. Pus să muncească de mic, aruncat în lumea largă și ostilă de tatăl inautentic și netrebnic, viitorul ucigaș va fi stricat de "anturaj". Muncește o vreme, după care realizează că mai profitabile decât orice activitate sunt pungășiile, hoțiile, țepele, spargerile, devalizările. Descurcărețul intră pe orbita succesului și, aruncând cu bani în dreapta și-n stânga
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
l-au preocupat cu totul superficial, dar despre care cercetătorul crede că ar fi importante: ortodoxie, domiciliu (?), ba chiar și... Petre Țuțea. Această din urmă intrare, în paranteză fie spus, este atât de mult forțată, încât o suspectez că este inautentică. Citatul nici nu provine din opera lui Marin Preda, ci este pescuit dintr-o carte destul de dubioasă, în care vorbele atribuite scriitorului trebuie luate sub beneficiu de inventar. Procedeul de a „umple” antologia cu ceea ce crede antologatorul că ar fi
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
speria. însă confruntată cu mentalitatea nițel mai adîncă a autorului, ea se dovedește a constitui efectul explicabil al "dificultăților" de adaptare ale adolescentului ce se sumețește împotriva unei vieți pe care o resimte măcar problematică de nu de-a dreptul inautentică, "cu punctele și dezavantajele unei asemenea aspectări". E o mentalitate a rupturii, poate, freudian vorbind, de sorginte antipaternalistă, evident, din punctul de vedere al ideilor, sub egida unei mizantropii cu anvelopă conservatoare. Simptomatic, e citată o sentință cioraniană plină de
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
se adaugă tentativa de compensare și rezistență prin imaginar ori, ceea ce izbutește multora dintre personajele sale, prin eros, care își ia și aici partea epică cea mai substanțială. Erosul ca revanșă afectivă și senzuală față de alienarea mentală prin politicul dogmatic, inautentic și agresiv, devine temă dominantă în Șase femei, 2002. Totul este văzut din perspectiva unor simpli prizonieri ai lumii închise, care au fost siliți la rezistență prin conștiința lor solitară. Cartea focalizează șase biografii feminine obișnuite și totodată distincte. Aflate
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
ani pe care cineva a scris "Botoșani 1869" (cînd Eminescu avea 19 ani), prezentat de G. Călinescu drept Un portret inedit al lui Eminescu în "Adevărul literar și artistic", nr. 904 din 3 aprilie 1938, e mai mult ca sigur inautentic și deci putea fi dat cel mult cu mențiunea "presupus"." Am avut în mînă fotografiile originale ale poetului, cea din 1869 (ovală), și celelalte, precum și fotografia lui Gheorghe Eminovici (dreptunghiulară). Fotografia din 1881 ar trebui popularizată (carte poștală 11x16 cm
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
a ceea ce rămâne din conștientizarea unei imaturități necesare. Câteva judecăți ale scriitorului exilat în Argentina declanșează o dezbatere interioară tot mai largă. Artistul trebuie să acționeze doar la hotarul dintre rușine și ridicol, crede Witold Gombrowicz, pentru că măreția este „totdeauna inautentică”. Dincolo de toate, cultura însăși înseamnă „tăinuire a imaturității”. În plus, scriitorul polonez pleda pentru continuitatea dintre două instanțe, conștiința și imaturitatea, pe care literatura le valorifică într-un proces de netăgăduit. În această combustie specială intervine Livius Ciocârlie. Revelație sau
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
e compromis, ca ceilalți, de la Centru; iar după numerele magice ale unui deținut iluzionist, Gurii Lovin clachează. Nebunia nu-l salvează, deoarece, într-un timp kafkian, toți sunt vinovați și trecutul se modifică în funcție de necesitățile sistemului. Bine construit, personajul e inautentic doar atunci când vorbește prea doct, ca și cum o instanță împrumuta brusc personajului valorizări fără acoperire: „la acest nivel sunt sacrificate amănuntele, indivizii sunt minuscule piese pe o tablă de șah mare cât lumea”. Ilie Geangu rămâne un personaj interesant pentru definirea
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
fast thinking de televiziune atât de blamate de Bourdieu). E un partener de dialog care nu-și desființează nicidecum interlocutorii, cât îi înființează. Nu-i seduce, cât îi produce. Nu îi învinge, nu îi convinge cu orice preț (cel al inautenticului, în ultimă instanță), cât îi distinge ca adversari ori inspiratori. Toma Roman, Un deceniu văzut de aproape, Editura Universal Dalsi, 364 de pagini, preț nemenționat.
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
are, într-adevăr, nu și orice om. Nu și Cioran. Iar lucrul e mai complicat. Cioran a crezut, probabil, că are libertatea de a se sinucide. A crede că poți să faci ceea ce, de fapt, nu poți, înseamnă să fi inautentic - să nu te cunoști. Prin urmare, cea mai puțin autentică idee a lui Cioran este tocmai aceea de care se face atâta caz. „...nu-i ceva serios, n-ai putea să fii profesor la facultate cu aforisme”, scrie Cioran. La
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
depășească o stare a imaturității, ca peste tot în proza lui Lăzărescu. Dacă nubilitatea avea farmecul ei în textele de până acum, în Amorțire, maturii se comportă ca niște adolescenți. Fie că sunt bolnavi, debili, depresivi sau suferă de grandomanie. Inautentici prin deficitul de autenticitate și precaritate psihologică, eroii sunt fixați în șabloane inaugurate de Lăzărescu dintotdeauna. Prin urmare, nu se poate vorbi despre evoluție în construcția personajelor. Ele rămân previzibile în ingenuitatea lor și candide până la absurd. Nicio explozie, nicio
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
se pogoară divinitatea. Ajunge psihism, vitalism, moralism, Christian science, gidism, pragmatism religios, teozofism etc." sau "Apusenii se nasc în catolicism. Răsăritenii ajung la ortodoxie" sau "...orice drum ar apuca, o conștiință contemporană ajunge la creștinismul ortodox." - nici una dintre aceste meditații inautentice nu-l recomandă pe savantul de mai târziu. Dacă tânărul Eliade greșește atunci când îl apropie pe Rudolf Steiner de protestantism, nici ortodoxiei nu-i face un serviciu prin elitismul său. Această credință nu mai este una moștenită prin tradiție, ci
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
de Dinescu, existența are, în mecanismele ei intime ori în acelea de suprafață, articulațiile dereglate, valorile au încetat să funcționeze, iar masca s-a substituit definitiv chipului real. Actorii spectacolului existențial au aerul unor cabotini care mimează doar trăirea, gesticulează inautentic, fără a-și asuma spontaneitatea ca normă a substanței ontologice. Și în poemul Hau hau procedeele predilecte întrebuințate de autor sunt parabola, înscenarea alegorică, ironia și reflexul parodic, toate aceste modalități având darul de a transpune realul în regimul ficțiunii
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
asta" (p. 94). E stupefiantă mina de mare cuceritor a unui bărbat încurcat între iubitele lui tocmai la moartea mamei. Ca scenă de ficțiune ar merge, ca episod de jurnal e stupidă și jenantă. Un alt aspect în bună parte inautentic e comunismul de fațadă, etalat cu abilitate și suspect a fi confecționat retrospectiv, împins prea în urmă până în 1942 pentru a fi credibil, construit ca un fel de ideologie adoptată precoce, eroic și naiv deopotrivă. Într-o teză despre "războiul
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]