181 matches
-
la aceast] abordare, contrare din punct de vedere ideologic. Exist], pe de o parte, teza behaviorist] conform c]reia oamenii nu au nici o înclinație natural], fiind tabula rasa la naștere, si replică sociobiologic], pe de alt] parte, care afirm] c] inclinațiile sociale exist], dar sunt într-un fel „egoiste”. (Cititorii care nu sunt interesați de aceste ideologii pot alege s] nu parcurg] discuția de fâț].) 1. Eu cred c] teza behaviorist] a fost întotdeauna o exagerare evident]. Ideea unui nou-n
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] teza behaviorist] a fost întotdeauna o exagerare evident]. Ideea unui nou-n]scut pasiv, lipsit de motivații nu a fost niciodat] plauzibil]. Exagerarea a avut un interes moral puternic - și anume respingerea anumitor idei periculoase despre chiar ceea ce înseamn] inclinații înn]scute, idei folosite pentru a justifica instituții că r]zboiul, rasismul și sclavia. Ins] acestea erau reprezent]ri ideologice eronate ale moștenirii umane. S-a dovedit a fi mult mai ușor s] fie atacate pe terenul lor propriu decât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
auziți predicând despre egoism la fel de p]timaș că și Hobbes. (Vezi Wilson, 1975; vezi și Midgley, 1979, 1985, capitolul 14.) vii. Sociabilitate, conflict și originile moralei Dup] ce am r]spuns acestor obiecții care se opun ideii c] oamenii au inclinații sociale firești, ne punem urm]toarea întrebare: ce relație au aceste inclinații cu morală ? Ele nu o compun, dar cu sigurant] contribuie în mod esențial la existența ei. Oare nu furnizeaz] ele materia prim] a vietii morale - motivațiile generale care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1975; vezi și Midgley, 1979, 1985, capitolul 14.) vii. Sociabilitate, conflict și originile moralei Dup] ce am r]spuns acestor obiecții care se opun ideii c] oamenii au inclinații sociale firești, ne punem urm]toarea întrebare: ce relație au aceste inclinații cu morală ? Ele nu o compun, dar cu sigurant] contribuie în mod esențial la existența ei. Oare nu furnizeaz] ele materia prim] a vietii morale - motivațiile generale care conduc spre ea și care îi ofer] direcția de bâz] - la care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
într-o stare ideal], ar face regulile inutile. Dar, în starea noastr] real], imperfect], aceste atașamente într] adesea în conflict unele cu altele sau cu alte motive puternice și importante. La animalele neumane, aceste conflicte pot fi reglate simplu prin inclinații firești secundare. Ins] ființele care reflecteaz] mult asupra propriei vieți și a altora, așa cum facem noi, trebuie s] arbitreze aceste conflicte astfel încât viețile lor aib] un curs relativ coerent și continuu. În acest scop, noi fix]m priorit]țile între
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Upanișada Brihadaranyaka 5.5.6-7; 4.4.24). Se consider] c] virtutea este necesar] pentru cunoaștere, iar dictonul socratic „cunoașterea înseamn] virtute” r]zbate și în aceste texte. Persoană ideal] imaginat] în Upanișade trebuie s]-si dep]șeasc] emoțiile, sentimentele, inclinațiile în c]utarea unei „chem]ri” superioare, dar egocentrist]. Ins] exist] câteva reguli. Cu toate acestea, din asemenea motive s-au adus acuzații, din interiorul sau din afara tradiției, cum c] am avea de-a face cu o moral] bazat] pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucru elimin] posibilitatea unei etici sociale, deoarece, așa cum se întâmpl] și cu yoga hindus], cultura eului și „salvarea” personal] devin prioritare. În mod paradoxal, acest sfârșit nu poate fi atins f]r] anihilarea tuturor intereselor personale, a tuturor dorințelor și inclinațiilor egocentriste. Principiul conștiinței, în aceast] situație, este, în același timp, dezinteresat și inactiv. Este de la sine înțeles c] întreaga etic] Jaina este perceput] în raport cu etică monastic]. Din perspectiva jainismului, viața etic] devine aproape sinonim] cu respectarea unei liste de jur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deci o datorie. Mencius a preluat ideile celor doi oponenți ai s]i cu privire la necesitatea unor condiții naturale sau divine care s] constituie baza unui tao social, convențional. El a sustinut faptul c] îndrumarea divin] îmbrac] forma unor sentimente sau inclinații înn]scute spre comportament. Acestea nu sunt simple predilecții pentru o conservare de natur] egoist] și nici predilecții generale pentru beneficii altruiste. Înzestrarea divin] este morală deplin instinctiv] aflat] în stadiul de s]mânț]. Fiecare om se naște cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
