219 matches
-
vedere frumoasă și un volum de poezii braziliene, îngrijit de omul de cultură Lauro Moreira, din care îi rămăseseră în minte cîteva versuri pe care nu le înțelegea, dar care îi pătrunseseră în suflet și o fermecau cu frumusețea lor incantatorie: “Quem aqui năo sentiu / esta nossa / fininha melancolia?” scrise de poetul Jorge Barbosa. Dar și ceilalți poeți o atrăgeau cu numele lor frumoase, care îi îmbătau spiritul cu lumi misterioase și îndepărtate, la care visa și ea uneori, cu nostalgie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
a omenirii fără fotbal, tribune, arbitrii, antrenori, ligi și blaturi de tort! Cînd vrea să mă convingă de adevărul vreunui text de lege, domnul avocat mi-l citește rar, cu dicție, cu plăcerea rafinată a profesionistului, care îi gustă savoarea incantatorie, meandrele logice, răsucirile grațioase ale expresiei exacte și muzicalitatea crudă a nuanțelor. Eu îl ascult, mă las pătruns de expresie, de dicție, de exactitatea cuprinsă în acel paragraf, și mă întreb de ce nu este totul mai simplu în justiție... Și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
ale spiritului. E așteptată marea întâlnire cu ultradezirabilul fundamentării interioare. În același timp, putem sesiza și o inevitabilă conștiință a inadecvării la datele realului, doar ascendența iubirii estetizante acompaniind salutar jocul existențial. Maria Calleya scrie o poezie cu vădite nuanțe incantatorii, muzica reprezentând piatra angulară dintr-un special eșafodaj al vibrațiilor întru introspectarea sinelui. Foarte încet, foarte dulce, trăirea existenței în clipă are statut privilegiat printre atât de perenele date sufletești ce beneficiază de adecvate efecte auditive în registru cult: Stăm
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
redescoperă un talent ce rescrie sincer trăirile eului. Scenariu liric este ingenios iar construcția lucidă dă coerență versurilor și printr-o confesiune frenetică. Livia-Maria Ilcău este sedusă de versul clasic și cantabil.Este o poetă ce are în sânge ritmurile incantatorii ale poeziei populare, din care își trage seva poezia sa remarcabilă.Versurile Mariei Martinescu-Sadovan prind în formă genuină fluxul memoriei și al trăirilor.Interesantă este tematica abordată.Poetul Ion Murariu prin poeziile sale surprinde trăirile clipei prin versuri eclatante. În
CRESTOMAŢIA CA REPREZENTATIVITATE ÎN MIEZUL CUVÂNTULUI LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370934_a_372263]
-
Și izvorul de virtuți.../ Te-ai născut zâmbind pe ape,/ Ai visat numai la sfinți./ Ai pus piatră peste piatră/ Și-ai clădit altarul sfânt.” (Nessebar, p. 55)sau această delicată, ingenuă “Invocație” ce se înalță la puritatea și vraja incantatorie a folclorului pentru copii sau a unui seducător, fascinant descântec “Soare, soare, sfinte soare,/Fii iar aur pe răzoare!/ Dă-ne raze aurii/Pavăză pentru copii!/ Dă-ne holde pe ogor,/Dă-ne pâine în cuptor/Mângâiere pentru flori/ Apă
NORI ÎN SOARE DE ELENA TRIFAN de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369741_a_371070]
-
zbuciumul și trăirile lor. - Motivul pentru care scrieți este acela de a aduce vindecare, alinare sufletească și nu doar fizică? - Frumoasă întrebare retorică! În vechime, nu în mod întâmplător, ci pentru că se cunoșteau virtuțile vindecătoare ale muzicii, poezia era rostită incantatoriu. Cuvântul rostit incantatoriu, ca și muzica, făptuiește unirea (comunicarea) între oameni și a omului cu Dumnezeu. Vocea celui care le rostește, prin muzicalitatea ei sporește intensitatea mesajului. Prin urmare, să privim poezia și ca pe un remediu. Dintre toate formele
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
