141 matches
-
COMPREHENSIUNII 79 65. 66. Să menționez, întro paranteză, că, deși lucrul în sine nu poate fi cunoscut, noi cunoaștem destule despre acesta chiar prin ceea ce Kant însuși susține. În definitiv, al descrie sumar înseamnă a cunoaște întro privință elementul său incognoscibil. La fel și atunci când se consideră că există ceva ce nu poate fi perceput. Sau, la limită, când se spune că ceva anume nu poate fi spus. Probabil că numai tăcerea ne poate elibera - întro măsură totuși indecisă - de asemenea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
74 I imagine 15-16, 17, 25-26, 31, 32 (n. 17), 49-50, 72-73, 75, 81, 95-96, 105, 119 (n. 107), 140 (n. 139), 192 ~ străină sensului comun 31, 37, 40, 45-47, 73, 75, 95, 117, 192-194 ~ imposibilă 36-37, 45-46, 81, 192 incognoscibil 79, 162 (n. 159), 166-167 (vezi și „limite ale cunoașterii“) incomprehensibil 10, 19, 32, 150, 157, 163, 191 ~ sau străin sensului (vezi „absurd“) incongruens 49 incongruență (ce suspendă sensul) 48-49, 138-139, 194-195, 196 indiferență ~ a privirii (sau a gândirii) 123-124
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din proporțiile mai mari sau mai mici de apă sau foc pe care le conține) garantează o mai mare ușurință în explicarea devenirii aparențelor calitative: cantitatea aduce unitate, regularitatea legilor, ordine în haosul chorei unde elementele preexistau într-o devenire incognoscibilă și imperceptibilă. Relațiile lor structurale o aranjează prin ordinea lor, făcând-o perceptibilă și cognoscibilă, chora primește o ordine rațională sub influența Ideii de Bine care domină și o înlocuiește în acest haos mecanicist, luat ca premisă și îndeplinind o
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
voi plimba deasupra rezervației sintaxei./» Una peste alta, bulbul rahidian al acestei cărți bombardate, atât cât trebuie, cu hormoni de creștere onirici rămâne, totuși, conflictul dintre reflectarea conștientă a propriei existențe și energia pulsională instinctuală, adică inconștientul ca forță metafizică incognoscibilă, conflict al cărui caracter nu este unul antagonist, ci, mai degrabă, unul amical, pe care Marian Constandache, aidoma unui arhitect al propriei sale viziuni artistice, având la Îndemână compasul și echerul prozodic, sarcastic sau nu, dar categoric «Înecat deodată În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lumi, și, să reacționeze între ele, pentru a funcționa ca un tot. Analizând visul îți poți consolida legătura dintre ”eul” interior și cel conștient. ”Eul” este arhetipul din noi, se află întotdeauna în noi, ca latură necunoscută, principala latură, trăsătură incognoscibilă din fiecare din noi!” a mai spus vocea. - Dar, eu vreau să înțeleg visul!... murmură Iorgu. - Să-ncercăm să-l tălmăcim!... îi șopti vocea. Dar, pe fiecare element în parte, nu ca un tot, că nu se poate. Cocoară zburând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
negrăită. Dar nici prin una nu se cunoaște însă Dumnezeu în ființa Lui. Prezența tainică a lui Dumnezeu, depășește putința de a defini prin cuvinte. Aceasta este mai mult o unire cu Dumnezeu decât cunoaștere. Dumnezeu e totdeodată cognoscibil și incognoscibil. Omul poate participa la viața Lui și totodată nu poate participa la ea, fiindcă El e dincolo de orice participare!... Lumina de dincolo poate fi întrezărită, fără ca omul să poată pătrunde în misterul ei. Zahei, orbul din biblie, în căutarea luminii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care observă tot ce-i în jur. Latura cea mai lucidă. El stabilește echilibrul dintre universul interior și cel exterior, între logică și intuiție, între intelect și imaginație... ”Eul” este arhetipul din noi. Este spirit divin. Este latura nerecunoscută, trăsătură incognoscibilă din fiecare din noi. Spiritul uman apare în una din vieți ca o repetare a sa, împreună cu trăirile sale din trecut, din cursul vieților anterioare. Trăirile sufletești sunt păstrate între naștere și moarte și dincolo de moarte. Dacă trupul este supus
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cosmos și micro¬cosmosul din noi... Omul este un mic univers... o grămadă uriașă de atomi și subatomi. Creatorul este peste tot și în toate... este infinitul... veșnicia. Mă căiesc de a fi cutezat să pășesc pe un tărâm sacru, incognoscibil, inaccesibil și neîngăduit mie ca oricărui muritor... Omul a încercat dintotdeauna să înțeleagă cauzele fenomenelor naturale. Iartă-mi, Doamne, nechibzuita cutezanță... Recunosc că am săvârșit o impietate... Abia, acum, la sfârșit, mi-am dat seama cât de nesăbuit am fost
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
germanice și anglosaxone, ne vor spune acestea, că rostirea cuvântului, word în engleză, wort în germană, este rudă cu verbul werden, a deveni, a se face, a se genera, cuvântul fiind o facere, o devenire, o zămislire. Da, inexprimabil și incognoscibil este un singur și același lucru. Are dreptate, apoi, Carlyle, când în a sa Sartor Resartus (cartea a II-a, cap. I, Geneza) îi spune lui Diogenes Teufelsdrockh următoarele: Apoi, într-adevăr, cum ar fi insistat puțin în ea Gualterio
