223 matches
-
prin exercițiul gândirii creatoare a individului ce descoperă adevărul. Zarathustra caută să convingă prin persuasiune mulțimile, impunând forța morală ca ordine universală a lumii. Două modele, două personalității, două metode, două direcții de existență sufletească și morală ale Cetății. Zarathustra incarnează arhetipul nordic, pe când Socrate arhetipul sudic. Ordinea morală și ordinea rațiunii devin, În aceste cazuri, modele de viață ale cetății, stări de spirit. 2. Relațiile interumane Cetatea creează, prin viața În comun, anumite relații interumane specifice. Spre deosebire de viața În natură
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fine, alții visează la o cetate ideală către care Îi Îndrumă pe concetățenii săi (Înțelepții, filosofii, misticiiă. Ca și ființa umană, cetatea este un organism, o ființă simbolică, care se naște și trăiește prin atributele sale umane pe care le incarnează. Ea nu poate fi altceva sau altfel decât este Însăși persoana. De aceea, ea va Împărtăși destinul acesteia. Ca și omul, cetatea există prin valorile sufletești și morale care stau la baza ei. Orice cetate are un moment de Întemeiere
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este efortul de a mă putea prezenta În fața Judecătorului pentru a putea obține iertarea. Prin căință, eu doresc să mă desprind de vinovăție, să-mi anulez complexul de culpabilitate. Pentru M. Scheler, acest judecător, care este reprezentat prin conștiința morală, incarnează o „ordine invizibilă și un subiect moral personal care prezidează această ordine”. Căința mă Întoarce În trecut, la greșelile și faptele mele reprobabile. Căința refuză, respinge actele negative pe care eu le-am săvârșit și, prin aceasta, fac un prim
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aproapelui este un sentiment profund, care mă leagă spiritual de acesta. Eu nu pot fi singur, am nevoie de celălalt, după cum și el are nevoie de mine. Aceasta Îmi dă siguranță și echilibru interior, prin valorile morale pe care le incarnează. Dar lucrurile nu se opresc aici. Terapia psihomorală nu se limitează la restaurarea echilibrului de valori al persoanei. Ea urmărește și proiecția acesteia În registrul aspirațiilor ideale. Aceasta ar fi, dincolo de plăcerea trupească și de Împăcarea sufletească, Împlinirea spirituală a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cazul Împlinirii mele, iubirea este cea care mă ajută să trec, dincolo de mine și de lume. Iubirea mă proiectează În spațiul aspirațiilor mele de idea, În care mă regăsesc ca subiect pur, În comuniune cu Ființa supremă pe care o incarnează modelul arhetipal, În care sunt concentrate valorile morale. Acesta este actul de ultimă și deplină realizare de sine. Toate cele trei etape de restaurare, trupească, sufletească și morală, reprezintă efortul psihoterapiei morale, dar și semnificația interioară a acesteia. La capătul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mâine; a găsit mijlocul de a scăpa de bolile cele mai crude; moartea este singurul rău față de care nu poate lua nici o măsură”. Elogiul omului este o sinteză morală a umanismului clasic. El cultivă ideea valorii supreme pe care o incarnează persoana umană, atât ca ființă În sine, cât și ca aspirații. O permanentă luptă Între „a fi” și „a deveni”. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Adam, M. Le sentiment du peche. These, Paris, 1967. 2. Allendy, R. Le probleme de la destinee. Gallimard
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
parte, și nevoia de „tată” sau de „mamă” a subordonaților, pe de altă parte (șeful paternal‑maternal, protector, căutând adorație filială și dependență, răspunde subordonaților dependenți într‑o manieră infantilă, aceștia din urmă căutând exclusivitatea grațiilor șefului); 2. liderul‑model incarnând idealul de sine al subordonaților și subordonații care văd în lider realizarea a ceea ce ei înșiși aspiră să fie; 3. tiranul sadic și subordonatul masochist (liderul impune o disciplină severă și arbitrară, iar subordonații care se identifică cu șefii lor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în procesul conducerii, dar să ajungem la un tip superior de organizație pe care Kets de Vries îl numea organizația authentizootikos. Prima particulă a acestui termen compus - authentikos - desemnează conformitatea la real și gradul de încredere a salariaților. Organizația „authentică” incarnează în ochii salariaților atașamentul, coeziunea, viziunea și cultura sa, conducerea spunând salariaților nu numai cum, ci și de ce trebuie să desfășoare o activitate comună, subliniind totodată rolul fiecăruia în activitate. În aceste condiții, individul trăiește o senzație de „flux”, de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la scară internațională. în septembrie 1864 a fost creată Asociația Internațională a Muncitorilor (AIM), al cărei „Manifest constitutiv” este scris de Marx. AIM se vrea partidul mondial al revoluției, într-o vreme în care partidele socialiste încă nu există. Ea incarnează un sentiment de apartenență la o colectivitate supranațională și, prin intermediul internaționalismului proletar, poartă ideea unei misiuni specifice a proletariatului. Dizolvată în 1876, AIM este înlocuită în 1889 de Internaționala muncitorească socialistă, hotărât europeană și marxistă. Luptând împotriva curentelor anarhiste*, anarhico-sindicaliste
