148 matches
-
în 1883 a colaborat susținut la „Liberalul”, în 1884 scoate ziarul „Lupta”, pe care îl conduce efectiv, în calitate de director politic, până în 1892. Tipărite în fiecare număr, articolele sale politice se disting prin stringența logicii, bogăția argumentării și mai ales prin incisivitatea analizei și vehemența tonului. În 1896 dirijează „Ziua”, unde abordează și chestiuni de literatură și de sociologie. În același timp scrie la „Epoca”, „Epoca literară”, „L’Indépendance roumaine”, „Fântâna Blanduziei”. În 1901 întemeiază revista „Săptămâna”, pe care o scrie singur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
gesticulări laterale cu brațele (observația este necesară, ca să nu fiu acuzat de entuziasm excesiv în stimularea unui debutant care, după cât se vede, nu este un oarecare). Fiind foarte tânără, mă încred în experiența ei viitoare, când va trebui să sporească incisivitatea exprimării în beneficiul discursului dramatic mai convingător (are disponibilități). Drumul sugerat de regie, în varianta ieșeană, l-a înțeles corect și l-a reliefat la debut. În acest spectacol a avut parte și de siguranța celorlalți colegi care stăpânesc bine
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
adică mahalaua transpusă în literatură de alți autori în chip „expresionist”, dramatic, sumbru ori melodramatic și sentimental. Din viața periferiei bucureștene mizere, D. observă și reține preferențial aspectele comice, nu neapărat „vesele”, narate mai degrabă cu bonomie, însă nu fără incisivitate și nerv, și nu fără o seriozitate de fond care asigură calitatea umorului. Mahalaua în care viețuiesc personajele - așa-numita „Republica Barbă-Rasă”, adevărat „stat în stat” - este una dosnică și nevoiașă, văduvită de binefacerile edilitar-urbanistice moderne. Observația pătrunzătoare a prozatorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
pe de o parte, fiindcă scriitorul încearcă să se plieze exigențelor oficiale politico-propagandiste ale regimului, pe de altă parte, pentru că ține să-și diversifice paleta, iar în registrele nou abordate (evocarea pitorească și sfătoasă, fantasticul, straniul) eșuează. Verbozitatea se accentuează, incisivitatea scade, textele sunt fără poantă ori cu poantă slabă. Scriitorul rămâne interesant și lizibil în posteritate mai ales prin primele două volume. E notabil și rolul său de editor al poeziei lui B. Fundoianu. SCRIERI: Republica Barbă-Rasă, București, 1938; Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
spere în umanism și dreptate. Împrejurări imprevizibile de ieri și de azi joacă rolul destinului, apropiind și despărțind oamenii în crepusculul sistemului comunist. Mă numesc Alzheimer, roman scris în Israel și apărut în 1995 la București, nu mai are aceeași incisivitate socială. Localizarea e ambiguă: poate fi în România sau în Israel. Dar acest contur fluctuant se explică prin unghiul tematic. Romanul este dosarul psihologic al unei boli fără cruțare, ce lovește „vârsta a treia”, nimicind aspirațiile întregii familii, degradând relațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
din păinjenișul strangulant al ambianței copilăriei, tânăra încearcă să evadeze din stereotipia unei căsnicii depersonalizante, dar nimerește în alt păinjeniș, acela al unor contradicții interioare și relaționale aproape insurmontabile. Elanurile, scrupulele, ezitările, rezistențele, furiile, exasperările protagonistei sunt analizate cu o incisivitate și o finețe vrednice de o romancieră formată de lecturi din Marcel Proust (adeseori invocat), Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. Semnificativ e că E. Lovinescu aprecia detașarea cu care e comunicată în roman o experiență traumatizantă, absența lirismului, a „febrei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
revista să se ocupe de dezbaterile problemelor actuale și să aibă o pagină dedicată tinerilor și problemelor lor, să popularizeze realizările științifice, să inițieze dezbateri ideologice, în limbaj simplu, pe înțelesul tuturor. Cred că trebuie să luptați pentru mai multă incisivitate, combativitate, dar fără scandal, nu în acest sens trebuie să înțelegem obiectivitatea, ci abordând niște probleme cu curaj, să avem o tematică și o problematică cu probleme active, interesante pentru ca să îmbunătățim activitatea în diverse domenii și să renunțăm la materiale
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului..." Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, "cu aprinderi și incisivități voalate", dar destul de transparente, spirit parcimonios, "care caută să cenzureze pornirile vijelioase", structural "un delicat". Ce este definitoriu pentru Vladimir Streinu, criticul? Răspunsul lui Al. Oprea este edificator: "eforturile continui de a transcende latura conjuncturală sau prozaică a existenței nu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