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
ultimele clipe, pentru momentele finale. Căci orice extaz adevărat este periculos. El este asemănător cu ultima fază a inițierii din misterele egiptene, când în locul cunoașterii explicite și definitive se spunea: "Osiris este o divinitate neagră", adică absolutul rămâne în sine incognoscibil. Nu văd în extazul rădăcinilor ultime ale existenței decât o formă de nebunie, nu de cunoaștere. Nu poți avea această trăire extatică decât în singurătate, când ai senzația că planezi peste această lume. Și singurătatea nu este un mediu de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se poate dovedi de un real folos. Ideea străveche (și în anumite privințe, naivă) că există, pe de o parte un discurs capabil să numească univoc ființările și, pe de altă parte, unul care ne permite să vorbim despre imposibil/incognoscibil, se strecoară pe această cale îngustă în tentativele de reconsiderare a discursului poetic - și artistic, în genere. Nu este neapărat vorba despre întoarcerea venerabilei convingeri că „despre incognoscibil pot vorbi doar Poeții, maeștri ai metaforei (care spune mereu altceva) și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe de altă parte, unul care ne permite să vorbim despre imposibil/incognoscibil, se strecoară pe această cale îngustă în tentativele de reconsiderare a discursului poetic - și artistic, în genere. Nu este neapărat vorba despre întoarcerea venerabilei convingeri că „despre incognoscibil pot vorbi doar Poeții, maeștri ai metaforei (care spune mereu altceva) și ai oximoronului (care spune permanent prezența împreună a contrariilor) - idee care place nu numai poeților și misticilor, dar și mai mult învățatului pozitivist, gata și el să raționalizeze
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Hristos Care Se descoperă în lumină. Experierea luminii dumnezeiești. Poet și mi s t i c în ace laș i timp, Sfântul Simeon exprimă în imagini t r ă i t e , esențialul experienței creștine: comuniunea cu Incomunicabilul și cunoașterea Incognoscibilului, devenite p o s i b i l e prin întruparea Cuvântului,care se descoperă ca lumină în Duhul Sfânt <footnote John Meyendorf, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, Traducere de Angela Pagu, Editura Enciclopedică, București, 1995, p. 36. footnote
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
institui sacrul. „Profanul nu este decât o nouă manifestare a aceleiași structuri constitutive a omului care Înainte se manifesta prin expresii sacre”.( /9). Aceasta echivalează cu o dialectică originală ale cărei consecințe sunt: sacrul dobândește uneori semnificații profane, Întrucât devine „incognoscibil”, iar profanul poate dobândi uneori semnificații sacre. De această din urmă problemă, cea a posibilității profanului de a deveni prin el Însuși sacru, Eliade nu se ocupă decât În mod aluziv, considerând că problema depășește competența istoricului religiilor, cu atât
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ea, iar cei de pe scenă sunt Înrădăcinați În sacralitate. „Incongnoscibilitatea transcendentului” reprezintă un tip special de dialectică a sacrului, În care sacrul nu numai că este camuflat În profan, dar „se identifică cu acesta până la desăvârșire Încât devine de nerecunoscut, incognoscibil” ( ). Ba chiar, mai mult, Eliade va considera că „procesul de sacralizare a lumii, a vieții și a istoriei Își are originea În incapacitatea de Înțelegere a misterului camuflajului sacrului În profan” ( / 237). Regăsind simbolismul arhaic, omul modern ar fi capabil
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cîmpul de acțiune al unui geniu irepetabil, folosirea metodelor exacte va da rezultate pozitive numai dacă studierea elementelor repetabile va fi însoțită de studierea a ceea ce este unic, lucru la care noi privim pînă acum ca la manifestarea unui miracol incognoscibil" (V. Propp, apud C. Segre, 1986: 108). Modelul proppian a însemnat indiscutabil un salt din perspectiva generalizării și clasificării basmelor (nu este lipsit de interes faptul că reactualizarea modelului proppian coincide cu asaltul gramaticilor generative, ambele evidențiind o matrice generativă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ei din perspectivă sociologică Asemenea tuturor instituțiilor sociale, religia se definește sociologic prin funcțiile pe care le îndeplinește în sistemele sociale. "În general, religia este o construcție socială menită să furnizeze un mod comun, colectiv de raportare la aspectele necunoscute, incognoscibile ale vieții umane la misterele nașterii și morții și la dilemele grave care apar în procesul de luare a deciziilor morale. În această funcție a ei, religia oferă nu doar răspunsuri la probleme și interogații umane perene, ci formează și
