5,335 matches
-
majoritatea lucrărilor efectuate pentru acest edificiu au fost făcute utilizându-se credite pentru fiecare dintre acestea. Ajutorul financiar dinspre Primăria București a fost valabil doar în primii ani după inaugurarea crematoriului, pentru ca ulterior acesta să se manifeste sub formula plății "incinerărilor administrative" (sociale) efectuate în contul municipalității (a fost vorba despre incinerarea unor cadavre nerevendicate de aparținători, unele provenind de la morga bucureșteană și, mai rar, a unor nou născuți). În aceste condiții lucrările angajate la Crematoriul Cenușa pentru construirea unui columbariu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
credite pentru fiecare dintre acestea. Ajutorul financiar dinspre Primăria București a fost valabil doar în primii ani după inaugurarea crematoriului, pentru ca ulterior acesta să se manifeste sub formula plății "incinerărilor administrative" (sociale) efectuate în contul municipalității (a fost vorba despre incinerarea unor cadavre nerevendicate de aparținători, unele provenind de la morga bucureșteană și, mai rar, a unor nou născuți). În aceste condiții lucrările angajate la Crematoriul Cenușa pentru construirea unui columbariu principal și a unui preconizat parc al edificiului, care ar fi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ani mai târziu, în revista Flacăra Sacră, arhimandritul revenea asupra intervenției sale din 1910, clarificând-o din punctul de vedere al opțiunii sale pro cremațiune 121. Explicațiile pe care le vehicula porneau de la ideea că orice discuție/dezbatere despre tematica incinerării umane încorpora o latură subiectivă implicită. În consecință, el recunoștea sincer că, datorită profilului revistei Gazetei Țăranilor, a "descris în culorile cele mai nereale" subiectul, considerând că face astfel "serviciu păturei țărănești, păstrătoarea celor mai îndepărtate datini strămoșești, deși nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Șerboianu devenea un militant cremaționist, care implicit făcea apologia și propaganda practicii. În istoria cremațiunii din România el este astfel singular, deși am reușit până acum să identific încă două personalități, legate de Biserica Ortodoxă Română care au optat pentru incinerare. Dar aceste două personalități nu atingeau dimensiunile asumate de către arhimandrit deoarece legătura lor cu incinerarea s-a manifestat doar prin simpla operațiune a arderii după deces. Este vorba despre Nicolae Popovschi, pe de o parte. Popovschi (1875-1948) a fost un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din România el este astfel singular, deși am reușit până acum să identific încă două personalități, legate de Biserica Ortodoxă Română care au optat pentru incinerare. Dar aceste două personalități nu atingeau dimensiunile asumate de către arhimandrit deoarece legătura lor cu incinerarea s-a manifestat doar prin simpla operațiune a arderii după deces. Este vorba despre Nicolae Popovschi, pe de o parte. Popovschi (1875-1948) a fost un istoric al Bisericii Ortodoxe, dar a fost nehirotonit 123. Cea mai cunoscută lucrare a sa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fundamentală raportată la scopurile declarate urmărite de cremaționiștii români, prin apariția revistei Flacară Sacră. Astfel, programul publicat în primul număr al revistei, din decembrie 1934, reliefa traseul viitoarei lupte, în condițiile opoziției față de cremațiune, mai ales, din partea Bisericii Ortodoxe Române: "incinerarea să fie considerată egală ca utilitate și scop cu înhumarea, să se bucure fără nicio restricție de oficierea întregului ceremonial religios"128. Sarcina asumată de către Șerboianu prin acest studiu era una extrem de dificilă datorită opoziției vehemente a Bisericii Ortodoxe Române
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fie considerată egală ca utilitate și scop cu înhumarea, să se bucure fără nicio restricție de oficierea întregului ceremonial religios"128. Sarcina asumată de către Șerboianu prin acest studiu era una extrem de dificilă datorită opoziției vehemente a Bisericii Ortodoxe Române asupra incinerării din acel timp. Deja retorica tradiționalistă ortodoxă înregistrase, până în acel moment, succese semnificative 129: pe lângă campania de presă declanșată împotrivă cremațiunii și cremaționiștilor încă de dinaintea deschiderii crematoriului Cenușa la 26 ianuarie 1928, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au hotărât prin două
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
semnificative 129: pe lângă campania de presă declanșată împotrivă cremațiunii și cremaționiștilor încă de dinaintea deschiderii crematoriului Cenușa la 26 ianuarie 1928, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au hotărât prin două decizii sinodale, din 1928 și 1933, interzicerea oricărui serviciu religios în cazul incinerării (decizie valabilă și astăzi). Așadar, din punct de vedere ortodox, incinerarea era complet în afara "adevărului", iar susținătorii ei erau stigmatizați public ca militând pentru surparea tradițiilor, a bisericii și, prin acestea, a temeliei națiunii române. Iuliu Scriban, Marin C. Ionescu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