e nevoit să facă și e pe cale să facă cu răutatea și chinurile conștiinței, de multe ori îi e frică de moarte și adesea și-o dorește" (p. 111). Probabil că citarea lui Seneca este inspirată doar prin scurtimea și incisivitatea formulării "paradoxului tiraniei", însă e departe de a fi originală cât timp prima problematizare aparține lui Xenofon în dialogul minor Hieron și care a făcut, ulterior, obiectul reflecției lui Leo Strauss 2. Dacă biografia semnată de Johnson concretizează afirmațiile generale
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
unei structuri tipologice general valabile, iar „poveștile” respectă arhetipuri coborând până în Orientul antic, la care P. ajunsese prin cultura sa de sorginte folclorică. Totul pare cunoscut, intrat în chip firesc în urzeala, în codul moral al umanității. Dar materialitatea portretelor, incisivitatea lor, dialogul dezinhibat cu prezentul, întreg spectacolul de măști care metamorfozează principii abstracte, universale în realitate și chip viu, de extracție autohtonă, precum și cascada de efecte comice, burlești vin dintr-o intuiție remarcabilă: cuvântului i se transferă rolul de prim-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
spectacol intelectual în sine, celebrele conferințe (în ciuda numeroaselor cacofonii, traduse bine de Ștefania Mincu după o ediție italiană), devenite imediat referințe obligatorii pentru științele limbii dar - veți vedea! - nu numai, sunt mostre de cea mai inteligentă teorie a textului, de incisivitate a discursului în contraargument speculând orice inconsistență, un turnir teoretic cu nuanțe de o finețe sclipitoare în urma căruia e practic imposibil de numit un învingător. Să descriem conferințele pe rând! Eco își construiește teoria suprainterpretării având la baza ideile expuse
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
sunt apropiați, ci pentru că filmul însuși nu uită omul Lech Walensa, văzut în mijlocul numeroasei sale familii. De altfel, se deschide cu momentul interviului luat, într-un apartament oarecare de bloc, de marea ziaristă care a fost Oriana Fallaci, cunoscută pentru incisivitatea întrebărior ei, dar pe care statura de om politic cu intense intuiții politice a impresionat-o. Asemănarea actriței Maria Rosario Omaggio cu jurnalista-idol al tinerilor gazetari este de-a dreptul emoționantă. Un amănunt. Nu a văzut-o decât o singură
Veneția 2013: Și totuși, politica by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72665_a_73990]
-
prieteniile și cuplurile. Narațiunea alertă, înțesată cu dialoguri cu substrat ideologic, alternează scene cu tîlc, răsturnări de situație, fără a schița judecăți, dar, subliminal, invită la meditație asupra soluțiilor extreme. Singura "cochetărie" a cărții, scrisă în italiana standard, mizînd pe incisivitatea denotativului, este reprezentată de titlurile capitolelor, în fapt, fraza de început a fiecăruia din ele. În schimb, nu de cochetărie este vorba în pagina de sine stătătoare de la sfîrșitul cărții cu "Două, trei lucruri ce trebuie știute despre păduri" și
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
ceea ce este un merit incontestabil al cercetării. Autorul însuși recunoaște că aceste cazuri au mai fost semnalate și că, prin urmare, nu în gradul de noutate a dezvăluirilor stă performanța. Însă aducerea lor la un loc are un efect exploziv. Incisivitatea criticului literar de actualitate Al Dobrescu, cronicar la "Convorbiri literare" în anii 1970-1990, nu s-a tocit și trece în incisivitatea istoricului (nu numai literar), un istoric al moravurilor intelectuale. Spiritul investigației polemice, necruțătoare, demitizatoare, se combină cu erudiția documentației
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
nu în gradul de noutate a dezvăluirilor stă performanța. Însă aducerea lor la un loc are un efect exploziv. Incisivitatea criticului literar de actualitate Al Dobrescu, cronicar la "Convorbiri literare" în anii 1970-1990, nu s-a tocit și trece în incisivitatea istoricului (nu numai literar), un istoric al moravurilor intelectuale. Spiritul investigației polemice, necruțătoare, demitizatoare, se combină cu erudiția documentației și a argumentației. De aceea, acest prim volum din Istoria plagiatului la români este o carte care nu trebuie doar citită
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
poate și pentru că volumul este țesut din texte apărute în diferite reviste culturale, „Observator cultural” (cele mai multe), România literară, „Dilema” sau recuperate din emisiuni de la Radio România Cultural. Aceste texte sunt și „momentele” criticului, țin pasul cu evenimentele, ne situează prin incisivitate și examen critic într-un punct de inflexiune. „Istoria” nu este redactată la retrospectivă, când ai tabloul întregului, al evoluției evenimentelor, ci pas cu pas. Cu toate acestea, continuitatea este asigurată de un lanț istoric, cel al succesivelor generații. Decupajul
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