lor. - Motivul pentru care scrieți este acela de a aduce vindecare, alinare sufletească și nu doar fizică? - Frumoasă întrebare retorică! În vechime, nu în mod întâmplător, ci pentru că se cunoșteau virtuțile vindecătoare ale muzicii, poezia era rostită incantatoriu. Cuvântul rostit incantatoriu, ca și muzica, făptuiește unirea (comunicarea) între oameni și a omului cu Dumnezeu. Vocea celui care le rostește, prin muzicalitatea ei sporește intensitatea mesajului. Prin urmare, să privim poezia și ca pe un remediu. Dintre toate formele de poezie, consider
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
întreitei recunoașteri,/zbor ashramul/gravat/de cele șapte raze,/zbor Taborul,/cu aripile Vărsătorului” (cf. Tată Logos, p. 88). *** ...Vizibil influențat de proiecțiile masonice asupra lumii, volumul din 2008, „Ochiul de foc”, nu aduce, din punct de vedere al eficienței incantatorii, nimic nou (adică, are MAXIMĂ eficiență, precum volumul proxim, din 2005!) - ceea ce, evident, nu este echivalent, în niciun caz, cu sterilitatea semantică! Dimpotrivă, semantica se dezvoltă maiestuos, într-un ritm perfect al Armoniei Sferice. Doar că, ceea ce, în volumul Lacrima
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
cu spiritul eminescian, revelat mai întâi pe cale muzicală, să fie una decisivă, fundamentală, formatoare pentru toată viața sa: „când am intrat în Universitate eram eminescian”. Armonia profundă a versului ales l-a urmărit toată viața, seducându-l cu muzica sa incantatorie. O ciudată coincidență face ca unul dintre ultimele articole ale lui Iorga despre Eminescu, subiect despre care a scris substanțial, fiind unul dintre primii și cei mai eficienți ambasadori ai personalității sale în lume, să poarte titlul „Poesie și musică
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
am rămas ultimii care s-o aflăm. S-a schimbat și legea economică a resurselor limitate, concomitent cu dorințele nelimitate. Poate că brusc avem tot ce ne dorim, la un clic distanță. Trăim ca în reclame, după marile cuvinte rostite incantatoriu: confort, plăcere, simplu, ușor, rapid. La tot pasul, ni se oferă generos și facil câte ceva, fiind chemați prietenește: vino și tu, spune da, sună acum, încarcă-te cu energie, participă, zâmbește, strălucește. Și, desigur, să nu uităm sloganul publicitar ce
Minciuna pe care le-o spunem copiilor noștri () [Corola-blog/BlogPost/338494_a_339823]
-
poetice, ce deschid drumul spre o nouă specie literară,face aluzie în denumirea lor la numărul de versuri.Clasicismul promovat de poetă este o formă de domesticire a trăirilor lăuntrice, un act de exorcism .Voluptatea irepresibilă a exprimării și dicția incantatorie este cizelată până la narcisism.Poeta „arde” pentru fiecare durere a semenului, dând carnație obsesiilor închise în versuri rafinate, în exerciții de virtuozitate,fără a cădea în decorativism:Fruct din floarea dorului.../ Din durerea viului/ Ard în ceara gândului,/Flacăra cuvântului
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
cel mai grav,/ rămîn nevindecat de tine/ și-mi place să rămîn bolnav’’(Rămîn nevindecat de tine). Privirea este un pretext pentru rememorare: propulsează închipuirea spre spațiul trăirilor de altădată. Catrenele, majoritatea în stil clasic, deconspiră predilecția poetului pentru prozodie incantatorie, cu o voluptate irepresibilă a rostirii și o dicție impecabilă, ce împing unele poeme către discursul muzical în care par a se fi strîns incitante ritmuri :’’ Treci printre linii în tăcere,/ n-auzi nici șuierul de tren,/ auzi doar șoapta-mîngîiere
IULIAN PATCA-70, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343123_a_344452]
-
Sub arborii de argint Într-o eternă sărbătoare. Mă roteam . Mergeam rotindu-mă și ascultam. Nimic nu putea fi rostit Nici despre efemer, nici despre infinit Pentru că, fiecare cuvânt Se preschimba într-o pală de vânt! Doar alb monolog Rostit incantatoriu, cu nesațiu m-a întors fulgerător din celestul spațiu prin porțile de diamant ce singure se deschideau și-n depărtare ca o nostalgie rămâneau castele albe, albi copaci pe care mugurii plesnind însuflețesc destăinuind ținutul de argint. Referință Bibliografică: Hiperboreea