influent] externi, aceast] înclinație va da naștere, în final, unui caracter moral de tip confucianist. Inima este echivalentul conștiinței din teoriile occidentale, cu excepția faptului c] în concepția lui Mencius, capacitatea de discriminare moral] sporește în acuratețe de-a lungul vieții. Inclinațiile spre comportament formeaz] ceea ce se cheam] xin - adic] al]turarea inimii și a minții, care dețin împreun] controlul asupra întregului trup; rolul s]u este acela de a direcționa comportamentul uman. Mencius identific] patru surse din care se formeaz] cele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o consecinț] normal]. Ar fi greu, chiar insuportabil, s] ne imagin]m insectele și alte creaturi devorând trupul neînsuflețit al p]rinților decedați. De aceea, divinitatea a hoț]rât în mod indirect desf]șurarea acestui ritual prin intermediul sentimentelor și al inclinațiilor comportamentale afective. Atașamentul fâț] de familie sau fâț] de clan (neam) reprezint] o form] a iubirii p]rtinitoare, care aparține și ea naturii firești a lucrurilor. Divinitatea este cea care imprim] un anumit comportament în om inc] de la nașterea să
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ales dac] avem în vedere diversele teorii despre utilitate. Mo Tzi pare s] fi omis urm]torul lucru: de vreme ce discursul social are capacitatea de a modifica afinit]țile individului în raport cu familia sa, acelasi discurs poate produce efecte similare și asupra inclinației spre bine a omului. Mai mult decât atât, discursul social poate genera diverse moduri de evaluare a binelui, fiecare determinând direcții specifice de acțiune, deci tipologii tao diferite. Tao poate fi orientat și împotriva binelui, ceea ce înseamn] c] binele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] alegem direcțiile de acțiune c]tre obiectivul stabilit. Într-un context specific, modelele ne învăț] s] evalu]m anumite lucruri ca fiind shi, iar altele că fei; așadar înv]tarea unei denumiri presupune înv]tarea shi-fei. De fapt, aceste inclinații asimilate, de selecție și respingere a lucrurilor, sunt dorințe convenționale sau dobândite. Un tao lingvistic însușit se traduce printr-un ansamblu de predilecții pentru clasificarea obiectelor, procedur] folosit] și în derularea acțiunilor proprii. Prin comportament, anumite aspecte sunt selectate, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viziune mai realist] cu privire la sfera comportamentului uman. Mencius a pornit de la ipoteza c] intuiția uman] are un potențial suficient de bogat pentru a face din om st]panul înțelept al unui domeniu etic indivizibil. Viziunea lui Lao Tzi referitoare la inclinațiile prelingvistice are vizibile amprente optimiste asupra teoriei individualiste occidentale, dar este mai puțin idealist] decât viziunea lui Mencius. El afirm] c], în absența limbajului și a îmbog]țirii culturale, oamenii ar fi suficient de sociabili încât s] formeze mici comunit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obișnuite. Practicarea obiceiurilor duce la inocularea acestor dorințe în rândul maselor. Ins] dorințele difer] în funcție de statut și de rolurile aferente lui, în sensul c] cei care se bucur] de o poziție superioar] vor adopta o categorie aparte de dorințe și inclinații. Dac] aspirațiile variaz] în rândul populației, societatea poate distribui mai usor resursele limitate pentru a satisface toate aceste aspirații. De pild], dac] toți oamenii ar dori vesminte din m]tase, s-ar ajunge la concurent], la conflict și deci la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu criteriul bun]ț]ții. În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, standardul este, dup] cum este precizat, conformitatea cu voință divin]. În primul caz, Abélard insist] c], în esență lor, acțiunile sunt neutre. Mai mult, el susține c] dorințele sau inclinațiile sunt asemenea: nici bune, nici rele. Obiectul evalu]rii morale este intenția agentului. Viciul nu este altceva decât consimt]mântul conștient de a p]c]tui, adic] de a acționa conștient de neascultarea poruncilor lui Dumnezeu. Dup] cum scrie el
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concepției kantiene este dezvoltat] în mai multe direcții diferite. Kant argumenteaz] de ce ar trebui s] consider]m imperativul categoric ca principiu rațional obligatoriu și cum se aplic] acesta în situații concrete. El discut] relația dintre principiile morale și dorințe sau inclinații. Kant analizeaz] și implicațiile politice ale imperativului care include o constituție republican] și respectul pentru libertate, în special pentru libertatea cuvântului și a credinței. Kant este și autorul unui proiect influent de pace internațional]. Filosoful analizeaz], de asemenea, felul în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etică lui Kant”. Totuși obiecția fundamental] necesit] o discuție separat]. Aceast] obiecție susține c] premisele lui Kant sunt incoerențe. Teoria să asupra cunoașterii umane conduce la o concepție a ființelor umane că p]rți ale naturii, ale c]ror dorințe, inclinații și acțiuni sunt susceptibile de explicații cauzale obișnuite. În același timp ins], teoria să asupra libert]ții umane vede agenții umani ca fiind capabili de autodeterminare și, mai ales, de determinare în acord cu principiile datoriei. Viziunea lui Kant pare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ofer] nici o soluție; acuză adus] virtuții de c]tre avocații eticii (de exemplu, Bernard Williams, Martha Nussbaum), conform c]reia Kant nu menționeaz] nimic despre regretul exprimat la inc]lcarea sau neglijarea unui angajament moral, este îndrept]țiț]. 