911 matches
-
consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare sub raport moral, ci lehamitea, acedia epuizantă ce poate atinge o dură incantație dincolo de care nu mai e nimic: "Mîncăm sfințișori de post / și bem L'âme russe pe lada mortului / și de ce spunem Tatăl Nostru pe de rost? // ...ochi și priviri și flori de hîrtie / cad peste noi, tați prezumtivi, / care trecem
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
și descrierea încoronării țarinei Ecaterina făcute de Saccarias, paginile extraordinare ale rememorării unor vise de către scriitor. Ca aspirant la cunoaștere, fiecare își are perechea: o femeie păstrătoare și purtătoare de taine, de alt neam și altă limbă. Aksinia recurge la incantația magică, moștenită de la mama ei, cu nume italienesc - Isidora Baleari. Anna Pozze este o cunoscătoare a muzicii, întrecută de prietena ei Zabetta, și amândouă îl inițiază pe Saccarias în misterele teatrului și ale picturii, dar mai ales ele îl ghidează
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
imaginația este locul unde se duc pentru a fauri realități mai prietenoase. acolo sunt victorioși, acolo se bucură și trăiesc bine. în fantasma, viața e frumoasă. atât de frumoasă pe cat vrei să fie. acolo e de ajuns să rostești o incantație și porțile peșterii se deschid, pentru a-ți oferi acces la bogații nemaivăzute. autor: atât timp cât știe incantația care să-i permită a ieși din peșteră, atât timp cât poate face diferența între realitate și fantasma, cel care străbate drumul către “lumea de
Note din jurnalul unui psihoterapeut. Ce-ţi doresc eu ţie... () [Corola-journal/Journalistic/70813_a_72138]
-
bucură și trăiesc bine. în fantasma, viața e frumoasă. atât de frumoasă pe cat vrei să fie. acolo e de ajuns să rostești o incantație și porțile peșterii se deschid, pentru a-ți oferi acces la bogații nemaivăzute. autor: atât timp cât știe incantația care să-i permită a ieși din peșteră, atât timp cât poate face diferența între realitate și fantasma, cel care străbate drumul către “lumea de dincolo” are de câștigat. adesea am trăit senzația că, în discursul public, nu mai știm a face
Note din jurnalul unui psihoterapeut. Ce-ţi doresc eu ţie... () [Corola-journal/Journalistic/70813_a_72138]
-
celei căutate de Miron, Victoria exercită asupra bărbatului un subtil ritual de seducție, început cu rostirea unui cântec ,,de tinerețe" - Cântecul de cămașă albă - pe care îl recită în noaptea Anului Nou fetele de măritat, punând orz pe vatră. Pe lângă incantația cu încărcătură magică, un rol important îl au gesturile Victoriei: se ridică veselă în picioare, se rezemă de canatul ușii, se uită în ochii bărbatului râvnit, își potrivește cocul de femeie măritată, ca apoi să își desfacă părul negru, să
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
cei care doresc să înceapă viața împreună în Tahiti, de exemplu, agențiile de specialitate oferă inclusiv posibilitatea celebrării căsătoriei într-un cadru specific, cu respectarea unor rituri sacre, în ritm de tobe, cu dansuri exotice executate de polineziene și stranii incantații de tahula, cadrul ales fiind plaja decorată în manieră tahitiană, la ora apusului de soare. După ce mirii primesc și un nume polinezian, pot lua cina într-un cadru romantic, în incinta unui restaurant intim, în sunetul serenadelor tradiționale. Le Manoir
Agenda2006-13-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284916_a_286245]
-
unui sunet nou din energia dezvoltată și indusă de sunetul precedent, acest lucru la indefinit, astfel că Platon a putut afirma că muzica este "vecinicie în mișcare". Și fiind melodioasă, o poezie induce sentimentul eternității și, prin aceasta, este orfică. Incantația cantabilitatea unită cu caracterul ritualic de instituire a logicii interne a poemului pregătesc absorbția transfiguratoare în inefabil. Exemplu absolut de poezie orfică este eminesciana Peste vârfuri. Melodicitatea poeziei, trăsătură fundamentală a liricii lui Eminescu, care a fructificat în mod unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a liricii lui Eminescu, care a fructificat în mod unic eufonia, cantabilitatea graiului românesc, împlinește rolul amintit mai sus, de a induce sentimentul mișcării fără sfârșit, "eternitatea în mișcare", proprie muzicii, de care vorbește autorul Dialogurilor. În poezia Peste vârfuri, incantația ritualică este efectuată de mișcările din natură alunecarea lunii pe cer și bătaia frunzelor codrului, mișcări continuate de sunetul cornului, deci mișcarea muzicală ca atare, care transferă și amplifică ritualul mișcării indefinite a veșniciei, pregătind în modul acesta inițierea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