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382056_a_383385]
-
panoplie a rezonanțelor eului exprimat prin metafore surprinzătoare. Poeta este sedusă de poezia clasică, de alchimia ei, fiind o cunoscătoare excelentă a acesteia (și a literaturii în general), preferând experiența predecesorilor, vizibilă nu atât în suvbstanța viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă. O voluptate irepresibilă a rostirii și o dicție impecabilă împing poezia Ligyei Diaconescu către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri: „Când aveam aripi de lumină/ și flori de busuioc în
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
Cum crește Cum se extinde Și cuprinde Încet sau cu brutalitate Măruntaiele toate. Mai târziu am descoperit Suferința sufletului Și mi-am șoptit: Iată! Cunoașterea este limitată Și această apăsare Suferința Nu o vezi izbăvită Decât prin poruncă Descântată Rostiră incantatoriu Ca la granița cu purgatoriul Alungată cu o mantră De golire, de curățire A locului îndurerat Vremelnic ocupat de ceva ce se mlădie prin oase prin structurile nervoase din cap spre călcâi mai întâi apoi spre brațe îți dă ocol
CALEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345838_a_347167]
-
panoplie a rezonanțelor eului exprimat prin metafore surprinzătoare. Poeta este sedusă de poezia clasică, de alchimia ei, fiind o cunoscătoare excelentă a acesteia( și a literaturii în general), preferând experiența predecesorilor , vizibilă nu atât în suvbstanța viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă. O voluptate irepresibilă a rostirii și o dicție impecabilă împing poezia Ligyei Diaconescu către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri: “Când aveam aripi de lumină/ șI flori de bucuioc în
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
Recenzie de Livia CIUPERCĂ Pentru doamna Elena Armenescu, medic și apreciat poet, deopotrivă, cea mai de preț menire este iubirea. Iubirea Împărătească. Acestă cunună a cununilor transpare într-un poem, inspirație divină, contemplație prin transcendere, în modulații armonice și patos incantatoriu. Iubirea Împărătească (Editura Mirabilis, 2006, ediție bilingvă) este un poem amplu, bine structurat, străbătut de fiori dramatici, cu învăluiri cantatorii, versete de superbă celebrare a purității morale, a luminii și iubirii divine, cu binecunoscute și inevitabile accente liturgice. Descoperim, nolens-
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
care o numim inspirație: coboară, te împresoară și-ți crează o stare euforică deosebită, ce nu seamănă cu bucuria stârnită de alte împrejurări. Încă din antichitate poesia a fost și a ramas o artă a magiei albe, versurile fiind rostite incantatoriu sau acompaniate de muzică, dubland astfel efectul chiar curativ al Cuvîntului asociat meloterapiei care acționează pe anumiți centri nervoși responsabili cu relexarea, cu starea de vis cu ochii deschiși, cu reveria. Să ne amintim însă că și în timpul viselor din
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
Îi pune busuioc la mijloc.// Tot neamul e aici./ E al înserării ceas târziu./ Credința e încă la grinda casei./ Sub Țibleș, țăranul are chipul viu“. Inflexiuniule romantice, dar și trimiterile la Divinitate, prin poeziile religioase par avea un rol incantatoriu, precum refrenul în imnurile anticilor: “Fiii lacrimilor sărută Chipul Sfintei./ Cu capul spre pământ și inima spre Cer/ Își pun sufletul în palma Mariei,/ Mama cu chipul bland.// La Nicula veacurile devin veșnicie.“( Minunea). Poetul excelează în folosirea celor două
