104 matches
-
sa "literară" și intelectuală, dar cel mai mult pe munca dură, istovitoare în "arhivele lipsite de glorie". Experiența sa de arhivist al limbajului și al cunoașterii, de "arheolog" al decriptării practicilor discursive și enunțiative a creat o cunoaștere istorică aparte, inclasabilă, surprinzătoare, provocatoare și ideosincratică. O cunoaștere întotdeauna fecundă în privința pluralizării posibilităților de discurs pentru socio-umane. S-a spus despre Foucault că a fost influențat de patru notorii gânditori (Marx, Nietzsche, Freud, Heidegger), dar forța cunoașterii sale nu constă în aceste
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
științe și practici să deschidă posibilitatea unor discursuri obiective și/sau obiectivizante, în sfera socio-umanelor. Deconstrucția sa, clar-obscură, "structuralistă", "funcționalistă", realizată printr-o analitică a reprezentărilor și a funcțiilor acestora în diferite discursuri moderne, este cu totul aparte, atipică și inclasabilă. Între Foucault și cunoașterea sa, se stabilește o relație multiplă de apreciere, de combatere, de valorizare, ceea ce deschide posibilitatea unor noi discursuri. De altfel, aceasta a fost marea intenție a scrierilor lui Foucault: noi posibilități de discurs. Istoric, analist, teoretician
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în structura ei: "Chiar și în comparație cu științele numite sociale sau socio-umane, istoria are un statut aparte"194. Istoria are un statut aparte pentru că nu e nici "știință", nu e nici "literatură". Atunci ce este istoria? O combinație scriptică și epistemologică inclasabilă, ce poate împrumuta metode aceste atribute ale științelor moderne pentru "a-și rezolva" cercetarea. Dar mult mai creativ și fecund pentru un istoric sunt ale sale tehnici de figurare, specifice artelor și scrierilor percepute drept "literare". Între știință (fizică-matematică), istorie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ale unor situații neașteptate, de prezențe ale factorului uman, considerat nesemnificativ în cursul desfășurării faptelor mari la care toată media privește, de reprezentări și de interpretări diverse ale acestor fapte mari, aflate în centrul atenției. Istoria ca disciplină modernă este inclasabilă; ea nu poate fi nici deductivă, nici inductivă, cum spunea, foarte pertinent I. Berlin 212, gânditor pentru care "textura generală a experienței constituie fundamentul cunoașterii"213, urmând linia empirismului britanic. De asemenea, Ranke respingea ambele metode în scrierea istoriei: inducția
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
neașteptate este o atitudine vitală pentru orice istoric, cercetător. Scrierea istoriei nu a fost un loc al metodelor decupate din alte științe și aplicate pe conținuturi istorice, nu a fost nici avangarda filosofiilor și a curentelor intelectuale, ci un raport inclasabil între acestea și cunoașterile din trecut. Metodele lui Foucault în investigarea spusului din trecut, ceea ce gânditorul francez desemna prin "arhivă", prin "arheologie", prin "descriere arheologică" sau "tehnici enunțiative", provin dintr-o propensitate teoretică. Ele au însemnătate doar dacă sunt puse
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
oficial asupra istoriei este un discurs al puterii politice și al diverselor orientări ideologice, care-și dispută dreptul la cuvânt. Istoriile lui Foucault au rămas inaccesibile publicului din România din cauza stilisticii sale "impenetrabile" (Hayden White). Emplotment-ul foucauldian este într-adevăr inclasabil, în ciuda mistificărilor suferite de istoricul francez. Foucault scrie codificat, deoarece are o concepție semiologică despre istorie și pentru că el se pronunță la modul elitist și teoretic pentru depășirea unui prezent politic limitat, îngust și rigid în formele sale de manifestare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în