104 matches
-
141, 150, 159, 165, 167, 168, 174, 195; extravagant 44, 74, 136-137; excesiv față de sfera sensului 20-21, 53, 132 (n. 128), 141, 194, 196; imposibil 19, 24 (n. 13), 55, 58, 59, 81, 109, 137, 147- 148, 157, 180-181, 192-193; inclasabil sau fără loc (átopon) 145, 177 (n. 188); incoerent 135; incomprehensibil 32, 46-47, 90, 97, 145, 160, 163, 191; in con gruent 48-49, 138- 139, 194-195, 196; inept 9, 69, 71; ineptum (nebunesc, teribil) 145-148, 154-157; ilogic 9, 184; irațional
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care veacul al XX-lea ar fi dificil de imaginat. În cosmogonia lui Manara, Pratt-personajul apare și dispare, mereu însoțit de vălul shakespearian al iluziei. Corto Maltese sunt eu - dincolo de magia marinarului cu cercel în ureche, se află enigma intelectualului inclasabil ce accesează, simultan, diferitele niveluri ale culturii și vieții. Pratt desfide regulile, din simplul motiv că ele, regulile, sunt scrise pentru a ține sub control geniul său ludic. Cu fiecare bandă desenată pe care o scrie, cu fiecare rând din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tradițiunei”. Spre deosebire de acestea, „futurismul propriu-zis” și-ar fi găsit interpretul în Igor Severianin, al cărui volum Cupa efervescentă dezvăluie însă - surpriză - un... „suflet profund rusesc”, prin „farmecul și intimitatea unor peisaje”. Preferințele lui Vinea merg către „doi poeți cu totul inclasabili”: Anna Ahmatova și Marina Țvetaeva, autoare care numai futuriste nu sînt... Observațiile cu privire la creația celei din urmă trimit, ce-i drept, la o profesiune de credință a Avangardei: „Această grijă de o formă umilă și simplă trebuie să fie considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cazul altor critici „artiști”, Boz polemizează cu Lovinescu, care „oprindu-se, cum era și cazul, la elementele superficiale”, a ratat înțelegerea poeziei bacoviene, fixînd-o în rama desuetă a unui simbolism provincial, minor. Observație corectă... Așezat în descendența lui Villon, inclasabilul Arghezi este văzut ca „un om al paradoxurilor”, caracterizat de o puternică voință de „independență și singularizare”: „Formula modernității lui Arghezi se impune în sensul evadării din formule”. „Stăpînitorul unui pascalism permanent și universal, apropiat foarte de tradiția ocultă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
educație care, vreme de treizeci de ani, i-a adus dinaintea casei căci era extrem de legat de casă o cohortă de oameni de stat, de literați și savanți. Printre ei, psihologii Ribot și Tarde, filosoful Bergson, matematicianul Henri Poincaré, geniul inclasabil care-l fost Paul Valéry, prințesele Martha Bibescu și Marie Bonaparte, cele care-au contribuit mult la răspîndirea ideilor sale. Să nu-i uităm pe oamenii politici care l-au cunoscut și, cred eu, respectat: Raymond Poincaré, Briand, Barthou și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care suspină În ultima parte a cărții, dacă ar fi dat dovadă de mai mult curaj, Rouaud s-ar fi potrivit și el În pielea cinicului bonom În care se recunosc mulți tineri scriitori francezi; romanul său ar fi fost inclasabil. Așa, cu referințe databile, impregnat de melancolie și vorbind destul de direct despre eroismul soldatului confruntat cu absurdul războlului, Les Champs d’honneur rămâne o carte excelent scrisă și plină de farmecului discret al detaliului - atribut tipic francez -, o cronică duioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dominație. Responsabilitatea noastră este de a construi un viitor sustenabil în acord cu mișcarea globală a realității. 5. STÉPHANE LUPASCO ȘI GASTON BACHELARD UMBRE ȘI LUMINI Influența lui Stéphane Lupasco asupra culturii franceze este considerabilă dar, în majoritatea cazurilor, subterană. Inclasabil, Lupasco era considerat filosof de către fizicieni și fizician de către filosofi, și mai rău încă, de dreapta de către intelectualii de stînga și de stînga de către cei de dreapta. La intersecția culturii franceze cu cea română, a culturii științifice cu cea umanistă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Ce crezi tu despre această bruscă agitație în jurul iraționalului? E. M.: Înainte de a răspunde la asta, vreau să spun că Lupasco, în timpul vieții, a fost foarte marginal. În raport cu fizicienii, părea bizar; în raport cu filosofii, părea bizar. Era cumva în situația noastră, adică inclasabil. Pentru că, în fond, era un gînditor și, din păcate, gînditorii nu intră în etichete. Lupasco este un fel de magnet care atrage spirite venite din diverse zări, poeți, scriitori, oameni de știință, filosofi care, de fapt, sunt foarte nefericiți în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Litere la Sorbona, Du devenir logique et de l'affectivité, sub conducerea lui Abel Rey. 1937: A doua căsătorie la Paris, cu Yvonne Bosc. 1946-1956: Cercetător la CNRS. Stéphane Lupasco este obligat să părăsească CNRS căci lucrările sale sunt considerate inclasabile de o comisie sau alta. 1947: Obține cetățenia franceză pe 12 martie 1947. 1952: Candidează, fără succes, la Collège de France. 1953: Ofițer de Academie al Educației naționale. 1961: Premiul Femina-Vacaresco este decernat volumului Années obscures de Jésus (Anii întunecați