încă de dinaintea deschiderii crematoriului Cenușa la 26 ianuarie 1928, ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au hotărât prin două decizii sinodale, din 1928 și 1933, interzicerea oricărui serviciu religios în cazul incinerării (decizie valabilă și astăzi). Așadar, din punct de vedere ortodox, incinerarea era complet în afara "adevărului", iar susținătorii ei erau stigmatizați public ca militând pentru surparea tradițiilor, a bisericii și, prin acestea, a temeliei națiunii române. Iuliu Scriban, Marin C. Ionescu, Dionisie Lungu, Ioan Popescu Mălăiești, Iulian Mihălcescu, Haralambie Rovența etc. au
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Un timp au beneficiat de un sprijin consistent din partea Primăriei Capitalei, însă acesta se diminuase în timp, dar, pe de altă parte, până la 1934, clădirea Crematoriului Cenușa era în mare parte finalizată, numărul membrilor societății Cenușa crescuse semnificativ, iar numărul incinerărilor efectuate era într-o ușoară creștere 130. Redăm mai jos evoluția numărului incinerărilor de la inaugurarea crematoriului până în 1940, pentru o mai bună limpede edificare: 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 1940 262 266 297
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se diminuase în timp, dar, pe de altă parte, până la 1934, clădirea Crematoriului Cenușa era în mare parte finalizată, numărul membrilor societății Cenușa crescuse semnificativ, iar numărul incinerărilor efectuate era într-o ușoară creștere 130. Redăm mai jos evoluția numărului incinerărilor de la inaugurarea crematoriului până în 1940, pentru o mai bună limpede edificare: 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 1940 262 266 297 332 470 602 580 480 364 581 230 261 243 Deși retorica tradiționalistă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Din punct de vedere teologic, Șerboianu își asuma iarăși o misiune dificilă prin studiul său asupra cremațiunii. În fapt, el trebuia să ofere argumente convingătoare și implicit nesofisticate privind lipsa de temei a ideii vehiculate de către retorica cremaționistă cum că incinerarea era o practică păgână, total opusă spiritului românesc, o practică anticreștină și, mai ales, anti ortodoxă. Or, un asemenea demers presupunea stăpânirea unei vaste culturi teologice, capacitatea de identificare a unor posibile argumente de natură teologică și nu numai, precum și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
această ordine de idei, el admitea deschis că reprezentanții bisericii puteau comite erori, care dacă persistă se transformă în chestiuni de discuții publice. Concluzia acestei primei părții a studiului său denotă cu putere faptul că arhimandritul se situa în tematica incinerării nu pe poziții antireligioase, ci anticlericale, aspect pe care a ținut să-l sublinieze de la bun început. Următoarele două părți ale studiului său se axau pe o istorie a Bisericii Creștine, din primele sale secole până în veacul XX135. O asemenea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
public și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la sfinți de către vrăjitori"138. Calinc condamna așadar ferm intoleranța față de incinerare în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care se situa într-o neconcordanță cu propriile decizii sinodale din 1928 și 1933. Se atrăgea atenția că exista o indulgență față de preoții care săvârșeau serviciile religioase pentru cei ce se incinerau în altă locație decât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
era însoțit de vreun ceremonial 147. Stabilea de asemenea și o apariție și succesiune cronologică a diverselor maniere de a dispune asupra cadavrului, considerând că expunerea în aer liber și aruncatul în apă a cadavrelor au fost primele urmate de incinerare și, în final, de înhumare. În opinia sa înhumarea a fost condiționată de apariția uneltelor și a fost ulterioară incinerării. Din punct de vedere arheologic, astăzi se cunoaște că o asemenea afirmație este complet greșită, în Paleolitic practicându-se înhumarea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dispune asupra cadavrului, considerând că expunerea în aer liber și aruncatul în apă a cadavrelor au fost primele urmate de incinerare și, în final, de înhumare. În opinia sa înhumarea a fost condiționată de apariția uneltelor și a fost ulterioară incinerării. Din punct de vedere arheologic, astăzi se cunoaște că o asemenea afirmație este complet greșită, în Paleolitic practicându-se înhumarea, iar incinerarea apărând doar sporadic în perioadele ulterioare și extinzându-se puternic în fazele finale ale Neoliticului 148. Prin urmare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în final, de înhumare. În opinia sa înhumarea a fost condiționată de apariția uneltelor și a fost ulterioară incinerării. Din punct de vedere arheologic, astăzi se cunoaște că o asemenea afirmație este complet greșită, în Paleolitic practicându-se înhumarea, iar incinerarea apărând