legătură cu posteritatea lui a fost frecvent și sever manifestat. Și-a protejat dreptul la orice libertate prin auto-poziționarea marginală față de curentul dominant, explicație suficientă pentru "stilul său provocator, eclectic, ludic, apocaliptic", cel care îl practică fiind, tocmai de aceea, inconturnabil, inclasabil, stilul său "seducător", recunoscut chiar și de unii din cei mai necruțători critici ai săi, asigurându-i impactul care îi aduce adeziunea unui public, adică a factorului care, finalmente, este cel ce-i hotărăște succesul. Pentru Camelia Grădinaru, importanța acestui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Jean Baudrillard, ale cărui expuneri pe această temă rămân definitorii). Dincolo de problematica vastă pe care a luat-o în atenție, modalitatea de a scrie, forma discursurilor, importanța acordată retoricii sunt alte motive care ne-au conturat opțiunea pentru acest gânditor inclasabil. Varietatea subiectelor și scriitura proprie au făcut ca în lucrările sale să se combine caracteristici ale postmodernismului cu cele ale postmodernității, ambele fiind prezente, prin formă, conținut și context, în opera sa. Mai mult decât atât, fascinația pe care a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al cuvântului a unei poziții filozofice care poate fi definită ca nihilism, chiar dacă în absența utilizării explicite a conceptului, apare odată cu Max Stirner. Un gânditor rebel care iese din rând și care îi deconcertează pe istoricii filozofiei. Un personaj excentric, inclasabil, incomod. Un damnat. Cenzura prusacă și-a arătat surprinderea, cu mult înaintea istoricilor filozofiei, față de opera sa capitală, Unicul și proprietatea sa (Der Einzige und sein Eigentum, 1844), expresia cea mai furioasă și corozivă a radicalismului de stânga, apărut ca
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și precaut) pe Cioran pentru a te îndepărta de spectrele textelor sale. Este nevoie, cum preciza Fernando Savater, de „exerciții de defascinație”, de o lectură dehagiografică pentru o astfel de întreprindere. Ego-scrierea cioraniană este seducătoare, contaminant de persuasivă, o disanghelie inclasabilă, un labirint de oglinzi lustruite. Sunt binecunoscute etichetele atașate găndirii și textului cioranian, atitudinile pro sau contra, trecutul politic deocheat sau circul mediatic legat de moștenirea culturală etc... cu toate acestea amplitudinea evenimentului - Cioran este dificil de interpelat. Există lecturi
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
Eugen Ionescu, opera sa ilustrează perfect estetica teatrului absurdului sau dacă aceasta, rezultată din dorința de a pune, cu orice preț, ordine în lumea artelor, prin etichetarea oricărei manifestări, oricât de hibride sau de originale, s-a mulat tocmai pe inclasabila viziune ionesciană pentru a se configura. Cu certitudine însă, deși susține că preferă sintagma "teatru al deriziunii", deplasând accentul de pe conținut pe modalitate, Eugen Ionescu este un scriitor al absurdului pentru care deriziunea este, de fapt, simptomul expus prin comic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rotundă, după opinia mai multor critici capodopera lui V. și un fel de a doua Poveste a vorbii. Textele marchează mai mult decât o nouă manieră, s-a vorbit chiar de un nou gen, de un nou fel de literatură, inclasabil. Desigur, pot fi identificate afinități incontestabile cu unele pagini ale lui Ion Creangă - Dănilă Prepeleac, Poveste (prostia omenească), Povestea unui om leneș - , cu observația că originalitatea lui V. rezidă nu numai în tonalitatea stilistică specifică, ci și în pragmatica internă
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