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
escroc, trădător, renegat, agent provocator etc. Aceste liste permit definirea în negativ a heterodoxiilor politice și sociale de care partidul se simte amenințat. Aceste procese de damnatio memoriae și de răscumpărare merg mână în mână cu implementarea unei liturghii care incarnează un alt aspect al ortodoxiei comuniste: construirea unor vieți de comuniști ideale sau idealizate. Astfel, autobiografiile lui Harry Pollit - Serving My Time - sau Maurice Thorez - Fils du peuple (1937) -, secretari generali ai PC din Anglia și PCF, aduc în prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
respectă și garantează libertatea religioasă. PC cubanez autorizează adeziunea credincioșilor și a acceptat vizita papei Ioan-Paul al II-lea în ianuarie 1998. Biserica catolică în confruntarea cu comunismul Biserica a fost combătută din cauza presupusei supuneri față de puterile tradiționale și pentru că incarna tradiția și continuitatea în opoziție cu construirea unui om și a unei lumi „noi, dar mai ales deoarece punea sub semnul întrebării înstăpânirea totalitară a puterii revoluționare asupra populației. O credință - mai ales spirituală - care să concureze ideologia* marxist-leninistă* nu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este înlocuită de un Consiliu al Revoluției, condus de Gonșalves, Gomes și de Carvalho. La 11 aprilie este semnat un acord între MFA și principalele partide, instaurând tutela primului-ministru asupra vieții politice între trei și cinci ani. Dar legitimitatea democratică, incarnată de Adunarea constituantă aleasă la 25 aprilie 1975, se îndreaptă spre o altă direcție. în timp ce participarea ajunge la 92%, PCP nu obține decât 12,5% din sufragii, spre deosebire de aproape 38% pentru PS și 26,4% pentru partidul centrist (PPD). Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca scenografie Sicilia (Alfeu și Aretusa). Personajele cu care el însuși se identifică uneori au o fire instinctuala, barbara: Mi trovo di stessa nascita / e l'isolano antico (Sardegna). Versurile se referă la Polifem, personaj mitologic htonian, ființa primitivă ce incarnează forțele brute, sălbatice și neîmblânzite ale Siciliei cu a cărei natură primordială poetul dorește să se contopească. 513 Che bel tempo era quello nel quale ogni cosa era viva secondo l'immaginazione umană e viva umanamente cioè abitata e formată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
asupra vieții." Același Ezra Pound consideră că Ulysses reprezenta un rezumat al Europei înaintea Primului Război Mondial, o imagine a unei civilizații în plină confuzie și mizerie, condusă de forțe malefice bine deghizate și de o presă vîndută, iar Leopold Bloom ar incarna foarte bine această confuzie a Europei. Contemporanii lui Joyce s-au contrazis însă în ceea ce privește valoarea operei sale. Bernard Shaw a recunoscut că a citit cîteva fragmente din român, însă le-a considerat ca fiind expresia celei mai dezgustătoare și revoltătoare
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
întotdeauna realitatea raportată la om, de aceea personajul literar este un capitol de seamă al teoriei literare. Personajul românesc este un marcher tipologic, un organizator textual și un loc de învestire (ideologic și auctorial). Personajele-cheie capătă un caracter universal și incarnează o idee, o valoare sau o pasiune de ordin general. În construcția românului tradițional, personajul este elementul central. Succesul românului modern de la Don Quijote la Robinson Crusoe, este atribuit faptului că a celebrat personalitatea și a îndeplinit o funcție de identificare socială
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
occuper" [Forestier, p.387]. Femeia întruchipează destul de vizibil toate acestea 97. Pariziana, concluzionează Louis Chevalier, nu este doar personajul cel mai vechi și cel mai rezistent al societății capitalei, dar și, din toate timpurile, opinia o confundă cu orașul și incarnează în el aspectele esențiale ale capitalei. Parisul este o femeie, așa cum îl pictează Claude în L'Œuvre de Zola. Frumoasă prostituată Nana rezumă comportamentul politic al Parisului. Bismarck, fixând contribuția de război a Parisului, se exprimă în acest sens: "Elle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