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fost multă vreme blocată în acel spirit, deși atingea adesea cu inteligență și talent chestiuni publice preocupante, dar nu întotdeauna suficient pentru a contribui la dezbateri publice serioase, excepție făcând câțiva autori valoroși - în primul rând Andrei Pleșu -, mai curând inclasabili. Titlul Dilema Veche, ales la refondarea publicației după o scurtă criză birocratică, sună a program - cu alte cuvinte, cantonează săptămânalul în stilul cultural care l-a consacrat. Revista Cuvântul a renăscut în ultimii ani sub conducerea lui Mircea Martin, spiritus
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
posteritate în Stânga radicală vest-europeană, aflată încă în orizontul 1968: prin Michel Foucault, s-a putut trece de la școala de la Frankfurt la Schmitt într-o manieră extrem de interesantă, așa cum se vede la autori ca Chantal Mouffe sau fostul maoist Joachim Schickel. Inclasabilul Ernst Jünger, dar mai ales supremul (și atât de controversatul) Martin Heidegger sunt indispensabili pentru analiza lumii noastre, cel de-al doilea fiind o sursă esențială a valoroasei școli de la Strassbourg (Lacoue-Labarte, Jean-Luc Nancy, heideggerieni de stânga). Heidegger, fostul rector
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la John Gray. Toate cele de mai sus sunt cu siguranță utile și cititorilor români familiarizați cu peisajul academic și politic din Statele Unite. Pentru ceilalți, trebuie arătat și mai clar: Lilla trebuie considerat - cum s-a și spus despre el - „inclasabil politic”. Ceea ce-l face inclasabil este, pe lângă tot ce am spus până acum, rigoarea adeziunii sale la fondul gândirii liberale, moderația, scepticismul, oroarea de mesianisme și utopii. Prin urmare, Lilla se deosebește net de discipolii lui Leo Strauss și Allan
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de mai sus sunt cu siguranță utile și cititorilor români familiarizați cu peisajul academic și politic din Statele Unite. Pentru ceilalți, trebuie arătat și mai clar: Lilla trebuie considerat - cum s-a și spus despre el - „inclasabil politic”. Ceea ce-l face inclasabil este, pe lângă tot ce am spus până acum, rigoarea adeziunii sale la fondul gândirii liberale, moderația, scepticismul, oroarea de mesianisme și utopii. Prin urmare, Lilla se deosebește net de discipolii lui Leo Strauss și Allan Bloom care susțin (când nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care i-a scris un endorsement: Tenured Radicals (1990). Vezi ediția revăzută și adăugită, cu o nouă introducere: Tenured Radicals: How Politics Has Corrupted Our Higher Education, John R. Dee, Chicago, 1998. Fenomenul este interesant în sine, fiindcă Bloom este inclasabil: critic, dar nu doctrinar (până la capăt), ambivalent, ambiguu. Am scris cândva că unii nu i-au iertat homosexualitatea, poate fiindcă un conservator homosexual pare unora o contradictio in adjecto. Nici Bloom, nici Foucault, spre cinstea lor, nu au acceptat să
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
scris despre Bellow că a trecut de la dreapta la stânga, ceea ce în principiu l-ar fi distanțat automat de Bloom; eu cred însă că polemicile celor doi, unele ficționalizate în Ravelstein, porneau mai curând de la faptul că amândoi erau puternice personalități inclasabile și versatile; Bellow era, pe deasupra, mai puțin snob, poate fiindcă nu credea - ca Bloom - că tot ce era mai bun în America era un transplant european. Prietenul nostru comun Richard Stern mi-a spus cât de devotat l-a susținut
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al revistei „Tomis” din Constanța (oraș în care a și locuit câțiva ani), iar în 1992 intră în redacție la „Contrapunct”, din 1994 fiind director al revistei și președinte al Fundației pentru Literatură și Arte Vizuale Contrapunct. Neîndoios un poet inclasabil generaționist și estetic (nici optzecist, nici nouăzecist, nici modernist propriu-zis, cu atât mai puțin postmodernist), V. se distinge printr-o viziune și o rostire demne de luare-aminte. Retorica lirică fiind una minimală, arsenalul figurativ, ornamentul și emfaza sunt practic absente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
și precaut) pe Cioran pentru a te îndepărta de spectrele textelor sale. Este nevoie, cum preciza Fernando Savater, de „exerciții de defascinație”, de o lectură dehagiografică pentru o astfel de întreprindere. Ego-scrierea cioraniană este seducătoare, contaminant de persuasivă, o disanghelie inclasabilă, un labirint de oglinzi lustruite. Sunt binecunoscute etichetele atașate găndirii și textului cioranian, atitudinile pro sau contra, trecutul politic deocheat sau circul mediatic legat de moștenirea culturală etc... cu toate acestea amplitudinea evenimentului - Cioran este dificil de interpelat. Există lecturi
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