al revistei „Tomis” din Constanța (oraș în care a și locuit câțiva ani), iar în 1992 intră în redacție la „Contrapunct”, din 1994 fiind director al revistei și președinte al Fundației pentru Literatură și Arte Vizuale Contrapunct. Neîndoios un poet inclasabil generaționist și estetic (nici optzecist, nici nouăzecist, nici modernist propriu-zis, cu atât mai puțin postmodernist), V. se distinge printr-o viziune și o rostire demne de luare-aminte. Retorica lirică fiind una minimală, arsenalul figurativ, ornamentul și emfaza sunt practic absente
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
debut local, localizate sau focale care presupun o descărcare neuronală localizată fie în tot timpul crizei, fie la debut Crize epileptice „hemigeneralizate” în care descărcarea neuronală este generalizată dar exclusivă sau predominantă într-o jumătate a emisferei cerebrale Crize epileptice inclasabile Stările de "rău epileptic” ( statusurile epileptice ) . Crizele generalizate pot fi de două categorii după cum se însoțesc sau nu de convulsii : neconvulsive și convulsive. Forme neconvulsive Criza “Petit Mal simplă” sau “absențele pure”, constă într-o suprimare bruscă și de scurtă
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
de bunkere-viloaice, dintr-un oraș de munte, nu foarte îndepărtat de București. Grație acestui film de amator am putut vedea în interiorul a mai multor astfel de construcții care înfloresc peste tot în România. Cea mai mare aparținea NAȘULUI, un tip inclasabil, ce putea fi de la director RENEL până la președinte de consiliu judetean. Sau șeful SRI local. Cunoști genul, nu insist, neo-ciocoiul născut din sângele naivilor care au murit în decembrie ’89. Kitsch-ul și prostul gust din interior sunt aiuritoare. Salonul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
toxic-alergice B. Focale C. Segmentare ÎI Glomerulonefrite subacute (maligne, rapid progresive) III. Glomerulonefrite cronice (GNC) A. Primitive - GNC cu leziuni minime - Glomeruloscleroza focala și segmentara - GNC extramembranoasa - GNC membranoproliferativa - GNC cu depozite mezangiale de IgA - GNC proliferativa mezangiala idiopatica - GNC inclasabile B. Secundare (GNCS) - GNCS post-streptococica - Glomerulonefrita de sunt - GNCS în cadrul bolilor generale - nefropatia diabetica - amiloidoza renală - nefropatia lupică - nefropatia din periarterita nodoasa - sindrom Wegener - nefropatia din purpura Henoch-Schonlein - nefropatia din endocardita bacteriană - nefropatia gravidica - sindrom Moscowitz - sindrom hemolitic-uremic - sindrom Alport
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
au succedat așadar generațiile 1789-1820; 1820-1850; 1850-1995; 1885-1914; o alta era în mers, când Albert Thibaudet se stingea, în 1936. Elemente conjuncturale, în forme diverse, probează însă că un anumit relativism clatină încadrările de tip generaționist. Poet de ruptură, geniu inclasabil, damnatul Baudelaire nu s-a desprins de rigorile prozodiei clasice. (S-a scris aprofundat despre romantismul clasicilor , și, invers, despre clasicismul romanticilor! S-a observat, în alt spațiu, că deși regina Victoria a Marii Britanii murise în 1901, spiritul victorian avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bun credincios și nu dorea să-și compromită relațiile cu Biserica, ca "fiu" al acesteia. La urma-urmei, o formă specială de "ascultare". Îmi amintesc cât de anapoda prezenta materialismul dialectic acest episod clasic al istoriei științelor în timpul anilor de liceu. Inclasabilul și vigurosul Petre Pandrea (cel ce se bucura privind cum vienezele satisfăcute după o noapte de iubit, apăsat îi călcau cămașa oltenească) spune undeva că orice încercare de a face teoria elitelor intelectuale duce în mod inevitabil la un mare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
afaceri" și tendința de îmbogățire rapidă, cu orice preț, îi face orbi și impenetrabili pe compatrioții mei față de acest gen de cinema. Mi-a mai plăcut de asemenea, artificiul regizoral al lui Von Trier, ce izbutește să livreze o operă inclasabilă: nici documentar, nici teatru filmat. Viața, pur și simplu, sau o ilustrare perfectă a unui manifest exotic și revoltat numit "Dogma 95"? Un exercițiu estetic apropiat de perfecțiune, în ciuda aparentei sale lejerități? Este poate inutil să adaug că pot înțelege