jertfește celor mai frumoase devine el însuși tânăr și frumos un oaspete al eternității melosului. Înainte de a trece la exemplele unor poeme în întreaga lor desfășurare, trebuie de spus că există strofe, distihuri sau un singur vers care sunt pură incantație și inițiere. Așa are loc cu distihul din poezia Noi a lui Octavian Goga, prin care ne inițiază în misterul absolutului cântului românesc: "Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne-asculte". Sau finalul din poezia lui Lucian Blaga, Cântăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
am spus, Căci pana-mi are-o taină și scrie cu nespus. Și versul lui Arthur Rimbaud: "Și poate că adevărul ne așteaptă în jurul nostru cu îngerii săi în lacrimi". În eminesciana Pe lângă plopii fără soț, există o gradație a incantației care poartă progresiv iubita până la intrarea inițiatică în a deveni lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu, raza din ochii ei putând aprinde o stea ce poartă până în veșnicie, astfel că "Ai fi trăit în veci de veci"; pentru că iubirea poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unduitoare ale mării extazului, în adiindul Tot al sufletului lumii să mă înec să mă cufund fără de nume cea mai înaltă voluptate !" Poezia lui Charles Baudelaire Harmonie du soir Armonia serii este de asemenea exemplară ca magie și inițiere orfică. Incantația datorită melodicității excepționale, însoțită de mișcarea ritualică suitoare, poartă cu perfectă logică internă către inițierea într-un mister, cel al sacralității și perenității iubirii: E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
știință și rafinament, angajând, practic, tot ceea ce se poate înscrie în această sferă noțională. Vom relua unele considerente din capitolul închinat armoniei liricii eminesciene al lucrării "Spațiul poetic eminescian" (ed. Junimea, 1982). Armonia eminesciană este efectul in primul rând al incantației verbale, al muzicalității îmbinării unice, originale a cuvântului românesc. Plecând de la cuvintele încărcate cu potențial eufonic, îmbinând apoi cuvintele în orânduiri de asemenea cu virtuți de cântare, în adevărate linii melodice, cu o modulare a tonurilor și timbrurilor analog undelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vizionar spațial al poeziei universale, conferind spiritului cel mai larg orizont de respirație, de zbor. "Întregul complex de armonizări relevate mai sus transformă poemele eminesciene in veritabile exersări ale armoniei cosmice, de o desăvârșire, de o inventivitate și de o incantație care semnează acel unicat în literatura noastră și care face imposibilă transpunerea în altă limbă." Eliberarea metafizică Revenind, dacă necesitatea armoniei satisface certitudinea noastră ontologică, a finitudinii, totodată spiritul tinde organic către eliberare. Poemul trebuie să ne ofere deschidere către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dând numele lor acestor Străini Prezenți în juru-mi, Zeii Naturii, Și lăsând Spiritul să se prefacă-n cuvânt, în icoană Să dezleg întru fericire enigma vieții.... (Empedocle, versiunea a III-a, actul I, scena III) Într-un poem de arzătoare incantație, Nur Narr! Nur Dichter! "Numai nebun ! Numai Poet !", filozoful poet Friedrich Nietzsche proclamă că poetul nu are nevoie de adevăruri străine, care sunt mincinoase, ci creează noi adevăruri, propriile sale adevăruri: Aceasta este fericirea, Fericirea unei acvile Fericirea unui poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un efort de a ieși din logică, pentru că logica duce la moarte. Mă numesc materialist. Da! Materialist pentru că vreau o nemurire materială, de masă, de substanță... A trăi eu, eu, eu, eu... Dar fă copii, Apolodoro, fă copii! Și la incantația acestor cuvinte durereoase, Apolodoro simte o dorință furioasă de a avea copii, de a-i face, și-și amintește de Clarita și suspină amintindu-și de ea. La despărțire, îl îmbrățișează pe don Fulgencio, plângând. Și deja în stradă, Apolodoro
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Fals tratat de jurnalism, Alexandra Hasan Fața și reversul, Marian Papahagi Filosofia lui Dostoievski, Nikolai Berdiaev Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle Fizica dragostei, Rémy de Gourmont Fragmente dintr-un discurs (in)comod, Luca Pițu (ed. I, II) Gîndind Europa, Edgar Morin Incantația sîngelui, Vasile Lovinescu (ed. I, II) Introducere în Metafizică, Henri Bergson Ironia, Mircea Doru Lesovici Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Jurnal de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