doar sporadic în perioadele ulterioare și extinzându-se puternic în fazele finale ale Neoliticului 148. Prin urmare, remarc, din nou, caracterul speculativ al celor afirmate de către arhimandrit, chestiune care, în opinia mea, nu știrbește cu nimic contribuția sa. Aceasta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sau elementele naturii"155. El identifica prezența, ca o moștenire latină, inclusiv în diverse obiceiuri românești de Sfântul Ilie sau de Sfinții 40 de Mucenici. În acest punct Șerboianu livra una dintre cele mai relevante întâmplări din Vechiul Testament referitoare la incinerare, care demonstra odată în plus cele afirmate mai sus: Capitolul XXII din Geneză "Jertifirea lui Isaac". Pilda respectivă îi întărea opinia, arhimandritul formulând o concluzie, care poate fi considerată drept un fir roșu al convingerilor sale cremaționiste și de aceea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
morți și nu ne este frică de Dumnezeu, când suntem vii și când trebuie să trăim potrivit voinței Lui? Celor mai mulți le este milă de hoitul neînsuflețit și-i ajunge înduioșarea de el, luând cele mai amănunțite dispozițiuni de îngropare sau incinerare, pe când în viață fiind, își bat joc de trupul și sufletul lor, nevoind să știe de Dumnezeu, Carele după zisa sfintei Evanghelii "poate dintr-o dată să omoare trupul și sufletul" (Matei Cap X 28)"156. Această concluzie îi deschidea pârtia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești?"158. Argumentul de mai sus invocat de către arhimandrit părea, în economia studiului său, drept unul dintre cele mai solide (dacă nu cel mai solid) dovezi a lipsei de netemeinicie a respingerii incinerării de către Biserica Ortodoxă Română. Acest lucru explică și faptul că Șerboianu îl integra studiului său într-o variantă a dialogului cu preoții ortodocși, manieră retorică deopotrivă. Consultarea Liturghierului confirmă cele invocate de către arhimandrit, însă situația arderii sfintei împărtășanii este mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
preoții ortodocși, precum și forurile superiore ortodoxe, de manipulare și interese meschine privind cremațiunea. Față de precedentele sale articole, de această dată tonul adoptat a fost unul mult mai radical. Arhimandritul își delimita poziția pornind de la diversele zvonuri privind crematoriul și operațiunea incinerării care circulau în acea vreme. Printre acestea se numărau arderea la crematoriu a cadavrelor unor disidenți politici, arderea de vii a unor persoane, utilizarea grăsimii pentru prepararea de vaselină și farduri, modificarea trupurilor morților la ardere, prepararea de zahăr din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
preliminară era că o biserică cu asemenea preoți nu era decât un organism fără viață, nemaiservind adevărul, ci doar propriul interes, ținând voit poporul în bezna ignoranței. Șerboianu era revoltat mai ales împotriva ideilor propagate de unii preoți cum că incinerarea ar afecta procesul învierii morților la sfârșitul vremurilor, o atare eroare datorându-se ignoranței teologice, dar și profundei lor necredințe. Șerboianu dădea exemple din Vechiul și Noul Testament, arătând netemeinicia afirmației (Ezechiel, Isaia, Sfântul Pavel etc.)171. Însă crezul său cremaționist
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
superioritatea omului față de animale, dovedită prin cultul morților, își avea și reversul în incalificabila situație a profanării. Or, luarea în discuție a acesteia și trimiterea exactă la prevederile Codului Penal din 1936, care așeza pe picior de egalitate înhumarea și incinerarea, era o mutare inteligent așezată de către arhimandrit, reprezentând un argument "tacit" pro cremațiune 176. Ea îi deschidea posibilitatea de a contracara acuzele anti cremaționiștilor, incriminați de faptul că ei nu cinstesc nici măcar vechea obișnuință latină de a discuta doar la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
celei mai violente campanii de presă, întrebuințându-se termenii cei mai triviali atât la adresa ei, cât și a decedaților aduși aici, ba nu au lipsit nici gesturile de mână forte"177. Invocarea focului, drept pedeapsă pentru cei proscriși, de către adversarii incinerării îi părea un non sens în condițiile în care inclusiv martirii creștini au fost arși. Crematoriul nu devenea în aceste condiții decât o instituție de interes public: "La noi, crematoriul nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei vii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
astfel un instrument de educare, aspect pe care l-am identificat în cazul românesc încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea182. O asemenea postură este continuată și în perioada interbelică în România, mai cu seamă cu cât adepții incinerării au fost catalogați de detractorii lor ca reprezentând un spirit și o practică total străină spațiului mioritic. Prin urmare, nu trebuie să surprindă faptul că arhimandritul Șerboianu și-a asumat o asemenea postură, care conferea o dată în plus legitimitate și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]