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care suspină În ultima parte a cărții, dacă ar fi dat dovadă de mai mult curaj, Rouaud s-ar fi potrivit și el În pielea cinicului bonom În care se recunosc mulți tineri scriitori francezi; romanul său ar fi fost inclasabil. Așa, cu referințe databile, impregnat de melancolie și vorbind destul de direct despre eroismul soldatului confruntat cu absurdul războlului, Les Champs d’honneur rămâne o carte excelent scrisă și plină de farmecului discret al detaliului - atribut tipic francez -, o cronică duioasă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1986, în ANLL, XXXII (1988 1991), A lingvistică, p. 227 228. 28. La habla culta de la ciudad de Buenos Aires. Materiales pară șu estudio, Buenos Aires, vol I ÎI, 1987, în ANLL, XXXII (1988 1991), A lingvistică, p. 232. 30. Un autor inclasabil, o carte inc(l)asabilă. Recenzie a lucrării Povestea vorbei care umblă. Două încercări despre (Idi)om de Gabriel Mardare, Iași, Editura Timpul, 2001, în “Convorbiri literare”, anul CXXXV, serie nouă, noiembrie 2001, nr. 11 (71), p. 33. 31. Ion
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
deși el este mult mai puțin curios decît prietenul său Mário de Sá-Carneiro, exilatul benevol în cosmopolitismul parizian. Pessoa preferă să inventeze și să abandoneze curente, școli, doctrine și chiar sisteme filozofice. Acest autor, "multiplu precum universul", este, de fapt, inclasabil. Disponibilitatea sa stilistică pare a fi a unui Joyce lipsit de spiritul lucrativ ce dă unei compoziții literare aspectul său finit. Opera lui Pessoa este o apologie a fragmentului. Iată de ce s-au păstrat în cufărul lui Pessoa "clipele" pe
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
la 12 aprilie 1961, la Melbourne și a crescut la "Prahan", la periferia orașului Melbourne, printre comunitățile grecești, turcești, italiene și arabe, care îi vor influența muzica. Ea cântă în engleză, gaelică, precum și în « hopelandic » - o limbă inventată.Muzica sa inclasabilă a fost calificată rând pe rând drept muzică gotică, new wave sau drept muzica lumii.Performanțele sale vocale oferă melopei incantatoare, uneori eterate alteori tribale de cântece sacre, mistice, ori transe hipnotice. În 1981, formează grupul "Dead Can Dance" cu
Lisa Gerrard () [Corola-website/Science/313588_a_314917]
-
se perindau prin sat”, se destăinuie Mo Yan. Proza scurta a lui Mo Yan aduce o tușă de mare prospețime în literatura contemporană. Cele zece povestiri reunite în acest volum, în aceeași măsură violente și poetice, sunt un amestec unic, inclasabil, de realism magic și realism social, în care se întrepătrund elemente de mitologie și tradiție populară cu episoade din istoria recenta a ținutului Gaomi, tratate în manieră satirică. Lirismul descrierilor are drept contrapunct umorul, adesea feroce, în arhitectura poveștilor de
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105843_a_107135]
-
o călătorie de la geneza până la reușita unei descoperiri stiințifice, cu urcușurile și coborâșurile, cu bucuria trăită a succesului, dar și cu greutățile impasului care până la urmă nu fac decât să relanseze aventura. Teorema vie » este o carte « stranie » (Liviu Ornea), « inclasabilă » (Cédric Villani). Este totodată povestea unei demonstrații, dar și o incursiune în cotidianul unui matematician; cititorul îl însoțește și trăiește toate sentimentele autorului. Laureat al celei mai înalte distincții mondiale în matematică, Medalia Fields, numită popular și « Premiul Nobel al
Cédric Villani: ”Visători picați din lună” și ”Teorema vie”, lansare în România by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101149_a_102441]