jur și față de ceea ce numiți voi planeta Pământ. Vorbeam de atacurile energetice și vrem să menționăm problema a ceea ce numiți voi deochi. Acesta schimbă ordinea centrilor dumneavoastră energetici și poate fi combătut prin imaginarea prezenței Matricei În voi sau prin incantațiile rostite, așa cum sunteți obișnuiți, În funcție de religie și cultură. De fapt, prin aceste incantații, ritualuri, nu faceți decât să căpătați Încredere În sistemul vostru de protecție și să respingeți orice formă de atac energetic prin utilizarea vibrației iubirii și a păcii
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
vrem să menționăm problema a ceea ce numiți voi deochi. Acesta schimbă ordinea centrilor dumneavoastră energetici și poate fi combătut prin imaginarea prezenței Matricei În voi sau prin incantațiile rostite, așa cum sunteți obișnuiți, În funcție de religie și cultură. De fapt, prin aceste incantații, ritualuri, nu faceți decât să căpătați Încredere În sistemul vostru de protecție și să respingeți orice formă de atac energetic prin utilizarea vibrației iubirii și a păcii. Vă puteți imagina mental cum lumina absoarbe Întunericul, cum Îl disipă și Îl
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
mă soarbe / în altă curgere" (ibidem). "Sufletul liric atacă lucrurile naturale, le rănește sau le ucide" (Ortega y Gasset), împrejurare ce deschide calea artificiului. Artificiul, acea suspendare totală a familiarului spre a obține fiorul dens al necunoscutului, constituie ținta estetică, incantația creatoare ce întronează așa-numita irealitate senzorială. Alcătuite din elemente oferite de simțuri, figurile de stil conțin o mutație prin incompatibilitatea expiatoare a acestora, în climatul unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real. Un soi de asceză luciferică, artificiul poate
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
fond precreștin pe care locurile îl păstrează, iar domnișoara Christina și Egor sunt avataruri ale unei istorii străvechi, pe care le consemnează cele două poeme eminesciene. Strofele recitate, fie din Luceafărul, fie din Strigoii, par să aibă o funcție magică, incantații care servesc într-un rit ce se cere împlinit în mod imperios. Romanul Măștile perpetuează în plin secol XX tradiția șamanelor japoneze. Cât despre povestea doamnei RokujÜ, cea îndrăgostită de strălucitorul prinț Genji, cu sentimente atât de puternice încât ajunge
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
gotică e ca o rază de lumină filtrată de vitraliul istoriei, dar și al perspectivei. în sala "Alfredo Piatti" am auzit și zorii unor muzici posibile și amurgul unor efluvii perimate. Gesturi sublime și contexte infernale sprijină deopotrivă impresia de incantație ce cromatizează o stenică melodie diatonică. Un diatonism ce revine, iată, en fanfare în creația contemporană. Și nu e de mirare, căci după cohortele de opusuri ultra-agresive, nervii compozitorilor s-au mai calmat, fie din cauza curei de muzici tradiționale extra-europene
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
52) De remarcat este faptul că în acest caz miza nu mai cade pe combinațiile formale, ci, ironic, pe dialogul cultural cu textele sfinte. Textele lui Șerban Foarță au efectul unui beții de cuvinte asupra cititorului. Aliterațiile cu iz de incantație, holorimele cele mai năstrușnice, scarabeii misterioși și fluturii cu desene complicate care apar unde te aștepți mai puțin, florile multicolore, parfumurile cele mai sofisticate, complicitățile abia întrezărite cu marea cultură a lumii (literatura, în primul rând, dar și muzica, pictura
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
-i/ crucea-n munte să o sui/ taie-n os cuțitul sfere/ de cuvinte și tăcere/ am uitat un om iubit/ într-o rană și-a murit" șDe iubireț), ermetism ce se destinde la un moment dat într-o grațioasă incantație: "nins pămîntu-i/ în culori/ cer îmi mîntui/ uneori// cer de sfîntă/ fără voie/ pînă zvîntă/ apa Noe// sus pe brazde/ jos pe stea/ să te las de/ lume grea// să mă naști în/ Carul Mare/ la fecioare/ lîngă sîn// nu
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
se apropie, prin amîndouă, de o lume imponderabilă și inefabilă, aceea care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație, adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
de o lume imponderabilă și inefabilă, aceea care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație, adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]