739 matches
-
dați seama că ceea ce faceți este rău? - Rău, nu... Diferit, răspunse Oberlus. La urma urmei, prin ce se deosebește poziția mea de cea a oricărui rege? Nu Îi fac ei bucăți pe toți cei care se Împotrivesc? Nu Îi arde Inchiziția pe rug pe toți cei care nu-l văd pe Dumnezeu așa cum pretind ei că trebuie văzut? Nu e pe deplin acceptată sclavia negrilor pentru simplu fapt că pielea lor e diferită de a noastră? Legea admite asta și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sforilor ce-l manipulează. Nu se poate uita dragostea profesorilor pentru elevi, cu o cifră octanică superioară, dar și cu o imensă forță atomică, un potențial neindicat spre folosință niciunei părți beligerante, dascălii fiind o sectă aparte, un hibrid între inchiziție și umanism utopic, între agnosticism și fanatism scolastic. Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni aprinde stelele. Dragostea omului pentru Dumnezeu le stinge. Dragostea lui Dumnezeu pentru lume e reînnoirea sa. Dragostea oamenilor pentru lume, ruina. Dragostea lui Dumnezeu pentru om, dăruirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simple compilații (și nici ele bine cusute) despre texte etiopiene, de pildă, analizate după versiunea... franceză. Cum se poate întocmi o școală normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi așadar ideea: între mefiență programată și belferism pseudocultural, între inchiziție și comedie bufă, între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul ideologic de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu numai de tactică, ci în primul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vizitat în ultimul timp multe mănăstiri și biserici creștine, peșteri cu picturi murale, am discutat îndelung cu pictori din multe așezăminte religioase. Am însă o problemă: sfinții din capela mea nu respectă niciun fel de canon. Dacă ar mai exista Inchiziția, aș fi hrană sigură pentru pofta rugului. Pictez după schițe aproximative. Pe măsură ce înaintez în proiect, mă îndepărtez foarte mult de schițe. Chiar uit de ele uneori. Ucenicii mei privesc aproape uluiți, dacă nu înspăimântați, către sfinții mei. M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe pământ și afirmă: Pentru a fi fericiți aici și după". De abia mai târziu în urma Conciliului Vatican II cu Noul catehism olandez, publicat în Olanda în anul 1966, răspândit foarte repede în toată lumea și imediat luat sub observație de către Inchiziția romană, întrebarea asupra sensului vieții va fi tratată serios: acum se vorbește de dorința de fericire într-un context personal dar și universal, de dorința de a fi buni, dar și de faptul că "răutatea, slăbiciunea, egoismul, vina" ne rănesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cel care a criticat enciclica pilulei anticoncepționale, Humanae vitae, infailibilitatea papei și sistemul roman. La un an după publicarea cărții Există Dumnezeu?, pe 18 decembrie 1979, mi-au revocat peste noapte dreptul să predau în școlile catolice. Cazul acesta de Inchiziție nu a fost chiar deloc de ajutor "cauzei lui Dumnezeu". Ocupase spațiu în mijloacele de informare chiar în perioada sărbătorilor de Crăciun. Fusese pus în plan secund doar de invadarea Afganistanului de către trupele sovietice, care, zece ani mai târziu, au
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
despre aspectele negative ale religiei: în volumul Iudaismul, de exemplu, se regăsesc informații precise și critici ale persecuțiilor medievale față de evrei, a anti-iudaismului papal și luteran, ale Holocaustului și ale problemei palestiniene. Într-un al doilea volum, Creștinismul, despre Cruciade, Inchiziție, vânătoarea de vrăjitoare, războaiele religioase creștine și antiiudaismul roman. Într-un al treilea volum, Islamismul, despre războaiele civile și de cucerire ale lumii arabe, problemele drepturilor omului și minorităților, problema femeilor și a violenței, dar și multe altele. Așadar nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cultele ce sunt mai degrabă orientate personal, asemenea celor ale lui Vishnu, Baghavan, Krishna, Rama. Totuși, în religiile indiene, mistica rămâne în centru, în cele profetice la margine. Dimpotrivă, în Biserică misticii sunt totdeauna priviți cu suspiciune și persecutați de Inchiziție, ca de exemplu franceza Marguerite Porète în Franța (arsă pe rug în 1310), germanul Meister Eckhart și spaniolii Ioan al Crucii și Tereza de Avila. În iudaism la fel ca și în Islam s-au adus mereu acuze de blasfemie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să identifice pe Dumnezeu cu omul. Cazurile cele mai cunoscute în cadrul celor trei religii profetice au avut ca protagoniști pe: misticul islamic Al-Hallaj spânzurat la Bagdad în 922, și din motive politice; gânditorul mistic Giordano Bruno, ars pe rug