persoana femeii pariziene, care are un caracter și o personalitate singulară, românul francez a creat un etalon original în variatele lui ipostaze și manifestări. Că tip, Pariziana a fost instituită de Balzac: diversă, dar oferind în toate personajele care o incarnează aceeași finețe, aceeași inteligență și formele cele mai rafinate ale distincției. Va urma Pariziana lui Zola, bestiala, senzuala, avida, naturalista. Vor urma și altele, dar toate prezentând, în ciuda sau din cauza diversității lor, singularitatea care le diseminează în lumea întreagă cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Parizienei în același personaj Renée. Pe de o parte, ființa citadina rafinată și plictisita a universului cosmopolit 140, molipsita de toate viciile marelui oraș: "tu aș mordu à toutes leș pommes", observă Maxime despre Renée. Pe de altă parte, Renée incarnează miturile primitive asemănătoare cu cele ale zeilor adulterini și incestuoși care i se năzăresc în timpul plimbării prin pădurea Boulogne 141. Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe care Pariziana și-o creează. Teatralizării îi sunt supuse nu doar partea publică, dar și cea secretă, clandestina a existenței sale; teatru se joacă nu doar în fața unui public, dar chiar și pentru propria plăcere. Atingând fenomenul creativității, Pariziana incarnează sensurile estetice ale timpului. Ea este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a trăi specific teatral. Spectacolul pe care îl oferă schimba stereotipurile cotidianului imobil. Reprezentarea Parizienei se bazează pe un ansamblu de roluri pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
femei, cum ar fi La Femme libre, Leș femmes de l'avenir, La gazette des femmes, Le Journal des femmes, La Voix des femmes, L'Opinion des femmes ș.a., care prezintă revendicări feminine revoluționare sau mai moderate. 35 Așa este incarnat în 1884 idealul de libertate în colosală statuie a lui F.-A.Bartoldi (cu participarea la proiectare a lui G.Eiffel), Libertatea iluminând lumea, care devine unul din simbolurile principale ale Americii. 36 Reprezentarea artistică este exemplificata de A.Higonnet
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
că persoana colectivă, cum ar fi Marianne (emblemă Republicii franceze) sau Marseillaise și toate reprezentările Libertății, Patriei, Revoluției, Republicii, Civilizației, fie că omagiu adus unei eroine particulare, cum ar fi Ioana d'Arc, Sfântă Geneviève sau Jeanne Hachette, care, toate, incarnează o idee patriotică de luptă și rezistența. Mitul "la douce France" este vechi, atestat deja în primul document artistic al literaturii franceze, Chanson de Roland. În fantasmaticul gaullian, Franța apare pe jumătate Ioana d'Arc, pe jumătate-madonă la o fereastră
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
este semnificativă, de la o institutie mondenă la o organizație umanitară - ca urmare a preocupărilor pentru problemele scriitorilor În exil, constituirii unui Comitet al scriitorilor Întemnițați, servind ca model pentru Amnesty Internațional. Uniunea Scriitorilor Sovietici a slujit difuzării modelului scriitorului proletar Incarnat de Gorki și s-a distins prin importanța acordată educației școlare, prin statutul preponderent salariat al scriitorului și cvasi-absența scriitorului independent. Exilul, epurările și reorganizările profesionale ale scriitorilor după 1989, cazurile exemplare ale unor scriitori disidenți (precum Wolf Biermann pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Americă divizată, ruptă între exploatatori și masa celor ce muncesc. În acest spațiu normat de goana după bani cu orice preț, colorat țipător și dominat de zgomote, maculat de o presă de scandal, Tom Hull are atributele ideale pentru a incarna umanitatea progresistă americană. Fost prizonier în Coreea (unde a cunoscut tradiționala ospitalitate comunistă, fără a deveni terifiantul "candidat manciurian" al propagandei americane), talentat și energic, el este unul dintre tenorii al căror succes îl transformă înt-un model de urmat și
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
calificați și relativ disponibili, capabili adică să imagineze răspunsuri noi și, În același timp, să rămână oameni de palat. Miklos Nemeth, ultimul prim-ministru comunist al Ungariei, prin faptul că și-a constituit În jur o echipă de „comuniști reformatori”, incarnează prototipul acestor aparatcici din ultimul deceniu, competenți și doritori de a trece la schimbări. Dar discuțiile despre „modernizarea Ungariei” existau deja În sânul Partidului din 1985 și, printre scenariile luate În calcul, cel al unei transformări politice a regimului fusese
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
bunăvoință ușor disprețuitoare ; putem să fim generoși, să luăm inițiativa, de vreme ce nu mai trebuie decît să-i oferim daruri și chiar jucării, adică simboluri. Însă această slăbire a relației dintre morți și vii nu se face în detrimentul personajului ce o incarnează : s-ar spune, dimpotrivă, că el se dezvoltă cu atît mai bine ; contradicția aceasta ar fi insolubilă dacă nu am admite că o altă atitudine față de moarte continuă să se impună printre contemporanii noștri : făcută poate nu din teama tradițională
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]