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
inteligibilă sau cel puțin finalmente cognoscibilă. Prin contrast, sacrul cuprinde tot ce există dincolo de lumea de zi cu zi, naturală, pe care o percepem prin simțuri. Ca atare, sacrul inspiră sentimente de venerație înfricoșată, deoarece este privită ca fiind radical incognoscibilă și sustrasă capacităților umane de a percepe și cuprinde cu mintea. Religia este organizată cu precădere în jurul elementelor sacre ale vieții umane și întruchipează încercarea colectivă de a arunca o punte peste prăpastia dintre sacru și profan. Religia este ansamblu
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
a lui, un Dumnezeu secund. Pentru Arie, numai Dumnezeu este anarchos, Fiul are o arche. Dacă Atanasie nu se Înșeală, Arie crede că Dumnezeu și Fiul nu sînt de aceeași ousia. El mai afirma și că Tatăl este indivizibil și incognoscibil de către Fiu. Mai mult Încă, Fiul este incapabil de a-și Înțelege propria sa ousia. Un citat din Thalia confirmă acest lucru 64. Fiul este În mod clar subordonat Tatălui. Așa stăteau lucrurile și la Origen. După Origen, Cristos era
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întunericului, al Binelui și al Răului. Acest Dumnezeu, crede Marcion, nu poate fi decît copacul cel rău8. El ni se face cunoscut prin intermediul Bibliei și se știe despre el că e drept, nu Însă și bun9. Dumnezeul cel bun este incognoscibil și naturaliter ignotus, necunoscut În chip firesc 10. Dumnezeul biblic nu este de fapt rău. Însă creația lui, lumea de aici și oamenii sînt răi din pricina calității proaste a Materiei și din pricina Vrăjmașului care sălășluiește În ea. De fapt, afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
renunțarea la impersonalitatea pretinsă de tradiția anterioară 32. Totuși un prim pas spre eliberarea de sub tutela dogmatismului raționalist este făcut chiar de către Kant, care prin "critica rațiunii pure" subliniază rolul creator al subiectului: conștiința noastră, și nu obiectul în sine incognoscibil -, este "autoarea" reprezentării acestuia. Numai că aici este încă vorba despre o conștiință în genere, complet lipsită de istoricitate, o conștiință ce concepe în mod universalist, prin prisma cunoștințelor apriorice. Iar acest pas nu este străin de principiul autonomiei gândirii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a face, în fond, cu o recunoaștere a existenței absolutului. Ceea ce neagă Comte spune autorul citat este doar posibilitatea noastră de a cunoaște absolutul, însă aceasta nu înseamnă că nu-i recunoaște, în mod implicit, metafizicii "un obiect real". Admițând incognoscibilul, "pozitivismul formulează o afirmare metafizică pe care nu o justifică. Această afirmare nu reiese din nici o știință particulară, nici nu poate să fie stabilită ca un fapt particular, nu este iarăși nici vreun fapt general, vreo lege care să rezulte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unitatea și totalitatea personalității. În măsura însă în care aceasta este, în virtutea participării ei la inconștient, doar parțial conștientă, noțiunea de sine este de fapt în parte empirică și în parte un postulat. Cu alte cuvinte, ea cuprinde cognoscibil și incognoscibil, respectiv ceea ce încă nu este cunoscut. Aceste calități sinele le are în comun cu foarte multe noțiuni de ordinul științelor naturii, care sunt mai mult nomina decât idei. În măsura în care totalitatea constând din conținuturi atât conștiente cât și inconștiente este un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
constând din conținuturi atât conștiente cât și inconștiente este un postulat, noțiunea ei este trascendentă; ea presupune de aceea că factorii inconștienți decurg din cauze empirice și caracterizează astfel o esență doar în parte descriptibilă, în parte însă pro tempore incognoscibilă și nelimitabilă."27 (s. a.) Jocul reversibil dintre empiric și postulat, dintre cognoscibil și incognoscibil, ca și între limitat și nelimitat, este astfel sublimat in simbolul omizii, ființă deopotrivă nearticulată și subliminală. La polul opus, trenul devine o metaforă abisală pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trascendentă; ea presupune de aceea că factorii inconștienți decurg din cauze empirice și caracterizează astfel o esență doar în parte descriptibilă, în parte însă pro tempore incognoscibilă și nelimitabilă."27 (s. a.) Jocul reversibil dintre empiric și postulat, dintre cognoscibil și incognoscibil, ca și între limitat și nelimitat, este astfel sublimat in simbolul omizii, ființă deopotrivă nearticulată și subliminală. La polul opus, trenul devine o metaforă abisală pentru procesul de cristalizare și particularizare a individului, cu precădere în latura sa psihologică, oferindu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]