de Inchiziție în 1600, și Baruch Spinoza, filozof olandez de origine portugheză, filozof al unității, excomunicat și alungat de la sinagoga din Amsterdam în 1656, din cauza criticilor sale aduse dogmelor. În societatea actuală industrializată, raționalizată și tehnologizată, consider că este foarte important a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cultului fitness-ului, dar în favoarea dorinței de a trăi. Astăzi totuși sunt tot mai puțini cei ce se încred în doctori considerându-i semizei, tot mai puțini sunt doctorii cărora le este frică de ordinea profesiunii lor ca în fața Sfintei Inchiziții, chiar și în spitale se evită, unde este posibil, folosirea limbajului sacru al medicinei cu pacienții, limbaj plin de termeni derivați din greacă și latină. Însă în fața economisirii forțate din sistemul de sănătate nu se supun voluntar nici industria farmaceutică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acela, călugărul veni drept În fața lui Alatriste. Chipul lui de ascet fanatic se asprise și mai mult, iar ochii-i adânciți În orbite Își săgetau interlocutorul, aroganți. Sunt, zise cu o voce neplăcută, părintele Emilio Bocanegra, președintele Sfântului Tribunal al Inchiziției. La cuvintele acelea, un vânt Înghețat păru să străbată toată Încăperea. Și imediat, pe același ton, călugărul le explică lui Diego Alatriste și italianului, pe scurt și cu mare duritate, că el nu avea nevoie de mască, nici de ascunderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Sfântului Oficiu. Ați fost preveniți. Acestea fiind zise, dominicanul tăcu brusc și nimeni nu mai cuteză să adauge nimic. Până și italianului Îi Înghețase refrenul pe buze, ceea ce spune totul. În Spania de atunci, a te pune rău cu puternica Inchiziție Însemna a Înfrunta o serie de orori care cel mai adesea includeau temniță, tortură, rug și moarte. Până și oamenii cei mai cruzi tremurau numai auzind de Sfântul Oficiu; În ce-l privește pe Diego Alatriste, și el, ca Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nopții nedormite. Pe cine crede domnia voastă că supără cel mai mult această căsătorie? Guadalmedina Îl privi Între două Îmbucături. — Uf! Pe mulți. Lăsă plăcinta pe farfurie și Începu să enumere pe degetele lucioase de grăsime. În Spania, Biserica și Inchiziția sunt categoric contra. Să mai adăugăm că papa, Franța, Savoia și Veneția ar face orice ca să Împiedice alianța dintre Anglia și Spania... Spune-mi, Îți poți imagina ce s-ar fi Întâmplat dacă azi-noapte i-ați fi ucis pe prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spadă pentru o demonstrație amicală, de la primul asalt don Francisco Îl atinsese pe maestrul Pacheco la cap cu o lovitură imparabilă, aruncându-i pălăria cât colo. De atunci, dușmănia dintre cei doi era mortală: unul Îl denunțase pe celălalt tribunalului Inchiziției, iar celălalt Îl Încondeiase pe primul fără pic de milă În Viața hoțomanului pe nume Pablos, care deși avea să fie publicată peste alți doi-trei ani, circula În copii manuscrise prin tot Madridul. — Iată-l pe Lope, zise careva. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dădea țipăt de moarte; lebede, gîște, rațe, pelicani, cocostîrci, pescăruși, cormorani, porumbei, găini, cocoși, curcani, de-a valma, de pe coclauri, de pe plaiuri și din curțile oamenilor necăjiți, sfîrșeau răpuși, de amarnicul virus "foarte agresiv" sau pe rugurile aprinse ale noii Inchiziții sanitar-veterinare; necesară, se spunea. N-au fost victime printre stăpînii păsăretului, din fericire. Totuși, a venit prima directivă europeană în piețele noastre și, o dată cu ea, prima victimă: eterna frumoasa/ duioasa bătrînă cu broboadă neagră de prin piețe, care venea "la
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
în zona abjectului, dejectului, infectului cu o înlesnire discursivă totuși, cu un gen de grație ce sugerează pe alocuri frăgezimea unor picturi suprarealiste. Ilogismul se echilibrează prin sine însuși: "Piramide de cranii în Eldorado latin / piramide în junglă / bătălii și inchiziții / galioane se întorc prin fibrele optice / cu inima smulsă din pieptul încă pulsînd - / broaște îmbrăcate în pielea broaștei învinse // aleargă girafe în flăcări prin visul din oul crăpat / coride cu tauri de ipsos sub lupa încinsă - desfrunzire de vise // Flamenco
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
exclusiv perioada de după 1944 a creației, vădit intrate în impas, a interbelicilor importanți. Niciodată ei n-au constituit, după '89, sub condeiele demne de a fi luate în considerare, ținta vreunei "demolări", de altminteri, în fond, imposibile chiar sub regimul inchiziției totalitare care opera cu convenții perisabile. În schimb observațiile lui Nicolae Florescu asupra noțiunii de compromis sunt de-o deplină justețe amară. Aceasta n-ar trebui cantonată exclusiv în zona antedecembristă, dramatic accidentată, întrucît nu "și-a modificat prin ceva
