88 matches
-
cu abandonul. Cele două noțiuni sunt complementare: stresului individual cumulat îi corespunde o retragere în sine și o abandonare a spațiului public care sunt deopotrivă rezultatul și cauza acestui climat de incivilitate din care se alimentează delincvența. Chiar dacă nu orice "incivilitate", dacă vrem să păstrăm un statut factual al termenului, trebuie confundată cu pre-delincvența, mecanismul care se desfășoară are mult de-a face cu dezvoltarea unei puteri: putere asupra celor slabi și a colegilor, reputație în școală sau pe stradă, ocuparea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o repetare tiranică sunt cel puțin la fel de eficace. La școală, această presiune continuă și contribuie la degradarea climatului școlar și la accentuarea sentimentului de insecuritate, iar cercetările sunt clare și în privința aceasta. Criticile de fond provocate de folosirea noțiunilor de "incivilitate" și de bullying nu trebuie să ne determine să renunțăm la descrierile lumii pe care aceste noțiuni ni le permit. Aceste descrieri trebuie să-și păstreze locul în geneza delincvenței și a experienței victimare: microvictimizările și peridelictele alcătuiesc fondul unei
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
venit din partea unui autor francez care mi-e prieten, Jean-Pierre Bonafé-Schmitt, specializat în medierea în mediul școlar (Bonafé- Schmitt, 1997), care critică "viziunea inflaționistă" a violenței, noțiune în care "sunt grupate atât agresiunile fizice, extorcarea, vandalismul, cât și ceea ce numim "incivilități": cuvinte jignitoare, grosolănii de tot felul, busculade, apostrofări, umilințe". Această extindere prea mare ar face conceptul de neînțeles, prin confuzia lexicală și semantică. Regăsim acest argument în cartea unui cercetător în educație și filosof, Érik Prairat (Prairat, 2001) care propune
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sunt adesea foarte izolați, lipsiți de sprijinul unui grup de colegi care să-i protejeze. La fel și cu dascălii-victime: în școlile în care munca în echipă e foarte slabă, riscul de agresiune asupra adulților este cel mai mare. Mecanismul incivilității este aici explicativ: atitudinii de tipul "fiecare cu treaba lui, în clasa lui" îi corespund o abandonare a spațiilor publice comune, dar și colegi mai fragili (Debarbieux, 1996, 2000). Organizarea muncii și a muncii în echipă apare determinantă în mai
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de profesori pe care încercam să-i încurajez: "Aici e sinistroză". Nu era o școală sensibilă, nici măcar clasată în ZEP, dar se dezvolta aici o violență gravă, pe criterii etnice, cu extorcări din ce în ce mai brutale și agresarea fizică a profesorilor. Mecanismul incivilității acționa perfect: contestarea directorului însemna refuzul celorlalți adulți de a exercita disciplina comună, iar spațiile sociale nu mai erau spațiile nimănui, în afară de micii tirani în devenire, care-i țineau pe cei mai slabi sub dominația fricii. În 2003, având un
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
comunități. Ea e concepută spre a face o "muncă murdară", o muncă de reprimare sau cel puțin de disuadare. E o meserie imposibilă atunci când comunitatea se închide în sine, într-o neîncredere reciprocă. Mai trebuie să amintim că lucrările despre incivilitate au început tocmai prin constatarea inutilității patrulării cu girofar? Nu-i nevoie de Rambo nici de parașutiști în combinezoane în curtea școlii. 10. Nici o politică serioasă de evaluare a efectelor măsurilor aplicate nu este oricum dusă în Franța (ceea ce-i
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ai asociațiilor din cartier). Au fost create mai multe comisii, miza lor fiind aceea de a ierarhiza spațiile în funcție de probleme, de a afla soluții pragmatice și cele mai nimerite moduri de gestionare punctuale (privind spațiile pietonale, parcările și securizarea lor, incivilitățile, liniștea publică). Încă de la început au fost identificate competențele fiecărui implicat, responsabilitățile și capacitățile concrete de intervenție (tehnică, financiară). Aceasta a presupus formarea actorilor. Nu au existat metode speciale de formare, dar s-a insistat asupra conștientizării necesității de a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lupta claselor sociale. Puternic marcată de pecetea certitudinilor tehnocratice, această politică a dezvoltat o viziune funcționalistă a democrației, în care autoritatea științelor urbane, economice și sociale părea să absoarbă divergențele de interese dintre diferiții actori urbani. Astăzi, dezorganizarea ilustrată de incivilitățile și violențele urbane nu mai este etapa ineluctabilă, ci aceea tranzitorie a unui proces de dezorganizare/reorganizare inerent creșterii urbane comandate de industrializare. Ea pare imputabilă și impactului mondializării și preponderenței unui nou mod de dezvoltare, informațional, asupra vechiului mod
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se proteja prin strategii de evitare, separare de inconvenientele imputate populațiilor precare. Această tendință compromite străvechea calitate a orașului de spațiu propice schimburilor și interacțiunilor dintre toți locuitorii săi. Revoltele și violențele urbane manifestate într-un mod paroxistic, precum și înmulțirea incivilităților sunt tot atâția indicatori ai incapacității orașului de "a face societate". Cauzele crizei urbane sunt cunoscute, ele decurgând în principal din transformarea raporturilor de producție, care pune acum în lumină o interdependență între bogați și săraci pe care societatea industrială
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sau să se resemneze aparent și să se "adapteze" condiției lor. Mai mult decât o constatare sociodemografică, tema secesiunii urbane este un model de interpretare menit să explice cercul vicios ce se instalează între tendința "ei între ei" și înmulțirea "incivilităților". Acestea, ca și "violențele urbane", apar ca o modalitate "ostentativă" a celor săraci de a face secesiune. "Ele le permit recucerirea stimei de sine în lipsa tuturor celorlalte mijloace; se retrag din oraș pentru a se muta pe un teritoriu al
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o modalitate "ostentativă" a celor săraci de a face secesiune. "Ele le permit recucerirea stimei de sine în lipsa tuturor celorlalte mijloace; se retrag din oraș pentru a se muta pe un teritoriu al lor, de unde își fac remarcată separarea prin incivilități și toată insecuritatea ce rezultă de aici"530. În acest "cerc închis" constrângător 531, populația zonelor urbane defavorizate, în lipsa unei influențe asupra societății, "atacă toate semnele ordinii, care sunt polițiștii, clădirile publice, chiar și cetățenii obișnuiți care intră pe teritoriul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
531, populația zonelor urbane defavorizate, în lipsa unei influențe asupra societății, "atacă toate semnele ordinii, care sunt polițiștii, clădirile publice, chiar și cetățenii obișnuiți care intră pe teritoriul lor unde veniturile provin din asistență, din trafic ilegal și din delincvență"532. Incivilitățile întâlnite în mijloacele de transport în comun constituie unul din cele mai clare simptome ale unei societăți în care, chiar dacă asigură o relație fizică a cetățenilor și teritoriilor, regulile comune nu mai sunt împărtășite. În inima acestei noi probleme urbane
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
privind orașul? Aveau să fie luați în considerație cei defavorizați, femeile etc.? Se pare că nu, fiindcă rutina politică s-a menținut în virtutea inerției sociale, s-a ajuns la absenteism electoral, la înmulțirea revendicărilor extremiste, la manifestări integriste, mafiote, la incivilități, degradări, violență, revolte, comportamente regresive de tot felul. Politica orașului a rămas marcată de centralism, cu toate încercările de deconcentrare spre nivelul regiunilor și departamentelor, iar restricțiile bugetare de după criza economică din anii 1970 au pus sub semnul întrebării "logica
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]