agresiunilor. Atunci creează o disciplină pe care o numeș-te agresologie și care îl conduce în 1958 la laboratorul de "eutonologie" al spitalului Boucicaut din Paris, laborator care funcționează fără ajutorul statului, grație brevetelor pentru moleculele descoperite de cercetătorii săi. Marginal, inclasabil, original, inventiv sînt adjectivele folosite pentru a-l caracteriza pe Henri Laborit, cercetător ecletic care a fost preocupat de subiecte variate, precum stările de șoc, durerea, cardiologia, hipertensiunea, bolile hepatice. A fost și un scriitor prolific: L'homme et la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în legătură cu posteritatea lui a fost frecvent și sever manifestat. Și-a protejat dreptul la orice libertate prin auto-poziționarea marginală față de curentul dominant, explicație suficientă pentru "stilul său provocator, eclectic, ludic, apocaliptic", cel care îl practică fiind, tocmai de aceea, inconturnabil, inclasabil, stilul său "seducător", recunoscut chiar și de unii din cei mai necruțători critici ai săi, asigurându-i impactul care îi aduce adeziunea unui public, adică a factorului care, finalmente, este cel ce-i hotărăște succesul. Pentru Camelia Grădinaru, importanța acestui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Jean Baudrillard, ale cărui expuneri pe această temă rămân definitorii). Dincolo de problematica vastă pe care a luat-o în atenție, modalitatea de a scrie, forma discursurilor, importanța acordată retoricii sunt alte motive care ne-au conturat opțiunea pentru acest gânditor inclasabil. Varietatea subiectelor și scriitura proprie au făcut ca în lucrările sale să se combine caracteristici ale postmodernismului cu cele ale postmodernității, ambele fiind prezente, prin formă, conținut și context, în opera sa. Mai mult decât atât, fascinația pe care a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este acum complet. LÎngă roșirea feței și apariția luminii, În protocol intră și aplecarea ochilor. Nu e deloc simplă, cum ne-am aștepta, figura inocenței. Roland Barthes introducea inocența, ca figură a erosului, În categoria „atopos”-urilor: inocența este incalificabilă, inclasabilă, ea rezistă În fața tentativei de a o descrie... La Bolintineanu, inocența este, dimpotrivă, o figură determinabilă, retorica ei poate fi descrisă, semnele, simptomele ei pot fi citite și analizate, cum s-a putut constata mai Înainte. De la rumeneală la rapt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de la "Revoluție" fiind atît de scurtă pentru ordonarea pe alte criterii a unei întregi producții naționale, are doar caracteristicile unui simptom și că boala nu se va instala, nu va dura.) Și, totuși, tranziția artistică, așa cum e ea, neclară și inclasabilă, îngăduie aproximarea unor linii de forță. Din păcate, nu cele dorite. Dacă vechiul regim a încurajat, făcîndu-și (și) din asta pîrghie de propagandă mincinoasă, arta amatoare, opunînd-o, de cele mai multe ori declarativ, artei profesioniste, regimul nou, scăpînd din mînă frînele, i-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sa "literară" și intelectuală, dar cel mai mult pe munca dură, istovitoare în "arhivele lipsite de glorie". Experiența sa de arhivist al limbajului și al cunoașterii, de "arheolog" al decriptării practicilor discursive și enunțiative a creat o cunoaștere istorică aparte, inclasabilă, surprinzătoare, provocatoare și ideosincratică. O cunoaștere întotdeauna fecundă în privința pluralizării posibilităților de discurs pentru socio-umane. S-a spus despre Foucault că a fost influențat de patru notorii gânditori (Marx, Nietzsche, Freud, Heidegger), dar forța cunoașterii sale nu constă în aceste
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
științe și practici să deschidă posibilitatea unor discursuri obiective și/sau obiectivizante, în sfera socio-umanelor. Deconstrucția sa, clar-obscură, "structuralistă", "funcționalistă", realizată printr-o analitică a reprezentărilor și a funcțiilor acestora în diferite discursuri moderne, este cu totul aparte, atipică și inclasabilă. Între Foucault și cunoașterea sa, se stabilește o relație multiplă de apreciere, de combatere, de valorizare, ceea ce deschide posibilitatea unor noi discursuri. De altfel, aceasta a fost marea intenție a scrierilor lui Foucault: noi posibilități de discurs. Istoric, analist, teoretician
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în structura ei: "Chiar și în comparație cu științele numite sociale sau socio-umane, istoria are un statut aparte"194. Istoria are un statut aparte pentru că nu e nici "știință", nu e nici "literatură". Atunci ce este istoria? O combinație scriptică și epistemologică inclasabilă, ce poate împrumuta metode aceste atribute ale științelor moderne pentru "a-și rezolva" cercetarea. Dar mult mai creativ și fecund pentru un istoric sunt ale sale tehnici de figurare, specifice artelor și scrierilor percepute drept "literare". Între știință (fizică-matematică), istorie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]