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
a fost prin urmare productivă, lăsând spațiu și timp Poeziei pentru a se coace. ( ... ) Râul Constantinescu nu practică o poezie facilă și cu atât mai puțin comoda. Ritmul versurilor sale este predominant alert, topica neobișnuită și arborescenta, iar tonalitatea accentuat incantatorie. Ioate acestea creează o atmosferă și o tensiune lirica anume, cu inserții în zona folclorului autohton, jocuri de rime și irizări de lumină. Limbajul nu e deloc monoton, el se reconstruiește continuu, se reinventeză trecând de la un registru la altul
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
urmează să se desfășoare în noiembrie, sărbătoarea aniversară de 23 August, după celebrarea cu fast a comemorării lui 1 Mai 1939. Ceaușescu înmulțește vizitele în provincie și peste tot se vorbește de realizarea planului, după cum este reafirmat, într-o manieră incantatorie, rolul pedagogic al propagandei. Decalajul dintre răspîndirea noului umanism care promite perestroika și înverșunarea ideologică a lui Ceaușescu este atît de mare încît, în toamna lui 1989, nimeni nu mai ascultă ce spune tiranul ajuns de rîsul lumii. Dar mesajul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sau unei generații, mai apropiată fiind de poezia anilor ’70. Textele cuprinse în volumul Mângâios aparțin unei tentative de recuperare a lirismului și, prin experimentarea unor formule poetice variate, exprimă o continuă căutare. Versul alb alternează cu cel rimat, rezonanțe incantatorii, de descântec, se alătură formei șlefuite, amintind poezia lui Ion Barbu; frazarea naivă e în dispută cu o sintaxă șarjată savant, adesea lacunară, cuvântul rar, vocabula arhaică se integrează expresiei cotidiene, într-un efort de construcție originală. Lirică fundamental ambiguă
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
cântece sau dansuri) sau În forme ieșite din comun, care implică tehnici magice complexe, aflate În stăpânirea unor specialiști ai controlării puterilor oculte. Spre exemplu, În cultura folclorică românească, vindecarea se realizează cel mai adesea printr-o combinare de formule incantatorii (descântecul) și practici (simultan) rituale și medicale (consumarea unor infuzii de plante, spălări, aspirarea fumului diferitelor substanțe, ungeri - vezi pe larg T. Pamfile, 1999). Uneori, descântecul este o simplă poruncă (boala este gonită prin ordine sau apostrofări) sau un blestem
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
inițiat individual, la mausoleu, loc Înțeles ca un centru mitic unde se află nu numai trupul sacru („moaștele”), ci și chintesența puterii și inspirației sistemului socialist. În sfârșit, putem identifica elemente de magie (rugăciunea, transferul de putere prin contagiune, caracterul incantatoriu al evocării activității lui Lenin În așa-zisele sesiuni științifice omagiale) și elemente ale unor rituri de inițiere și consacrare (prima vizită a pionierilor la mausoleu, Întrecerea În producție și confirmarea socială prin titlul de „fruntaș În muncă”): În acest
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a scorni un vocabular luxuriant și esoteric, greu de Înțeles și de aplicat (spre exemplu: „fondul de mituri alcătuit din arhemituri, mituri genuine, arhaice, mituri netipizate (tipizate În prototipuri, tipuri, variante și invariante), neomituri, mitologumene și mitoide” - p. 4). Repetat incantatoriu, acest limbaj dă senzația unei cărți de ficțiune, construită din sine și suficientă sieși. De altfel, numeroși cercetători au atras atenția asupra inconsistenței referințelor critice (eronate sau trimițând la texte inexistente), a documentelor etnografice invocate (nenominalizate și nelocalizate) și a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]