5) Sursă inclinațiilor. Un alt curent de critici din aceast] literatur] secundar] se refer] la psihologia moral] a lui Kant. Kant ne cere s] action]m „din datorie”, deci nu conform inclinațiilor și ajunge astfel la concluzia c] acțiunile care ne ofer] satisfacție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lcarea sau neglijarea unui angajament moral, este îndrept]țiț]. 5) Sursă inclinațiilor. Un alt curent de critici din aceast] literatur] secundar] se refer] la psihologia moral] a lui Kant. Kant ne cere s] action]m „din datorie”, deci nu conform inclinațiilor și ajunge astfel la concluzia c] acțiunile care ne ofer] satisfacție nu au valoare moral]. Aceast] interpretare sever], sugerat] poate prima dat] de Schiller, implic] o seam] de chestiuni complicate. Acțiunea „din datorie” este pentru Kant acțiunea pe baza unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din punct de vedere moral. 6) Nici o explicație pentru acțiunile incorecte din punct de vedere moral. Kant este acuzat și c] recunoaște numai acțiunile libere complet autonome - adic] realizate pe baza unui princpiu universal - și acțiunile care reflect] dorințele și inclinațiile naturale. El nu include deci în teoria să acțiunile libere, imputabile, dar greșite. Kant cred totuși c] poate face acest lucru din moment ce ofer] frecvent exemple de astfel de acțiuni. Aceast] acuzație reflect] probabil eșecul de a menține distincția dintre afirmația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întotdeauna autonom. Imputabilitatea presupune capacitatea de a acționa autonom, dar este posibil ca aceast] capacitate s] nu fie întotdeauna exercitat]. Acțiunile incorecte nu sunt într-adev]r autonome, dar ele sunt mai degrab] alese decât induse mecanic de dorințele sau de inclinațiile noastre. vii. Etică kantian] Etică lui Kant și imaginea care o înlocuiește adesea în dezbaterile contemporane nu epuizeaz] etică kantian]. Termenul este acum folosit pentru o varietate de poziții sau angajamente etice cvasikantiene. Uneori sfera de utilizare este foarte larg
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rbier s]rac, dar cinstit, a c]rui familie se afl] într-o situație foarte grea. Acesta încearc] printr-o varietate de c]i s] asigure necesarul de bani familiei sale, dar nu reușește. Într-un final, Rocco afl] despre inclinațiile ciudate ale vecinului s]u Vito. Vito, un b]iat înst]riț și sadic, ofer] 5.000 de dolari, plus asigurare medical], pentru cei care îi vor permite s] le reteze degetul mijlociu de la mână dreapt]. Vito chiar dispune de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ulterior înv]ț]m s] fim preocupați de aceste lucruri. Dar, f]r] acea experient], nu numai c] nu am avea cunoștințele necesare pentru a promova interesele celorlalți, dar nici nu am avea aceast] înclinație. Chiar dac] avem probabil unele inclinații biologice în acest sens, acestea nu s-ar dezvolta adecvat dac] nim]nui nu i-a p]sat de noi și nou] nu ne-a p]sat de nimeni. Dac] nu suntem motivați s] promov]m interesele familiei noastre sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reguli generale, care țin de instituțiile și convențiile sociale și de cum sunt contractate datoriile; și (iii) pentru absența unor condiții speciale care ar putea anula sau invalida datoria. Altfel spus, un set de fapte sociale care pot fi reduse la inclinațiile și acțiunile umane. Nu exist] și altceva legat de datoria mea; nici un ț]ram nenatural special al faptelor-datorii - doar acțiuni umane în contextul instituțiilor umane care sunt ele însele dependente de acțiunea uman] conținu]. Astfel, potrivit ipotezei naturaliste, unele judec
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce un gânditor moral critic și nep]rtinitor i-ar obligă s] fac] - la nevoie f]r] prea mult] gândire, dac] aceasta este inoportun]. Cu alte cuvinte, ar trebui s]-si cultive aceleași intuiții la care apeleaz] intuiționiștii, împreun] cu inclinații puternice de a le urma și cu alte sentimente morale de dorit (de exemplu, iubirea) pe care le vor consolida. Numai când aceste dispoziții generale într] în conflict (așa cum sunt uneori) vom fi conduși s] gândim critic, si chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]