și simple sau comparațiile, destul de puține totuși, cu poeții români. Minusurile acestui demers critic: abundența citatelor (deși asimilarea informației este evidentă), alăturarea uneori nepotrivită, disonantă a autorilor (vezi François Lyotard - Ioan Buduca, Gèrard Genette - Mihai Cimpoi), precum și lipsa unei oarecare incisivități - autoarea trece cu vederea nereușitele și punctele slabe, e prea blândă. Toate acestea însă deranjează prea puțin. Una peste alta, Ultima epifanie este un eseu corect, exact, fără pretenția de a schimba radical opțiunile sau receptarea critică, un eseu a
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
scriitori esențiali (Evdokimov, Unamuno ș.a.) pr. prof. Ion Buga și-a ales ca motto pentru acest "jurnal deschis" o sugestivă frază din Guittou: "Ou fait toujours silence sur l'essentiel qui est insuportable". Subintitulată "jurnal eshatologic" cartea are pe alocuri incisivitatea unui eseu și o profunzime de studiu. Judecățile domniei-sale pornesc de fiecare dată de la "bârna din propriul ochi" și, numai după o îndelungată gestanță gândurile își găsesc expresie în meditații despre Dumnezeu și om. Obsesia acestor căutări minuțioase și necruțătoare
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
ascunse pe atunci simțului muzical comun, așa cum și-a fixat Schubert proiectul în cea de a treia piesă. Cu Mihaela Ursuleasa suntem într-un climat de comunicare în care nu mai este timp pentru a considera, la adevărata lui robustețe, incisivitate, control, tocmai ceea ce este reazem: extinsa disponibilitate tehnică, anulând dificultatea ca stare de tensiune. Mai curând percepem cum fiecare sunet are valoare și în sine ca un corp sonor rotund, cu transparențe lucioase sau umbre felurite în clar obscur. Grupurile
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
Henri Zalis Dialogul epistolar Vianu-Călinescu, dincolo de cateva umbre, uzează de fine gesturi ceremoniale, semn că, ăn pofida incisivității, partenerii de dialog se percep corect. Totuși este de notat că ănceputul se petrece sub semnul unor relații nu tocmai bune ăntre cei doi. Am gasit ciorna scrisorii adresate de Vianu lui Alexandru Rosetti an cursul verii anului 1935, si
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului/ Până aproape de moarte,/ Cu siguranța/ Că vom mai fi în stare să ne naștem/ Din nou?/ Eu cred că suntem un popor vegetal -/ Cine-a văzut vreodată/ Un copac revoltându-se?" Incisivitatea discursului critic metaforic de aici a avut un impact mai mare decât parodia cultului personalității ipostaziate în Motanul Arpagic din poezia pentru copii. În volumul Ilenei Mălăncioiu Urcarea muntelui (1985) există, de asemenea, aluziile la o lume lipsită de vlagă
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
Gheorghe Grigurcu Cît privește celelalte personaje ale Jurnalului, care contextualizează spontanul portret de căpetenie, cel auctorial, ele posedă ca numitor comun o incisivitate, nu doar o agerime a condeiului critic ci și o anafectivitate. Mihail Sebastian e un excelent observator rece al deficiențelor omenești, un colector al nuanțelor deriziunii, sub semnul unei inteligențe stilate, al unei detașări caligrafice. Nedispus a admira, avînd mai
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
polemist susținut, cu atît mai puțin un pamfletar. Imaginea ce i s-a creat, de critic ofensiv, mordant, cu greu s-ar putea susține. Nu e ceea ce s-ar putea numi un critic ,rău"! Inconformisul i se voalează în bonomie, incisivitatea i se dispersează în poante, într-o puzderie de găselnițe formale. Pus în fața unor insatisfacții, criticul de la ,Vatra" e surprinzător de calm, mulțumindu-se cu punctarea obiecțiilor, cu notificarea ca atare a respingerii. Subtextul refuzului e o dispoziție mai curînd
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
di petto), de pasta sonoră maleabilă ce merge spre pasajele centrale ale registrului unde capătă prețioase rezonanțe de violă sau de extremul acut, strălucitor și percutant. Mobilitatea instrumentului său, ce-i permite și abordarea pasajelor de coloratură, se împletește cu incisivitatea în accent, cu impulsul dramatic conferit frazei muzicale, fiecărui cuvânt. Pe de altă parte, ductilă, vocea este capabilă de mlădieri în eterate sunete, mergând până la transparente pianissimi. Cu solidă susținere tehnică, soprana a știut să supună aceste daruri native unei
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
altfel interpretările lui Andreescu - operează și aici mlădiind fraza după pulsațiile firești și conferă formei un dinamism intrinsec. Prima parte și mai ales Scherzo au o fluență care nu este dată numai de tempo-urile rapide, ci mai ales de incisivitatea ritmurilor și de diversitatea culorilor timbrale folosite cu peniță fermă ca într-o gravură de secol 18. Marșul funebru articulat cu sobrietate în nuanțe gradate fin are o dimensiune lirică, sublimată mai degrabă decât dramatică, iar finalul încheie ciclul simfonic
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]