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
zei, de divinități; de dextrofobie, frica de tot ce se află în dreapta corpului nostru (!), de katagelofobie, frica de ridicol (mai rară în vremurile noastre de hyper-mediatizare a tembelismului si prostului gust)? Despre bibliofobie, frica de cărți, aflasem citind despre rugurile Inchiziției care ardeau nu numai ființele ci și cărțile eretice. Acele auto da fe, care au murdărit cu cenușa lor secole de istorie, până nu departe de zilele noastre. De asemeni, unii dintre noi am cunoscut, uneori pe propria piele, ideofobia
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
vitejia extraordinară a ienicerilor, pe care o cunoaștem din istorie și din toată istoria islamului. Așa încât depinde de religie. In ceea ce privește creștinismul, sunt convins că, dincolo de războiul din Irlanda sau de războiul dintre confesiuni, sau de cruciade, sau de Inchiziție sau de alte racile ale creștinismului, nu e de vină doctrina, ci sunt de vină oamenii și slăbiciunile lor, vanitățile lor, orgoliile lor, interesele lor, banii, pământurile, pofta de avere, de stăpânire. Toate acestea sunt elemente necreștine, dar cu care
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
a doua parte a secolului XX au acordat politicului rolul principal în reprimarea ficțiunii literare, dotându-l cu o putere greu de închipuit înainte. Cenzura comunistă a făcut din abaterile de la linia politică o vină mai mare decât a făcut Inchiziția din necredință - implicând toate aspectele existenței și gândirii oamenilor - și din pedeapsă, una cu nimic mai prejos, chiar dacă locul rugului l-au luat gulagul sau glonțul. În definitiv, ce aveau toți aceștia împotriva literaturii sau, în general, a artei? Llosa
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
dezvăluie cu un elan feminist suspiciunea cu care este privit proiectul de emancipare al femeii în secolul XVII. Contesa servește replici ironice episcopului catolic - ea este protestantă, prilej de a vorbi despre cruzimea războaielor religioase și a crimelor înfăptuite de Inchiziție -, sublinind rapacitatea clerului înalt. În ceea ce privește egalitatea bărbatului cu femeia, contesa are un răspuns diplomatic: femeia este egală cu bărbatul și diferită. Acest „diferită” pare să o salveze de la excomunicare, însă contesa nu se lasă și-i dă înainte cu sense
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
Aiudului, autorul mărturisește cu litere incandescente: „Pentru toți cei care au refuzat reeducarea, (aceasta) a reprezentat cea mai crîncenă anticameră a iadului, acolo unde mii de oameni aruncați trebuiau să fie uciși lent, în chinuri care depășeau cu mult metodele Inchiziției”. Mîncarea pe o zi nu depășea 600 de calorii, adică un sfert din normalul ce se cuvenea unui adult. Frigul se întîmpla să fie atît de cumplit, încît tineta sau vasul cu apă înghețau în celule. Între orele 5 dimineața
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
cel victimă e foarte îngust. „Întâlnire cu prietenii, în care se discută, firește, literatură. Bârfim, dar ce zic eu? Cuvântul bârfă e unul simpatic, omenesc-prea omenesc și-n cele din urmă benign. Noi nu bârfim, ci executăm sumar. Suntem o inchiziție și o curte marțială. E Judecata de Apoi a semenilor și colegilor noștri. Nu-i judecăm, totuși, căci și cuvântul «judecată» e unul rațional și uman. Îi torturăm, le smulgem ochii și unghiile, îi supunem la ordalii. Ca să treacă de
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
la ora de fizică pentru undele hertziene. Totodată, el este responsabil să-și asume meritele pentru invenții ca telegrafia fără cablu și radioul. 22 februarie 1632 - Galileo Galilei publică “Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii” cu acord de la Inchiziție și supervizat de Papă. După un timp, când au văzut că poate fi interpretată în multe moduri, cele două instituții i-au cerut socoteală lui Galileo. El era în minoritate, ca putere de decizie, astfel că a sfârșit arestat la
Istoria la zi. Ce s-a întâmplat pe 22 februarie () [Corola-journal/Journalistic/67249_a_68574]
-
odios se poate repeta oricând. Din acest motiv, este nevoie de o responsabilitate istorică. Deși nu sunt catolic, eu am o mare admirație pentru părintele Vojtila, Papa Ioan Paul al II-lea, primul Papă care a recunoscut responsabilitatea Bisericii pentru Inchiziție, ca și responsabilitatea unor preoți catolici francezi care-i denunțau pe evrei la Gestapo. Tot așa, și guvernele noastre ar trebui să-și recunoască deschis greșelile lor, și să nu se mai acuze continuu unele pe altele. Întâi să ne
Evgheni Evtușenko „Eu însumi sunt o parte din Rusia“ by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Journalistic/6380_a_7705]